3ra-938/17 — Recunoașterea ilegală a refuzului

Dosarul nr. 3ra-938/17

Prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău (jud. A. Arhip)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. L. Bulgac, L. Popova, G. Dașchevici)

Î N C H E I E R E

20 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecător: Tatiana Vieru

Judecători: Oleg Sternioală, Nicolae Craiu

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Serviciul Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Lisnic Elena

împotriva Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne cu privire la recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea calculării

și achitării îndemnizației pentru concediul medical prenatal și postnatal,

îndemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, încasarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017, prin care a fost

respins ca neîntemeiat apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016,

c o n s t a t ă :

La 08 aprilie 2016, Lisnic Elena s-a adresat cu o cerere de chemare în judecată

către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor

Interne privind recunoașterea ilegalității refuzului, obligarea calculării și achitării

îndemnizației pentru concediul medical prenatal și postnatal, îndemnizației pentru

creșterea și îngrijirea copilului până la vârsta de 3 ani, încasarea cheltuielilor de

judecată.

În motivarea acțiunii a indicat că soțul ei Lisnic Iulian activează în cadrul

organelor afacerilor interne din anul 2004, iar din luna mai 2013 deține funcția de

specialist al serviciului resurse umane a Direcției Situații Excepționale Ungheni a

Serviciului Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerul Afacerilor

Interne.

1

Afirmă că în perioada 08 septembrie 2015- 25 ianuarie 2016 s-a aflat în

concediu medical, fapt confirmat prin certificatele de concediu medical seria 01 nr.

2043211 din 08 septembrie 2015 și 01 nr. 204340 din 12 ianuarie 2016, eliberat de

către CM „Alfa Med consult” or. Ungheni.

Explică că nu este angajată în câmpul muncii și nici nu este asigurată social în

alte condiții, aflându-se la întreținerea soțului, fapt confirmat prin certificatul nr. 603

din 28 martie 2016, eliberat de către Casa Teritorială de Asigurări Sociale Ungheni.

Nici soțul nu este asigurat social, însă este supus asigurării obligatorii de stat.

Accentuează că prin cererea adresată Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale la data de 10 februarie 2016 a solicitat stabilirea, calcularea și achitarea

îndemnizației pentru concediul medical prenatal și postnatal și a îndemnizației pentru

creșterea copilului până la vârsta de 3 ani de la locul de muncă a soțului, cererea

respectivă fiind respinsă de către pârât prin scrisoarea nr. 19/7-L-23/16 din 15 martie

2016, recepționată la 18 martie 2016.

Consideră neîntemeiat refuzul, deoarece potrivit art. 123 alin.(2) și 124 alin.(1)

din Codul Muncii, art. 5 alin.(1) lit. d), art. 7 alin.(5) și 16 alin.(2) din Legea privind

îndemnizațiile pentru incapacitate temporară de muncă și alte prestații de asigurări

sociale, art. 34 din Legea cu privire la poliție și ale pct. 6 și 21 din Regulamentul cu

privire la condițiile de stabilire, modul de calcul și de plată a îndemnizațiilor pentru

incapacitate temporară de muncă și a altor prestații de asigurări sociale, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 108 din 03 februarie 2005, reclamanta are dreptul să

beneficieze de îndemnizație pentru concediul de maternitate la locul de muncă a

soțului.

Cere reclamanta recunoașterea ilegalității refuzului Serviciului Protecției Civile

și Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne din 15 martie 2013,

obligarea pârâtului de a stabili, calcula și achita îndemnizația pentru concediul

medical prenatal, postnatal și a îndemnizației pentru creșterea copilului până la vârsta

de 3 ani și compensarea cheltuielilor de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 29 iulie 2016 acțiunea

Elenei Lisnic a fost admisă.

S-a recunoscut ilegal refuzul Serviciului Protecției Civile și Situațiilor

Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne nr. 10/7-L-23/16 din 15 martie 2016

de calculare și achitare Elenei Lisnic a îndemnizației pentru concediul medical

prenatal, postnatal și a îndemnizației pentru creșterea și îngrijirea copilului până la

vârsta de 3 ani de la locul de muncă al soțului Lisnic Iulian.

S-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne să calculeze și să achite Elenei Lisnic, îndemnizația pentru

concediul medical prenatal și postnatal, în legătură cu nașterea copilului xxx xxx.

S-a obligat Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne să calculeze și să achite Elenei Lisnic lunar, îndemnizația pentru

creșterea/îngrijirea copilului xxx xxx, pe parcursul a 3 ani de la nașterea copilului.

2

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2017 a fost respins ca

neîntemeiat apelul declarat de Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne și menținută hotărârea Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău din 29 iulie 2016.

La data de 26 iunie 2017 Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al

Ministerului Afacerilor Interne a declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel,

cerând admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei

instanțe cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului recurentul a indicat și consideră că instanța de apel a

examinat superficial circumstanțele cauzei. Iar hotărârea emisă contravine normelor

de drept material și procedural.

Susține că decizia instanțelor inferioare nu corespunde tuturor normelor de drept

și nu răspunde în mod sigur și expres la toate obiecțiile formulate de recurent în

procesul examinării cererii de apel.

Conform art. 434 alin. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că copia deciziei integrale a instanței de apel a fost expediată în

adresa părților la 28 aprilie 2017 (f.d.90), cât și faptul că la materialele cauzei lipsesc

careva probe ce ar demonstra momentul comunicării acesteia, recursul declarat la

data de 26 iunie 2017, se consideră depus în termen (f.d.94-96).

La data de 14 iulie 2017, în adresa intimatei a fost expediată pentru cunoștință

copia recursului cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței.

La 21 iulie 2017, Lisnic Elena a depus referință prin care a solicitat respingerea

recursului ca fiind inadmisibil.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Serviciul Protecției Civile și

Situațiilor Excepționale al Ministerului Afacerilor Interne, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursul inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor

de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau

aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

3

În conformitate cu art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

Astfel, instanța de recurs reține că examinarea admisibilității recursului

presupune verificarea conformității temeiurilor invocate în cererea de recurs cu

temeiurile prevăzute la art. 432 Codul de procedură civilă.

La caz, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se

încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de

casare a deciziei recurate.

Plus la aceasta se menționează că, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a,

Capitolul XXXVIII Codul de procedură civilă, are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Totodată completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție accentuează că, potrivit regulilor din Secțiunea a II-a

Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de

apreciere a probelor de către instanța de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau

alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma

probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Codul de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural, și anume, dacă se invocă

că instanța judecătorească a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând regulile de

apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, sau în cazul în care

erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din recursul declarat nu rezultă că instanța a apreciat arbitrar probele.

În acest sens CEDO în jurisprudența sa a constatat că, dreptul de acces la

instanța de judecată nu este absolut. Există limitări implicit admise [cauza Golder

împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta

este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși

natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această

privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85).

Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un

apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). Curtea a mai reiterat

că, modul de aplicare a articolului 6 CEDO procedurilor în fața instanțelor ierarhic

superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective; trebuie

ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul

instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (a se vedea Botten împotriva

Norvegiei, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-I, p. 141, § 39).

La fel, conform jurisprudenței Curții, procedurile cu privire la admisibilitatea

căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt,

4

pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (Helmers împotriva Suediei 9 octombrie

1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nici o referire

cu privire la fondul recursului.

În asemenea circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat

de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale al Ministerului

Afacerilor Interne nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și

(4) din Codul de procedură civilă și, drept urmare, este inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Recursul declarat de către Serviciul Protecției Civile și Situațiilor Excepționale

al Ministerului Afacerilor Interne, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Tatiana Vieru

Judecători Oleg Sternioală

Nicolae Craiu

5