3ra-196/18 — contestarea răspunsului, obligarea calculării și achitării indemnizației

Prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) Dosarul nr. 3ra-196/18

Judecător: E. Badan-Melnic

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: Iu. Cimpoi, A. Danilov, I. Secrieru

Î N C H E I E R E

07 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Galina Stratulat, Ion Druță

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Sacalî Tatiana

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale substituit cu

Inspectoratul General pentru Situații de Urgență cu privire la ilegalitatea

răspunsului și obligarea calculării și achitării indemnizației pentru creșterea

copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, prin care

a fost respins apelul declarat de Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale și a fost menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru)

din 17 mai 2017,

c o n s t a t ă:

La 12 ianuarie 2017 Sacalî Tatiana a înaintat o cerere de chemare în judecată

în ordinea contenciosului administrativ împotriva Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale substituit cu Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență, prin care a solicitat: recunoașterea ilegalității răspunsului Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova nr. 19/7-S-201/16 din 28 decembrie 2016; și obligarea

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova la calcularea și plata în folosul său a indemnizației

pentru creșterea copilului Xxxxxxxxx Xxx, ținând cont de venitul mediu lunar

realizat de către soțul său, Stoianov Igor, în cuantumul prevăzut de lege, pentru

perioada XX xxxxxxxxx XXXX-27 decembrie 2018.

În motivarea acțiunii, reclamantul Sacalî Tatiana a indicat că la XX xxxxxx

XXXX s-a căsătorit cu Stoianov Igor, care de la 01 august 2008 este angajat în

bază de contract în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, iar în prezent activează

în funcția de șef al Serviciului apărare împotriva incendiilor în cadrul Secției

1

situații excepționale a Direcției situații excepționale Cahul.

Relevă că, în rezultatul căsniciei, la XX xxxxxxxxx XXXX s-a născut

Xxxxxxxxx Xxx, nefiind angajată în câmpul muncii, s-a aflat la întreținerea

soțului, din care considerente, la 22 decembrie 2016 a depus în adresa pârâtului o

cerere prin care a solicitat calcularea și plata în folosul său a indemnizației pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani, reieșind din salariul mediu realizat de

către soțul său.

Susține că, la 28 decembrie 2016 prin răspunsul nr. 19/7-S-201/16, pârâtul i-

a refuzat în satisfacerea cerinței din motiv că Regulamentul cu privire la modul de

stabilire și plata a indemnizațiilor adresate familiilor cu copii, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002, prevede depunerea unei

astfel de cereri la Casa teritorială de asigurări sociale de la locul de domiciliu al

solicitantului, condiția respectivă fiind instituită în baza Legii nr. 489 din 8 iulie

1999 privind sistemul public de asigurări sociale, art. 2 al acesteia stipulând că

dreptul la asigurări sociale se exercită anume prin sistemul public de asigurări

sociale.

Consideră refuzul pârâtului ilegal și neîntemeiat, având în vedere că potrivit

art. 4 alin. (1) pct. 2) Legea nr. 489 din 8 iulie 1999 privind sistemul public de

asigurări sociale, în sistemul public, sunt asigurate obligatoriu, prin efectul legii,

persoanele care sunt numite la nivelul autorității executive, adică inclusiv

angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova, iar art. 124 Codul muncii prevede

acordarea soțiilor aflate la întreținerea unor astfel de persoane, în baza unei cereri

scrise, a concediului parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3

ani, cu achitarea indemnizației din bugetul asigurărilor sociale de stat.

Invocă, că în perioada decembrie 2014 - noiembrie 2015 soțul său a realizat

un venit de 81 300 lei, media lunară constituind suma de 6 775 lei, iar baza de

calcul a indemnizației solicitate o constituie venitul mediu lunar realizat de către

persoana asigurată în ultimele 12 luni calendaristice premergătoare lunii

producerii riscului asigurat, după cum statuează Regulamentul cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 3

februarie 2005.

Solicită recunoașterea ilegalității răspunsului Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

nr. 19/7-S- 201/16 din 28 decembrie 2016 și obligarea Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova la calcularea și plata în folosul său a indemnizației pentru creșterea

copilului Xxxxxxxxx Xxx, ținând cont de venitul mediu lunar realizat de către

soțul său, Stoianov Igor, în cuantumul prevăzut de lege, pentru perioada XX

xxxxxxxxx XXXX-27 decembrie 2018.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 17 mai 2017,

acțiunea depusă de Sacalî Tatiana a fost admisă. A fost recunoscut ca ilegal și

nefondat răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 19/7-S-201/16 din 28

decembrie 2016. A fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova la

2

calcularea și plata în folosul Tatianei Sacalî, născută la 10 mai 1990, a

indemnizației pentru creșterea copilului Xxxxxxxxx Xxx, născută în data de XX

xxxxxxxxx XXXX, a câte 30% din venitul mediu lunar de 6 775 lei lunar, pentru

perioada 7 martie 2016 - 27 decembrie 2018 (f.d.33, 38-44).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017, a fost respins

apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale substituit

cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență și s-a menținut hotărârea

Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 17 mai 2017 (f.d.67, f.d.68-76).

Nefiind de acord cu decizia menționată, la 28 decembrie 2017 Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență a declarat recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 24 octombrie 2017 și a

hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 17 mai 2017, cu emiterea unei

noi hotărâri de respingere a acțiunii înaintate.

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate

pe parcursul examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât

instanța de apel cât și instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin

circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat

normele de drept material și procedural.

La data de 14 februarie 2018 intimata Sacalî Tatiana a prezentat referință pe

marginea recursului declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

solicitând declararea acestuia ca fiind inadmisibil.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la

data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost

expediată în adresa părților la 24.11.2017 (f.d. 77), cât și faptul că la materialele

cauzei nu sunt careva probe privind recepționarea acesteia, recursul

Inspectoratului General pentru Situații de Urgență se consideră declarat în termen.

Examinând temeiurile recursului, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție a RM consideră că recursul

este inadmisibil din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) CPC RM, părțile și alți participanți la

proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Alineatele (2) și (3) al articolului menționat, prevăd exhaustiv cazurile în

care se consideră că au fost aplicate eronat normele de drept material sau

procedural, iar alin. (4) prevede că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în

cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC RM.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Inspectoratul General

3

pentru Situații de Urgență nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432

alin. (2), (3) și (4) CPC, or recurentul nu a invocat nici un temei care ar indica la

ilegalitatea actelor judecătorești contestate, ci a formulat critici ce se axează

asupra fondului cauzei.

Prin urmare, argumentele recursului nu indică la încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural

de către instanța de apel sau instanța de fond, respectiv nu constituie temei de

casare a actelor judecătorești recurate.

Colegiul reține că, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter

devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-

se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Prin prisma jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, iar recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, însă motivele

recursului, invocate în speță, sunt similare celor invocate în cadrul judecării

cauzei, care au fost apreciate corespunzător.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență ca

fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 433 lit. a), 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecător Iulia Sîrcu

Judecătorii Galina Stratulat

Ion Druță

4