3ra-541/18 — recunoasterea nulitătii actului procurorului procuraturii Vulcănesti, obligarea procuraturii Vulcănesti de a porni în baza plângerii urmărirea penală si repararea prejudiciului moral

dosarul nr. 3ra-541/18 prima instanță: Judecătoria Comrat (sediul Ceadîr-Lunga) Judecătorul: S. Pilipenco instanța de apel: Curtea de Apel Cahul Judecători: G. Vavrin, T. Berdilă, I. Dănăilă Î N C H E I E R E 16 mai 2018 mun. Chișinău Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție în componența: Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova, judecători Nicolae Craiu, Dumitru Visternicean, examinând admisibilitatea recursului declarat de către Ceceli Victor, în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești cu privire la recunoașterea nulității actului procurorului Vulcănești, Covaliov Vitalii, obligarea procuraturii Vulcănești de a porni în baza plângerii lui urmărirea penală și repararea prejudiciului moral.

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, c o n s t a t ă: La 14 iunie 2016, Ceceli Victor a depus cerere de chemare în judecată împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești, solicitând combaterea abuzului de putere efectuată de către procurorul în Procuratura Vulcănești, Covaliov Vitalii, recunoașterea nulității și anularea actului procurorului Vulcănești, Covaliov Vitalii nr. 11.149-p/16-1475 din 02 iunie 2016, obligarea Procuraturii Vulcănești de a porni urmărirea penală în baza plângerii reclamantului și repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. În motivarea cererii reclamantul a invocat că, la data de 28 mai 2016, a adresat Procuraturii Vulcănești plângere privind uzurparea puterii de stat de către procurorul Procuraturii Vulcănești, Selemet Alexandr, precum și favorizarea infracțiunilor președintelui interimar al Judecătoriei Vulcănești, Botezatu Igor.

În conformitate cu răspunsul (numit de reclamant act) procurorului în Procuratura Vulcănești, Covaliov Vitalii din 02 iunie 2016 nr.11.149-p/16-1475, procurorul 1 este în drept să pornească cauza contravențională, și să aplice sancțiunile în conformitate cu legislația în vigoare. Reclamantul consideră că, reprezentantul organului competent să soluționeze cauza contravenționala, nu poate participa la examinarea cauzei contravenționale, dacă are un interes direct sau indirect în soluționarea cauzei, or, acest fapt vine în contradicție cu prevederile art. 381 alin.(3) Cod contravențional.

Astfel, Ceceli Victor consideră că, procurorul în Procuratura Vulcănești, Selemet Alexandr, a favorizat infracțiunea comisă de președintele interimar al Judecătoriei Vulcănești, Botezatu Igor, și respectiv în conformitate cu art. 381 alin.(3) Cod contravențional, nu este în drept să examineze cauzele contravenționale, la sesizarea Judecătoriei Vulcănești, or, examinând cauzele contravenționale, fiind interesat în soluționarea lor, procurorul în Procuratura Vulcănești, Selemet Alexandr, menține forțat puterea de stat, încălcând Constituția Republicii Moldova. Prin hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 22 noiembrie 2016 cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor a fost respinsă ca neîntemeiată.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, la 22 decembrie 2016 Ceceli Victor a depus cerere de apel, iar la 01 februarie 2017 cerere de apel motivată, solicitând admiterea cererii, casarea hotărârii Judecătoriei Ceadîr- Lunga din 22 noiembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată. Prin decizia Curții de Apel Comrat din 02 martie 2017, a fost admis apelul declarat de Ceceli Victor, a fost casată hotărârea Judecătoriei Ceadîr-Lunga din 22 noiembrie 2016, iar cauza remisă la judecătoria Comrat la rejudecare în alt complet de judecată. Prin încheierea protocolară din 10 mai 2017 (f.d. 112 verso) prima instanță a dispus atragerea în proces în calitate de intervenient din partea pârâtului - Procuratura Generală al Republicii Moldova.

Prin hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de Ceceli Victor împotriva Procuraturii UTA Găgăuzia, oficiul Vulcănești, privind recunoașterea nulității și anularea actului procurorului Vulcănești, Covaliov Vitalii nr. 11.149-p/16-1475 din 02 iunie 2016, precum și obligarea procuraturii Vulcănești de a porni în baza plângerii lui urmărirea penală și repararea prejudiciului moral în sumă de 50000 lei. În argumentarea poziției adoptate instanța de fond a indicat că, în rezultatul examinării cererii lui Ceceli Victor de către Procuratura Vulcănești, ultimului i-a fost adus la cunoștință că, în conformitate cu Legea cu privire la procuratură nr. 902-XII din 29 ianuarie 1992, cu modificările ulterioare, procurorul este în drept să pornească cauza contravențională și să aplice sancțiunile contravenționale prevăzute pentru comiterea contravențiilor.

La fel s-a comunicat că pornirea și 2 examinarea cauzelor contravenționale în baza art. 317 alin.(1) Cod contravențional, ține de competenta procurorului, și prin ordonanță motivată procurorul este în drept să aplice orice sancțiunea contravenționala în afară celor, care țin de competenta instanței. La fel, prima instanța a indicat că, reclamantului Ceceli Victor i-au fost explicate drepturile și obligațiile contravenientului, prevăzute la art. 384 Cod contravențional și a fost explicat dreptul și modalitatea de atac a hotărârii pe cauza contravențională, și anume că în cazul dezacordului cu hotărârea pe cauza contravenționala, persoana este în drept să conteste hotărârea conform regulilor stabilite, și că în cazul respectiv raporturile juridice sânt guvernate de prevederile Codului contravențional.

La fel, prima instanța a considerat că, reclamantul Ceceli Victor nu a prezentat instanței probele confirmătoare în vederea încălcării drepturilor sale, și care justifică încasarea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei. Invocând ilegalitatea hotărârii instanței de fond, la 14 august 2017 Ceceli Victor a depus apel, iar la 29 septembrie 2017 cerere de apel motivată, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr- Lunga, din 27 iulie 2017 cu restituirea cauzei în instanța de fond pentru rejudecare și admiterea cererii de chemare în judecată.

Prin decizia Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, a fost respinsă ca nefondată cererea de apel depusă de Ceceli Victor și a fost menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017. Nefiind de acord cu soluția instanței de apel, la 28 februarie 2018, Ceceli Victor a declarat recurs împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017, prin care a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 19 decembrie 2017 și a hotărârii Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, din 27 iulie 2017, cu emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral. În motivarea recursului recurentul a indicat că, consideră acțiunea întemeiată și care urma a fi admisă, iar decizia instanței ierarhic inferioare este una ilegală și prin decizia adoptată i-au fost încălcate drepturile sale constituționale.

În cadrul cererii de recurs, Ceceli Victor a înaintat recuzare judecătorilor Curții Supreme de Justiție, invocând prevederile art. 50 alin. (1) lit. e), art. 52 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 12 aprilie 2018 a fost respinsă ca neîntemeiată cererea de recuzare înaintată judecătorilor Curții de către Ceceli Victor. În conformitate cu art. 434 alin. (1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale. După cum denotă din actele cauzei recursul declarat de Ceceli Victor la 28 februarie 2018 este depus în termen. 3 Examinând temeiurile recursului declarat de Ceceli Victor în raport cu materialele cauzei civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele considerente.

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. În conformitate cu art. 432 alin. (2) CPC, se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; a interpretat în mod eronat legea; a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

În conformitate cu art. 432 alin. (3) CPC, se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data și ora ședinței de judecată; în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a procesului; instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată; hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Alin. (4) al articolului menționat prevede că, săvârșirea a altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) CPC. Recursul exercitat conform secțiunii a II-a are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural, verificîndu-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia în fapt.

În acest sens Completul reține, că sarcina instanței de recurs la aceasta etapă este de a verifica temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, 4 consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la justice și la dreptul subsecvent de a fi audiat de о instanta judecatoreasca (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014). In acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilitații recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse ре о cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru о cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO (hotarârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016). Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010). Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Ceceli Victor este declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3), (4) CPC, care să justifice afirmația de ilegalitate a deciziilor instanței de apel, i-ar alegațiile invocate în recurs nu indică încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural de către instanța de apel, respectiv, nu constituie temei pentru declararea recursului admisibil.

Astfel, reieșind din considerentele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de Ceceli Victor ca fiind inadmisibil. În conformitate cu art. art. 270, 431 alin.(2), art. 433 lit. a), art. 440 CPC, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție D I S P U N E : Recursul, declarat de Ceceli Victor, se consideră inadmisibil. Încheierea este irevocabilă. Președintele completului, judecătorul Svetlana Filincova judecători Nicolae Craiu Dumitru Visternicean 5