3ra-1507/16 — recunoasterea ilegalitatii refuzului

Dosarul nr. 3ra-1507/16

Prima instanță: Judecătoria Centru, mun.Chișinău (jud.A. Cucerescu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. D. Manole, A. Bostan, Șt. Niță)

ÎNCHEIERE

19 octombrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

examinînd chestiunea privind admisibilitatea recursului declarat de Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerul Afacerilor Interne al

Republicii Moldova împotriva deciziei din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău,

adoptată în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ana

Macovei împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului,

obligarea la calcularea și plata indemnizației pentru concediul de maternitate și

încasarea cheltuielilor de judecată,

c o n s t a t ă:

La data de 07 decembrie 2015, Ana Macovei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, intervenient accesoriu Casa

Națională de Asigurări Sociale solicitînd recunoașterea ilegalității răspunsului

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerul Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, obligarea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova la calcularea

și plata indemnizației pentru concediul de maternitate (126 zile) pentru nașterea

copilului Maria Macovei, rezultînd din cuantumul de 100% din salariul mediu de

7932,50 lei a lui Dumitru Macovei și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a invocat că la data la 31 iulie 2004 a

înregistrat căsătoria cu Dumitru Macovei. La data de 11 octombrie 2015 s-a născut

fiica Maria Macovei.

Menționează că, nu este angajată în cîmpul munci și se află la întreținerea

soțului, care este colaborator al organelor afacerilor interne din 01 iunie 2000, iar în

prezent activează în funcția de șef al Serviciului Planificare și Operații al

Detașamentului căutare-salvare nr. 2 al Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

Relatează reclamanta că, la data de 20 octombrie 2015 s-a adresat Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

1

Republicii Moldova cu o cerere prin care a solicitat calcularea și plata indemnizației

pentru concediul de maternitate (126 zile) pentru copilul Maria Macovei, rezultînd

din cuantumul de 100% din salariu mediu al soțului Dumitru Macovei.

Prin răspunsul șefului Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova din 05 noiembrie 2015 s-a

respins cererea depusă de Ana Macovei, din motiv că art. 30 al Legii Serviciului

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii

Serviciului sunt supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurării sociale de

stat. Iar, conform prevederilor art. 123 alin. (2) și art. 124 alin. (1) Codul muncii,

precum și în baza art. 16 al Legii privind indemnizațiile pentru incapacitate

temporară de muncă și alte prestații sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, s-a aprobat

modul de stabilire, calculare și achitare a indemnizațiilor din contul bugetului

asigurărilor sociale de stat, indemnizația de maternitate urmează a fi solicitată de la

Casa Națională de Asigurări Sociale.

Declară că, la data de 30 octombrie 2015 o solicitare analogică a adresat și

Casei Naționale de Asigurări Sociale. Prin răspunsul Casei Naționale de Asigurări

Sociale cererea a fost respinsă din considerentul că soțul său este angajat al

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne al Republicii Moldova, iar cererea de acordare a indemnizației de maternitate

ca soție aflată la întreținerea soțului asigurat, urmează a fi depusă la locul

angajatorului soțului.

Susține reclamanta că, refuzul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova este unul

ilegal, nefundat, deoarece prin acest refuz îi sunt încălcate drepturile de a beneficia

de indemnizația de maternitate.

Prin hotărîrea din 15 ianuarie 2016 a judecătoriei Centru, mun. Chișinău s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Ana Macovei și s-a

recunoscut ilegal răspunsul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova nr. 19/7-M-138/15 din 05

noiembrie 2015; s-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova să calculeze și să achite Anei

Macovei indemnizația pentru concediul de maternitate (126 zile) pentru nașterea

copilului minor Maria Macovei, rezultînd din cuantumul de 100% din salariul mediu

de 7932 lei a soțului Dumitru Macovei; s-a încasat din contul Serviciului Protecției

Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii

Moldova în beneficiul Anei Macovei cheltuielile de judecată legate de asistență

juridică în mărime de 2000 lei. În rest, pretențiile privind cheltuielile de judecată, au

fost respinse.

Prin decizia din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău s-a respins cererea de

apel depusă de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne al Republicii Moldova și s-a menținut hotărîrea din 15 ianuarie

2016 a judecătoriei Centru, mun. Chișinău.

La data de 12 august 2016, Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova a declarat

recurs împotriva deciziei din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău, solicitînd

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii.

2

În susținerea recursului s-a invocat că instanța de apel nu a constatat și elucidat

pe deplin toate circumstanțele importante pentru soluționarea pricinii, examinînd

superficial circumstanțele cauzei și în rezultat a adoptat o hotărîre care contravine

normelor de drept material și procedural.

Consideră că, hotărîrea instanței nu corespunde tuturor normelor de drept și

nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate în procesul

examinării cererile de apel.

Susține că, rezultînd din prevederile art. 123 Codul muncii și art. 16 al Legii

privind indemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de

asigurări sociale nr. 289 din 22 iulie 2004, indemnizația de maternitate urmează a fi

solicitată de la Casa Națională de Asigurări Sociale.

În contextul prevederilor art. 30 al Legii Serviciului Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie 2007, colaboratorii Serviciului sunt

supuși asigurării obligatorii de stat, dar nu și asigurărilor sociale de stat. Astfel, din

salariul colaboratorilor Serviciului nu se rețin plățile în bugetul asigurărilor.

Menționează că, Legea bugetului asigurărilor sociale de stat nu prevede

încasarea pentru colaboratorii atestați a contribuțiilor de asigurări sociale de stat,

respectiv nu se efectuează nici plata indemnizației de maternitate, deoarece

colaboratorii acestui serviciu dispun de grad și statut special în conformitate cu

Legea Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale nr. 93 din 05 aprilie

cazul în care au contribuit la fondul național de asigurări sociale. Indemnizația de

maternitate se suportă integral din bugetul asigurărilor sociale de stat.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Decizia Curții de Apel Chișinău a fost adoptată la 12 iulie 2016, iar Serviciul

Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al

Republicii Moldova a declarat recurs la data de 12 august 2016, ceea ce denotă că

recursul este în termen.

Examinînd temeiurile recursului declarat de Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră recursul drept inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate

la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în

care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul

în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța

judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea

drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

3

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova, nu

se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursul declarat se referă la dezacordul

recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv nu constituie

temei de casare a deciziei recurate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, Completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele

de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe,

suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului

instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcînd în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în jurisprudența

sa constantă, rezultînd din prevederile art. 6 § 1 al Convenției Europene pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că nu se impune

motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs, întemeindu-se pe

dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței pronunțate

de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes (cauza Rebait și alții contra

Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995,

nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

4

Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova

împotriva deciziei din 12 iulie 2016 a Curții de Apel Chișinău.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Tatiana Vieru

Judecători: Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

5