2ra-951/18 — repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti

2ra-951/18 — repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătoresti (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

dosarul nr. 2ra – 951/18

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău (sediul Buiucani)

Judecătorul: C. Valah,

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

Judecători: A. Bostan, A. Pahopol, V. Negru,

Î N C H E I E R E

30 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu,

Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Zagoreanu Andrei

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Primăriei și Consiliului

mun. Chișinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Manole Dumitru cu

privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017,

C O N S T A T Ă:

La 03 februarie 2017, Zagoreanu Andrei a depus cererea de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Primăriei și

Consiliului mun. Chișinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Manole

Dumitru, cu privire la repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești.

În motivarea acțiunii, reclamantul, indică că la 16 februarie 2010 Curtea de

Apel Chișinău i-a admis cererea de chemare în judecată, obligând Consiliul

mun. Chișinău să îl asigure cu spațiu locativ, emițând în acest sens hotărârea

nr.3-1152/10.

Zagoreanu Andrei precizează, că prin încheierea din 09 aprilie 2010, executorul

judecătoresc Ungureanu Oleg a dispus intentarea procedurii de executare cu

propunerea Consiliului și Primăriei mun. Chișinău de a executa în termen de 15 zile

1

documentul executoriu, iar ulterior procedura de executare a fost strămutată

executorului judecătoresc Manole Dumitru, în baza actului de preluare nr.031-33/11

din 02 septembrie 2011.

Reclamantul invocă, că prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

09 aprilie 2015 a fost constatat faptul încălcării dreptului său la executarea în termen

rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2010, pentru perioada

11 decembrie 2013-31 ianuarie 2015, cu încasarea din bugetul de stat în beneficiul

său a prejudiciului material în mărime de 73000 lei și moral de 1000 lei, în rest

acțiunea fiind respinsă ca neîntemeiată.

Zagoreanu Andrei menționează, că prin decizia Curții de Apel Chișinău din

17 iunie 2015 a fost respins apelul său, admis apelul declarant de Ministerul Justiției

al Republicii Moldova casată integral hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 09 aprilie 2015 și emisă o nouă hotărâre, prin care acțiunea a fost

respinsă ca neîntmeiată.

Ulterior, prin decizia Curții Supreme de Justiție din 18 noiembrie 2015 a fost

casată decizia Curții de Apel Chișinău din 17 iunie 2015 și hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 09 aprilie 2015 în partea admiterii parțiale a pretenției

cu privire la repararea prejudiciului moral și emisă în această parte o nouă hotărâre,

prin care s-a respins pretenția lui Zagoreanu Andrei împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova cu privire la repararea prejudiciului moral. În rest hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. chișinău din 09 aprilie 2015 a fost menținută.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 februarie 2016,

menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 07 iunie 2016, s-a admis o nouă

cerere de chemare în judecată împotriva statului, constatând încălcarea dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău nr. 3-1152/10, cu

încasarea prejudiciului material în mărime de 40000 lei pentru perioada până la

31 decembrie 2015.

Reclamantul precizează, că prin încheierea Curții Supreme de Justiție

nr. 2ra-2512/16 din 26 octombrie 2016 a fost declarat inadmisibil recursul

Ministerului Justiției.

Zagoreanu Andrei relatează că în pofida existenței a două hotărâri irevocabile emise

în temeiul Legii nr.87 din 21 aprilie 2011, până în prezent titlul executoriu rămâne

neexecutat, fapt prin care continuă să i se încalce drepturile recunoscute și garantate,

acțiuni și inacțiuni prin care în mod direct îi sunt cauzate prejudicii de ordin

material, exprimate prin necesitatea închirierii spațiului locativ și moral manifestat

prin stare de stres și nervi ținând cont de atitudinea și tratamentul autorităților față de

dreptul reclamantului recunoscut și garantat.

Referitor la prejudiciul moral, a menționat că mecanismul instituit prin Legea

nr.87 din 2011 este neefectiv și neeficient, tergiversează executarea hotărârii

judecătorești impunând reclamantului pierdere de timp și suferințe morale cauzate de

sistemul birocratic al formalităților impuse, că inacțiunile debitorilor cauzează

suferințe morale și membrilor familiei sale, deoarece subiectul „spațiul locativ" este

2

neconsumat, nemaivorbind de lipsa mijloacelor financiare suficiente pentru achitarea

chiriei, având și 2 copii minori la întreținere.

Reclamantul a specificat, că se conduce de jurisprudența CEDO și

Recomandarea nr. 6 a Curții Supreme de Justiție, prin care mărimea prejudiciului

moral pentru 12 luni de întârziere este de aproximativ 600 Euro și câte 300 Euro

pentru fiecare perioadă următoare de 6 luni de întârziere, precum și de elementele ce

caracterizează noțiunea de termen rezonabil cum ar fi: complexitatea cauzei,

comportamentul părților care include aprecierea comportamentului reclamantului și

a autorităților și miza (interesul) reclamantului. Astfel, consideră, că suma de

300 Euro echivalent în lei moldovenești reprezintă o satisfacție echitabilă a

prejudiciului moral pentru perioada 01 august 2016 - 31 ianuarie 2017 (6 luni de

neexecutare continuă).

Referitor la prejudiciul material, reclamantul a menționat că lipsa spațiului

locativ l-a determinat să închirieze apartament în mun. Chișinău la prețurile de piață,

or neexecutarea hotărârii privind asigurarea cu spațiu locativ, îl lipsește de dreptul să

dispună de bunul imobil. A relatat, că a încheiat contract de locațiune a unui

apartament cu 2 odăi, situat în mun. XXXXXX, str. XXXXXX, ap.XXXXXX,

înregistrat la Direcția Administrare Fiscală Rîșcani, conform căruia plata lunară

pentru chirie constituie 4000 lei, reprezentând prejudiciul material cauzat pentru

perioada 01 august 2016 - 31 ianuarie 2017. Zagoreanu Andrei consideră, că

prejudiciul material total cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești în prezenta cerere constituie 24000 lei (6 luni x

4000 lei/lună) pentru perioada 01 august 2016-31 ianuarie 2017.

Reclamantul solicită admiterea cereri de chemare în judecată, constatarea

încălcării art. 6 §1 CEDO, art. 1 al Protocolului nr. 1 la Convenție exprimat prin

încălcarea dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel

Chișinău nr. 3-1152/10 din 16 februarie 2010 și încălcarea dreptului la protecția

proprietății, încasarea din bugetul de stat prin intermediul Ministerului Justiției a

prejudiciului material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârii judecătorești în sumă

de 240000 lei pentru perioada 01 august 2016-31 ianuarie 2017 cu titlu de cheltuieli

pentru închirierea spațiului locativ și a prejudiciului moral în mărime de 300 Euro

echivalent în valută națională pentru perioada de 6 luni de zile de neexecutare în

baza Legii privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin

încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești (nr.87 din 21 aprilie 2011,

publicată în M.O. la 01 iulie 2011 Nr. 107-109, art. Nr : 282).

Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 03 aprilie 2017 a fost

admisă parțial cererea de chemare în judecată, a fost dispus constatarea încălcării

dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel

Chișinău din 16 februarie 2010 (nr. 3-1152/10). A fost încasat din bugetul de stat,

prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul lui Zagoreanu Andrei,

prejudiciul material pentru neexecutarea hotărârii judecătorești raportat la perioada

3

01 august 2016-31 ianuarie 2017, în mărime de 24000 lei. În rest, a fost respinsă ca

neîntemeiată pretenția privind încasarea prejudiciului moral, deoarece instanța a

constatat că admiterea parțială a acțiunii reclamantului constituie prin sine o

satisfacție echitabilă.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 26 aprilie 2017, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a depus apel nemotivat, iar la 19 iulie 2017 cerere de

apel motivată asupra hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din

03 aprilie 2017, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii instanței de

fond cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca neîntemeiată.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017 s-a respins cererea

de apel declarată de Ministerul Justiției al Republicii Moldova și a fost menținută

hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Buiucani) din 03 aprilie 2017 (f.d.82).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la 16 martie 2018, Ministerul

Justiției al Republicii Moldova a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea

recursului, casarea deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017, cu

pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea reclamantului să fie respinsă ca

neîntemeiată (f.d.98-105).

În susținerea recursului recurentul a indicat, că consideră decizia Curții de Apel

Chișinău din 31 octombrie 2017 neîntemeiată și pasibilă de a fi casată sau

modificată.

Recurentul opinează că instanța de apel verificând legalitatea și temeinicia

hotărârii primei instanțe eronat a interpretat dreptul material care reglementează

aprecierea prejudiciului material și moral. Consideră concluziile primei instanțe de

încasare a prejudiciului ca fiind nejustificate, or, hotărârea a cărei neexecutare se

invocă obligă Administrația Publică Locală să acorde spațiu locativ în posesie și

folosință și nicidecum în proprietate privată, iar aprecierea judecătorului privind

evaluarea daunelor morale subiectivă. Criteriile care stau la baza cuantumului

despăgubirilor trebuie să fie obiective împărtășind criteriul general evocat de instanța

europeană, potrivit căruia despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de

proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere gradul de lezare a

valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recurentul s-a conformat prevederilor legale și a

declarat recursul împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 octombrie 2017,

în termen.

Examinând temeiurile recursului declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți

4

la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială

sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept

procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească:

nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie

aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau

analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a

fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind

limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor

persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al

ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței

jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât

cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite

de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la

dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt

contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei

5

cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile

stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare

și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a

justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato

contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Ministerul Justiției al

Republicii Moldova este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor

instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de

către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului

admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii

Moldova, ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova, se

consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

6