3ra-740/18 — cu privire la recunoașterea răspunsului ilegal, încasarea indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru îngrijurea copilului pînă la vîrsta de 3 ani
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- cu privire la recunoaşterea răspunsului ilegal, încasarea indemnizaţiei pentru concediul parţial plătit pentru îngrijurea copilului pînă la vîrsta de 3 ani
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-740/18 — cu privire la recunoașterea răspunsului ilegal, încasarea indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru îngrijurea copilului pînă la vîrsta de 3 ani (Curtea Supremă de Justiție, 2018)
Dosarul nr. 3ra-740/18
Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – N. Mazur,
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – M. Guzun, V. Buhnaci, L. Pruteanu
Î N C H E I E R E
20 iunie 2018 mun. Chișinău
Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ
al Curții Supreme de Justiție
în componența:
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru,
judecători Iuliana Oprea, Maria Ghervas,
examinând admisibilitatea recursului, declarat de către Inspectoratul General pentru
Situații de Urgență al MAI,
în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de către Corina Bînzari
(Morari) împotriva Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI cu privire
la recunoașterea răspunsului ilegal, încasarea indemnizației pentru concediul parțial
plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani ,
împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 20 martie 2018, prin care s-a
respins apelul declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI,
s-a menținut hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 23 noiembrie
2017,
C O N S T A T Ă:
La 17 mai 2017 Corina Bînzari (Morari) s-a adresat cu cerere de chemare în
judecată împotriva Serviciului Protecție Civilă și Situațiilor Excepționale al MAI,
(actualmente Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI) cu privire la
recunoașterea ilegal răspunsul nr.19/7-B-38-17 din 21 aprilie 2017, obligarea achitării
indemnizației pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului, în mărime de
30% din venitul lunar al soțului Valeriu Morari, în mărime de 1 491,94 lei, pentru
perioada 25 februarie 2017- 02 noiembrie 2019.( f.d.3-6)
În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că soțul Valeriu Morari activează în
cadrul Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI. În anul 2016 în familia
lor s-a născut fiica XXXXX. Reclamanta menționează că nu este angajată în câmpul
muncii și este la întreținerea soțului Valeriu Morari, ținând cont de faptul dat, s-a adresat
cu o cerere prealabilă către angajatorul soțului prin care a solicitat să i se achite
indemnizația lunară pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, în mărime de 30%
din venitul mediu realizat al soțului Valeriu Morari. La 21 aprilie 2017 prin răspunsul
nr.19/7-13-38/17 a fost informată că cererea sa este neîntemeiată. Reclamanta indică că
1
cu răspunsul nu este de acord, îl consideră ilegal, așa cum contravine prevederilor art. 49
din Constituția Republicii Moldova, art. 124 Codul muncii, prevederilor Legii privind
indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și alte prestații de asigurări
sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, Legii privind sistemul public de asigurări sociale
nr. 489 din 08 iulie 1999.
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 23 noiembrie 2017
s-a admis acțiunea înaintată de Corina Bînzari (Morari), s-a recunoscut ca ilegal refuzul
Inspectoratului General pentru Situații de Urgență al MAI nr. 19/7-B-38/17 din 21 aprilie
2017, s-a obligat Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI să calculeze și
să achite lunar Corinei Bînzari (Morari) indemnizația pentru concediul parțial plătit de
îngrijirea copilului XXXXX, pentru perioada 25 februarie 2017 – 02 noiembrie 2019, în
mărime de 30% din venitul mediu lunar realizat de către Valeriu Morari. ( f.d. 41, 46-50)
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 20 martie 2018 a fost respins
apelul declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI, menținută
hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din data de 23 noiembrie 2017. ( f.d. 73,
74-81)
Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 20 aprilie 2018 Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență al MAI a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea
recursului, casarea hotărârilor judecătorești, cu pronunțarea unei noi hotărâri de
respingere a acțiunii. (f.d.85-87)
În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanțele de judecată au interpretat
în mod eronat legea și în acest sens au aplicat eronat normele de drept material, au
apreciat arbitrar probele prezentate la materiale cauze, ori indemnizația pentru
întreținerea copilului până la vârsta de 3 ani se achită de CNAS.
În conformitate cu art. 434 alin. (1), (2) CPC recursul se declară în termen de 2 luni
de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.
Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.
Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la 20
martie 2018, expediată părților prin intermediul oficiului poștal la 25 aprilie 2018.
(f.d. 82)
În termen legal, la 20 aprilie 2018, împotriva deciziei a declarat recurs Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență al MAI.
Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele
cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al
Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Inspectoratul
General pentru Situații de Urgență al MAI, este inadmisibil din următoarele
considerente.
Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă, că
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI indică argumente ce țin de
dezacordul cu felul în care instanțele de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au
constatat circumstanțele cauzei. Nu pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste
argumente, deoarece țin de reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.
2
Potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII CPC, instanța de
recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de apel.
Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și
concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.
Recursul exercitat conform secțiunii a II - a are caracter devolutiv numai asupra
problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar
nu și temeinicia în fapt.
Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot
constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres
stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) CPC.
Potrivit prevederilor art. 432 alin.(1) CPC părțile și alți participanți la proces sunt în
drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea
eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.
Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se
consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau
aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la
alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care
acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care
instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost
arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților
fundamentale ale omului.
În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră inadmisibilă în
cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și
(4).
Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie
capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să posede
puterea de a îndrepta în mod direct starea lucrurilor pe când în recursul declarat de către
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI asemenea aspecte nu se
regăsesc.
În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții de
fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanțele de judecată
primind o apreciere corespunzătoare.
În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la
soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei de
admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea eronată
a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal invocă
Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI și, respectiv, nu constituie temei
de casare a deciziei recurate.
3
În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul
declarat de Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI inadmisibil.
Conform celor expuse, în temeiul art. 431 alin.(1), (2), 433 lit. a), 440 alin.(1), (11)
CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții
Supreme de Justiție
D I S P U N E :
Recursul, declarat de către Inspectoratul General pentru Situații de Urgență al MAI,
se consideră inadmisibil.
Încheierea este irevocabilă.
Președintele completului, judecătorul Tatiana Vieru
judecători Iuliana Oprea
Maria Ghervas
4