3ra-195/18 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate si indemnizatiei pentru cresterea copilului pina la virsta de 3 ani

3ra-195/18 — contestarea actului administrativ, obligarea stabilirii, calcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate si indemnizatiei pentru cresterea copilului pina la virsta de 3 ani (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: N. Mazur dosarul nr. 3ra-195/18

instanța de apel: N. Budăi, V. Efros, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Iurie Bejenaru, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Nataliei Ureche împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii,

calculării și achitării indemnizației de maternitate și indemnizației pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne și a fost menținută hotărârea

Judecătoriei Centru municipiul Chișinău din 30 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 24 februarie 2017 Natalia Ureche a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

(în prezent Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la

contestarea actului administrativ și obligarea stabilirii, calculării și achitării

indemnizației de maternitate și indemnizației pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii s-a indicat că la data de 20 septembrie 2013 s-a

căsătorit cu Oleg Ureche și din căsătorie au un copil minor, XXXXXX, născută la

XXXXXX.

Menționează că nu este angajată în câmpul muncii și se află la întreținerea

soțului Oleg Ureche, care, la rândul său, activează în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale din 26 aprilie 2013, în prezent deținând funcția

de specialist al Serviciului operativ al Direcției Situații Excepționale Hîncești.

Invocă că la data de 12 ianuarie 2017 s-a adresat la Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale cu cerere, prin care a solicitat stabilirea,

calcularea și achitarea indemnizației de maternitate și indemnizației lunare pentru

1

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, în mărime de 30 % din salariul mediu al

soțului, însă prin răspunsul pârâtului nr. 19/7-21-5/17 din 25 ianuarie 2017, i-a fost

refuzat din motiv că obligația de a achita indemnizația de maternitate și

indemnizația lunară pentru creșterea copilului până la vârsta de 3 ani îi revine

Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Consideră că răspunsul pârâtului este ilegal, deoarece contravine

prevederilor art. 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii și ale Legii cu privire la

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale.

Relevă că conform art. 30 al Legii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul stabilit de legislație, iar

conform pct. 6 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire, modul de

calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitate temporară de muncă și altor

prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM nr. 108 din 03

februarie 2005, stabilirea, calcularea și plata indemnizației se efectuiază de către

unitatea economică în care își desfășoară activitatea de bază angajatul (unde se află

carnetul de muncă) prin contract individual de muncă și de către casele teritoriale

de asigurări sociale pentru celelalte categorii de asigurați.

Solicită recunoașterea ca ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr.19/7-21-5/17 din 25 ianuarie 2017, obligarea Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a-i stabili, calcula și achita

indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani, lunar a câte 30% din salariul mediu realizat de către soțul Oleg

Ureche, ca soție aflată la întreținerea soțului salariat și încasarea cheltuielilor de

judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 30 mai 2017 a fost

admisă acțiunea, a fost recunoscut ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 19/7-21-5/17 din 25 ianuarie 2017, a fost obligat

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să-i stabilească Nataliei

Ureche și să-i calculeze indemnizația de maternitate și cuantumul lunar al

indemnizației de maternitate ca soție aflată la întreținerea soțului salariat și să-i

achite indemnizația de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului minor

Patricia Ureche, născută la 26 ianuarie 2016, din momentul nașterii până la vârsta

de 3 ani, lunar a câte 30% din salariul mediu al soțului, și au fost încasate din

contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în beneficiul Nataliei

Ureche cheltuielile de asistență juridică în sumă de 2 500 lei.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta, la

momentul apariției dreptului la indemnizație de maternitate, nu era angajată în

câmpul muncii, nu avea venit asigurat și se afla la întreținerea soțului, Oleg

Ureche, care activează în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, iar indemnizația neplătită la timp din vina organului care o stabilește

sau o plătește, se achită fără nici o limită în termen, făcând trimitere la prevederile

2

art. 27 alin. (3) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și de alte prestații de asigurări sociale.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 02 noiembrie 2017 a fost respins

apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și a

fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 28 decembrie 2017 Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

În motivarea recursului s-a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante

pentru soluționarea cauzei și au fost încălcate normele de drept material și

procedural.

Menționează că instanțele de judecată eronat au încasat din contul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale indemnizația de maternitate

cât și indemnizația de îngrijire a copilului, deoarece conform prevederilor art. 123

din Codul muncii și art. 16 al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 cu privire la

indemnizațiile pentru incapacitate de temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale, indemnizația de maternitate urmează a fi solicitată de la Casa

Națională de Asigurări Sociale.

Invocă că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2015, nu

prevede încasarea pentru colaboratorii atestați a contribuțiilor de asigurări sociale

de stat, respectiv nu se efectuiază nici indemnizația de maternitate, deoarece

colaboratorii acestui serviciu dispun de grad și statut special în conformitate cu

Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie

2007.

Relevă că de indemnizație de maternitate pot beneficia angajații sau soțiile

acestora în cazul în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale, mai

mult ca atât, indemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul

asigurărilor sociale de atat.

Notează că conform prevederilor Legii cu privire la indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289 din 22

iulie 2004 și ale Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 1478 din 15 decembrie 2001, persoana asigurată are dreptul la indemnizație

lunară pentru creșterea copilului pană la vârsta de 3 ani cu condiția că se află în

concediu pentru îngrijirea copilului și confirmă stagiul necesar de cotizare, de cel

puțin 3 ani sau de cel puțin de 9 luni din ultimele 24 luni anterioare producerii

riscului asigurat (nașterii copilului).

Susține că de indemnizația lunară pentru creșterea copilului beneficiază

persoanele asigurate care desfășoară activitate pe bază de contract individual de

muncă pe durată determinată și întrunesc stagiul necesar de cotizare, iar conform

art. 2 din Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08

3

iulie 1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în

condițiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale.

Afirmă că conform pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, persoană asigurată, se

consideră persoana care îndeplinește condițiile prevăzute în art. 6 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, iar conform pct. 4 din Regulamentul enunțat, familiile cu copii beneficiază

de următoarele tipuri de indemnizații: a)indemnizația unică la nașterea copilului și

b)indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea

vârstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate și a vârstei de 1,5 ani - în cazul

persoanelor neasigurate.

Relevă că conform pct. 2 din Hotărârea Guvernului RM cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr. 1478 din 15 decembrie 2001,

cheltuielile suportate în vederea realizării prevederilor prezentei hotărâri se vor

acoperi respectiv, din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat -

indemnizația unică la nașterea copilului și indemnizația lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, persoanelor

asigurate, și din contul mijloacelor bugetului de stat - indemnizația unică la

nașterea copilului, persoanelor neasigurate; indemnizația lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani, persoanelor

neasigurate.

Mai relevă că conform pct. 8 din Regulament cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, cererea pentru stabilirea

indemnizațiilor prevăzute în capitolul II al Regulamentului se depune la casa

teritorială de la locul de domiciliu sau, în cazul în care a fost stabilită indemnizația

de maternitate, la casa teritorială în deservirea căreia se află unitatea de la locul de

lucru de bază unde a fost stabilită indemnizația de maternitate, personal de către

persoana căreia i se va stabili indemnizația sau prin intermediul reprezentantului

primăriei. Cererea se depune conform modelului stabilit de Casa Națională iar

decizia cu privire la stabilirea indemnizațiilor specificate în Regulament se adoptă

de către conducătorul casei teritoriale.

Consideră că indiferent de faptul dacă solicitantul acestei indemnizații este

angajat în câmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizației lunare

pentru creșterea/îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani (1,5 ani) va fi depusă la

casa teritorială de asigurări sociale.

Prin referința depusă la data de 08 februarie 2018 Natalia Ureche a solicitat

declararea recursului ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, recurentul a recepționat copia deciziei instanței de

4

apel la data de 05 decembrie 2017 (f. d. 88), iar cererea de recurs a fost depusă de

către acesta la data de 28 decembrie 2017 (f. d. 84).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

5

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate

în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea

de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul

declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență asemenea aspecte

nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență

se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Iurie Bejenaru

Mariana Pitic

6