3r-89/18 — anularea actului administrativ

Dosarul nr. 3r-89/18

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru

Judecătorul: C. Roșca

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Panov, M. Anton, V. Cotorobai

D E C I Z I E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

examinând recursul declarat de Șcerbina Viorel,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Șcerbina Viorel

împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne cu

privire la anularea punctului 3 din ordinul nr. 254 ef din 10 noiembrie 2016 și anularea

parțială a ordinului nr. 261 ef din 21 noiembrie 2016 cu restabilirea în drepturile lezate,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, prin care s-a

restituit cererea de apel declarată de Scerbina Viorel, din motivul neînlăturării în termenul

acordat de instanță a neajunsurilor indicate în încheierea din 8 februarie 2018,

c o n s t a t ă :

La 9 decembrie 2016, reclamantul Șcerbina Viorel a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor

Interne cu privire la anularea punctului 3 din ordinul nr. 254ef din 10 noiembrie 2016 și

anularea parțială a ordinului nr. 261 ef din 21 noiembrie 2016 cu restabilirea în drepturile

lezate.

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 7 august 2017, s-a respins

acțiunea formulată de Șcerbina Viorel ca neîntemeiată (vol. I, f. d. 208, 216 - 224).

La 30 august 2017, Șcerbina Viorel a declarat apel împotriva hotărârii primei

instanțe, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul

Centru din 7 august 2017, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a acțiunii (vol. I,

f. d. 213).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 8 februarie 2017, nu s-a dat curs apelului

declarat de Șcerbina Viorel și s-a comunicat apelantului despre necesitatea prezentării

apelului motivat în termen de 15 zile de la data recepționării încheierii (vol. I, f. d. 228 -

229).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, s-a restituit cererea de

apel depusă de Șcerbina Viorel, împotriva hotărârii Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

1

din 7 august 2017, din motiv că apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de

apel conform încheierii din 8 februarie 2018 (vol. I, f. d. 249 - 251).

La 18 aprilie 2018, Șcerbina Viorel a declarat recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 22 martie 2018, solicitând casarea acesteia, cu restituirea cauzei în

instanța de apel pentru examinarea cererii de apel.

În motivarea ilegalității încheierii contestate, recurentul a afirmat că, la 11 ianuarie

2018, hotărârea motivată a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 7 august 2017 a fost

primită doar de avocatul lui. La 1 februarie 2018, din cauza circumstanțelor de ordin

personal, a fost reziliat contractul de asistență juridică și reprezentare cu avocatul.

Astfel, din aceste motive, Șcerbina Viorel a susținut că avocatul Buliga Ion nu a

avut obligații față de el și nici nu avea împuterniciri a-l reprezenta în instanța de apel. Prin

urmare, recurentul a subliniat că nu a primit citație la adresa de domiciliu, iar despre

ședința de judecată din 22 martie 2018 a aflat la 20 martie 2018. În consecință, s-a arătat

că cererea de apel motivată a fost depusă în ședința judiciară.

În viziunea lui, nu a abuzat de drepturile procedurale, iar cererea de apel a fost

declarată în termen.

În conformitate cu articolul 425 din Codul de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.

Potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 22 martie 2018, Colegiul civil

al Curții de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul încheierii la 22 martie 2018 (vol. I, f.

d. 247). Ulterior, la 12 aprilie 2018, actul judecătoresc a fost expediat în adresa

recurentului, prin intermediul poștei electronice (vol. I, f. d. 252).

Pe baza celor prezentate, în special, având în vedere momentul în care recurentul a

cunoscut efectiv încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, Colegiul judiciar

constată că cererea de recurs a fost depusă la 12 aprilie 2018 în termenul prevăzut mai sus.

În conformitate cu art. 426 alin. (3) din Codul de procedură civilă, recursul

împotriva încheierii se examinează în termen de 3 luni într-un complet din 3 judecători,

pe baza dosarului și a materialelor anexate la recurs, fără examinarea admisibilității și fără

participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu temeiurile invocate în recurs, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul dedus judecății este neîntemeiat și urmează a fi respins, cu menținerea încheierii

instanței de apel, pentru motivele ce se succed.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 369 alin. (1) lit. a) CPC, instanța de apel restituie, printr-o

încheiere, cererea dacă apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din

încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1).

În interpretarea corectă a prevederilor legale enunțate este de înțeles că apelanților

li se acordă un termen pentru înlăturarea neajunsurilor, iar în cazul neîndeplinirii în termen

a indicațiilor menționate în încheiere, survine sancțiunea pentru neîndeplinirea în termen

a actului de procedură, la caz, restituirea cererii de apel.

Obiectul cererii de recurs se referă la încheierea Curții de Apel Chișinău din 22

martie 2018 (vol. I, f. d. 249 – 251).

2

În cazul de față, instanța de recurs reține că, prin încheierea Curții de Apel Chișinău

din 8 februarie 2018, nu s-a dat curs cererii de apel declarate de Șcerbina Viorel și s-a

acordat apelantului un termen de 10 zile pentru lichidarea neajunsurilor, în special,

prezentarea cererii de apel motivate (f. d. 228 - 229).

Instanța de recurs punctează că instanța de apel și-a întemeiat just concluziile pe

prevederile articolului 368 din Codul de procedură civilă, de vreme ce apelul nu

corespundea rigorilor prevăzute la articolele 364 și 365 din Codul de procedură civilă.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

notează că instanța de apel a expediat încheierea sus –menționată recurentului Șcerbina

Viorel la adresa indicată de el, dar și avocatului acestuia, Buliga Ion (vol. I, f. d. 231).

Astfel, instanța de apel, prin încheierea din 22 martie 2018, a susținut că Șcerbina

Viorel nu a primit notificarea instanței, din cauza nereclamării acesteia (vol. I, f. d. 249,

verso).

Șcerbina Viorel a obiectat împotriva acestei soluții, invocând că nu a primit nicio

citație la adresa de domiciliu, iar despre ședința judiciară din 22 martie 2018 a cunoscut

la 20 martie 2018, de pe portalul instanțelor de judecată.

Potrivit jurisprudenței constante a Curții Europene, articolul 6 parag. 1 din CEDO

consacră „dreptul la o instanță”, al cărui drept de acces, și anume dreptul de a iniția

proceduri în fața instanțelor judecătorești în materie civilă, constituie un aspect (a se vedea

Golder vs Regatul Unit, 21 februarie 1975, parag. 36). Pentru ca dreptul de acces să fie

eficace, o persoană trebuie să aibă o posibilitate clară și practică de a contesta un act care

constituie o ingerință în drepturile sale (a se vedea Bellet vs Franța, 4 decembrie 1995,

parag. 36).

Mai mult, Curtea Europeană a arătat că revine, în primul rând, celor interesați să

depună orice diligență pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza CAÑETE DE

GOÑI vs Spania, 15 octombrie 2002, parag. 39 – 40 sau Agapito Maestre Sanchez vs

Spania, 4 mai 2004).

În același context, jurisprudența Curții Europene a stabilit că partea este obligată de

a lua măsurile necesare pentru a se informa asupra evoluției procesului (a se vedea, spre

exemplu, Teuschler vs Germania (dec.), 4 octombrie 2001, Sukhorubchenko vs Rusia, 10

februarie 2005, parag 48, Gurzhyy vs Ucraina (dec.), 1 aprilie 2008 și Muscat vs Malta,

17 iulie 2012, parag. 44).

Luând în considerare principiile menționate, instanța de recurs constată că Șcerbina

Viorel a fost reprezentat inițial de avocatul Buliga Ion, în baza mandatului nr. 0896259

din 9 decembrie 2016 (vol. I, f. d. 3).

La 11 ianuarie 2018, avocatul Buliga Ion a luat cunoștință cu hotărârea Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru din 7 august 2017 (vol. I, f. d. 225). Astfel, în această perioadă,

Șcerbina Viorel a cunoscut despre existența hotărârii motivate.

Totuși, la 1 februarie 2018, recurentul a reziliat contractul de asistență juridică nr.

63 din 22 noiembrie 2016 cu avocatul Buliga Ion (vol. II, f. d. 7).

Prin urmare, din data respectivă, Șcerbina Viorel era competent să depună efort

pentru a afla progresul și starea cauzei intentate la solicitarea lui în ordine de apel. Or este

indubitabil faptul că acesta știa că a formulat o cerere de apel nemotivată. Însă, în ședința

3

de judecată din 22 martie 2018, el a reiterat faptul că nu a primit citație de la instanța de

apel.

Mai mult, acesta nu a informat instanța de apel despre rezilierea contractului cu

avocatul său. Așadar, argumentul dat a fost invocat pentru prima data în fața instanței de

recurs, ceea ce accentuează imposibilitatea examinării acestuia de către Colegiul civil al

Curții de Apel Chișinău (vol. I, f. d. 247).

Din considerentele indicate, urmează a fi analizat faptul dacă instanța de apel a

întreprins măsurile necesare pentru a comunica părților încheierea de a nu da curs din 8

februarie 2018.

La acest capitol, instanța de recurs reține că Șcerbina Viorel a menționat atât în

cererea de apel nemotivată, cât și în cererea de apel motivată o singură adresă de domiciliu,

și anume, mun. XXXX, str. XXXXX (orășelul XXXX).

Conjunctura descrisă este identică cu spețele examinate de Curtea Europeană, în

special, cauza Oleksiy Grygorovych Boyko vs Ucraina, 23 octombrie 2007, cauza

Hennings vs Germania, 16 decembrie 1992, parag. 26, sau cauza Antunovic vs Croatia, 4

octombrie 2016, parag. 55 – 56.

Potrivit jurisprudenței invocate, autoritățile judiciare nu sunt răspunzătoare pentru

faptul ca recurentul nu a luat măsurile corespunzătoare pentru a asigura primirea efectivă

a corespondenței trimisă la adresa indicată chiar de el. În plus, o asemenea modalitate de

citare selectată de Curtea de Apel Chișinău nu poate fi ignorată, din moment ce recurentul

nu a luat măsurile necesare pentru a asigura primirea notificărilor și deciziilor relevante.

În ceea ce privește domiciliul recurentului, instanța de recurs consideră că Șcerbina

Viorel nu a putut explica și convinge că nu locuiește în acel imobil. Mai mult, deși

contractul cu avocatul acestuia era reziliat, instanța de apel a notificat pe reprezentantul

lui prin intermediul serviciului poștal potrivit cu articolul 105 alin. (11) din Codul de

procedură civilă (vol. I, f. d. 231).

În atare condiții, se conchide că partea recurentă nu a depus suficientă diligență într-

un timp rezonabil pentru a afla despre emiterea încheierii Curții de Apel Chișinău din 8

februarie 2018.

În consecință, recurentul nu a reușit să demonstreze că instanța de apel a interpretat

eronat articolul 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă și nu a putut răsturna

considerentele acesteia cu privire la momentul aflării despre încheierea din 8 februarie

2018.

Prin urmare, Șcerbina Viorel a avut un termen rezonabil pentru a lua cunoștință cu

încheierea Curții de Apel Chișinău din 8 februarie 2018. Iar, lipsa unor acțiuni adecvate

din partea acestuia, constituie o eschivare a acestuia de a-și realiza drepturile procedurale

în conformitate cu articolul 56 alin. (3) și articolul 61 alin. (1) din Codul de procedură

civilă.

Instanța de recurs subliniază că încheierile, citațiile și alte adresări legale ale

instanței judecătorești sunt obligatorii pentru persoanele fizice și se execută cu strictețe pe

întreg teritoriul Republicii Moldova în acord cu articolul 16 alin. (1) din Codul de

procedură civilă.

Din această perspectivă, instanța de recurs constată că recurentul nu și-a îndeplinit

obligația de a prezenta cererea de apel motivată în termenul stabilit în baza încheierii sus

4

– menționate. În subsidiar, potrivit procesului – verbal al ședinței judiciare din 22 martie

2018, intimatul Departamentul Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne

a solicitat restituirea apelului ca fiind tardiv (vol. I, f. d. 247).

Având în vedere scopul asigurării bunei administrări a justiției și securității juridice,

inclusiv protecția drepturilor și intereselor celorlalți participanți la proces, instanța de

recurs opinează că încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018 nu este afectată

de un formalism excesiv. Prin urmare, instanța de apel nu a încălcat dreptul recurentului

de acces la un tribunal.

Pe cale de consecință, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a respinge recursul declarat de Șcerbina

Viorel și de a menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018.

În conformitate cu art. 427 lit. a), art. 428 din Codul de procedură civilă, Colegiul

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Șcerbina Viorel.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 martie 2018, în cauza civilă

la cererea de chemare în judecată depusă de Șcerbina Viorel împotriva Departamentului

Trupelor de Carabinieri al Ministerului Afacerilor Interne cu privire la anularea punctului

3 din ordinul nr. 254 ef din 10 noiembrie 2016 și anularea parțială a ordinului nr. 261 ef

din 21 noiembrie 2016 cu restabilirea în drepturile lezate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecătorul Valeriu Doagă

Judecători Nina Vascan

Tamara Chișca-Doneva

5