3ra-541/18 — recunoasterea nulitatii actului, anularea acestuia, obligarea pornirii urmaririi penale in baza cererii, repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-541/18

prima instanță: Judecătoria Comrat (sediul Ceadîr-Lunga)

Judecătorul: S. Pilipenco

instanța de apel: Curtea de Apel Cahul

Judecători: G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă

Î N C H E I E R E

16 mai 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova,

judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean,

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ceceli Victor,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor

împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești cu privire la

recunoașterea nulității actului procurorului Vulcănești, Covaliov Vitalii, obligarea

procuraturii Vulcănești de a porni în baza plângerii lui urmărirea penală și

repararea prejudiciului moral.

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017,

c o n s t a t ă:

La 14 iunie 2016, Ceceli Victor a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești, solicitând combaterea

abuzului de putere efectuată de către procurorul în Procuratura Vulcănești,

Covaliov Vitalii, recunoașterea nulității și anularea actului procurorului

Vulcănești, Covaliov Vitalii nr. 11.149-p/16-1475 din 02 iunie 2016, obligarea

Procuraturii Vulcănești de a porni urmărirea penală în baza plângerii

reclamantului și repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 28 mai 2016, a

adresat Procuraturii Vulcănești plângere privind uzurparea puterii de stat de către

procurorul Procuraturii Vulcănești, Selemet Alexandr, precum și favorizarea

infracțiunilor președintelui interimar al Judecătoriei Vulcănești, Botezatu Igor. În

conformitate cu răspunsul (numit de reclamant act) procurorului în Procuratura

Vulcănești, Covaliov Vitalii din 02 iunie 2016 nr.11.149-p/16-1475, procurorul

1

este în drept să pornească cauza contravențională, și să aplice sancțiunile în

conformitate cu legislația în vigoare.

Reclamantul consideră că, reprezentantul organului competent să

soluționeze cauza contravenționala, nu poate participa la examinarea cauzei

contravenționale, dacă are un interes direct sau indirect în soluționarea cauzei, or,

acest fapt vine în contradicție cu prevederile art. 381 alin.(3) Cod contravențional.

Astfel, Ceceli Victor consideră că, procurorul în Procuratura Vulcănești,

Selemet Alexandr, a favorizat infracțiunea comisă de președintele interimar al

Judecătoriei Vulcănești, Botezatu Igor, și respectiv în conformitate cu art. 381

alin.(3) Cod contravențional, nu este în drept să examineze cauzele

contravenționale, la sesizarea Judecătoriei Vulcănești, or, examinând cauzele

contravenționale, fiind interesat în soluționarea lor, procurorul în Procuratura

Vulcănești, Selemet Alexandr, menține forțat puterea de stat, încălcând

Constituția Republicii Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 22 noiembrie 2016 cererea de

chemare în judecată depusă de Ceceli Victor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 22 decembrie 2016

Ceceli Victor a depus cerere de apel, iar la 01 februarie 2017 cerere de apel

motivată, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii Judecătoriei Ceadîr-

Lunga din 22 noiembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală

a cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 02 martie 2017, a fost admis apelul

declarat de Ceceli Victor, a fost casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din

22 noiembrie 2016, iar cauza remisă la judecătoria Comrat la rejudecare în alt

complet de judecată.

Prin încheierea protocolară din 10 mai 2017 (f.d. 112 verso) prima instanță

a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient din partea pârâtului -

Procuratura Generală al Republicii Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017,

a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli

Victor împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești, privind

recunoașterea nulității și anularea actului procurorului Vulcănești, Covaliov

Vitalii nr. 11.149-p/16-1475 din 02 iunie 2016, precum și obligarea procuraturii

Vulcănești de a porni în baza plângerii lui urmărirea penală și repararea

prejudiciului moral în sumă de 50000 lei.

În argumentarea poziției adoptate instanța de fond a indicat că, în rezultatul

examinării cererii lui Ceceli Victor de către Procuratura Vulcănești, ultimului i-a

fost adus la cunoștință că, în conformitate cu Legea cu privire la procuratură

nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992, cu modificările ulterioare, procurorul este în

drept să pornească cauza contravențională și să aplice sancțiunile contravenționale

prevăzute pentru comiterea contravențiilor. La fel s-a comunicat că pornirea și

2

examinarea cauzelor contravenționale în baza art. 317 alin.(1) Cod

contravențional, ține de competenta procurorului, și prin ordonanță motivată

procurorul este în drept să aplice orice sancțiunea contravenționala în afară celor,

care țin de competenta instanței. La fel, prima instanța a indicat că, reclamantului

Ceceli Victor i-au fost explicate drepturile și obligațiile contravenientului,

prevăzute la art. 384 Cod contravențional și a fost explicat dreptul și modalitatea

de atac a hotărârii pe cauza contravențională, și anume că în cazul dezacordului

cu hotărârea pe cauza contravenționala, persoana este în drept să conteste

hotărârea conform regulilor stabilite, și că în cazul respectiv raporturile juridice

sânt guvernate de prevederile Codului contravențional. La fel, prima instanța a

considerat că, reclamantul Ceceli Victor nu a prezentat instanței probele

confirmătoare în vederea încălcării drepturilor sale, și care justifică încasarea

prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei.

Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 14 august 2017 Ceceli

Victor a depus apel, iar la 29 septembrie 2017 cerere de apel motivată, solicitând

admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-

Lunga, din 27 iulie 2017 cu restituirea cauzei în instanța de fond pentru rejudecare

și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, a fost respinsă ca

nefondată cererea de apel depusă de Ceceli Victor și a fost menținută fără

modificări hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017.

Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 28 februarie 2018, Ceceli

Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din

19 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Comrat,

sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care

acțiunea să fie admisă integral.

În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră acțiunea

întemeiată și care urma a fi admisă, iar decizia instanței ierarhic inferioare este

una ilegală și prin decizia adoptată i-au fost încălcate drepturile sale

constituționale.

În cadrul cererii de recurs, Ceceli Victor a înaintat recuzare judecătorilor

Curții Supreme de Justiție, invocând prevederile art. 50 alin. (1) lit. e), art. 52

alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 aprilie 2018 a fost respinsă

ca neîntemeiată cererea de recuzare înaintată judecătorilor Curții de către Ceceli

Victor.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de

2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

După cum denotă din actele cauzei recursul declarat de Ceceli Victor la

28 februarie 2018 este depus în termen.

3

Examinând temeiurile recursului declarat de Ceceli Victor în raport cu

materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi

declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care

nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat

analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost

judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina

a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul,

data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile

privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema

drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește

procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea

competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări

decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în

cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită

a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor

de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise

au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC.

Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai

asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea

deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă

este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al

deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor

garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în

materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

4

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber

la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc

scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din

2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ceceli Victor este declarativ

și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care

să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile

invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor

de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel,

respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la

concluzia de a considera recursul declarat de Ceceli Victor ca fiind inadmisibil.

În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

D I S P U N E :

Recursul, declarat de Ceceli Victor, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Svetlana Filincova

judecători Nicolae Craiu

Dumitru Visternicean

5