3r-177/17 — recunoașterea ilegalității răspunsului și obligarea calculării și achitării indemnizației

prima instanță: Judecătoria Chișinău (sediul Centru) dosarul nr. 3r-177/17

Judecător: L. Barbos

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. panov, M. Anton, V. Cororobai

D E C I Z I E

13 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță, Iuliana Oprea

examinând recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Todoseciuc Cristina

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului și obligarea calculării și achitării indemnizației

pentru creșterea și îngrijirea copilului,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017 prin care s-a

s-a restituit cererea de apel declarată de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, ca fiind depusă în afara termenului legal,

c o n s t a t ă :

La 23 noiembrie 2016, Todoseciuc Cristina s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, solicitând

recunoașterea ca fiind ilegal a răspunsului Serviciului Protecție Civile și Situațiilor

Excepționale cu nr. 19/7-T-147/16 din 06 octombrie 2016 și obligarea de a-i calcula

și achita indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului până la împlinirea vârstei

de 3 ani pentru perioada 26 aprilie 2016 – 12 august 2016, în mărime de 30% din

venitul mediu lunar.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Centru) din 20 februarie 2017,

cererea de chemare în judecată a fost admisă parțial. S-a recunoscut ca fiind ilegal

răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale cu nr. 19/7-T-

147/16 din 06 octombrie 2016, în partea ce ține de refuzul privind stabilirea și

achitarea indemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului pentru perioada 26

aprilie 2016 – 12 august 2016. S-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale să stabilească, calculeze și achite lunar, reclamantei Todoseciuc Cristina

1

indemnizația pentru creșterea și îngrijirea copilului minor, xxx xxx, născută la xx xx

xx, pentru perioada 26 aprilie 2016 – 12 august 2016, în mărime de 30% din venitul

mediu lunar de 5 636, 36 lei, realizat în ultimele 12 luni calendaristice, premergătoare

lunii producerii riscului asigurat, ce constituie suma de 1 690, 91 lei.

La 04 aprilie 2017, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

contestat cu apel hotărârea primei instanțe.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017 s-a restituit

cererea de apel declarată de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, ca

fiind depusă în afara termenului legal.

La 18 octombrie 2017, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, a

declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea încheierii Curții de Apel

Chișinău din 05 octombrie 2017 și restituirea pricinii la rejudecare. Totodată, a

solicitat substituirea denumirii Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

cu Inspectoratul General pentru Situații de Urgență, în temeiul Legii pentru

modificarea și completarea unor acte legislative nr. 94 din 02 iunie 2017.

În susținerea recursului s-a invocat dezacordul cu încheierea contestată

considerând-o ilegală și neîntemeiată, prin faptul că au fost încălcate normele de

drept procedural.

Susține că, la pronunțarea dispozitivului hotărârii, reprezentantul nu a fost

prezent, iar dispozitivul hotărârii a fost recepționat la 22 martie 2017, motiv din care

consideră că cererea de apel declarată la 04 aprilie 2017, a fost depusă în termen.

A mai indicat că, instanța de apel a restituit cererea de apel fără a acorda timp

reprezentantului de a-și expune opinia.

În conformitate cu art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva

încheierii este de 15 zile de la comunicarea ei.

Colegiul reține că, încheierea Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 05

octombrie 2017, însă careva date privind recepționarea acesteia de către recurent la

dosar nu există. Astfel, recursul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență la data de 18 octombrie 2017, a fost depus în termenul prevăzut de lege.

Examinând argumentele recursului în raport cu circumstanțele cauzei, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide

că recursul urmează a fi respins cu menținerea încheierii contestate, din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină

încheierea.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție consideră concluzia instanței de apel despre necesitatea restituirii cererii de

apel, justă.

2

În acest sens, Colegiul consemnează prevederile art. 362 alin. (1) CPC, potrivit

cărora termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Prin prisma normei enunțate, instanța de recurs constată că, la 20 februarie 2017

a fost pronunțat dispozitivul hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Centru), prin care

a fost admisă parțial cererea de chemare în judecată depusă de Todoseciuc Cristina

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, cu privire la

recunoașterea ilegalității răspunsului și obligarea calculării și achitării indemnizației

pentru creșterea și îngrijirea copilului (f.d.28).

Actele cauzei atestă că, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale a

depus cerere de apel împotriva hotărârii primei instanțe la 04 aprilie 2017 (f.d. 34 ).

Aici, instanța de recurs consideră oportun de a reitera prevederile art. 110 CPC,

care stipulează că, termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată

(judecător), în interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte

persoane legate de activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de

procedură ori să încheie un ansamblu de acte.

În accespțiunea art. 111 alin. (1) CPC, actele de procedură se efectuează în

termenul prevăzut de lege.

Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, termenul de procedură stabilit în ani, luni

sau zile începe să curgă în ziua imediat următoare datei calendaristice stabilite, datei

comunicării actului de procedură sau producerii evenimentului ori momentului care a

condiționat începutul lui.

Raționând prin prisma normelor de drept enunțate, Colegiul notează că,

exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit

cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor exigențe, cărora li se

subsumează și instituirea unor termene, după a căror expirare valorificarea

respectivului drept nu mai este posibilă.

În speță, termenul de declarare a apelului și-a început curgerea la 21 februarie

2017, ziua imediat următoare datei emiterii dispozitivului hotărârii contestate și a

expirat la 22 martie 2017, aceasta fiind ultima zi de depunere a apelului, pe când

cererea de apel a fost depusă la 04 aprilie 2017, fapt ce denotă depunerea apelului cu

încălcarea termenului de declarare, fiind greșită interpretarea recurentului precum că

apelul a fost declarat în termen.

În același timp, din conținutul procesului-verbal al ședinței de judecată din 20

februarie 2017 rezultă că, la pronunțarea dispozitivului hotărârii, reprezentantul

pârâtului, nu a fost prezent.

Conform art. 236 alin. (4) CPC, participanții care nu au fost prezenți la

pronunțarea dispozitivului hotărârii primesc copia hotărârii în decurs de 5 zile.

Reține Colegiul că, la 22 februarie 2017 instanța a expediat în adresa Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale copia hotărârii emise în pricină, care a

3

fost recepționată de către aceasta conform avizului de recepție a scrisorii recomandate

la 22 martie 2017 (f.d.31, 33).

Însă, în acest context nu poate fi reținută critica recurentului precum că, termenul

de declarare a apelul urmează a fi calculat de la data recepționării hotărârii, or, legea

expres prevede termenul de declarare a apelului de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii și nu de la data recepționării.

Așadar, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale prin lege era

obligată să respecte termenul de contestare cu apel de 30 de zile de la data pronunțării

dispozitivului hotărârii, fapt ce în prezenta speță nu se atestă.

Mai mult decât atât, Colegiul punctează că recurentul-pârât a fost în cunoștință

despre existența prezentului litigiu și prin urmare, avea obligația de a întreprinde

toate măsurile necesare, după cum sugerează și jurisprudența CEDO (Van Harn

versus Germany, nr. 7557/03 din 11 septembrie 2007), de a proteja drepturile sale de

acces la instanță.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului precum că instanța de apel a

restituit cererea de apel fără a-i acorda timp pentru a-și expune opinia, or, la caz

instanța cu certitudine a constatat că apelul a fost depus în afara termenului legal, și

aplicând prevederile art. 369 alin. (1) lit. b) CPC, corect a dispus restituirea acestuia.

Or, în cazul acceptării unui apel tardiv se va încălca principiul securității

raporturilor juridice, garantat de articolul 6 și preambulul Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, ceea ce este inadmisibil.

În context, instanța de recurs amintește că, art. 6 § 1 din Convenția Europeana a

Drepturilor Omului îi garantează fiecărei persoane dreptul de a sesiza o instanță cu

orice contestație referitoare la drepturile și obligațiile sale cu caracter civil. Instanța

europeană a relatat însă, în practica sa constantă, că „dreptul la o instanță” nu este

absolut. În această privința, Curtea Europeană, în mai multe cauze de acest gen, nu

exclude niciodată ipoteza că interesele unei bune administrări a justiției pot să

justifice impunerea unui termen de exercitare a căii de atac, cauza Bacev contra

Fosta Republică Yugoslavă a Macedoniei, Kemp contra Luxembourg, Diaz Ochoa

contra Spaniei, în carte înalta Curte a arătat, că termenul fixat de legea internă este o

restricție ce guvernează accesul la justiție.

Din considerentele expuse, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție concluzionează că, argumentele invocate

în recurs sunt neîntemeiate, fapt pentru care recursul urmează a fi respins cu

menținerea încheierii contestate.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e :

Se respinge recursul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență.

4

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 05 octombrie 2017, în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Todoseciuc Cristina împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale, cu privire la recunoașterea

ilegalității răspunsului și obligarea calculării și achitării indemnizației pentru

creșterea și îngrijirea copilului.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Ala Cobăneanu

judecători Ion Druță

Iuliana Oprea

5