3ra-694/18 — contestarea actului administrativ, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate si indemnizatiei pentru cresterea copilului pina la virsta de 3 ani

3ra-694/18 — contestarea actului administrativ, obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei de maternitate si indemnizatiei pentru cresterea copilului pina la virsta de 3 ani (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

prima instanță: R. Berdilo dosarul nr. 3ra-694/18

instanța de apel: A. Minciuna, V. Sîrcu, V. Mihaila

Î N C H E I E R E

13 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

Judecătorii Victor Burduh, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

reprezentantul Victoriei Cazacu, avocatul Denis Ipatii, și al Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Victoriei Cazacu

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și obligarea

calculării și achitării indemnizației de maternitate și indemnizației pentru creșterea

copilului până la vârsta de 3 ani,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018, prin care au

fost respinse apelurile declarate de către Victoria Cazacu și Inspectoratul General

pentru Situații de Urgență al Ministerului Afacerilor Interne și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 04 august 2017,

c o n s t a t ă:

La data de 05 iunie 2017 Victoria Cazacu a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI

(în prezent Inspectoratul General pentru Situații de Urgență) cu privire la repunerea

în termen, contestarea actului administrativ și obligarea calculării și achitării

indemnizației de maternitate și indemnizației pentru creșterea copilului până la

vârsta de 3 ani.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că la data de 16 mai 2014 s-a

căsătorit cu Iurii Cazacu și din căsătorie au un copil minor, XXXXXX, născută la

XXXXXX.

A menționat că nu este angajată în câmpul muncii și se află la întreținerea

soțului Iurii Cazacu, care, la rândul său, activează în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale din 26 septembrie 2008, în prezent deținând

funcția de pompier al Unității Salvatori și Pompieri Ialoveni a Secției Situații

Excepționale Ialoveni a Direcției Situații Excepționale Chișinău.

A invocat că s-a adresat la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale cu cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea indemnizației de

1

maternitate și indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la vârsta de 3

ani, în mărime de 30 % din salariul mediu al soțului, însă prin răspunsul pârâtului

nr. 19/7-C-55/17 din 30 mai 2017, i-a fost refuzat din motiv că obligația de a achita

indemnizația de maternitate și indemnizația lunară pentru creșterea copilului până

la vârsta de 3 ani îi revine Casei Naționale de Asigurări Sociale.

Consideră că răspunsul pârâtului este ilegal, deoarece contravine

prevederilor art. 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii și ale Legii cu privire la

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale.

A afirmat că Ministerul Afacerilor Interne este o autoritate executivă, iar

angajații acestuia, inclusiv angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, subdiviziune a Ministerului, sunt asigurați în sistemul public

obligatoriu prin efectul legii.

A relevat că conform art. 30 al Legii serviciului protecției civile și situațiilor

excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși

asigurării obligatorii de stat în condițiile și în modul stabilit de legislație.

A declarat că omisiunea adresării cererii de chemare în judecată în termenul

prevăzut de lege se datorează exclusiv atitudinii iresponsabile a pârâtului, care la

solicitările de a-i achita indemnizațiile respective i-a refuzat verbal, astfel, fiind

lipsită de o sursă de existență a fost nevoită să se întrețină cu forțele proprii (munci

agricole), fapt ce nu i-a permis să depună cererea de chemare în judecată în termen.

Solicită repunerea în termen a cererii de chemare în judecată, recunoașterea

ca ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr.19/7-

C-55/17 din 30 mai 2017, obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale de a-i calcula și achita indemnizația de maternitate și indemnizația

pentru creșterea copilului pentru perioada 03 noiembrie 2014 – 12 octombrie 2016,

în mărime de 30% din salariul mediu de 4 170,93 de lei realizat de către soțul Iurie

Cazacu și încasarea cheltuielilor de judecată.

Pe parcursul examinării cauzei reclamanta și-a concretizat cerințele,

solicitând recunoașterea ca ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr.19/7-C-55/17 din 30 mai 2017, obligarea Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a-i calcula și achita indemnizația de

maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului pentru perioada 03 noiembrie

2014 – 12 octombrie 2016, în mărime de 30% din salariul mediu de 4 170,93 de lei

realizat de către soțul Iurie Cazacu și încasarea cheltuielilor de judecată. Totodată,

a indicat că nu susține cerința cu privire la repunerea în termen a cererii de

chemare în judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 04 august 2017 a

fost admisă parțial acțiunea, a fost recunoscut ilegal răspunsul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr.19/7-C-55/17 din 30 mai 2017, a fost

obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să-i calculeze și să-i

achite Victoriei Cazacu indemnizația lunară pentru creșterea copilului minor

XXXXXX, născută la XXXXXX, începând cu 12 mai 2016 până la împlinirea

vârstei de 3 ani, în mărime de 30% din salariul mediu al soțului, și au fost încasate

2

din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în beneficiul

Victoriei Cazacu cheltuielile de asistență juridică în sumă de 4 000 de lei. În rest

acțiunea a fost respinsă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta, la

momentul producerii riscului asigurat, se afla la întreținerea soțului, Iurii Cazacu,

care activează în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în

funcția de pompier al Unității Salvatori și Pompieri Ialoveni a Direcției Situații

Excepționale Chișinău, subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, care

constituie o autoritate executivă, astfel, este asigurat în sistemul public obligatoriu,

făcând trimitere la prevederile art. 2, 4 și 6 ale Legii Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale.

Totodată prima instanță a reiterat că, Victoriei Cazacu urmează a-i fi

calculată și achitată indemnizația pentru creșterea copilului minor începând cu data

de 12 mai 2016 până la împlinirea vârstei de 3 ani a copilului minor XXXXXX,

deoarece reclamanta s-a adresat către pârât cu solicitarea de a-i achita indemnizația

respectivă la data de 12 mai 2017, deci mai târziu decât termenul indicat de

legiuitor, astfel, aceasta urmează a fi calculată și achitată pentru perioada de 12

luni premergătoare adresării cu cerere prealabilă, făcând trimitere la prevederile

art. 27 alin. (1) al Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitatea temporară

de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, pct. 7

subpct. (2) lit. b) din Regulamentul cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

1478 din 15 noiembrie 2002 și pct. 8 din Regulamentul cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitate temporară

de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului

nr. 108 din 03 februarie 2005.

Respingând cerința cu privire la calcularea și achitarea indemnizației de

maternitate prima instanță a reiterat că, aceasta urma a fi solicitată în termen de 12

luni de la data expirării concediului. În speță, ultima zi a concediului de maternitate

este 28 decembrie 2014, însă reclamanta s-a adresat cu cerere de calculare și

achitare a indemnizației respective la data de 12 mai 2017, astfel, fiind expirat

termenul de adresare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 14 martie 2018 au fost respinse

apelurile declarate de către Victoria Cazacu și Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență al MAI și a fost menținută hotărârea primei instanțe.

La data de 06 aprilie 2018 reprezentantul Victoriei Cazacu, avocatul Denis

Ipatii, a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel și hotărârea primei instanțe, deoarece au fost emise cu încălcarea și aplicarea

eronată a normele de drept material și, anume, a fost aplicată o lege care nu trebuia

să fie aplicată.

A menționat că instanțele de judecată la examinarea cauzei greșit au aplicat

prevederile art. 27 alin. (1) al Legii cu privire la indemnizațiile de incapacitate

3

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004,

deoarece, în speță, nici o parte din litigiu, în special pârâtul nu a invocat

tardivitatea pretențiilor inaintate, mai mult, acest temei nici nu a fost supus

examinării în cadrul dezbaterilor judiciare.

A relevat că unicul argument invocat de către intimat privind refuzul

achitării indemnizației de maternitate și indemnizației pentru creșterea copilului

este lipsa de competență, argument care este irelavant speței.

Consideră că instanțele de judecată corect au stabilit că recurenta are dreptul

de a beneficia de indemnizație de maternitate și indemnizației pentru creșterea

copilului, însă eronat au aplicat o lege care nu urma să fie aplicată, ceea ce a afectat

grav soluția adoptată.

Prin referința depusă la data de 18 mai 2018 Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență a solicitat respingerea recursului declarat de reprezentantul

Victoriei Cazacu, avocatul Denis Ipatii,mm ca neîntemeiat.

La data de 13 aprilie 2018 Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea unei noi

hotărâri cu privire la respingerea integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, nu este de acord cu decizia instanței de

apel, deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele

importante pentru soluționarea cauzei, a fost examinată superficial cauza, iar

soluția adoptată contravine normelor de drept material și procedural.

A menționat că conform prevederilor Legii cu privire la indemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr.289

din 22 iulie 2004 și ale Regulamentului cu privire la modul de stabilire și plată a

indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin Hotărârea Guvernului RM

nr. 1478 din 15 decembrie 2001, persoana asigurată are dreptul la indemnizație

lunară pentru creșterea copilului pană la vârsta de 3 ani cu condiția că se află în

concediu pentru îngrijirea copilului și confirmă stagiul necesar de cotizare, de cel

puțin 3 ani sau de cel puțin de 9 luni din ultimele 24 luni anterioare producerii

riscului asigurat (nașterii copilului).

A invocat că de indemnizația lunară pentru creșterea copilului beneficiază

persoanele asigurate care desfășoară activitate pe bază de contract individual de

muncă pe durată determinată și întrunesc stagiul necesar de cotizare, iar conform

art. 2 din Legea cu privire la sistemul public de asigurări sociale nr. 489 din 08

iulie 1999, dreptul la asigurări sociale este garantat de stat și se exercită, în

condițiile legii, prin sistemul public de asigurări sociale.

Afirmă că conform pct. 2 din Regulamentul cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, persoană asigurată, se

consideră persoana care îndeplinește condițiile prevăzute în art. 6 al Legii privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, iar conform pct. 4 din Regulamentul enunțat, familiile cu copii beneficiază

de următoarele tipuri de indemnizații: a)indemnizația unică la nașterea copilului și

b)indemnizația lunară pentru creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea

4

vârstei de 3 ani - în cazul persoanelor asigurate și a vârstei de 1,5 ani - în cazul

persoanelor neasigurate.

Relevă că conform pct. 2 din Hotărârea Guvernului RM cu privire la

indemnizațiile adresate familiilor cu copii nr. 1478 din 15 decembrie 2001,

cheltuielile suportate în vederea realizării prevederilor prezentei hotărâri se vor

acoperi respectiv, din contul mijloacelor bugetului asigurărilor sociale de stat -

indemnizația unică la nașterea copilului și indemnizația lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani, persoanelor

asigurate, și din contul mijloacelor bugetului de stat - indemnizația unică la

nașterea copilului, persoanelor neasigurate, indemnizația lunară pentru

creșterea/îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei de 1,5 ani, persoanelor

neasigurate.

Mai relevă că conform pct. 8 din Regulament cu privire la modul de stabilire

și plată a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, cererea pentru stabilirea

indemnizațiilor prevăzute în capitolul II al Regulamentului se depune la casa

teritorială de la locul de domiciliu sau, în cazul în care a fost stabilită indemnizația

de maternitate, la casa teritorială care a stabilit indemnizația de maternitate, sau în

mod electronic prin portalul guvernamental unic al serviciilor publice și/sau

pagina-web a casei naționale, sau prin intermediul reprezentantului primăriei.

Cererea se depune conform modelului stabilit de Casa Națională, iar decizia cu

privire la stabilirea indemnizațiilor specificate în Regulament se adoptă de către

conducătorul casei teritoriale.

Consideră că indiferent de faptul dacă solicitantul acestei indemnizații este

angajat în câmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea indemnizației unice la

nașterea copilului și indemnizației lunare pentru creșterea/îngrijirea copilului până

la vârsta de 3 ani (1,5 ani) va fi depusă la Casa teritorială de asigurări sociale, în

baza actelor justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii

condițiilor de stabilire, în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 289 din

22 iulie 2004 privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale.

Totodată a menționat că intimata a depus cererea prealabilă către instituția

necorespunzătoare și cu expirarea termenului de prescripție, or, XXXXXX a fost

născută la data de XXXXXX.

Prin referința depusă la data de 15 mai 2018 Victoria Cazacu a solicitat

declararea recursului Inspectoratului General pentru Situații de Urgență ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul

se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei

integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile au fost declarate în termen, or,

din materialele cauzei nu poate fi stabilit cu certitudine momentul comunicării

deciziei contestate pentru a determina respectarea termenului de declarare a

recursului.

5

Examinând temeiurile recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursurile sunt inadmisibile din următoarele

motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din

oficiu și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că, recursurile declarate de către

reprezentantul Victoriei Cazacu, avocatul Denis Ipatii, și al Inspectoratului General

pentru Situații de Urgență nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recursuri nu denotă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

6

procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a

deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai

legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recursuri se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul Civil, Comercial și de Contencios

Administrativ al Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței

CEDO, recursurile trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea

situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta

în mod direct starea de lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe

când în recursurile declarate de către reprezentantul Victoriei Cazacu, avocatul

Denis Ipatii, și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului Civil, Comercial

și de Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a considera recursurile reprezentantului Victoriei Cazacu, avocatul Denis Ipatii, și

al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a) și art. 440 alin. (1)

CPC, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e:

Recursurile declarate de către reprezentantul Victoriei Cazacu, avocatul

Denis Ipatii și al Inspectoratului General pentru Situații de Urgență se consideră

inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, Oleg Sternioală

judecătorul

Judecătorii Victor Burduh

Mariana Pitic

7