3ra-131/17 — cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul și obligarea achitării indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului

3ra-131/17 — cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul și obligarea achitării indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

prima instanță: D. Sușchevici nr. 3ra-131/17

instanța de apel: M. Guzun, A. Nogai, V. Brașoveanu

DECIZIE

24 februarie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

examinând recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată a Nadejdei Vleju

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal

răspunsul și obligarea achitării indemnizației pentru concediul de îngrijire a

copilului

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care

a fost admis apelul declarat de Nadejda Vleju, casată integral hotărârea primei

instanțe și pronunțată o nouă hotărâre de admitere a acțiunii

constată:

La 28 aprilie 2016, Nadejda Vleju a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal

răspunsul și obligarea achitării indemnizației pentru concediul de îngrijire a

copilului.

În motivarea acțiunii a invocat că din 07 aprilie 2006 activează în cadrul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, exercitând funcția

de specialist principal al Secției management resurse umane a Direcției resurse

umane.

Menționează că la XXXX, s-a născut fiul XXXX XXXX, iar la

19 septembrie 2008 a fost eliberat certificatului de naștere XXXX.

Indică că prin ordinul nr. 184 ef din 05 decembrie 2008, i-a fost acordat

concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, perioada

de la 08 decembrie 2008 până la 02 septembrie 2011.

1

La 20 aprilie 2016, s-a adresat cu o cerere prealabilă către Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, iar prin răspunsul din

25 aprilie 2016 cu nr. 19/7-V-68/16, a fost informată că cererea a fost înaintată cu

depășirea termenului de 12 luni, prevăzut de art. 27 alin. (l) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale și că Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale fiind angajator,

nu efectuează plăți cu titlu de contribuții în bugetul asigurării sociale de Stat.

Susține că nu este de acord cu poziția pârâtului, precum că cererea sa a fost

înaintată cu depășirea termenului de 12 luni, prevăzut de art. 27 alin. (l) din Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale.

În acest sens, relatează că, în baza cererii și a certificatului de naștere

nr. XXXX din XXXX, a fost emis ordinul nr. 184 ef din 05 decembrie 2008, prin

care i s-a acordat concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani. Prin

urmare, dânsa a înaintat cererea în termen de 12 luni, din momentul nașterii

copilului, în temeiul căruia a fost emis ordinul de acordare a concediului parțial

plătit pentru îngrijirea copilului până la 3 ani, iar indemnizația Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale nu a achitat-o.

Își întemeiază pretențiile în baza dispozițiilor art. 49 alin. (1) Constituție,

art. 14-17, 25 alin. (1) lit. b), 26 alin. (1) lit. a) din Legea contenciosului

administrativ, art. 124 alin. (2) Cod muncii, art. 2, 20 alin. (1), 29 din Legea

privind sistemului public de asigurări sociale, art. 18 alin. (1) și (4) din Legea

Privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporală de muncă, art. 30 din Legea

Serviciului Protecție Publică și Situațiilor Excepționale, art. 6§1 CEDO, art. 166-

167 CPC.

Solicită admiterea acțiunii, repunerea în termenul de adresare în judecată,

recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016, obligarea Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale să-i achite indemnizația pentru concediul pentru

îngrijirea copilului XXXX XXXX, pentru perioada 08 decembrie 2008 – 02

septembrie 2011 în mărime de 25 % din venitul mediul lunar realizat.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iunie 2016, acțiunea

a fost respinsă ca fiind tardivă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, a fost admis

apelul declarat de Nadejda Vleju, casată hotărârea primei instanțe și pronunțată o

nouă hotărâre de admite a acțiunii.

A fost repusă Nadejda Vleju în termenul legal de înaintare a acțiunii. A fost

recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016.

A fost încasat de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

MAI în beneficiul Nadejdei Vleju indemnizația pentru concediul parțial plătit

pentru îngrijirea copilului XXXX XXXX, pentru perioada 08 decembrie 2008 - 02

septembrie 2011 în mărime de 25% din venitul mediu lunar realizat.

2

La 21 decembrie 2016, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al MAI a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitând admiterea

acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

În motivarea recursului a invocat dezacordul cu decizia recurată

considerând-o ilegală.

Obiectează că instanța de apel nu a constatat și elucidat pe deplin toate

circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, a examinat superficial

circumstanțele cauzei, iar decizia emisă contravine normelor de drept material și

procedural.

Consideră că decizia este ilegală și pasibilă casării, deoarece nu corespunde

tuturor normelor de drept și nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile

formulate de recurent în procesul examinării cererii de apel.

Având în vedere prevederile art. 130 alin. (1), 373 alin. (2) CPC susține că

instanța de apel eronat a încasat din contul Serviciului Protecției Civile și Situații

Excepționale indemnizația pentru creșterea copilului minor.

Explică, în acest sens, că potrivit art. 27 alin. (1) din Legea privind

indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, prevede că indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de

acte justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de

stabilire a acestei indemnizații. Indemnizația pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani solicitată după 12 luni de la data nașterii copilului se

stabilește retroactiv, dar nu mai mult decât pentru 12 luni premergătoare datei

solicitării, dacă solicitarea a avut loc până la împlinirea de către copil a vârstei de 3

ani.

Respectiv, doamna Vleju a născut la data de XXXX, dar solicită achitarea

indemnizației de creștere a copilului în anul 2016, astfel derivă că a fost depășit în

mod vădit termenul de prescripție.

Termenul de prescripție (12 luni) este tratat și de către Curtea Supremă de

Justiție în Recomandarea nr. 17 din 21 noiembrie 2012, pentru plata indemnizației

de maternitate și indemnizația pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei

de 3 ani.

Astfel, conform recomandării, termenul de prescripție pentru plata

indemnizației de maternitate, indemnizației unice pentru nașterea copilului,

indemnizației pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3 ani este de

12 luni, calculat de la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestor indemnizații

Prin urmare, conform cererii scrise și a certificatului de naștere XXXX

prezentat, prin Ordinului nr.184 EF din 05 decembrie 2008 i s-a acordat concediu

pentru îngrijirea copilului locotenentului major al s/salvare Nadejda Vleju , de la

08 decembrie 2008 până la 02 septembrie 2011 și nicidecum concediu parțial plătit

pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

Astfel, consideră că prima instanța corect a respins cererea de chemare în

judecată ca depusă tardiv.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

3

Din materialele dosarului rezultă că copia deciziei recurate a fost expediată

în adresa părților la 08 decembrie 2016, fapt confirmat prin scrisoarea de însoțire

(f. d. 74).

Astfel, se constată că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din

15 noiembrie 2016, în termenul legal.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a admite

recursul, de a casa decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe și de a

emite o nouă hotărâre, din considerentele ce urmează.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) CPC, instanța, după ce judecă

recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial decizia

instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

După cum rezultă din materialele cauzei, Nadejda Vleju activând în cadrul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne, exercita funcția de specialist principal al Secției Educație și Protecție

Socială a Direcției Resurse Umane a Aparatului Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI.

Este cert și faptul că la data de XXXX, în familia Nadejdei Vleju s-a născut

copilul XXXX XXXX, fapt confirmat prin certificatul de naștere cu seria și

numărul XXXX eliberat de Oficiul Stării Civile sect. Botanica mun. Chișinău (f. d.

11).

Ca urmare, prin ordinul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al MAI nr. 184 ef. din 05 decembrie 2008, Nadejdei Vleju specialist

principal al Secției Educație și Protecție Socială a Direcției Resurse Umane a

Aparatului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI i-a fost

acordat concediu pentru îngrijirea copilului, de la 08 decembrie 2008 până la

02 septembrie 2011 (f. d. 13).

La 20 aprilie 2016 Nadejda Vleju a depus cerere prealabilă către Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, prin care a solicitat stabilirea,

calcularea și achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului până la

împlinirea vârstei de 3 ani, în mărime de 25 % din venitul mediu lunar realizat

pentru perioada de la 08 decembrie 2008 până la 02 septembrie 2011, pentru

copilul XXXX XXXX (f. d. 8-9).

Ulterior, prin răspunsul nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016, Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI a respins cererea prealabilă

depusă de Nadejda Vleju ca tardivă, invocând că potrivit prevederilor art. 27 alin.

(1) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte

prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din 22 iulie 2004, calcularea și achitarea

indemnizației lunare pentru îngrijirea copilului poate fi solicitată Casei Naționale

de Asigurări Sociale, în bază de acte justificative, în termen de 12 luni calculat de

la data îndeplinirii condițiilor de stabilire a acestei indemnizații și că conform

documentelor prezentate derivă că a depășit în mod vădit termenul de prescripție

(f. d. 10).

4

Înaintând acțiunea în judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al MAI , Nadejda Vleju a solicitat repunerea în termenul

de adresare în judecată, recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016,

obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale să-i achite

indemnizația pentru concediul pentru îngrijirea copilului XXXX XXXX, pentru

perioada 08 decembrie 2008 – 02 septembrie 2011 în mărime de 25 % din venitul

mediul lunar realizat.

Fiind investită cu judecarea pricinii în cauză prima instanță a respins

acțiunea ca fiind tardivă.

Judecând apelul declarat de către Nadejda Vleju, instanța de apel l-a

considerat întemeiat și, admițându-l, a casat hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 10 iunie 2016 și a pronunțat o nouă hotărâre prin care a admis

acțiunea, a fost repusă Nadejda Vleju în termenul legal de înaintare a acțiunii, a

fost recunoscut ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016 și a fost încasat de la Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI în beneficiul Nadejdei Vleju

indemnizația pentru concediul parțial plătit pentru îngrijirea copilului XXXX

XXXX, pentru perioada 08 decembrie 2008 - 02 septembrie 2011 în mărime de

25% din venitul mediu lunar realizat.

Instanța de recurs consideră că deși instanța de apel temeinic a ajuns la

soluția de admitere a acțiunii, aceasta a aplicat eronat normele de drept material,

ceea ce inevitabil duce la casarea deciziei contestate.

Astfel, instanța de recurs constată că instanța de apel eronat a aplicat

prevederile art. 27 alin. (1) și (2) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289 din 22

iulie 2004, în redacția Legii nr. 322 din 23 decembrie 2013, în vigoare din

01 aprilie 2014.

Or, în speță Nadejda Vleju a solicitat achitarea indemnizației pentru

concediul pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, pentru perioada

08 decembrie 2008 – 02 septembrie 2011, anterior intrării în vigoare modificările

operate la art. 27 din Legea menționată.

Prin urmare, în speță se vor aplica prevederile art. 27 alin. (1) din Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr 289 – XV din 22 iulie 2004, în vigoare la acea perioadă, care

stabilea că indemnizația de asigurări sociale poate fi solicitată, în bază de acte

justificative, în termen de 12 luni calculat de la data îndeplinirii condițiilor de

stabilire a acestei indemnizații.

Raportând la caz dispozițiile enunțate, instanța de recurs conchide că

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI neîntemeiat a respins

ca tardivă cererea prealabilă a Nadejdei Vleju cu privire la stabilirea, calcularea și

achitarea indemnizației lunare pentru creșterea copilului XXXX XXXX până la

împlinirea vârstei de 3 ani, în mărime de 25 % din venitul mediu lunar realizat.

Asta deoarece, prevederile art. 27 alin. (3) din Legea privind indemnizațiile

5

pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr 289

– XV din 22 iulie 2004, stipulează expres că indemnizația neplătită la timp din vina

organului care o stabilește sau o plătește se achită fără nicio limită în termen.

Așa fiind, instanța de recurs reține că potrivit dispozițiilor art. 30 din Legea

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007,

colaboratorii serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat în condițiile și în

modul stabilit de legislație.

Iar, în conformitate cu art. 5 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 289 din

22 iulie 2004, privind indemnizațiile pentru incapacitatea temporară de muncă și

alte prestații de asigurări sociale, asigurații din sistemul public de asigurări sociale

au dreptul la indemnizație pentru creșterea copilului până la împlinirea vârstei de 3

ani.

Potrivit prevederilor art. 18 alin. (1) din Legea privind indemnizațiile pentru

incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV

din 22 iulie 2004, în vigoare la acel moment, asiguratul care se află în concediu

pentru îngrijirea copilului are dreptul la indemnizație lunară pentru creșterea

copilului de la data nașterii și până la vârsta de 3 ani.

Art. 18 alin. (4) din Legea privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații de asigurări sociale nr. 289-XV din

22 iulie 2004, stabilea că cuantumul lunar al indemnizației pentru creșterea

copilului constituie 25 % din baza de calcul stabilită conform art. 7, dar nu mai

puțin de 250 de lei pentru fiecare copil.

În același timp, art. 7 alin. (1) din aceeași lege stabilește expres că baza de

calcul a indemnizațiilor de asigurări sociale o constituie venitul mediu lunar

realizat în ultimele 6 luni calendaristice premergătoare lunii producerii riscului

asigurat.

Relevante la caz sunt și prevederile pct. 6 din Regulamentului cu privire la

condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a îndemnizației pentru

incapacitatea temporară de muncă și altor prestații de asigurări sociale, aprobat

prin Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, care statuează că

stabilirea, calcularea și plata indemnizațiilor se efectuează de către unitatea

economică în care își desfășoară activitatea de bază angajatul (unde se păstrează

carnetul de muncă) prin contract individual de muncă și de către casele teritoriale

de asigurări sociale – pentru celelalte categorii de asigurați.

Totodată, pct. 21 din același Regulament stipulează că în cazul acordării

concediului pentru sarcină și lăuzie în perioada concediului pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, persoana îndreptățită va beneficia de ambele

indemnizații (de maternitate și de îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani).

Drept urmare, coroborând prevederile enunțate cu circumstanțele cauzei, se

atestă că Nadejda Vleju, având statut special de colaborator a serviciului, se bucură

de dreptul la valorificarea pretențiilor sale prevăzute de prevederile legale sus

menționate.

Instanța de recurs constată ca fiind lipsite de suport susținerile recurentului

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI precum că Nadejda

6

Vleju a născut la data de XXXX, iar achitarea indemnizației de creștere a copilului

a solicitat-o în anul 2016, cu depășirea termenului de prescripție.

Astfel, la acest segment este important de menționat că potrivit prevederilor

art. 124 alin. (1) și (2) Codul muncii, femeilor salariate și ucenicelor, precum și

soțiilor aflate la întreținerea salariaților, li se acordă un concediu de maternitate ce

include concediul prenatal cu o durată de 70 de zile calendaristice și concediul

postnatal cu o durată de 56 de zile calendaristice (în cazul nașterilor complicate sau

nașterii a doi sau mai mulți copii – 70 de zile calendaristice), plătindu-li-se

pentru această perioadă indemnizații în modul prevăzut la art.123 alin.(2). În baza

unei cereri scrise, persoanelor indicate la alin.(1), după expirarea concediului de

maternitate, li se acordă un concediu parțial plătit pentru îngrijirea copilului până

la vârsta de 3 ani. Indemnizația pentru acest concediu se plătește din bugetul

asigurărilor sociale de stat.

Cu referire la norma enunțată, instanța de recurs reține că deși prin ordinul

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI nr. 184 ef. din

05 decembrie 2008, Nadejdei Vleju, ca specialist principal al Secției Educație și

Protecție Socială a Direcției Resurse Umane a Aparatului Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, i-a fost acordat concediu pentru îngrijirea

copilului, de la 08 decembrie 2008 până la 02 septembrie 2011, Serviciul Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al MAI, contrar prevederilor art. 124 alin. (2)

Codul muncii nu a acordat acesteia și concediu parțial plătit pentru îngrijirea

copilului până la vârsta de 3 ani, cu achitarea indemnizației (f. d. 13).

Distinct de aceste constatări, în cauză, se constată că refuzul Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI de a achita specialistului

principal al Secției Educație și Protecție Socială a Direcției Resurse Umane a

Aparatului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI Nadejda

Vleju, a indemnizației pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani este

neîntemeiat.

Mai cu seamă la acest segment se va nota că însuși recurentul Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al MAI în cererea de recurs a invocat că

ordinul nr. 184 ef. din 05 decembrie 2008, prin care i s-a acordat Nadejdei Vleju

concediu pentru îngrijirea copilului de la 08 decembrie 2008 până la 02 septembrie

2011, a fost eliberat în baza cererii scrise a acesteia și a certificatului de naștere

XXXXX prezentat.

Ca consecință, în circumstanțele relevate, angajatorul era obligat, în temeiul

legii, la momentul survenirii riscului asigurat și emiterii ordinului nr. 184 ef. din

05 decembrie 2008, să stabilească, calculeze și să achite Nadejdei Vleju și

indemnizația pentru îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani.

Or, prin refuzul achitării indemnizației pentru îngrijirea copilului, se va

încălca principiul egalității în drepturi prin aplicarea unui tratament diferențiat, fără

să existe o motivare obiectivă și rezonabilă, fapt ce contravine prevederilor art. 16

din Constituția Republicii Moldova.

O diferență de tratament, însă, este discriminatorie dacă îi lipsește

justificarea obiectivă și rezonabilă, adică dacă nu urmărește un scop legitim sau

7

dacă nu există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și

scopul urmărit.

Reieșind din raționamentele expuse, Colegiul consideră că Nadejda Vleju nu

a încălcat termenul de înaintare a acțiunii în temeiul art. 27 alin. (3) din Legea

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr 289 – XV din 22 iulie 2004, deoarece indemnizația solicitată

nu a fost achitată din vina angajatorului.

În conexiunea celor relatate, instanța de recurs atestă temeinicia acțiunii

Nadejdei Vleju cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul Serviciului

Protecție Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016 și încasarea de la

Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova în beneficiul Nadejdei Vleju indemnizația pentru

concediul pentru îngrijirea copilului XXXX XXXX, pentru perioada 08 decembrie

2008 – 02 septembrie 2011 în mărime de 25 % din venitul mediu lunar realizat,

cerințe care urmează a fi admise.

Față de cele ce preced și având în vedere faptul că circumstanțele pricinii au

fost stabilite pe deplin, nefiind necesară verificarea suplimentară a cărorva dovezi,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție ajunge la concluzia de a admite recursul, de a casa decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe și de a emite o nouă hotărâre prin care a admite

acțiunea Nadejdei Vleju împotriva Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova cu privire la

recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul și obligarea achitării indemnizației pentru

concediul de îngrijire a copilului.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b), art. 445 alin. (3) CPC, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

decide:

Se admite recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerul Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016 și

hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 10 iunie 2016, în pricina civilă la

cererea de chemare în judecată a Nadejdei Vleju împotriva Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul și obligarea achitării

indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului și se emite o hotărâre nouă

prin care:

Se admite acțiunea Nadejdei Vleju împotriva Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

cu privire la recunoașterea ca fiind ilegal răspunsul și obligarea achitării

indemnizației pentru concediul de îngrijire a copilului.

8

Se recunoaște ca fiind ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

nr. 19/7-V-68/16 din 25 aprilie 2016.

Se încasează de la Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova în beneficiul Nadejdei Vleju

indemnizația pentru concediul pentru îngrijirea copilului XXXX XXXX, pentru

perioada 08 decembrie 2008 – 02 septembrie 2011 în mărime de 25 % din venitul

mediu lunar realizat.

Decizia este irevocabilă.

Președinte, judecătorul Valeriu Doagă

Judecătorii Tamara Chișca-Doneva

Iurie Bejenaru

Nicolae Craiu

Ala Cobăneanu

9