3ra-253/18 — repararea prejudiciului material și moral

3ra-253/18 — repararea prejudiciului material și moral (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău (jud. V. Sandu) dosarul nr. 3ra-253/18

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud. N. Vascan, E. Fistican, V. Clima)

Î N C H E I E R E

14 martie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță, Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de Departamentul Trupelor

de Carabinieri,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Roșca

Alexandr împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri cu privire la

repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Roșca Alexandr, casată parțial hotărârea Judecătoriei

Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 2015 și pronunțată în această parte o

nouă hotărâre,

c o n s t a t ă :

La 11 septembrie 2015 Roșca Alexandr, a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri cu privire la

repararea prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii reclamantul a invocat că, la data de 29 aprilie 2015 prin

decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție (dosarul nr. 3ra-551/15) a fost casată integral decizia Curții

de Apel Chișinău din 10 decembrie 2014 și hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 06 octombrie 2014, prin care acțiunea a fost respinsă. A fost emisă o

nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial acțiunea înaintată de către Roșca

Alexandr împotriva Departamentului Trupelor de Carabinieri privind obligarea

emiterii ordinului de transfer, calcularea și achitarea îndemnizației și încasarea

prejudiciului moral.

1

Astfel, la 18 iunie 2015, întru executarea Deciziei Curții Supreme de Justiție

din 29 aprilie 2015, i-a fost achitată suma de 7 520,52 lei, fiindu-i reținut

impozitul pe venit în mărime de 18% (1650, 84 lei) din 3 solde lunare calculate la

data eliberării (3057, 12 lei * 3 solde = 9171, 36 lei).

Considerând că i-au fost încălcate drepturile prin faptul calculării și reținerii

impozitului pe venit din suma de 9 171,36 lei, ce urma să fie achitată cu titlu de

indemnizație în legătură cu eliberarea prin transfer, în luna iulie a anului 2015,

reclamantul a expediat în adresa Departamentului trupelor de carabinieri a

Ministerului Afacerilor Interne, o cerere, înregistrată de către pârât cu nr.R-48/15

din 20 iulie 2015, prin care a solicitat să i se restabilească drepturile încălcate și

să i se achite suma reținută ilegal în mărime de 1650,84 lei.

Ulterior, Departamentul trupelor de carabinieri a MAI a examinat cererea

nominalizată și a expediat răspunsul nr. 1/2-R-48/15 din 07 august 2015, răspuns

primit de către reclamant la data de 13 august 2015 (confirmat prin ștampila

oficiului poștal aplicată pe plic) prin care cererea a fost considerată nejustificată

și care nu poate fi satisfăcută din mai multe motive, pe care reclamantul le

consideră lipsite de suport juridic și neîntemeiate.

Opinează reclamantul că, pîrîtul urma să aplice prevederile legislației în

vigoare în raport cu perioada cu care a fost calculată suma ce urma să fie achitată

și în raport cu perioada cînd trebuia să îi fie achitată această sumă. Astfel, susține

că, deși Curtea Supremă de Justiție prin Decizia din 29 aprilie 2015 a constatat

încălcarea dreptului de achitare a îndemnizației de transfer, ce trebuia să fie

achitată reclamantului Roșca Alexandr la eliberarea din serviciul militar prin

contract, adică în luna noiembrie 2011, pârâtul, Departamentul trupelor de

carabinieri a MAI, a efectuat achitările ulterior și încă cu reținerea impozitului pe

venit în mărime de 1650, 84 lei, adică suma fiind diminuată.

Prin urmare, susține reclamantul că, i-au fost încălcate drepturile, fiind tratat

diferit și anume, în anul 2011 indemnizațiile nu erau calculate ca sume pentru

impozitare.

Menționează reclamantul că, pârâtul, în răspunsul oferit și în argumentarea

temeiniciei și legalității calculării impozitului pe venit a menționat răspunsurile

Ministerului Finanțelor și Inspectoratului Fiscal Principal de Stat, care au

informat, că tipul dat de venit pe care îl solicită reclamantul cade sub incidența

art. 18 al Codului Fiscal al RM, adică reprezintă sursă de venit impozabilă.

Susține reclamantul că, nu poate servi ca bază pentru aplicare răspunsurile

Ministerului Finanțelor și a Inspectoratului Fiscal Principal de Stat.

Totodată, menționează că în perioada anilor 2011 colegilor de serviciu care

s-au eliberat prin transfer li se achitau 3 solde lunare fără a le fi calculat (reținut)

impozitul pe venit.

Respectiv, consideră că prin acțiunile descrise supra și anume neachitarea

soldelor la data eliberării din serviciu (anul 2011), achitarea unei sume bănești cu

calcularea și reținerea impozitului în mărime de 1650,84 lei, i-au fost lezate pe

lângă drepturile pecuniare și drepturile personale nepatrimoniale, fiind tratat

diferit de cel puțin două ori în raport cu alți cetățeni, colegi de serviciu.

2

Astfel, menționează că, în conformitate cu prevederile art. 4 a Legii nr.824

din 24 decembrie 1991 privind indexarea veniturilor bănești ale populației, se

indexează toate veniturile bănești ale cetățenilor în formă de remunerare a

muncii, ale lucrătorilor instituțiilor și organizațiilor bugetare, precum și ai

întreprinderilor și organizațiilor ce vând producție la prețuri fixe, pensiile,

bursele, indemnizațiile și alte venituri ce nu au caracter unic, veniturile bănești

ale populației în formă de depuneri în instituțiile sistemului financiar și de

credite.

Conform art. 5 din aceiași lege, drept motive de indexare a veniturilor

bănești servește creșterea cu mai mult de cinci la sută a indicelui prețurilor și

tarifelor la mărfuri de consum și servicii.

Astfel, potrivit informației oferite de către Biroul Național de Statistică, în

perioada noiembrie 2011 — iunie 2015, indicele prețurilor de consum în perioada

noiembrie 2011 - iunie 2015 a constituit 122,2%, rata inflației în perioada

noiembrie 2011 - iunie 2015 a constituit 22,2%, acest fapt înseamnă că mărfurile

și serviciile în valoare de 9171,36 lei la începutul lunii noiembrie 2011 au valorat

11 211,3 lei la sfârșitul lunii iunie 2015.

Concluzionează reclamantul că, dacă i-ar fi fost achitată conform

prevederilor legale indemnizația de eliberare prin transfer în anul 2011, ar fi

cumpărat mai multe produse și ar fi achitat mai multe servicii decât cu aceeași

sumă pe care a primit-o în anul 2015, însă dimpotrivă a fost încă o dată tratat

diferit, fiindu-i oprit impozitul pe venit, suma astfel fiind diminuată cu 1650, 84

lei.

Opinează că, vina angajatorului a fost stabilită prin Decizia Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție din

29 aprilie 2015 dosarul nr. 3ra-551/15, astfel, reieșind din prevederile art.330

alin.(2) a Codului muncii pentru fiecare zi de întârziere angajatorul achită 0,1 la

sută din suma neplătită în termen. Potrivit prevederilor art. 143 Codul muncii

achitările se efectuează cel târziu în ziua eliberării din serviciu.

Astfel, perioada de întârziere a achitării celor 3 solde lunare este de la 02

noiembrie 2011 (următoarea zi după eliberare) – 17 iunie 2015 (18 iunie 2015

data achitării soldelor, confirmat prin Dispoziția de plată nr. 53 a Unității militare

1006), respectiv 1324 zile (60 zile - 2011, 366 zile - 2012, 365 zile - 2013, 365

zile - 2014, 168 zile - 2015).

Susține că suma care urma să fie achitată este de 9 171,36 lei, respectiv 0,1%

din această sumă este de 9,17 lei pentru fiecare zi de întârziere.

Deci, conform prevederilor art. 330 alin. (2) Codul muncii, suma finală

pentru achitarea cu întârziere a soldelor de eliberare prin transfer constituie 12

141,08 lei (9171,36 lei * 0,1% * 1324 zile = 12 141,08 lei).

De asemenea, formularea unei cereri în condițiile art. 330 alin. (2) din Codul

muncii, presupune existența vinei angajatorului, ca o condiție obligatorie

prevăzută de lege pentru angajarea răspunderii angajatorului, și o altă condiție, ca

cuantumul sumelor ce se cuvin salariatului la eliberare din serviciu să nu fie

3

contestat, adică să excludă litigiul cuantumului sumei ce urmează a fi achitată

(art. 143 alin. (2) Codul muncii).

Menționează că, în corespundere cu prevederile art. 11 lit. i) al Codului civil

al Republicii Moldova apărarea dreptului civil se face și prin repararea

prejudiciului moral, iar art. 1422 al codului civil prevede că: în cazul în care

persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral (suferințe psihice sau fizice) prin fapte

ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum și în alte cazuri

prevăzute de legislație, instanța de judecată are dreptul să oblige persoana

responsabilă la reparația prejudiciului prin echivalent bănesc. Prejudiciul moral

se repară indiferent de existența și întinderea prejudiciului patrimonial.

Cere Roșca Alexandr încasarea din contul Departamentului trupelor de

carabinieri, a sumei de 1 650,84 lei ca fiind reținută ilegal, suma de 12 141,08 lei

cu titlu de plată suplimentară pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în

termen din vina angajatorului, obligarea calculării și achitării sumei de 2039,94

lei cu titlu de indexare a sumei achitate în corespundere cu indicele prețurilor de

consum stabilite de către Biroul Național de Statistică în perioada de referință

(noiembrie 2011 - iunie 2015) și încasarea despăgubirii morale în mărime de

1650,84 lei (f.d. 3-9).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 2015,

cererea de chemare în judecată înaintată de Roșca Alexandr împotriva

Departamentului Trupelor de Carabinieri cu privire la repararea prejudiciului

material și moral a fost admisă parțial și s-a încasat din contul Departamentului

Trupelor de Carabinieri în beneficiul lui Roșca Alexandr suma de 1650,84 lei cu

titlu de impozit pe venit reținut.

În rest cerințele lui Roșca Alexandr împotriva Departamentului Trupelor

de Carabinieri privind încasarea sumei de 12 141,08 lei cu titlu de plată

suplimentară pentru fiecare zi de întârziere din suma neplătită în termen din vina

angajatorului, încasarea sumei de 2039,94 lei cu titlu de indexare a sumei achitate

și încasarea sumei de 1650,84 lei cu titlu de despăgubiri morale au fost respinse

ca neîntemeiate (f.d. 45, 52-60).

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a concluzionat că cerința

reclamantului privind încasarea din contul Departamentului Trupelor de

Carabinieri a sumei de 1650,84 lei cu titlu de impozit pe venit reținut este

întemeiată și legală deoarece, dreptul reclamantului a fost restabilit odată cu

emiterea deciziei Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție din 29 aprilie 2015 iar normele legale care au fost

aplicate la calcularea acesteia au intrat în vigoare la 01 mai 2015, respectiv

Departamentului Trupelor de Carabinieri urma să efectueze calculele și să achite

suma obligată începând cu 30 aprilie 2015, dar nu la 18 iunie 2015 când a

efectuat achitarea.

Referitor la celelalte pretenții invocate în cererea de chemare în judecată

instanța a stabilit în speță lipsa temeiului de drept care să pună la bază admiterea

cererii de chemare în judecată, considerându-le astfel neîntemeiate și care în

consecință au fost respinse.

4

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la 07 decembrie 2015 și 15

iunie 2016, Roșca Alexandr, a contestat-o cu apel, solicitând casarea acesteia în

partea respingerii cerințelor cu privire la plata suplimentară pentru fiecare zi de

întârziere în sumă de 12 141,08 lei, a sumei pentru indexare în mărime de

2039,94 lei și încasarea prejudiciului moral în mărime de 1650,84 lei, cu emiterea

unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii (f.d. 47, 77-82).

La 24 decembrie 2015 a depus apel împotriva hotărârii primei instanțe

Departamentul Trupelor de Carabinieri, solicitând admiterea apelului și casarea

hotărârii Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie 2015, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă integral ca fiind

nefondată (f.d. 49-51).

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016 cererea de apel

depusă de Departamentul Trupelor de Carabinieri a fost restituită ca fiind depusă

în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen (f.d. 85,

86-90).

La 04 iulie 2016, Departamentul Trupelor de Carabinieri a declarat recurs

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 22 iunie 2016, solicitând

admiterea recursului, casarea încheierii contestate cu soluționarea problemei în

fond (f.d. 92-93).

Prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție din 14 septembrie 2016 a fost respins recursul declarat

de Departamentul Trupelor de Carabinieri și s-a menținut încheierea Curții de

Apel Chișinău din 22 iunie 2016 (f.d. 102-105).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 03 mai 2017, a fost admis apelul

declarat de către Roșca Alexandr, casată parțial hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din 13 noiembrie 2016 în partea în care s-a respins cerința

reclamantului privind încasarea din contul Departamentului Trupelor de

Carabinieri în beneficiul său a prejudiciului moral în mărime de 1650,84 lei și

pronunțată o nouă hotărâre prin care a fost admisă parțial cerința reclamantului

privind încasarea prejudiciului moral și s-a dispus a încasa de la Departamentul

Trupelor de Carabinieri în beneficiul reclamantului Roșca Alexandr prejudiciul

moral în mărime de 1000 lei. Pretenția reclamantului Roșca Alexandr privind

încasarea prejudiciului moral în mărime de 650,84 lei a fost respinsă ca

neîntemeiată.

În rest, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 13 noiembrie

2015 s-a menținut (f.d. 129, 130-137).

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a conchis că prima instanță întemeiat

a stabilit că suma indemnizației pretinse de reclamantul Roșca Alexandr a fost

una litigioasă, respectiv nefiind una certă, exigibilă și scadentă, ceea ce justifică

în speță lipsa temeiului de drept pentru încasarea plăților aferente reținerii

drepturilor salariale. Respectiv, prin neachitarea la timp a indemnizației prevăzute

de lege, Departamentul Trupelor de Carabinieri a cauzat suferințe morale lui

Roșca Alexandr.

5

Referitor la celelalte pretenții a concluzionat că acestea nu au nici un suport

legal și sunt neîntemeiate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 13 septembrie 2017 a fost

corectată din oficiu eroarea mecanică din dispozitivul și decizia Curții de Apel

Chișinău din 03 mai 2017 și anume prin înlocuirea sintagmei incorecte “hotărârea

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 noiembrie 2016 ” cu “hotărârea

judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 noiembrie 2015”.

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la 11 octombrie 2017,

Departamentul Trupelor de Carabinieri, a contestat-o cu recurs, solicitând

admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și a hotărârii

primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri.

Instanța de recurs constată că la 07 august 2017 Curtea de Apel Chișinău a

expediat în adresa participanților la proces copia deciziei motivate din 03 mai

2017 (f.d.138).

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei

integrale.

Astfel, prin prisma dispoziției citate, completul Colegiului civil, comercial

și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră recursul

declarat la 11 octombrie 2017 împotriva deciziei instanței de apel din 03 mai

2017, în termen, în cazul în care copia deciziei motivate a fost expediată părților

la 07 august 2017, iar la materialele cauzei nu se regăsește dovada recepționării

de către recurent a acesteia.

În motivarea recursului Departamentul Trupelor de Carabinieri, a indicat

că, consideră decizia instanței de apel în partea ce ține de încasarea prejudiciului

moral în mărime de 1000 lei din contul său în beneficiul lui Roșca Alexandr,

neîntemeiată deoarece instanța de apel a interpretat în mod eronat legea.

A mai indicat că, neachitarea la timp a indemnizației de concediere

intimatului și impozitarea ulterioară a acesteia a fost cauzată de deficitul bugetar

al angajatorului, care nu putea să prevadă astfel de cheltuieli.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 06 februarie 2018, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa

intimatului cererea de recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

referinței.

Roșca Alexandr nu și-a exercitat dreptul respectiv și nu a depus referință.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

6

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor și verificând temeiurile

invocate în recurs în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului

civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

consideră că recursul este inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin.(4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus

la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție, menționează că, Departamentul Trupelor de

Carabinieri în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare

a recursului prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul

din 3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă,

asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art.

270 și nu conține nici o referire cu privire la fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea

faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art.

432 alin. (2) și (3) din Codul de procedură civilă, fără a se examina temeinicia

lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „... art. 6

instanță de recurs, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul

declarat împotriva sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de

șanse de succes.” (cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a

Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța

de apel a examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

procedură și aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele

recursului, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în ordine de apel,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

7

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de

Departamentul Trupelor de Carabinieri, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Cod de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de Departamentul Trupelor de Carabinieri, se consideră

inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, /semnătura/ Iulia Sîrcu

judecători /semnătura/ Ion Druță

/semnătura/ Galina Stratulat

Copia corespunde originalului Galina Stratulat

8