3ra-939/17 — obligarea calcularii si achitarii indemnizatiei pentru concediu de maternitate

prima instanță: C. Roșca dosarul nr. 3ra-939/17

instanța de apel: L. Bulgac, D. Manole, A. Danilov

Î N C H E I E R E

30 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului, judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton, Mariana Pitic

examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de către

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată a Mariei Colibă împotriva

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la obligarea calculării și achitării indemnizației pentru concediul de

maternitate,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017, prin care a fost

respins apelul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru

municipiul Chișinău din 07 octombrie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 07 decembrie 2015, Maria Colibă a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI cu

privire la obligarea calculării și achitării indemnizației pentru concediul de

maternitate.

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat că, la data de 07 octombrie 2012, s-a

căsătorit cu Vitalie Colibă și din căsătorie au un copil minor, XXXX, născută la

XXXX.

Menționează că, nu este angajată în câmpul muncii și se află la întreținerea

soțului, Vitalie Colibă, care, la rândul său, activează în cadrul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale din 25 noiembrie 2013, în prezent deținând funcția

de specialist al Serviciului Operativ a Direcției Situații Excepționale Ungheni.

Susține că, conducându-se de prevederile art. art. 123 și 124 din Codul muncii,

la data de 18 septembrie 2015, s-a adresat la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale cu o cerere, prin care a solicitat calcularea și achitarea indemnizației

pentru concediu de maternitate (126 zile) în legătură cu nașterea copilului XXXX,

1

însă la data de 03 noiembrie 2015, ultimul, prin răspunsul nr. 10/7-C-130/15, a

respins cererea sa prealabilă, deoarece conform art. 30 din Legea Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii

Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de

stat, iar conform art.123 alin. (2) și 124 alin. (1) din Codul muncii, precum și în baza

art. 16 al Legii enunțate, s-a aprobat modul de stabilire, calculare și achitare a

indemnizațiilor din contul bugetului asigurărilor sociale de stat, indemnizația de

maternitate urmează a fi solicitată de la Casa Națională de Asigurări Sociale.

Consideră că, răspunsul pârâtului este ilegal, deoarece contravine prevederilor

art. art. 123 și 124 din Codul muncii.

Solicită obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale de a-i

calcula și achita indemnizația pentru concediu de maternitate cu o durată de 126 zile

acordat în temeiul certificatului de concediu medical de la locul de muncă a soțului

Vitalie Colibă.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 07 octombrie 2016 a fost

admisă acțiunea și a fost obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

să calculeze și să achite Mariei Colibă indemnizația pentru concediul de maternitate

prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și postnatal cu o durată de 56 de zile

calendaristice, în legătură cu nașterea copilului XXXX la XXXX, la locul de muncă

al soțului Vitalie Colibă.

Prima instanță și-a argumentat concluzia prin faptul că, reclamanta, la momentul

producerii riscului asigurat, se afla la întreținerea soțului, Vitalie Colibă, care

activează în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale în funcția

de specialist al Serviciului Operativ a Direcției Situații Excepționale Ungheni,

subdiviziune a Ministerului Afacerilor Interne, care constituie o autoritate executivă,

astfel, este asigurat în sistemul public obligatoriu, făcând trimitere la prevederile art.

art. 123 alin. (2) și 124 alin. (1) și (2) din Codul muncii, ale art. 61 alin. (1) ale Legii

cu privire la activitatea Poliției și statutul polițistului nr. 320 din 27 decembrie 2012,

art. 16 alin. (1) și (5) al Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitatea

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, ale

art. 4 alin. (1), art. 7 alin. (13) ale Legii cu privire la sistemul public de asigurări

sociale și pct. pct. 15, 16 și 23 din Regulamentul cu privire la condițiile de stabilire,

modul de calcul și de plată a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și

altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03

februarie 2005.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 martie 2017 a fost respins apelul

declarat de către Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale și menținută

hotărârea primei instanțe.

La data de 26 iunie 2017, Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea recursului,

casarea integrală a deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe și emiterea

unei noi hotărâri cu privire la respingerea acțiunii.

2

În motivarea recursului a indicat că, decizia instanței de apel este ilegală,

deoarece nu au fost constatate și elucidate pe deplin circumstanțele importante pentru

soluționarea cauzei și au fost încălcate normele de drept material și procedural.

Menționează că, conform prevederilor art. 123 din Codul muncii și ale art. 16 al

Legii cu privire la indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2014, a fost aprobat modul de

stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din contul bugetului asigurărilor

sociale de stat, indemnizația de maternitate, care urmează a fi solicitată de la Casa

națională de Asigurări Sociale.

Invocă că, conform prevederilor art. 30 din Legea Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt

supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurărilor sociale de stat. Prin urmare,

din salariul colaboratorilor Serviciului nu se rețin plățile în bugetul asigurărilor

sociale, respectiv ei nu cad sub incidența Legii cu privire la indemnizațiile pentru

incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22

iulie 2004.

Relevă că, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu prevede încasarea

pentru colaboratorii atestați a contribuțiilor de asigurări sociale de stat, respectiv nu

se efectuează nici indemnizația de maternitate, deoarece colaboratorii acestui serviciu

dispun de grad și statut special în conformitate cu Legea Serviciului Protecției Civile

Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007.

Afirmă că, de indemnizația de maternitate pot beneficia angajatele sau soții

acestora în cazul în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale, mai

mult, idemnizația de maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de

stat.

Notează că, conform pct. 19 din Regulamentul cu privire la condițiile de

stabilire, modul de calcul și de plată a indemnizațiilor pentru incapacitatea temporară

de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

108 din 03 februarie 2005, indemnizația de maternitate femeilor asigurate, ucenicelor

(în continuare femei asigurate) și soțiilor aflate la întreținerea soților asigurați se

stabilesc de către structurile teritoriale de asigurări sociale, iar confrom prevederilor

art. 14 alin. (4) al Legii bugetului asigurărilor sociale de stat pentru anul 2015, nr. 73

din 12 aprilie 2015, indemnizațiile de maternitate pentru persoanele angajate prin

contract individual de muncă și indemnizațiile de maternitate pentru soțiile aflate la

întreținerea soților salariați se calculează de structurile teritoriale ale Casei Naționale

de Asigurări Sociale și se plătesc, prin intermediul prestatorilor de servicii de plată

desemnați, prin cerere, de către beneficiari. Prestatorul de servicii de plată desemnat

de către beneficiar va încheia contract cu Casa Națională de Asigurări Sociale.

Mai relevă că, conform prevederilor art. 323 alin. (1) din Codul muncii,

salariații care au încheiat un contract individual de muncă cu unitățile militare,

instituțiile sau organizațiile Forțelor Armate ale Republicii Moldova ori cu cele ale

autorităților publice în care legea prevede indeplinirea serviciului militar sau special,

3

precum persoanelor care execută serviciul civil, li se aplică legislația muncii, cu

particularitățile prevăzute de actele normative în vigoare.

Susține că, conform contractului individual de muncă nr. 6170 din 12 iunie

2014, Vitalie Colibă activează în cadrul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale, în funcția de specialist al Serviciului Operativ a Direcției Situații

Excepționale Ungheni, astfel, asupra acestuia se răsfrânge Legea Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, care

reglementează normele de bază a activității colaboratorilor.

Consideră că, reclamanta este în drept de a solicita stabilirea și achitarea

indemnizației de maternitate de la Casa Națională de Asigurări Sociale, în baza

actelor justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de

stabilire, în conformitate cu prevederile art. 27 din Legea nr. 289 din 22 iulie 2004

privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul a fost declarat în termen, or, din

materialele cauzei rezultă că, instanța de apel a expediat în adresa recurentului copia

deciziei contestate la data de 15 mai 2017 (f. d. 87) și a fost recepționată de către

aceasta, la data de 05 iunie 2017 (f.d.95), iar cererea de recurs a fost depusă de către

recurent la data de 26 iunie 2017 (f. d. 91).

Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în

cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

4

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră

că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în

care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale

omului.

Temeiurile prevăzute la alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu

și în toate cazurile.

În conformitate cu art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4);

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că, recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.

(2), (3) și (4) CPC.

Prin urmare, argumentele invocate în recurs nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Or, recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificându-se numai legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție menționează și faptul că, procedura

admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Totodată, completul Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție relevă că, conform jurisprudenței CEDO, recursurile

trebuie să fie efective, adică să fie capabile să ofere îndreptarea situației prezentate în

cerere, la fel recursul trebuie să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de

lucruri (cauza Purcell contra Irlandei, 16 aprilie 1991), pe când în recursul declarat de

către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale asemenea aspecte nu se

regăsesc.

Astfel, din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și

de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale ca

inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 269-270, 431 alin. (2), 433 lit. a), art. 440 alin.(1)

CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

5

d i s p u n e:

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Luiza Gafton

Mariana Pitic

6