CASE OF DEME v. ROMANIA

Cererea privește, din perspectiva art. 2 din Convenție, decesul fiului minor al reclamantului în camera sa de internat și ancheta efectuată de către au toritățile interne asupra circumstanțelor decesului. ÎN FAPT

Reclamantul s- a născut în 1974 și locuiește în Oituz. Acesta a fost reprezentat de domnul G. Negrea, avocat în Sfântu Gheorghe.

Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe .

În seara de 15 mai 2014, fiul reclamantului, D.Z., în vârstă de 17 ani, se afla în camera sa din internatul liceului public situat în comuna Gurghiu, în compania mai multor altor elevi. Acestuia i s- a făcut rău și cei din urmă i-au alertat pe supraveghetorii de noapte ai liceului. Serviciul public de ambulanță a fost chemat la numărul unic de urgență .

D.Z. a fost luat în îngrijire de personalul medical a două ambulanțe care au ajuns la fața locului venind, respectiv, de la punctul de lucru al serviciu lui 1

La cererea agenților postului de poliție Gurghiu care au venit între timp la fața locului (infra, pct. 1 6 ), corpul a fost transportat în aceeași seară la morga spitalului din Reghin, la o distanță de aproximativ 15 km de Gurgh iu, la bordul unui vehicul utilitar pus la dispoziția internatului de o persoană parti culară. Vehiculul a fost escortat până la morgă de o mașină de poliție .

Conform registrului de intrări de la morgă, corpul a fost depus la ora 21:40.

Conform fișei de solicitare a primei ambulanțe care plecase de la centrul serviciului public de ambulanță cel mai apropiat de Gurghiu, ordinul de plecare fusese transmis de centrala telefonică la ora 20:44 pentru un „pacient cu lipotimie”. Ambulanța a sosit la internat la ora 20:52.

Se preciza că, la sosirea ambulanței, D.Z. se afla în stop cardio- respirator și nu avea puls. Echipa medicală formată din trei asistenți medicali a efectuat un masaj cardiac și o aspirație a căilor respiratorii timp de 40 de minute. S-a realizat o electrocardiografie dar, din cauza unei probleme tehnice, rezultatul nu a putut fi nici imprimat, nici transmis la centrul serviciului de ambulanță. Conform fișei de solicitare, decesul a fost înregistrat la ora 9:35.

Cea de a doua ambulanță, plecată de la spitalul din Reghin la ora 20:53, a sosit la internat la ora 21:12. Echipa medicală era formată din doi asistenți medicali. Conform fișei de intervenție, D.Z. se afla în stop cardio- respirator. Se menționa că utilizarea unui defibrilator „nu era recomandată” și că pacientului i - a fost administrată o injecție de adrenalină. De asemenea, în fișă se preciza că pacientul a decedat pe loc, fără a se indica exact ora.

Potrivit celor dou ă fișe de solicitare aflate la dosarul procedurii interne, nu s- a constatat nicio leziune vizibilă pe corpul lui D.Z. Intervenția s- a încheiat la ora 21:41 și ambulanțele au părăsit internatul la ora 21:42.

Poliția din Gurghiu, care începuse urmărirea penală pentru ucidere din culpă (infra, pc t. 17), a solicitat spitalului din Reghin realizarea unei autopsii pentru a stabili „cauzele decesului” și „legătura de cauzalitate dintre leziunile suferite și deces”.

Autopsia a avut loc în dimineața de 16 mai 2014 și a fost efectuată de S.P.K., medicul legist de la In stitutul de medicină Legală Târgu - Mureș.

Conform raportului de autopsie, redactat de medicul legist și pus la dispoziția poliției la 13 octombrie 2014, decesul nu s-a produs din cauze violente. Ar fi fost provocat de un stop cardio-respirator din cauza unei malformații a inimii („bridging coronarian [...] cu leziuni semnificative ale 2

La 16 mai 2014, medicul legist S.P.K. a întocmit certificatul medical constatator al decesului pe care l- a înmânat părinților lui D.Z. În certificat nu se menționa ora decesului.

La 15 mai 2014, agenții de poliție T.R. și P.M., de la postul de poliție Gurghiu , și T.D., șeful de post, s -au deplasat la internat. Conform procesului- verbal întocmit cu această ocazie, fuseseră informați la ora 21:20 de decesul lui D.Z. de poliția din orașul Reghin.

Au început din oficiu cercetarea penală pentru ucidere din culpă și au făcut primele constatări la fața locului . Au audiat pe C.M.R., un elev, pe M.M., directorul liceului și pe M.A. și F.F., doi supraveghetori de noapte. Declarațiile lor au fost rezumate în procesul -verbal de cercetare l a fața locului.

C.M.R. a afirmat că a asistat la instalarea stării de rău a lui D.Z. El l -a avertizat telefonic pe supraveghetorul de noapte M.A. și apoi a chemat ambulanța la numărul unic de urgență 112. Ambii supraveghetori d e noapte și directorul au afirmat că niciun conflict între elevii din internat nu precedase starea de rău a lui D.Z.

Agenții de poliție au recuperat mai multe obiecte personale aparținând lui D.Z., între care telefonul și calculatorul său. Mama lui D.Z. a fost informată telefonic despre decesul fiului său.

În cele din urmă, se preciza că cadavrul lui D.Z. a fost transportat la morga spitalului din Reghin la bordul unui vehicul utilitar, escortat de o mașină de poliție (supra, pc t. 6). Conform procesului- verbal, cercetarea la fața locului s-a încheiat la ora 22:30.

La 19 mai 2014, Poliția Gurghiu a audiat din nou pe elevul C.M.R. ș i pe supraveghetorii de noapte M.A. și F.F.

C.M.R. a declarat că la 15 mai 2014, în jurul orei 20, D.Z. îl chemase în camera sa pentru a-i face un desen pe piept cu un stilou. În timp ce el desena, D.Z. a vorbit la telefon cu mama sa. După ce a închis, lui D.Z. i s -a făcut rău și C.M.R. a sunat supraveghetorul de noapte M.A. și apoi ambulanța. La sosirea ambulanței, a ieșit din cameră.

Supraveghetorul de noapte F.F. a declarat că la 15 mai 2014, în jurul orei 20, se afla în curtea școlii cu directorul și cu supraveghetorul de noapte M.A. Un elev a venit să - i informeze despre starea de rău a lui D.Z. și acesta 3

Supraveghetorul de noapte M.A. a declarat, că în seara de 15 mai 2014, elevul C.M.R. l-a sunat la telefon la ora 20:39 pentru a-l informa despre starea de rău a lui D.Z. El l - a informat de îndată pe director și pe supraveghetorul de noapte F.F. cu care s-a deplasat în camera lui D.Z. Constatând că acesta din urmă era în stare gravă, au chemat ambulanța și, cu ajutor ul elevilor R.B. și M.R., a încercat să -l resusciteze pe D.Z. timp de câteva minute până la sosirea ambulanței. A precizat că îi ajutase pe agenții de poliție și pe supraveghetorul de noapte F.F. în transportarea cadavrului la morgă .

La 13 iunie 2014, T.D., șeful de post al Poliției Gurghiu, l -a audiat pe elevul K.B., care împărțea camera cu D.Z. K.B. a declarat că în cursul după -amiezii de 15 mai 2014, în timp ce elevul C.M.R. făcea un desen p e pieptul lui D.Z., acestuia din ur mă i se făcuse rău. Ar fi încercat să -i alerteze pe supraveghetorii de noapte, dar ar fi fost cuprins de panică. A precizat că fusese transportat la spital în aceeași seară în stare de șoc.

La 9 decembrie 2014, răspunzând unei solicitări de informații a reclamantului, poliția l - a informat că urmărirea penală privind „moartea în împrejurări suspecte” a fiului său era în curs.

La 11 decembrie 2014, Parchetul Mureș („parchetul”) l -a informat pe reclamant că a fost începută din oficiu urmărirea penală pentru ucidere din culpă și că parchetul desfășura cercetări pentru „clarificarea împrejurărilor decesului lui D.Z. ”

Într- o plângere adresată parchetului, reclama ntul l-a acuzat pe medicul legist S.P.K. de omucidere pe motiv că aceasta din urmă a încălcat normele activității de medicină legală (supra, pc t. 13) .

A depus plângere pentru abuz și împotriva agentului de poliție T.D., pe care îl acuza de comiterea de erori cu ocazia cercetării la fața locului. Susținea că acest agent de poliție ordonase în mod abuziv transportarea cadavr u lui la morgă la bordul unui vehicul utilitar. De altfel, a subliniat că, în condițiile dispozițiilor din Codul de procedură penală, fiind vorba despre un caz de „moarte suspectă”, primele constatări la fața locului ar fi trebuit să fi e făcute de un agent d e poliție al serviciului criminalistic al poliției și nu de T.D., care nu avea competența legală pentru a începe o anchetă .

În ultimul rând, a depus plângere pentru omucidere, privare de libertate și trafic de ființe umane împotriva șoferului vehiculului utilitar pe motiv că ar fi transportat cadavrul încălcând normele activității de medicină legală (supra, pc t. 6).

Parchetul a dispus conexarea plângerilor reclamantului cu ancheta declanșată de Poliția Gurghiu. 4

Acesta a identificat contradicții între declarațiile martorilor și a depus la dosar răspunsurile scrise ale supraveghetorului de noapte M.A. și ale directorul liceului la un chestionar pe care l-a transmis acestora în cadru extrajudiciar, rugându- i să ofere precizări în ceea ce privește ora ș i împrejurările decesului fiului său. În răspunsurilor lor scrise, directorul și supraveghetorul de noapte au descris evenimentele la care au asistat după ce au fost informați de un elev despre starea de rău a lui D.Z. Aceste evenimente au început, confor m lui M.A., în jurul orelor 19:15 și, conform directorului, în jurul orelor 19:30, și s - au încheiat cu decesul lui D.Z. în camera sa și cu transportarea cadavrului la morgă din ordinul poliției. De altfel, reclamantul a furnizat lista celor 22 de marto ri o culari și persoane care ar fi fost la curent cu evenimentele și pe care îi dorea audiați. A cerut și verificarea convorbirilor telefonice ale agenților de poliție și ale martorilor. În sfârșit, a solicitat o confruntare cu martorii.

Parchetu l i- a audiat pe reclamant, pe soția sa și pe medicul legist.

La 11 iunie 2015, reclamantul a declarat că nu știa încă modul în care a decedat fiul său, nici modul în care cadavrul acestuia ajunsese la morgă. Recla mantul și - a reiterat cererea de probe și a solicitat parchetului să extindă cercetarea la toate persoanele care ar fi încălcat legea în legătură cu decesul fiului său.

În aceeași zi, mama lui D.Z. a declarat, că în seara de 15 mai 2014, a vorbit cu fiul său la telefon și că nu a observat nimic special. După aproximativ o oră, un membru al familiei sale a venit la ea acasă pentru a o informa despre decesul fiului său. Ar fi apelat imediat telefonul fiului său și agentul de poliție T.D., care a răspuns, i - a spus că erau în curs manevre de resuscitare. Ulterior, acest agent de poliție a sunat -o cu ajutorul telefonului fiului său pentru a o informa despre decesul acestuia din urmă. În sfârșit, mama lui D.Z. a precizat că i -au fost ar ătate imagini de pe camerele de supraveghere din internat care au înregistrat sosirea ambulanțelor.

Părinții lui D.Z. au afirmat că ajunseseră la spitalul din Reghin la 16 mai 2014 orele 10:30, dar că autopsia se terminase deja .

Medicul legist S.P.K. i- a precizat că efectuase autopsia la cererea Poliției Gurghiu. Aceasta a afirmat că autopsia începuse la 16 mai 2014, la ora 10, și că a avut loc în prezența unui asistent. A susținut că nu a fost informată despre ora decesului și a adăugat că nu a avut nicio îndoială cu 5

Parchetul a respins cererea reclamantului privind administrarea de probe pe motiv că ancheta efectuată de Poliția Gurghiu a fost suficientă pentru a stabili cauzele decesului.

La cererea parchetului, raportul de autopsie a făcut obiectul verificării din partea unei comisii a Institutului de Medicină Legală Târgu - Mureș, care l-a validat la 2 februarie 2016.

Printr- o ordonanță din 10 mai 2016, parchetul a dispus clasarea anchetei. Aprecia că din probele aflate la dosar reieșea că decesul lui D.Z. reprezenta consecința unei insuficiențe cardi o -respiratorii pe fondul unei boli congenitale care nu a fost observată în timpul vieții acestuia.

Totuși, parchetul a evidențiat că în speță normele activității de medicină legală au fost încălcate. Parchetul a reținut că cadavrul a f ost transportat la bordul unui vehicul necorespunzător, că nu a fost respectat termenul legal de 24 de ore între constatarea decesului și autopsie și că pe certificatul medical constatator al decesului nu se menționa ora. A constatat și existența contradicț iilor dintre înscrisurile aflate la dosar cu privire la desfășurarea faptelor. Pe de altă parte, aprecia că aceste deficiențe nu erau de natură a influența decizia de clasare, din moment ce nimic din dosar nu indica existența vreunei activități infracționale în legătură cu decesul lui D.Z. B. Contestația introdusă de reclamant

Reclamantul a contestat soluția de clasare. Făcând referire la fișele de solicitare ale ambulanțelor (supra, pct. 8- 11 ) și la cele declarate în cadru extrajudiciar de supraveghetorul de noapte M.A. și de directorul liceului (supra, pc t. 33 ), acesta a susținut că existau neclarități legate de desfășurarea faptelor și de acțiunile personalului școlii. A cerut continuarea anchetei și administrarea de probe pentru a stabili cu precizie împrejurările și ora decesului.

A susținut și faptul că agenții de poliție din Gurghiu și medicul legist au încălcat normele activității de medicină legală. A pus la îndoială imparțialitatea acestor agenți de poliție și în special imparțialitatea lui T.D., șeful de post al Poliției G u rghiu (supra, pc t. 25 și 28).

Prin ordonanța din 10 iunie 2016, prim - procurorul Parchetului Mur eș a confirmat soluția de clasare. Acesta a apreciat că mențiunile prezente pe fișele de solicitare ale ambulanțelor privind manevrele de resuscitate și ora decesului (supra, pct. 9 și 1 0 ), coroborate cu declarațiile martorilor, „erau incontestabile”.

Reclamantul a formulat apel împotriva soluției de clasare în fața judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Mureș și a cerut redeschiderea urmăririi penale. Și -a reiterat cererea de administrare de pro be și criticile față de efectivitatea anchetei. A arătat că agenții de poliție din 6

Printr-o sentință definitivă din 25 octombrie 2016, instanța a respins acțiunea. Instanța a subliniat dimensiunea tragică a faptelor, dar a considerat că nimeni nu era răspunzător de decesul fiului reclamantului. A apreciat că documentele medicale coroborate cu declarațiile martorilor arătau că D.Z. decedase în camera sa de internat di n cauza unei afecțiuni coronariene preexistente.

Instanța a examinat fișa medicală a autopsiei și a considerat că din fotografiile făcute cu această ocazie reieșea că simptomele morții erau prezente și vizibile pe corpul lui D. Z. la momentul autopsiei. A concluzionat că era exclus ca decesul să fi putut fi provocat de alte cauze decât cele descrise în documentele medicale sau în alt loc decât în camera de internat.

În ceea ce privește faptele ulterioare decesului, instanța, la fel ca parchetul, a subliniat încălcări ale normelor activității de medicină legală de care agenții de poliție și medicul legist puteau fi considerați responsabili. Mai mult, a subliniat că avea îndoieli serioase cu privire la p articiparea unui asistent la autopsie. Pe de altă parte, a apreciat că aceste încălcări puteau atrage răspunderea disciplinară a celor în cauză, dar nu și răspunderea lor penală. ÎN DREPT

Reclamantul susține că autoritățile naționale nu și -au îndeplinit obligația de a proteja viața fiului său și că urmărirea penală nu a fost efectivă. El invocă art. 2 din Convenție, ale cărui pasaje relevante în speță sunt redactate după cum urmează: „(1) Dreptul la viață al oricărei persoane este protejat prin lege [… ] ” A. Cu privire la admisibilitat e 1. Argumentele părților

Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Susține că reclamantul a făcut uz doar de plângerea penală, în timp ce avea la dispoziție și alte căi de atac. Afirmă în acest sens că se putea depune o plângere disciplinară împotriva medicului legist în fața Consiliului Colegiului Medicilor. 7

Guvernul citează în special c auzele Codarcea împotriva României , nr. 31675/04, pct. 38-40, 2 iunie 2009; Floarea Pop împotriva României , nr. 63101/00 , pct. 15 și 16, 6 aprilie 2010; Stihi-Boos împotriva României (dec.), nr. 7823/06, pct. 64, 11 februarie 2011; Motocu împotriva României (dec.), nr. 49794/10, pct. 37, 13 ianuarie 2015, și Istrățoiu împotriva României (dec.), nr. 56556/10, pct. 84, 27 ianuarie 2015.

Reclamantul afirmă că a ales calea penală deoarece considera că aceasta era cea mai eficientă pentru a ancheta decesul fiului său și exprimă îndoieli cu privire la caracterul efectiv al căilor de atac evocate de Guvern.

În opinia sa, soluționarea unei acțiuni separate de procesul penal ar fi putut fi amâna tă până la soluționarea acestuia. Pe de altă parte, acesta afirmă că o eventuală acțiune civilă era destinată eșecului din cauza autorității de lucru judecat a hotărârii pronunțate în procesul penal prin care se constatase că nimeni nu era responsabil de decesul fiului său (supra, pc t. 45). 2. Motivarea Curții

Curtea face trimitere la principiile generale din materia epuizării căilor de atac interne așa cum au fost expuse în cauza Gherghina împotriva României [(dec.) (MC), nr. 42219/07, pct. 83-89, 9 iulie 2015].

Revenind la circumstanțele concrete ale speței, Curtea constată de la început că, în cauzele citate de Guvern (supra, pc t. 5 3 ), reclamanții s -au plâns de neglijență în contextul îngrijirilor medicale la spital .

Prezenta cauză diferă în mod semnificativ de cauzele citate anterior. Curtea constată că reclamantul nu denunță o neglijență medicală în spital. Într- adevăr, în speță este vorba despre obligația statului, prin autoritățile ș colare, de a- și asuma răspunderea pentru copiii care îi sunt încredințați (a se vedea, mutatis mutandis , Veronica Ciobanu împotriva Republicii Moldova , nr. 69829/11, pct. 39, 9 februarie 2021, și jurisprudența citată).

În ceea ce privește calea disciplinară la care a făcut referire Guvernul, Curtea subliniază că Tribunalul Mureș a considerat că răspunderea disciplinară a agenților de poliție și a medicului legist pentru încălcarea normelor activi tății de medicină legală putea fi angajată pentru fapte ulterioare decesului lui D.Z. (supra, pc t. 49).

Pr in urmare, consideră că o eventuală procedură disciplinară împotriva acestor persoane nu ar fi permis stabilirea evenimentelor care au avut loc înainte de decesul lui D.Z. și nici circumstanțele exacte în care a survenit acesta .

În măsura în care Guvernul reproșează reclamantului că nu a formulat o acțiune în răspundere civilă împotriva altor persoane eventual responsabile de decesul fiului său (supra, pc t. 52 ), Curtea amintește că, în cazul în care o persoană are la dispoziție mai multe căi de atac interne, este îndreptățită, în 8

Ținând seama de circumstanțele speței, în special de începerea din oficiu a urmăririi penale pentru ucidere din culpă (supra, pct. 17), Curtea nu-i poate reproșa reclamantului faptul că a ales să participe la anchetă și să conteste soluția de clasa re dispusă de parchet.

În plus, ținând seama de concluzia la care au ajuns organele de urmărire penală, și anume că nimeni nu era răspunzător de decesul fiului reclamantului (supra, pct . 45 ), Curtea consideră că o acțiune civilă era , dacă nu destinată eșecului, cel puțin foarte aleatorie.

În aceste condiții, întrucât reclamantul a folosit calea penală inițiată de înseși autoritățile interne, el nu era obligat să introducă, în plus, o acțiune civilă sau disciplinară, de sine stătătoare (a se vedea, mutatis mutandis , Elena Cojocaru împotriva României , nr. 74114/12, pct. 122-123, 22 martie 2016).

În consecință, trebuie respinsă excepția de neepuizare a căilor de atac interne ridicată de Guvern .

Constatând că prezenta cerere nu este în mod vădit nefondată și că nu prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție, Curtea o declară admisibilă. B. Cu privire la fon d 1. Cu privire la aspectul material al art. 2 din Convenție a) Argumentele părților

Reclamantul se plânge că a fost încălcat dreptul la viață al fiului său. Afirmă că bănuiește că decesul a avut loc în împrejurări pe care agenții de poliție și personalul din școală le -au ascuns în mod voluntar. Bazându-se pe interpretarea sa dată fotografiilor făcute de medicul leg ist în cursul autopsiei, el susține că fiul său a fost victima violențelor. Nu exclude nici ipoteza unei crime săvârșite de terți.

Guvernul contestă cele afirmate de reclamant și face trimitere la constatările din raportul de autopsie (supra, pc t. 14). b) Motivare a Curții

Curtea constată că, având în vedere documentele depuse la dosar, nu este vorba de o atingere adusă vieții cu intenție, decesul fiind provocat de un stop cardio- respirator cauzat de o boală congenitală preexistentă (sup ra, pct. 14).

Cu toate că reclamantul contestă concluziile raportului de autopsie și dă o interpretare diferită acestuia (supra, pc t. 6 7 ), Curtea observă că el nu a 9

În consecință, Curtea concluzionează că nu a fost încălcat aspectul material al art. 2 din Convenție. 2. Cu privire la aspe ctul procedural al art. 2 din Convenție a) Argumentele părților

Reclamantul consideră că ancheta efectuată de autorități pentru a stabili împrejurările decesului fiului său nu fusese efectivă.

Apreciază că agenții de poliție care au efectuat cercetarea penală nu au fost imparțiali (supra, pc t. 4 2 ) și că aceasta era incompletă. Reclamantul denunță neglijențe în cercetarea la fața locului, refuzul organelor de urmărir e penală de a proceda la administrarea mijloacelor de probă solicitate și omisiunea de a stabili desfășurarea faptelor și ora precisă a decesului (supra, pc t. 33, 39 și 44).

Reclamantul consideră că aceste omisiuni au lăsat nesoluționate numeroase chestiuni legate de circumstanțele apariției stării de rău a fiului său. Întemeind u - se pe declarațiile făcute într -un cadru extrajudiciar de supraveghetorul de noapte M.A. și de directorul liceului (supra, pc t. 3 3 ) și pe mențiunile prezente pe fișele de solicitare ale ambulanțelor (supra, pc t. 8- 11) , acesta apreciază că s - ar fi putut evita deznodământul fatal dacă îngrijirea nu ar fi fost întârziată în mod nejustificat și dacă asistența medicală acordată fiului său ar fi fost adecvată. Acesta susține că, în pofida stării grave a lui D.Z., niciun medic nu se deplasase la fața locului și anumite aparate medicale erau nefuncționale (supra , pc t. 9).

Guvernul susține că ancheta efectuată în cauză de autorități a fost promptă și efectivă și că a permis stabilirea cauzei și a împrejurărilor decesului.

Susține că din această anchetă reiese că ambulanța a fost chemată de îndată ce personalul școlii a fost informat despre starea de rău a lui D.Z. (supra, pct. 23 ș i 24 ) și că cele două echipe medicale calificate au s osit la internat într-un termen scurt (supra, pct. 8 și 10 ) și i -au furnizat lui D.Z. asistență vitală de urgență adaptată stării sale (pc t. 9 și 10).

Guvernul face trimitere, de asemenea, la efectuarea autopsiei (supra, pct. 1 4 ), la cercetarea la fața locului (supra, pct. 1 7 ), ca și la audierea martorilor (supra, pct. 17- 18, 21- 25 și 34- 3 7 ). Acesta indică faptul că parchetul a cerut verificarea concluziilor raportului de autopsie de către Institutul de Medicină Legală Târgu - Mureș (supra, pct. 4 0 ) și adaugă că, de asemenea, reclamantul a fost implicat în urmărirea penală și audiat (supra, pc t. 35). 10

Curtea reamintește că, în cazurile de deces, a hotărât că, dacă nu s -a stabilit încă de la început și în mod clar că decesul este rezultatul unui accident sau a unei alte fapte neintenționate și dacă, având în vedere faptele, ipoteza omuciderii este cel puțin plauzibilă, Convenția impune efectuarea unei anchete care îndeplinește criteriile minime de eficiență și care urmărește să clarifice circumstanțele decesului. Faptul că ancheta reține în cele din urmă ipoteza accidentului nu are niciun efect asupra acestei chestiuni, întrucât obligația de a ancheta are ca obiect tocmai să confirme ori să infirme ipotezele existent e. În astfel de circumstanțe, obligația de a efectua o anchetă oficială efectivă există chiar și atunci când presupusul autor al încălcării în cauză nu este agent al statului ( Nicolae Virgiliu Tănase , citată anterior, pct. 161, și jurisprudența citată).

De asemenea, ancheta trebuie să fie detaliată, ceea ce înseamnă că autoritățile trebuie să ia toate măsurile rezonabile pe care le au la dispoziție pentru a strânge probele referitoare la incidentul în cauză, că tr ebuie întotdeauna să facă eforturi serioase pentru a afla ce s - a întâmplat și că nu trebuie să se bazeze pe concluzii premature sau nefondate pentru a încheia ancheta sau a- și fundamenta decizia lor ( ibidem, pct. 166).

În general, sistemul național instituit pentru a stabili cauzele deceselor sau vătămărilor grave trebuie de asemenea să fie independent. Aceasta presupune nu doar lipsa unei legături ierarhice sau instituționale, ci și o independență practică, ceea ce înseamnă că toate persoanele însărcinate să aprecieze faptele în cadrul procedurii care va duce la stabilirea cauzei decesului sau vătămării corporale trebuie să beneficieze de o independență atât formală, cât și practică, față de persoanele implicate î n evenimente ( ibidem, pct. 168). ii. Aplicarea acestor principii în s peță

Curtea observă că, la 15 mai 2014, la solicitarea poliției orașului Reghin, trei agenți de poliție de la postul de poliție Gurghiu s -au deplasat la internat (supra, pc t. 16 ). Au deschis din oficiu o anchetă pentru ucidere din culpă (supra, pc t. 17).

Astfel, se poate considera că organele de urmărire penală au acționat din oficiu de îndată ce le - a fost adusă în atenție cauza. Rămâne să se stabilească dacă acestea au luat măsurile care se impuneau în speță pentru a stabili circumstanțele în care s - a produs decesul și pentru a identifica și a sancționa, la nevoie, eventualii responsabili .

Curtea observă că mai mulți martori oculari au fost audiați de poliție chiar în seara decesului lui D.Z. și că mai multe obiecte aparținând acestuia au fost colectate de agenții de poliție în vederea examinării (supra, pc t. 18 și 19). 11

Acest raport, care nu a fost contestat de reclamant, care ar fi putut cere o contraexpertiză, a fost verificat, la cererea parchetului, de Serviciul județean de medicină legală. Acesta din urmă a validat fără rezerve concluziile (supra, pc t. 40).

Curtea subliniază, de asemenea, că cercetarea inițială a fost completată de alte acte ale organelor de urmărire penală, printre care audierea martorilor (supra, pc t. 21 și 2 5 ). F ișele de solicitare ale ambulanțelor au fost, de asemenea, depus la dosar (supra, pc t. 11).

Reclamantul și soția sa au fost informați despre desfășurarea anchetei (supra, pc t. 26 și 27 ) și au fost audiați de poliție (supra, pct. 3 4 ). Cu această ocazie, reclamantul nu a criticat nici îngrijirile date fiului său de personalu l școlii după starea de rău survenită în camera sa de internat, nici asistența medicală acordată (supra, pct. 35 și 37). Plângerile sale au fost îndreptate împotriva agentului de poliție T.D., a medicului legist și a șoferului vehiculului utilitar cărora le imputa fapte de natură penală (supra, pc t. 28, 2 9 ș i 30).

La finalizarea acestor măsuri de anchetă, parchetul a clasat dosarul , concluzionând că D.Z. a decedat în urma unui stop cardio -respirator provocat de o boală congenitală (supra, pc t. 4 1 ). Referitor la ora și la circumstanțele decesului, prim- procurorul Parchetului Mureș a considerat că acestea erau cele precizate în fișele de solicitare ale ambulanțelor și confirmate de martori (supra, pc t. 45).

Curtea reține că organele de urmărire penală au subliniat încălcări ale normelor activității de medicină legală care puteau atrage răspunderea disciplinară a medicului legist și a agenților de poliție (supra, pc t. 42 și 49). Totuși, trebuie să constatăm că respectivele greșeli au fost comise după decesul lui D.Z. și că acestea nu au dăunat capacității anchetei, și în special a examinării medico -legale, de a stabili cauza decesului (supra, pc t. 14).

În lipsa altor mijloace de probă care să permită susținerea capătului de cerere al reclamantului împotriva agentului de poliție T.D. (supra, pc t. 29 și 7 3 ), Curtea consideră că aceste încălcări nu pot fi suficiente în sine pentru a demonstra că cercetarea împrejurărilor decesului fiului reclamantului a fost desfășurată în mod parțial .

Curtea reține totodată că temeinicia soluției de clasare dispusă de parchet a fost examinată de Tribunalul Mureș (supra, pct. 47- 49). La finalizarea unei proceduri contradictorii la care reclamantul a avut acces deplin și pe baza ansamblului documentelor aflate la dosar, instanța a 12

Având în vede re cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile judiciare au efectuat actele de urmărire penală care au permis stabilirea cauzei decesului lui D.Z., un elev care se afla mai întâi sub răspunderea școlii, apoi sub cea a personalului medical.

Prin urmare, în circumstanțele speței, Curtea nu identifică niciun motiv pentru a considera că statul pârât nu și - a îndeplinit obligațiile de a efectua o anchetă efectivă care decurg din art. 2 din Convenție. Prin urmare, această dispoziție nu a fost încălcată sub aspect procedural.