2ra-1597/21 — constatarea incalcarii dreptului

2ra-1597/21 — constatarea incalcarii dreptului (Curtea Supremă de Justiție, 2021)

Dosarul nr. 2ra-1597/2021

prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (jud: D. Sușchevici)

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (jud: V.Sîrbu, V. Buhnaci, D.Dulghieru)

Î N C H E I E R E

03 noiembrie 2021 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Andrei Zagoreanu,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva și de Ministerul Justiției,

în cauza civilă, la cererea de chemare în judecată depusă de Andrei

Zagorneanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova, intervenienți

accesorii Consiliul mun.Chișinău, Primăria mun.Chișinău și executorul

judecătoresc George Boțan cu privire la constatarea încălcării dreptului la

executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești și repararea prejudiciului

material și moral,

împotriva deciziei din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 02 septembrie 2020, Zagoreanu Andrei a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Consiliul

mun.Chișinău, Primăria mun.Chișinău și executorul judecătoresc George Boțan cu

privire la constatarea încălcării dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2010 și încălcarea dreptului la

protecția proprietății, pentru perioada 11 august 2019 pînă la pronunțarea hotărîrii

judecătorești, încasarea prejudiciului material în mărime de 48000 lei, cu titlu de

cheltuieli pentru închirierea spațiului locativ pentru perioada 01.08.2019–

31.07.2020 și a celui moral în mărime de 25000 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul Zagoreanu Andrei a invocat că, în fapt,

prin hotărârea Curții de Apel Chișinău din 16 februarie 2010, devenită irevocabilă

la 19 martie 2010, a fost admisă cererea de chemare în judecată depusă de

Zagoreanu Andrei împotriva Consiliului mun.Chișinău cu privire la obligarea de a-

i repartiza spațiu locativ.

În această ordinea a notat reclamantul că, din momentul pronunțării hotărîrii

Curții de Apei Chișinău din 16 februarie 2010 și pînă în prezent este încadrat în

serviciu în cadrul MAI.

Totodată a relevat că, prin încheierea nr.12-946/10 din 09.04.2010, emisă de

Oficiul de executare Centru al Departamentului de Executare al Ministerului

Justiției, a fost primit spre executare documentul executoriu și dispusă intentarea

procedurii de executare cu stabilirea termenului pentru executare benevolă.

1

În continuare a notat că, la data de 16 aprilie 2010 în adresa Consiliului și

Primăriei mun.Chișinău a fost expediată pentru executare încheierea nr.12-946/10

din 09 aprilie 2010, emisă de Oficiul de executare Centru al Departamentului de

Executare al Ministerului Justiției, și, totodată, în mod repetat au fost expediate și

solicitările privind executarea hotărîrii nr.3-1152/10, și anume, demersurile

executorului judecătoresc Igor Doroftei nr.064-165/10 din 27.12.2010.

Concomitent a invocat că, drept rezultat a inițierii procedurii de executare și

examinării actelor emise de executorul judecătoresc Igor Doroftei, Consiliul și

Primăria mun.Chișinău au informat că, din lipsa spațiului locativ, este în

imposibilitate de a executa hotărârea, fapt confirmat prin răspunsurile Primăriei

mun.Chișinău nr.08-2338 din 10.05.2010, nr.03-116/8585 din 13.01.2011, nr.08-

2073 din 19.04.2011, nr.Za08- 4856/18 din 20.02.2012, nr.08-4856/11 din

28.12.2012, nr.08-4856 din 12.10.2015, nr.08-6667 din 12.10.2015 și nr.02-

116/8813 din 21.12.2016.

Drept urmare, potrivit reclamantului, pentru neexecutarea hotărârii și lipsa de

intenție reală din partea Consiliului mun.Chișinău de a executa documentul

executoriu sus-menționat, de către executorul judecătoresc a fost întocmit

procesul-verbal de constatare a neexecutării hotărârii judecătorești din 14 august

2013, și procesul-verbal cu privire la contravenție din 14 august 2013.

Într-o altă ordine a menționat că, neexecutarea deciziei irevocabile din 19

martie 2010 a Curții de Apel Chișinău, care la caz durează o perioadă mai mare de

10 ani, nu poate fi imputată reclamantului sau executorilor judecătorești, deoarece

ultimii au întreprins toate măsurile necesare în vederea executării acesteia.

În așa mod, potrivit reclamantului, prin neîntreprinderea măsurilor efective și

necesare pentru executarea hotărîrii judecătorești, autoritățile l-au împiedicat de a

beneficia și/sau folosi de creanța obținută prin hotărîre judecătorească, fapt ce

generează stări de frustrare și de stres continuu, precum și lipsa de siguranță.

Astfel, în condițiile în care până în prezent documentul executoriu rămîne

neexecutat, consideră reclamantul că în continu i se încalcă drepturile recunoscute

și garantate, iar astfel în mod direct și continuu îi sunt cauzate prejudicii de ordin

material exprimate prin necesitatea continuării închirierii spațiului locativ - ca

urmare directă a neexecutării documentului executoriu prezentat spre executare,

precum și moral manifestat prin stare de stres și frustrare față de atitudinea și

tratamentul autorităților.

A declarat reclamantul că, la nivel național nu există un recurs efectiv care ar

stopa încălcarea dreptului, ceea ce constituie o încălcare a prevederilor art.13 din

Convenție și în acest sens scoate în evidență că, potrivit hotărîrilor judecătorești

pronunțate pînă în prezent, s-a soluționat/dispus recuperarea prejudiciilor materiale

și morale pînă la 31 iulie 2019, iar prin prezenta cerere solicită repararea

prejudiciului material pentru perioada 01.08.2019 –31.07.2020 și a prejudiciu

moral pentru perioada 01.08.2019 – 01.09.2020 și anume 13 luni de neexecutare.

În așa mod, reclamantul a menționat că, neexecutarea hotărârii privind

asigurarea cu spațiu locativ, îl lipsește de dreptul său de a dispune de spațiu locativ,

iar astfel, la 01 august 2019, a încheiat un contract de locațiune a unui apartament

cu 2 odăi în mun.Chișinău, înregistrat la Direcția Deservire Fiscală Rîșcani cu

nr.2261, conform căruia plata lunară pentru chirie constituie suma de 4000 lei, care

și reprezintă prejudiciul material cauzat și pretins pentru perioada 01.08.2019–

31.07.2020.

2

A relatat că, CtEDO prin practica sa constantă a reiterat că, articolul 6§1

asigură oricărei persoane dreptul de a înainta orice pretenție cu privire la drepturile

și obligațiile sale cu caracter civil în fața unei instanțe judecătorești sau tribunal.

Totuși, acest drept ar fi iluzoriu dacă sistemul de drept al unui stat contractant ar

permite ca o hotărîre judecătorească irevocabilă și obligatorie să rămînă

neexecutată în detrimentul unei părți. Ar fi de neconceput ca articolul 6§1 să

descrie în detaliu garanțiile procedurale oferite părților aflate în litigiu - proceduri

care sunt echitabile, publice și prompte - fără a proteja executarea hotărîrilor

judecătorești. Neexecutarea nemotivată a actelor judecătorești, dispozițiilor,

cererilor, delegațiilor, citațiilor, altor adresări legale, precum și lipsa de

considerație față de judecată, atrag răspunderea prevăzută.

Așadar, prin neexecutarea hotărârii judecătorești, reclamantul/creditor și

membrii familiei sale sunt privați de orice efect util al hotărîrii pronunțate în

favoarea sa, iar astfel autoritățile naționale împiedică reclamantul/creditor și

membrii familiei sale să primească o locuință pe care în mod rezonabil se aștepta

să o primească și să obțină o posesie stabilă, cu toate efectele ce decurg dintr-o

astfel de posesiune.

În continuare a mai menționat că, în circumstanțele cauzei, este clar că acesta

suferă un prejudiciu material ca rezultat al lipsei controlului asupra bunurilor sale

și negării posibilității sale de a folosi și de a beneficia de bunurile sale, invocând

că, autoritățile statului au obligația legală de a pune capăt violării.

În aceiași formulă a menționat că, statul nu se poate prevala de o justificare

continuă și formală de lipsă a fondului locativ și totodată în lumina modificărilor

legislației naționale pertinente cu privire la locuințe, dreptul acestuia devine

iluzoriu, tărăgănarea executării fiind în măsură să ducă la pierderea dreptului și

efectelor stabilite printr-o hotărîre judecătorească irevocabilă.

Cu referire la prejudiciul moral, reclamantul a menționat că, mecanismul

instituit de către autorități s-a dovedit a fi un remediu neefectiv și neeficient, ba

mai mult acesta contribuie efectiv și eficient la tergiversarea executării hotărîrilor

judecătorești impunând reclamantului pierdere de timp și suferințe morale cauzate

de sistemul birocratic al formalităților impuse. Evident că inacțiunile și lipsa de

dorință vădită a debitorilor, cît și a statului reprezentat de instituțiile publice care

nu întreprind nici o măsură în vederea neadmiterii încălcării în continuu a dreptului

recunoscut, îi cauzează și suferințe morale și asta că subiectul „spațiul locativ” este

unul neconsumat, care cauzează stres și situații tensionate în familie, important

fiind de subliniat și insuficiența mijloacelor financiare necesare pentru achitarea

chiriei, în situația în care are și doi copii minori la întreținere.

Prin urmare, potrivit reclamantului, ținându-se cont de jurisprudența CEDO

și Recomandarea nr.6 a CSJ, conform cărora mărimea prejudiciului moral pentru

12 luni de întîrziere este de aproximativ 600 Euro și cîte 300 Euro pentru fiecare

perioadă următoare de 6 luni de întîrziere, precum și de elementele ce

caracterizează noțiunea de termen rezonabil cum ar fi complexitatea cauzei,

comportamentul părților care include aprecierea comportamentului reclamantului

și al autorităților și miza (interesul) reclamantului, reclamantul consideră că suma

de 25000 lei reprezintă o satisfacție echitabilă a prejudiciului moral pentru

perioada 01.08.2019 – 01.09.2020 (13 luni de zile de neexecutare). Or acest

prejudiciu moral pretins, raportat la toți membrii familiei, așa cum este stipulat în

hotărîrea privind asigurarea cu spațiu locativ este, unul, în principiu,

3

nesemnificativ și departe să aducă satisfacție pentru încălcarea dreptului

recunoscut prin act judecătoresc care nu se execută timp de 10 ani de zile.

A mai invocat că, în materia executărilor obligațiilor cu privire la drepturi

inerente unui trai decent, la caz acordarea de spațiu locativ, aprecierea prejudiciilor

morale va fi ghidată de unele standarde mai ridicate, miza pentru reclamant fiind

primordială.

Astfel, la examinarea prezentei cereri reclamantul a solicitat ca instanța să

rețină și să ia în considerație la aprecierea circumstanțelor și determinarea

cuantumului prejudiciului moral că Statul are obligația de a înceta exercitarea

faptului ilicit, de a repara consecințele trecute ale faptului ilicit, precum și de a

evita încălcările similare ce ar putea interveni ulterior (de a nu repeta faptul ilicit).

Prin hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului lui Zagoreanu

Andrei garantat de art.6 a Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor

Omului și Libertăților Fundamentale și art.1 al Protocolului 1 Adițional la

Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților

Fundamentale, cauzat prin neexaminarea în termen rezonabil a hotărârii Curții de

Apel Chișinău din 16 februarie 2010, în cauza civilă nr.3-1152/10, pentru perioada

01 august 2019 – 31 iulie 2020 și s-a dispus încasarea de la bugetul de stat în

beneficiul lui Zagoreanu Andrei a prejudiciului material în mărime de 48000 lei și

a prejudiciului moral în sumă de 1000 lei. În rest pretențiile au fost respinse ca

fiind neîntemeiate.

Prin decizia din 02 iunie 2021 a Curții de Apel Chișinău s-au respins apelurile

declarate de către avocatul Savva Alexandru în interesele lui Zagorneanu Andrei și

Ministerul Justiției al Republicii Moldova și s-a menținut hotărârea Judecătoriei

Chișinău (sediul Centru) din 24 noiembrie 2020.

Pentru a decide astfel instanța de apel a invocat că a fost cert stabilit faptul

încălcării dreptului lui Zagoreanu Andrei la executarea în termen rezonabil a

hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 16.02.2010, prin care a fost obligat Consiliul

municipal Chișinău să îi acorde lui Zagoreanu Andrei cu familia spațiu locativ, în

temeiul art.35 din Legea cu privire la poliție în corespundere cu normele prevăzute

de art.42 din Codul cu privire la locuințe.

În conformitate cu dispozițiile alin. (2) art.2 al Legii nr.87 din 21.04.2011,

repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii

judecătorești se face doar în măsura în care încălcarea a avut loc din cauze ce nu

pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de reparare a prejudiciului.

Alineatul 6 aceluiași articol statuează că mărimea reparației prejudiciului

cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a

dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărîrii judecătorești se stabilește de

instanța de judecată în fiecare caz în parte, în funcție de circumstanțele cauzei în

cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum și de pretențiile invocate de

reclamant, de complexitatea cauzei, de comportamentul reclamantului, de conduita

organului de urmărire penală, a instanței de judecată și a autorităților relevante, de

durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

Alineatul (1) art.2036 Cod civil identifică expres, în cazul în care persoanei i

s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale

nepatrimoniale, precum și în alte cazuri prevăzute de lege, instanța de judecată are

4

dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de

despăgubiri, iar potrivit alin. (2), prejudiciul moral se repară indiferent de existența

și întinderea prejudiciului patrimonial.

În corespundere cu exigențele art.2037 codul citat, (1) Mărimea despăgubirii

pentru prejudiciu moral se determină de către instanța de judecată în funcție de

caracterul și gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de

vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăția este o condiție a răspunderii, și

de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei

vătămate. (2) Caracterul și gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanța de

judecată, luînd în considerare circumstanțele în care a fost cauzat prejudiciul,

restrîngerea posibilităților de viață familială și socială, precum și statutul social al

persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanța de judecată va tinde

să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea

acordată în mod obișnuit în împrejurări similare și, pe de altă parte, ia în cont

particularitățile cazului.

Instanța de apel a reținut, că reieșind din condițiile statuate atît de Codul

civil, cît și de Legea nr.87 din 21.04.2011, raportând aceste prevederi la

jurisprudența CEDO relevantă cazului, aprecierea prejudiciului moral se face în

raport cu criteriile de miza pentru reclamant, comportamentul părților, bună/reaua

credința, durata neexecutării și altele.

Așadar, la aprecierea cuantumului despăgubirii în echivalent bănesc în speță,

instanța de apel a notat că instanța de fond corect și întemeiat a calificat drept una

echitabilă și proporțională circumstanțelor speței, reieșind în special din miza

reclamantului și interesul acestuia, necesitatea reparării prejudiciului moral prin

încasarea în beneficiul reclamantului a sumei de 1000 lei cu titlu de compensare a

prejudiciului moral cauzat pentru încălcarea termenului rezonabil de executare a

hotărîrii judecătorești din speță pentru perioada 01.08.2019 – 31.07.2020, fiind în

rest respinsă pretenția de compensare a prejudiciului moral.

La fel, instanța de apel a relatat că instanța de fond corect a apreciat că,

anume lipsa spațiului locativ l-a determinat pe reclamant să închirieze spațiu

locativ în mun.Chișinău, or neexecutarea hotărîrii Curții de Apel Chișinău din 16

februarie 2010 privind asigurarea cu spațiu locativ, îl lipsește de dreptul de a

dispune de spațiu locativ.

În așa mod, instanța de apel a stabilit că, în temeiul contractului de locațiune

din 01.08.2019 reclamantul împreună cu familia acestuia s-a instalat în locuință

provizorie, fiind ținut la plata lunară pentru chirie care constituie 4000 lei, fapt

confirmat de înscrierile corespunzătoare semnate de gestionarul locuinței. Drept,

urmare, instanța de fond just a apreciat că, în condițiile speței reprezintă prejudiciul

material cauzat și pretins pentru perioada 01.08.2019- 31.07.2020 și care constituie

suma de 48000 lei.

La 07 iunie 2021, prin intermediul oficiului poștal, Andrei Zagoreanu,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva a declarat recurs, prin care a solicitat

casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe în partea pretențiilor

respinse cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a cerințelor acțiunii.

În motivarea recursului a invocat că instanțele de judecată au aplicat eronat și

au încălcat normele de drept material și de drept procesual, ceea ce a dus la

soluționarea greșită a cauzei, iar erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

5

La 01 octombrie 2021 Ministerul Justiției a declarat recurs, prin care a

solicitat casarea deciziei instanței de apel și hotărârii primei instanțe cu

pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului s-a invocat că prevederile Legii nr.87 din 21 aprilie

2011 nu acordă dreptul în mod automat la prejudiciul moral, în lipsa dovezilor că

persoana a suferit un prejudiciu în urma încălcării dreptului garantat de lege. Este

important ca instanța să motiveze circumstanțele cauzei care justifică acordarea

unei reaparașii, aceasta să nu fie teoretică și iluzorie.

Mai mult ca atât, instanțele ierarhic inferioare nu au ținut cont de hotărârea

Guvernului Republicii Moldova nr.646 din 10 iulie 2018 prin care a fost aprobat

un regulament cu privire la modul de achitare a indemnizației pentru închirierea

spațiului locativ funcționarilor publici cu statut special din cadrul Ministerului

Afacerilor Interne din Republica Moldova.

Prin urmare, Legea nr.87 din 21 aprilie 2011 nu prevede încasarea unor astfel

de cheltuieli cu titlu de prejudiciu, or Ministerul Justiției nu poate fi obligat să

execute din contul statului o obligație care îi revine nemijlocit Consiliului și

Primăriei municipiului Chișinău.

În contextul prevederilor art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale,

dacă legea nu prevede altfel.

Curtea de Apel Chișinău a pronunțat decizia contestată la 02 iunie 2021, însă

la materialele dosarului nu se regăsește dovada recepționării de către participanții

la proces, prin urmare cererile de recurs declarate la 07 iunie 2021 și 01 octombrie

2021 se consideră depuse în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Cod de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului,

dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit, admisibilitatea

recursului se decide în lipsa acesteia.

Examinând temeiurile recursurilor declarate de Andrei Zagoreanu, reprezentat

de avocatul Alexandru Savva și de Ministerul Justiției, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră

recursurile ca inadmisibile din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate

sau aplicate eronat, iar alin. (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele

indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în

măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a cauzei

sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către

instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la

încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

6

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursurile declarate de Andrei Zagoreanu,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva și de Ministerul Justiției, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Astfel, argumentele invocate în recursurile declarate se referă la dezacordul

recurenților cu soluția pronunțată de către instanța de apel, însă nu relevă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material, respectiv

nu constituie temei de casare a deciziei contestate.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform secțiunii II-a are

caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție reiterează și faptul că procedura

admisibilității constă în verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se

încadrează în cele prevăzute în art. 432. alin.(2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei, completul Colegiului precizează că, în contextul

normelor procedurale din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură

civilă, instanța de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către

instanțele de fond și de apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre

probe, suficiența probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara

controlului instanței de recurs.

Prin prisma art. 432 alin.(4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod flagrant

regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură civilă, însă,

din recursul declarat nu rezultă argumentul privind încălcarea flagrantă a regulilor

de apreciere a probelor.

În acest sens, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a relevat în

jurisprudența sa constantă, rezultând din prevederile art. 6 § 1 al Convenției

Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, că

nu se impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva

sentinței pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes

(cauza Rebai și alții contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25

februarie 1995, nr.26561/1995).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

recunoaște recursurile declarate de Andrei Zagoreanu, reprezentat de avocatul

Alexandru Savva și de Ministerul Justiției, ca fiind inadmisibile.

În conformitate cu art. 433 lit. a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

7

Se consideră inadmisibile recursurile declarate de Andrei Zagoreanu,

reprezentat de avocatul Alexandru Savva și de Ministerul Justiției.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecătorii Galina Stratulat

Iurie Bejenaru

8