2ra-754/17 — constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material și moral

Dosarul nr. 2ra-754/17

Instanța de fond: Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău – C. Valah

Instanța de apel: CA Chișinău – I. Cimpoi, I. Secrieru, I. Muruianu

Î N C H E I E R E

12 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

Ministerul Justiției al Republicii Moldova,

în pricina civilă la acțiunea lui Andrei Zagoreanu împotriva Ministerului Justiției

al Republicii Moldova, Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal

Chișinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Dumitru Manole privind

constatarea încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești, repararea prejudiciului material și moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 31 ianuarie 2017,

C O N S T A T Ă:

Andrei Zagoreanu la data de 23 august 2016 s-a adresat cu cerere de chemare

în judecată împotriva Ministerului Justiției, Primăriei municipiului Chișinău,

Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc

Dumitru Manole privind constatarea încălcării dreptului la executare în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului material în mărime de 28

000 lei și moral în mărime de 350 euro echivalent în valută națională pentru perioada

de 7 luni de neexecutare ( f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că prin hotărârea Curții de Apel

Chișinău din data de 16 februarie 2010 s-a obligat Consiliul mun. Chișinău de a-i

repartiza lui Andrei Zagoreanu spațiu locativ.

Prin încheierea executorului judecătoresc Oleg Ungureanu din data de 09

aprilie 2010 s-a intentat procedura de executare, cu propunerea Consiliului și

Primăriei mun. Chișinău de a executa în termen de 15 zile documentul executoriu.

1

Ulterior procedura de executare a fost strămutată executorului judecătoresc Dumitru

Manole.

Hotărârea nu este executată până în prezent pe motiv că Consiliul municipal nu

dispune de spațiu locativ liber. În toată această perioadă el este nevoit să închirieze

locuință și să suporte cheltuieli.

Anterior, Andrei Zagoreanu s-a mai adresat cu cereri de chemare în judecată în

temeiul Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Astfel, prin hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din data de 09 aprilie 2015, menținută prin decizia Curții Supreme de

Justiție din data de 18 noiembrie 2015 și prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din data de 29 februarie 2016, menținută prin încheierea Curții Supreme de

Justiție din data de 26 octombrie 2016 s-a constatat încălcarea dreptului la executare

în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din data de 16 februarie 2010,

și s-a dispus recuperarea prejudiciului material în cuantumul sumei achitate de el

pentru închirierea spațiului locativ în perioadea de până la data de 31 decembrie

2015.

În opinia reclamantului este îndreptățit să solicite constatarea încălcării în

continuare a dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel

Chișinău din data de 16 februarie 2010, recuperarea pentru perioada 01 ianuarie 2016

– 31 iulie 2016 a prejudiciului material și anume cheltuielile suportate pentru

închirierea spațiului locativ în mărime de 28 000 lei cât și repararea prejudiciului

moral.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din data de 03 noiembrie

2016 s-a admis parțial acțiunea înaintată de către Andrei Zagoreanu, s-a constatat

încălcarea dreptului reclamantului la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții

de Apel Chișinău din data de 16 februarie 2010, s-a încasat din bugetul de stat, prin

intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Andrei Zagoreanu cu titlu de

prejudiciu material pentru neexecutarea hotărârii judecătorești pentru perioada 01

ianuarie 2016 -31 iulie 2016 suma de 28 000 lei, în rest pretențiile au fost respinse

(f.d. 61, 68-73).

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 24 noiembrie 2016

Ministerul Justiției a depus apel, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi privind respingerea pretențiilor

ca fiind neîntemeiate ( f.d. 67,81-84).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017 s-a respins apelul

declarat de către Ministerul Justiției, s-a menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din data de 03 noiembrie 2016 ( f.d. 96, 97-106).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 08 februarie 2017

Ministerul Justiției a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

2

deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, cu emiterea unei hotărâri noi

privind respingerea acțiunii ( f.d. 110-113).

În motivarea recursului recurentul a indicat că instanțele de judecată au aplicat

eronat normele de drept material și au apreciat arbitrar poziția reclamantului în proces

și a probelor prezentare la materialele dosarului.

În conformitate cu art. 434 alin.1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată

la 31 ianuarie 2017.

Recursul înaintat de către Ministerul Justiției la data de 08 februarie 2017 este

depus în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către

Ministerul Justiției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurentul indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de judecată

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurentul și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

3

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către Ministerul Justiției asemenea aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către Ministerul Justiției inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul declarat de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2017 în pricina civilă la acțiunea lui

Andrei Zagoreanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, Primăriei

municipiului Chișinău, Consiliului municipal Chișinău, intervenient accesoriu

executorul judecătoresc Dumitru Manole privind constatarea încălcării dreptului la

executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești, repararea prejudiciului

material și moral, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4