2ra-2298/19 — cu privire la executarea hotaririi in termen rezonabil

Dosarul nr. 2ra-2298/19

Instanța de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Centru – D. Sîrbu

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău – A. Danilov, I. Cotruță, I. Secrieru

ÎNCHEIERE

24 decembrie 2019 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

Judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ministerul Justiției,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Andrei Zagoreanu

împotriva Ministerului Justiției, Primăriei municipiului Chișinău, Consiliului municipal

Chișinău, intervenient accesoriu executorul judecătoresc Dumitru Manole cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești și repararea prejudiciului material și moral cauzat în legătură cu încălcarea

acestui drept,

împotriva deciziei din data de 17 septembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, prin

care s-a respins apelul declarat de către Ministerul Justiției, s-a admis apelul incident

declarat de către Andrei Zagoreanu, s-a casat parțial hotărârea din data de 15 aprilie

2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu emiterea în această parte a unei noi

hotărâri,

constată:

La 14 februarie 2019 Andrei Zagoreanu a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Ministerului Justiției, Primăriei mun. Chișinău, Consiliului mun. Chișinău,

intervenient accesoriu executorul judecătoresc Dumitru Manole cu privire la

constatarea faptului încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii

Curții de Apel Chișinău din data de 16 februarie 2010, repararea prejudiciului material

în mărime de 24 000 lei cu titlu de cheltuieli pentru închirierea spațiului locativ în

perioada 01 august 2018 - 31 ianuarie 2019 și a prejudiciului moral cauzat în legătură

cu încălcarea acestui drept estimat la suma de 300 euro pentru perioada de 6 luni de zile

de neexecutare.

În motivarea cererii de chemare în judecată Andrei Zagoreanu a indicat că prin

hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2010 s-a obligat Consiliul mun.

Chișinău să-i asigure lui Andrei Zagoreanu spațiu locativ.

1

Prin încheierea executorului judecătoresc Oleg Ungureanu din 09 aprilie 2010 s-a

primit spre executare documentul executoriu nr. 3-1152/10 eliberat de Curtea de Apel

Chișinău, s-a intentat procedura de executare, cu înaintarea propunerii către Consiliul

mun. Chișinău și Primăriei mun. Chișinău, de a executa cerințele documentului

executoriu în termen de 15 zile.

Ulterior, procedura de executare a fost strămutată executorului judecătoresc

Dumitru Manole, în baza actului de preluare a procedurii de executare nr. 031-33/11

din 02 septembrie 2011.

Reclamantul a mai menționat că în pofida existenței mai multor hotărâri

judecătorești irevocabile, emise în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, până la

sesizarea instanței cu prezenta acțiune, documentul executoriu rămâne neexecutat, fapt

prin care în continuu îi este încălcat dreptul la executarea hotărârii judecătorești în

termen rezonabil, dar și dreptul de proprietate.

Andrei Zagoreanu a susținut că prin acțiunile și inacțiunile Consiliului mun.

Chișinău și Primăriei mun. Chișinău în mod direct îi cauzează prejudicii de ordin

material exprimate prin achitarea spațiului locativ închiriat, cât și prejudiciu moral, prin

stare de stres și nervi față de atitudinea și tratamentul autorităților și față de dreptul său

recunoscut și garantat.

Reclamantul a indicat că ca rezultat a neexecutării de către autoritățile publice a

hotărârii judecătorești privind asigurarea acestuia cu spațiu locativ îl determină să

închirieze spațiu locativ în municipiul Chișinău la prețurile de piață.

Astfel, Andrei Zagoreanu a încheiat un contract de locațiune a unui apartament cu

2 odăi, situat în mun. Chișinău, str. Ceucari, nr. 5/7, ap. 14, care potrivit legislației în

vigoare la 31 iulie 2018, a fost înregistrat la Direcția Deservire Fiscală Rîșcani sub nr.

reprezintă prejudiciu material cauzat pentru perioada 01 august 2018 - 31 ianuarie 2019.

În opinia lui Andrei Zagoreanu se consideră îndreptățit prin prisma Legii nr. 87

din 21 aprilie 2011 de a solicita reperarea prejudiciului material și moral suportat în

legătură cu neexecutare în termen a hotărârii judecătorești.

Prin hotărârea din data de 15 aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru

s-a admis parțial cererea de chemare în judecată, s-a constatat încălcarea dreptului lui

Andrei Zagoreanu la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău

din 16 februarie 2010 în perioada 01 august 2018 - 31 ianuarie 2019. S-a încasat din

contul bugetului de stat, prin intermediul Ministerului Justiției în beneficiul lui Andrei

Zagoreanu suma de 24 000 lei, cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neexecutarea

hotărârii judecătorești. În rest, pretențiile lui Andrei Zagoreanu au fost respinse ca

neîntemeiate. (f.d. 49, 54-63)

Instanța de fond a concluzionat prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în

termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii

judecătorești ca fiind întemeiată pretenția cu privire la constatarea faptului încălcării

dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii Curții de Apel Chișinău din data

de 16 februarie 2010 și încasarea prejudiciului material suportat de către Andrei

Zagoreanu, prin neexecutarea hotărârii în perioada 01 august 2018-31 ianuarie 2019,

2

reținând că neexecutarea hotărârii nu-i poate fi imputată reclamantului, iar Ministerul

Justiției nu a prezentat probe ce ar confirma lipsa încălcării dreptului la executare în

termen rezonabil.

Totodată, instanța de fond a reținut ca fiind neîntemeiata pretenția lui Andrei

Zagoreanu cu privire la repararea prejudiciului moral, ori la aprecierea cuantumului

compensației se va ține cont de comportamentul părților, importanța procesului pentru

reclamant precum și durata neexecutării hotărârii. La caz, prin însuși constatarea

faptului încălcării dreptului lui Andrei Zagoreanu la executare în termen rezonabil a

hotărârii din data de 16 februarie 2010 a Curții de Apel Chișinău constituie o satisfacție

morală echitabilă și suficientă oricărui prejudiciu moral eventual suferit.

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 17 septembrie 2019 a respins

apelul declarat de către Ministerul Justiției, a admis apelul incident declarat de către

Andrei Zagoreanu, a casat parțial hotărârea din data de 15 aprilie 2019 a Judecătoriei

Chișinău, sediul Centru în partea respingerii pretenției cu privire la repararea

prejudiciului moral și a emis în această parte o nouă hotărâre, prin care a admis pretenția

cu privire la repararea prejudiciului moral, a încasat din bugetul de stat prin intermediul

Ministerului Justiției în beneficiul lui Andrei Zagoreanu suma de 300 euro echivalent

în lei moldovenești la data executării hotărârii cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin

neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din data de 16 februarie 2010 pentru

perioada 01 august 2018-31 ianuarie 2019. În rest a menținut hotărârea din data de 15

aprilie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru. ( f.d. 101, 102-112)

Instanța de apel a reținut ca fiind corectă soluția instanței de fond cu privire la

admiterea pretenției privind constatarea faptului încălcării dreptului lui Andrei

Zagoreanu la executare în termen rezonabil a hotărârii din data de 16 februarie 2010 a

Curții de Apel Chișinău și încasarea prejudiciului material suportat în legătură cu

încălcarea acestui drept, însă incorectă concluzia cu privire la respingerea pretenției cu

privire la repararea prejudiciului moral.

Aici, instanța de apel a constatat că prin neexecutarea hotărârii judecătorești,

creditorul suferă deja un prejudiciu moral, care nu poate fi compensat prin simpla

constatare a faptului încălcării acestui drept, astfel, prin prisma art. 4, alun. (1) din

Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 în colaborare cu art. 1422, alin. (1) și (2) din Codul

civil (în redacția de până la 01 martie 2019) a reținut ca fiind întemeiată pretenția lui

Andrei Zagoreanu cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 300 euro,

pentru neexecutarea hotărârii din data de 16 februarie 2010 a Curții de Apel Chișinău

timp de 6 luni.

Împotriva deciziei instanței de apel, la data de 07 noiembrie 2019 a depus recurs

Ministerul Justiției, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței

de apel și a hotărârii instanției de fond cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea

cererii de chemare în judecată. (f.d. 117-123)

În motivarea recursului Ministerul Justiției a indicat că atât instanța de fond cât și

instanța de apel au încălcat esențial normele de drept material și procedural. Instanța de

apel nu a ținut cont de complexitatea obiectului executării, care se manifestă prin

imposibilitatea executării hotărârii judecătorești din motivul lipsei spațiului locativ.

3

La fel, nu s-a ținut cont de comportamentul autorităților responsabile de

executarea hotărârii, ori, executorul judecătoresc a fost în imposibilitate de a întreprinde

careva acțiuni de executare, în condițiile în care debitorul nu dispune de spații locative

disponibile, cât și de mijloace financiare necesare pentru construirea acestora. Mai mult

decât atât, debitorul nu neagă faptul executării acestei hotărâri în viitor.

De asemenea, Legea nr. 87 din 21 aprilie 2011 nu instituie obligația statului de a

compensa cheltuielile suportate pentru plata chiriei.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

17 septembrie 2019, a fost publicată pe portalul național al instanțelor de judecată la 27

septembrie 2019, expediată participanților la proces la 15 octombrie 2019.

Recursul, înaintat de către Ministerul Justiției la 07 noiembrie 2019, este declarat

în termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către Ministerul

Justiției este inadmisibil din următoarele considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă că

Ministerul Justiției a indicat argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele

de judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de reaprecierea

probelor, fapt inadmisibil în recurs.

Conform regulilor din Secțiunea a 2-a din Capitolul XXXVIII al Codului de

procedură civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar

nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, alin. (2), (3) și (4) din Codul de procedură civilă.

În conformitate cu prevederilor art. 432, alin. (1) din Codul de procedură civilă

părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declarare recurs în cazul în care se

invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procesual.

Aliniatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la

alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care

acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care

4

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433, lit. a) din Codul de procedură civilă cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432, alin. (2), (3) și (4).

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie

capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, la fel recursul trebuie să

posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri, pe când în recursul declarat

de către Ministerul Justiției, asemenea aspecte nu se regăsesc.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel,

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentului la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate de către recurent nu pot constitui

temei de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau

aplicarea eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum

formal invocă Ministerul Justiției, și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei

recurate.

În astfel de circumstanțe, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul

declarat de către Ministerul Justiției, inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 431, alin. (1) și (2), art. 433, lit. a), 440, alin.

(1) și (11) din Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție

dispune:

Recursul, declarat de către Ministerul Justiției, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Nina Vascan

Galina Stratulat

5