3ra-739/18 — contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3ra-739/18

Prima instanță: (Judecătoria Chișinău, sediul Centru) N. Mazur

Instanța de apel: (Curtea de Apel Chișinău) Iu. Cimpoi, I. Secrieru, A. Danilov

Î N C H E I E R E

20 iunie 2018 mun. Chișinău

Colegiul Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecători Valeriu Doagă

Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

examinând admisibilitatea recursului declarat de Inspectoratul General pentru Situații

de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Pantilii Rodica

împotriva Serviciului Protecție Civilă și Situații Excepționale a Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea calculării și achitării

îndemnizației pentru concediul pentru îngrijirea copilului,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, prin care a fost

respins apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului

Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09

noiembrie 2017,

c o n s t a t ă :

La 12 aprilie 2016 Pantilii Rodica a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva

Serviciului Protecție Civilă și Situații Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la recunoașterea ilegalității răspunsului, obligarea calculării și achitării

îndemnizației pentru concediul pentru îngrijirea copilului.

În motivarea acțiunii, Pantilii Rodica a menționat că activează în cadrul Serviciului

Protecție Civilă și Situații Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne din 25 aprilie

2008.

Relatează că la 19 februarie 2005 a încheiat căsătoria cu Pantilii Viorel, iar la

XXXXX s-a născut XXXXX.

Astfel, în temeiul ordinului Serviciului Protecție Civilă și Situații Excepționale a

Ministerului Afacerilor Interne nr. 29 ef din 22 martie 2010, i-a fost acordat concediul

parțial plătit pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta de 3 ani, începând cu 26 martie 2010.

1

Susține că la 15 iulie 2011 în legătură cu intrarea în exercițiul funcțiunii, concediul

parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani a fost întrerupt în baza

ordinului nr. 90 ef din 08 iulie 2011.

Menționează că contrar prevederilor art. 124 din Codul muncii și art. 18 al Legii

privind îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, nu i s-a achitat îndemnizația lunară pentru creșterea

copilului în mărime de 25% din salariul mediu lunar realizat.

La 24 martie 2017 s-a adresa pârâtului cu cerere prealabilă în acest sens, iar prin

răspunsul din 10 aprilie 2017 a fost informată despre faptul că cererea a fost înaintată cu

depășirea termenului de 12 luni.

Consideră răspunsul pârâtului ca fiind neîntemeiat din următoarele considerente.

Conform art. 27 alin. (1) al Legii nr. 289 din 22 iulie 2004 privind îndemnizațiile

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale, îndemnizația

neplătită la timp din vina organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nici o

limită în termen.

Invocă faptul că în baza cererii și a certificatului de naștere al copilului, a fost emis

ordinul nr. 29 ef din 22 martie 2010, prin care i s-a acordat concediu pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani.

Prin urmare susține, că a înaintat cererea în termen de 12 luni, din momentul nașterii

copilului, în temeiul căreia a fost emis ordinul de acordare a concediului parțial plătit

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, iar îndemnizația în acest sens nu a fost

achitată.

Reclamanta Pantilii Rodica solicită repunerea în termenul de adresare în instanța de

judecată, recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecție Civilă și Situații

Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne din 10 aprilie 2017 și obligarea pârâtului să

achite îndemnizația pentru concediul pentru îngrijirea copilului XXXXX pentru perioada

26 martie 2010 – 15 iulie 2011 în mărime de 25% din venitul mediu lunar realizat.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 noiembrie 2017, acțiunea

înaintată de Pantilii Rodica a fost admisă.

S-a repus Pantilii Rodica în termenul de adresare în instanța de judecată.

S-a recunoscut ca ilegal răspunsul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență

a Ministerului Afacerilor Interne din 10 aprilie 2017.

S-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor

Interne să calculeze și să achite Rodicăi Pantilii îndemnizația pentru concediul de îngrijire

a copilului XXXXX, pentru perioada 26 martie 2010 – 15 iulie 2011, în mărime de 25%

din venitul mediu lunar realizat.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță cu referire la circumstanțele cauzei a

reținut că la data apariției dreptului la îndemnizația pentru creșterea copilului pînă la vârsta

de 3 ani, Pantilii Rodica era angajată a Serviciului Protecție Civilă și Situații Excepționale.

La data de XXXXX s-a născut XXXXX, iar pînă la 22 martie 2010 s-a adresat

pârâtului cu cerere privind acordarea concediului pentru îngrijirea copilului pînă la vârsta

de 3 ani.

La fel, prima instanță a concluzionat că Serviciul Protecție Civilă și Situații

Excepționale a Ministerului Afacerilor Interne i-a acordat reclamantei concediul

menționat, însă nu i-a achitat îndemnizațiile prevăzute de lege.

2

Astfel prima instanță a concluzionat că reieșind din prevederile art. 27 alin. (3) din

Legea nr. 289 din 22 iulie 2004, îndemnizația neplătită la timp din vina organului care o

stabilește sau o plătește, se achită fără nici o limită în termen.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 27 februarie 2018, a fost respins apelul

declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor

Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 09 noiembrie 2017.

La 13 aprilie 2018, Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului

Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd

admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care acțiunea înaintată de Pantilii Rodica să fie

respinsă.

Recurentul Inspectoratul General pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor

Interne, în motivarea recursului a menționat că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele care au importanță pentru soluționarea cauzei, iar decizia contestată

contravine normelor de drept material și procedural.

Relevă că intimata a născut copilul la 27 noiembrie 2009, însă solicită achitarea

îndemnizației de creștere a copilului până la vârsta de 3 ani în anul 2017, cu depășirea

termenului.

Totodată, susține că potrivit art. 30 al Legii Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007 (în vigoare pînă la 07 iulie 2017),

colaboratorii Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurărilor

sociale de stat, prin urmare din salariul colaboratorului Serviciului nu se rețin plățile în

bugetul asigurărilor sociale și respectiv ei nu cad sub incidența Legii nr. 289 din 22 iulie

2004 privind îndemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

La fel, relatează că Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2014 nu

prevede încasarea pentru personalul atestat a contribuțiilor de asigurări sociale de stat,

respectiv nu se efectuează nici îndemnizația de creștere și îngrijire a copilului pînă la

vârsta de 3 ani, deoarece colaboratorii Serviciului dispun de grad și statut special în

conformitate cu Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05

aprilie 2007.

Prin urmare, se achită din contul mijloacelor bugetului de stat îndemnizația lunară

pentru creșterea și îngrijirea copilului pînă la vârsta de 1,5 ani persoanelor neasigurate

conform prevederilor pct. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1478 din 15 noiembrie 2002 cu

privire la îndemnizațiile adresate familiilor cu copii. Indiferent de faptul dacă solicitantul

acestor îndemnizații este angajat în câmpul muncii sau nu, cererea pentru stabilirea

îndemnizației unice la nașterea copilului și îndemnizației lunare pentru creșterea și

îngrijirea copilului până la vârsta de 1,5 ani, va fi depusă la Casa Națională de Asigurări

Sociale, în termenul prevăzut de lege.

La 30 mai 2018 Pantilii Rodica a depus referință la recursul declarat de Inspectoratul

General pentru Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne, solicitînd să fie

respins cu menținerea deciziei instanței de apel.

Cu referire la termenul de declarare a recursului, instanța de recurs menționează că,

Curtea de Apel Chișinău a emis dispozitivul deciziei la 27 februarie 2018.

În conformitate cu art. 434 Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de

3

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.

Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.

Recursul a fost declarat la 13 aprilie 2018, respectiv se consideră depus în termenul

prevăzut de art.434 din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) și (3) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. Judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport

verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin. (2).

Examinînd temeiurile recursului completul Colegiului Civil, Comercial și de

Contencios Administrativ al Curții Supreme de Justiție reține următoarele.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul

de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Instanța de recurs reține, că examinarea admisibilității recursului presupune verificarea

conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu temeiurile prevăzute în art. 432

din Codul de procedură civilă.

La caz, Colegiul constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a

deciziei recurate, or, motivele recursului sunt similare celor invocate în cadrul judecării

pricinii, asupra căror instanța de apel s-a pronunțat.

Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, relatarea situației nu constituie un

temei de casare a deciziei recurate, or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se

doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al

Curții Supreme de Justiție reține că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii

sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă că

instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Codul de procedură civilă.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa constantă

statuează că, dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise

(Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230).

Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o

anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate

4

ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services

împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că, modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața

instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor

respective; trebuie ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de

rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem (a se vedea Botten v. Norway, hotărâre

din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de

atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt pot fi

conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 9 octombrie 1991, §

31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se

constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători

decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității

recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire cu

privire la fondul recursului.

Avînd în vedere cele expuse mai sus, recursul declarat de Inspectoratul General pentru

Situații de Urgență a Ministerului Afacerilor Interne, nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este

inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură

civilă, completul Colegiului Civil, Comercial și de Contencios Administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se declară inadmisibil recursul înaintat de Inspectoratul General pentru Situații de

Urgență a Ministerului Afacerilor Interne.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

Valeriu Doagă

judecători Tamara Chișca-Doneva

Dumitru Mardari

5