3ra-110/17 — contestarea actului administrativ

prima instanță: G. Stratulat dosarul nr. 3ra-110/17 instanța de apel: A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna Î N C H E I E R E 13 aprilie 2017 mun.

Chișinău Colegiul civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție În componență: Președintele completului, judecătorul – Valeriu Doagă Judecătorii – Tamara Chișca-Doneva, Sveatoslav Moldovan examinând chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Motricală Gheorghe, în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Livia împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 c o n s t a t ă: La 20 mai 2016 Cebotari Livia a depus cerere de chemare în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ.

În motivarea acțiunii a menționat că, este angajată a Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne din 25 septembrie 2009, iar la moment deține funcția de șef al Serviciului Deservire și Reparație a Mijloacelor de Transmisiuni subordonat Aparatului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI. Relevă că, potrivit ordinului pîrîtei nr. 124 ef. din 18 octombrie 2013, pentru perioada de timp 14.10.2013 – 05.08.2016, i s-a acordat concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului cu vîrsta de pînă la 3 ani.

Susține că, s-a adresat cu cerere prin care a solicitat calcularea și plata în beneficiul său a indemnizației pentru creșterea/îngrijirea copilului pînă la vîrsta de 3 ani, reieșind din salariul mediu realizat, însă prin răspunsul nr. 19/7-C-62 din 05.05.2016 s-a respins cererea menționată deoarece potrivit art. 30 din Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 93 din 05.04.2007, colaboratorii Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de stat.

Solicită recunoașterea ilegală a răspunsului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 19/7-C-62 din 1 05.05.2016 cu obligarea acesteia de a calcula și achita în beneficiul său a indemnizației pentru creșterea copilului Cebotari Mihai, lunar a cîte 30 % reieșind din venitul mediu lunar de 4362,79 de lei, pentru perioada 14.10.2013 – 05.08.2016 precum și încasarea cheltuielilor de asistență juridică în mărime de 5000 de lei. Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 30 iunie 2016 s-a admis acțiunea, s-a recunoscut ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 19/7-C-62 din 05.05.2016, s-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne la calcularea și plata în folosul lui Cebotari Livia a indemnizației pentru creșterea copilului Cebotari Mihai, lunar a cîte 30 % reieșind din venitul mediu lunar de 4362,79 de lei, pentru perioada 14.10.2013 – 05.08.2016. Prin hotărîrea suplimentară a Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 01 iulie 2016 s-a încasat din contul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne în beneficiul Liviei Cebotari cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3500 de lei.

Prima instanță a reținut că, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale ca entitate subordonată Ministerului Afacerilor Interne face parte din sistemul autorităților executive, iar angajații acestuia sunt asigurați în sistemul public obligatoriu prin efectul legii, prin urmare cerințele reclamantei Cebotari Livia sunt întemeiate. Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 s-a respins apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne și s-au menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 30 iunie 2016 și hotărârea suplimentară a Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 01 iulie 2016. La data de 07 decembrie 2016 reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Motricală Gheorghe a depus cerere de recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 solicitînd admiterea recursului, casarea hotărîrilor instanțelor inferioare cu emiterea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii. În motivarea recursului a invocat că, instanțele nu au elucidat și constatat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, iar hotărîrile judecătorești au fost emise cu încălcarea normelor de drept material și procedural.

Prin încheierea Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție din 09 februarie 2017 s-a ridicat de la examinarea admisibilității recursului în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Cebotari Livia împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la contestarea actului administrativ și s-a restituit la Curtea de Apel Chișinău pentru emiterea unei încheieri de corectare a greșelilor.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 martie 2017 s-a corectat eroarea mecanică din decizia și dispozitivul deciziei Colegiului civil al Curții de Apel Chișinău nr. 3a-1667/16 din 26 octombrie 2016 cu indicarea în textul și dispozitivul deciziei ziua și luna corectă a pronunțării instanței de fond – 30 iunie 2016, precum și a indica denumirea pârâtului/apelantului în loc de Serviciul de Protecție și Pază de Stat, denumirea corectă Serviciul Protecției Civile și Situații Excepționale. Examinând temeiurile recursului în raport cu materialele pricinii civile, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

2 Articolul 431 din Codul de procedură civilă consemnează în alineatul (2) că, asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. În conformitate cu art. 432 din Codul de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

(3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

(4) Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. (5) Temeiurile prevăzute la alin.(3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile. În conformitate cu art. 433 din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art. 434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Conform art. 434 din Codul de procedură civilă, recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale. Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit. Completul consideră recursul, ca fiind declarat în termen, în condițiile în care la materialele dosarului lipsesc probe care ar atesta momentul comunicării către recurent a deciziei instanței de apel pentru a verifica termenul de demarare a căii de atac. Argumentele invocate în recurs precum că, instanțele nu au elucidat și constatat pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii nu pot fi abordate deoarece nu constituie temei de declarare a recursului.

3 Nu pot fi reținute nici alegațiile recurentului precum că, hotărîrile judecătorești au fost emise cu încălcarea normelor de drept material și procedural or, prevederile care guvernează raportul juridic litigios confirmă în unison faptul că angajații Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne sunt asigurați în sistemul public de asigurări sociale de stat prin efectul legii și beneficiază de dreptul la indemnizații din fondurile de asigurări sociale. Totodată, la emiterea deciziei instanței de apel au fost respectate exigențele Codului de procedură civilă. Astfel, instanța de recurs notează că, recurentul nu a invocat niciun argument plauzibil în vederea justificării ilegalității deciziei instanței de apel.

În acest sens, completul reamintește prin prisma jurisprudenței CEDO, fosta Comisie a arătat că “... art. 6 parag.1 al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25.02.1995, nr.26561/1995) Colegiul concluzionează că, din conținutul cererii de recurs nu rezultă existența unuia din temeiurile legale de recurs.

Din considerentele menționate și având în vedere faptul, că instanța de apel a examinat pricina sub toate aspectele, a verificat și a apreciat corect probele prezentate, iar argumentele invocate în recurs nu se încadrează în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Motricală Gheorghe ca fiind inadmisibil în baza art. 433 lit. a) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), art. 433 lit. a) și art. 440 din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție d i s p u n e: Recursul declarat de reprezentantul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, Motricală Gheorghe se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii. Președintele completului, judecătorul Valeriu Doagă Judecătorii Tamara Chișca-Doneva Sveatoslav Moldovan 4