CASE OF DEME v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF DEME v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 7624/18)

HOTĂRÂRE

Art. 2 (material) • Alegații nesusținute privind o atingere intenționată adusă

vieții în legătură cu decesul fiului minor al reclamantului în camera sa de

internat • Deces din cauza unei boli congenitale preexistente conform

autopsiei

Art. 2 (procedural) • Actele de urmărire penală efectuate de autoritățile

judiciare care au permis stabilirea cauzei decesului elevului care se afla sub

răspunderea școlii, apoi sub cea a personalului medical

STRASBOURG

11 octombrie 2022

DEFINIT

IVĂ

11 ianuarie 2023

Hotărârea a rămas definitivă în temeiul art.

44 §

2 din Convenție.

Aceasta poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Deme împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Yonko Grozev,

președinte

,

Tim Eicke

,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc

,

Armen Harutyunyan

,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer

,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

ș

i Ilse Freiwirth,

grefieră adjunctă de secție

,

Având în vedere:

cererea (nr.

7624/18) îndreptată împotriva României, prin care un

resortisant al acestui stat, dl

Gyula Deme („reclamantul”) a sesizat Curtea în

temeiul art.

34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale („Convenția”) la 25 ianuarie 2018,

decizia de a aduce prezenta cerere la cunoștința Guvernului român

(„Guvernul“),

observațiile părților,

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 8 martie și 30 august

2

022,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

INTRODUCE

RE

1.

Cererea privește, din perspectiva art. 2 din Convenție, decesul fiului

minor al reclamantului în camera sa de internat și ancheta efectuată de către

au

toritățile interne asupra circumstanțelor decesului.

ÎN FAPT

a născut în 1974 și locuiește în Oituz. Acesta a fost

reprezentat de domnul G. Negrea, avocat în Sfântu Gheorghe.

a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O. Ezer,

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

.

I. DECESUL

FIULUI RECLAMANTUL

UI

4.

În seara de 15 mai 2014, fiul reclamantului, D.Z., în vârstă de 17

ani,

se afla în camera sa din internatul liceului public situat în comuna Gurghiu,

în compania mai multor altor elevi. Acestuia i s-

a făcut rău și cei din urmă

i-au alertat pe supraveghetorii de noapte ai liceului. Serviciul public de

ambulanță a fost chemat la numărul unic de urgență

.

5.

D.Z. a fost luat în îngrijire de personalul medical a două ambulanțe care

au ajuns la fața locului venind, respectiv, de la punctul de lucru al serviciu

lui

1

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

public de ambulanță și de la spitalul cele mai apropiate (infra, pc

t.

8

și

10)

.

Se afla în stop cardio-

respirator și, în pofida îngrijirilor de urgență acordate,

a decedat pe loc (infra, pc

t. 9).

6.

La cererea agenților postului de poliție Gurghiu care au venit între timp

la fața locului (infra, pct.

1

6

),

corpul a fost transportat în aceeași seară la

morga spitalului din Reghin, la o distanță de aproximativ 15 km de Gurgh

iu,

la bordul unui vehicul utilitar pus la dispoziția internatului de o persoană

parti

culară. Vehiculul a fost escortat până la morgă de o mașină de poliție

.

7.

Conform registrului de intrări de la morgă, corpul a fost depus la ora

21:40.

II. DOCUMENT

ELE

MEDICALE

8.

Conform fișei de solicitare a primei ambulanțe care plecase de la

centrul serviciului public de ambulanță cel mai apropiat de Gurghiu, ordinul

de plecare fusese transmis de centrala telefonică la ora 20:44 pentru un

„pacient cu lipotimie”. Ambulanța a sosit la internat la ora 20:52.

9.

Se preciza că, la sosirea ambulanței, D.Z. se afla în stop

cardio-

respirator și nu avea puls. Echipa medicală formată din trei asistenți

medicali a efectuat un masaj cardiac și o aspirație a căilor respiratorii timp de

40 de minute. S-a realizat o electrocardiografie dar, din cauza unei probleme

tehnice, rezultatul nu a putut fi nici imprimat, nici transmis la centrul

serviciului de ambulanță. Conform fișei de solicitare, decesul a fost înregistrat

la ora 9:35.

10.

Cea de a doua ambulanță, plecată de la spitalul din Reghin la ora

20:53, a sosit la internat la ora 21:12. Echipa medicală era formată din doi

asistenți medicali. Conform fișei de intervenție, D.Z. se afla în stop

cardio-

respirator. Se menționa că utilizarea unui defibrilator „nu era

recomandată” și că pacientului i

-

a fost administrată o injecție de adrenalină.

De asemenea, în fișă se preciza că pacientul a decedat pe loc, fără a se indica

exact ora.

ă fișe de solicitare aflate la dosarul procedurii

interne, nu s-

a constatat nicio leziune vizibilă pe corpul lui D.Z. Intervenția

s-

a încheiat la ora 21:41 și ambulanțele au părăsit internatul la ora 21:42.

12.

Poliția din Gurghiu, care începuse urmărirea penală pentru ucidere din

culpă (infra, pc

t.

17), a

solicitat spitalului din Reghin realizarea unei autopsii

pentru a stabili „cauzele decesului” și „legătura de cauzalitate dintre leziunile

suferite și deces”.

13.

Autopsia a avut loc în dimineața de 16 mai 2014 și a fost efectuată

de

S.P.K., medicul legist de la In

stitutul de medicină Legală Târgu

-

Mureș.

14.

Conform raportului de autopsie, redactat de medicul legist și pus la

dispoziția poliției la 13

octombrie 2014, decesul nu s-a produs din cauze

violente. Ar fi fost provocat de un stop cardio-respirator din cauza unei

malformații a inimii („bridging coronarian

[...] cu leziuni semnificative ale

2

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

miocardului [...] pe fondul unui posibil stres emoțional”). Raportul de

autopsie indica faptul că nu existau leziuni externe vizibile pe corpul lui

D.Z.

și că rezultatul alcoolemiei și al testelor toxicologice era negativ.

16 mai 2014, medicul legist S.P.K. a întocmit certificatul medical

constatator al decesului pe care

l-

a înmânat părinților lui D.Z. În certificat nu

se menționa ora decesului.

III. CERCETARE

A

RECLAMANTULUI

CAUZELO

R

DECESULUI

FIULUI

A.

Urmărirea penală efectuată de Poliția Gurghiu și de Parchetul

Mureș

16.

La 15 mai 2014, agenții de poliție T.R. și P.M., de la postul de poliție

Gurghiu

, și T.D., șeful de post, s

-au deplasat la internat. Conform

procesului-

verbal întocmit cu această ocazie, fuseseră informați la ora 21:20

de decesul lui D.Z. de poliția din orașul Reghin.

început din oficiu cercetarea

penală pentru ucidere din culpă și au

făcut primele constatări la fața locului

. Au audiat pe C.M.R., un elev, pe

M.M., directorul liceului și pe M.A. și F.F., doi supraveghetori de noapte.

Declarațiile lor au fost rezumate în procesul

-verbal de cercetare l

a fața

locului.

18.

C.M.R. a afirmat că a asistat la instalarea stării de rău a lui D.Z. El l

-a

avertizat telefonic pe supraveghetorul de noapte M.A. și apoi a chemat

ambulanța la numărul unic de urgență 112. Ambii supraveghetori d

e noapte

și directorul au afirmat că niciun conflict între elevii din internat nu precedase

starea de rău a lui D.Z.

19.

Agenții de poliție au recuperat mai multe obiecte personale aparținând

lui D.Z., între care telefonul și calculatorul său. Mama lui D.Z. a fost

informată telefonic despre decesul fiului său.

20.

În cele din urmă, se preciza că cadavrul lui D.Z. a fost transportat la

morga spitalului din Reghin la bordul unui vehicul utilitar, escortat de o

mașină de poliție (supra, pc

t.

6).

Conform procesului-

verbal, cercetarea la fața

locului s-a încheiat la ora 22:30.

19 mai 2014, Poliția Gurghiu a audiat din nou pe elevul C.M.R. ș

i

pe supraveghetorii de noapte M.A. și F.F.

22.

C.M.R. a declarat că la 15 mai 2014, în jurul orei 20, D.Z. îl chemase

în camera sa pentru a-i face un desen pe piept cu un stilou. În timp ce el

desena, D.Z. a vorbit la telefon cu mama sa. După ce a închis, lui D.Z. i s

-a

făcut rău și C.M.R. a sunat supraveghetorul de noapte M.A. și apoi

ambulanța. La sosirea ambulanței, a ieșit din cameră.

23.

Supraveghetorul de noapte F.F. a declarat că la 15 mai 2014, în jurul

orei 20, se afla în curtea școlii cu directorul și cu supraveghetorul de noapte

M.A. Un elev a venit să

-

i informeze despre starea de rău a lui D.Z. și acesta

3

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a chemat ambulanța. F.F. a precizat că supraveghetorul de noapte M.A. și doi

elevi încercaseră să

-

l resusciteze pe D.Z. făcându

-

i masaj cardiac și respirație

gură la gură. După plecarea ambulanțelor, a ajutat la transportarea cadavrului

la morgă. A arătat că un agent de poliție luase

loc în vehiculul utilitar, în timp

ce ceilalți doi agenți de poliție

i

-

au escortat la morgă în mașina de poliție.

24.

Supraveghetorul de noapte M.A. a declarat, că în seara de 15 mai

2014, elevul C.M.R. l-a sunat la telefon la ora 20:39 pentru a-l informa despre

starea de rău a lui D.Z. El l

-

a informat de îndată pe director și pe

supraveghetorul de noapte F.F. cu care s-a deplasat în camera lui D.Z.

Constatând că acesta din urmă era în stare gravă, au chemat ambulanța și, cu

ajutor

ul elevilor R.B. și M.R., a încercat să

-l resusciteze pe D.Z. timp de

câteva minute până la sosirea ambulanței. A precizat că îi ajutase pe agenții

de poliție și pe supraveghetorul de noapte F.F. în transportarea cadavrului la

morgă

.

25.

La 13 iunie 2014, T.D., șeful de post al Poliției Gurghiu, l

-a audiat pe

elevul K.B., care împărțea camera cu D.Z. K.B. a declarat că în cursul

după

-amiezii de 15 mai 2014, în timp ce elevul C.M.R.

făcea un desen

p

e

pieptul lui D.Z., acestuia din ur

mă i se făcuse rău. Ar fi încercat să

-i alerteze

pe supraveghetorii de noapte, dar ar fi fost cuprins de panică. A precizat că

fusese transportat la spital în aceeași seară în stare de șoc.

26.

La 9 decembrie 2014, răspunzând unei solicitări de informații a

reclamantului, poliția l

-

a informat că urmărirea penală privind „moartea în

împrejurări suspecte” a fiului său era în curs.

27.

La 11 decembrie 2014, Parchetul Mureș („parchetul”) l

-a informat pe

reclamant că a fost începută din oficiu urmărirea penală pentru ucidere din

culpă și că parchetul desfășura cercetări pentru „clarificarea împrejurărilor

decesului lui D.Z.

”

o plângere adresată parchetului, reclama

ntul l-a acuzat pe

medicul legist S.P.K. de omucidere pe motiv că aceasta din urmă a încălcat

normele activității de medicină legală (supra, pc

t.

13)

.

29.

A depus plângere pentru abuz și împotriva agentului de poliție T.D.,

pe care îl acuza de comiterea de erori cu ocazia cercetării la fața locului.

Susținea că acest agent de poliție ordonase în mod abuziv transportarea

cadavr

u

lui la morgă la bordul unui vehicul utilitar. De altfel, a subliniat că, în

condițiile dispozițiilor din Codul de procedură penală, fiind vorba despre un

caz de „moarte suspectă”, primele constatări la fața locului ar fi trebuit să fi

e

făcute

de un agent d

e poliție al serviciului criminalistic al poliției și nu de

T.D., care nu avea competența legală pentru a începe o anchetă

.

libertate și trafic de ființe umane împotriva șoferului vehiculului utilitar pe

motiv că ar fi transportat cadavrul încălcând normele activității de medicină

legală (supra, pc

t.

6).

declanșată de Poliția Gurghiu.

4

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

n mai multe plângeri adresate parchetului, reclamantul și

-a exprimat

îndoielile în ceea ce privește decesul fiului său în împrejurările

descrise de

poliție, a cărei imparțialitate o contesta. Denunța lipsa de eficacitate și

lentoarea anchetei, care, în opinia sa, veneau împotriva dreptului fundamental

al părinților de a cunoaște adevărul despre decesul fiului lor. În această

privință, susținea că „nimeni nu

[le] spunea nimic privind moartea fiului

[lor

]

”, ceea ce i

-

ar fi constrâns să

-

și înmulțească plângeri

le penale împotriva

a diverse persoane și să întreprindă ei înșiși demersuri pe lângă autoritățile

medicale și responsabilii școlii pentru a clarifica împrejurările

decesului.

33.

Acesta a identificat contradicții între declarațiile martorilor și a depus

la dosar răspunsurile scrise ale supraveghetorului de noapte M.A. și ale

directorul liceului la un chestionar pe care l-a transmis acestora în cadru

extrajudiciar, rugându-

i să ofere precizări în ceea ce privește ora ș

i

împrejurările decesului fiului său. În răspunsurilor lor scrise, directorul și

supraveghetorul de noapte au descris evenimentele la care au asistat după ce

au fost informați de un elev despre starea de rău a lui D.Z. Aceste evenimente

au început, confor

m lui M.A., în jurul orelor 19:15 și, conform directorului,

în jurul orelor 19:30, și s

-

au încheiat cu decesul lui D.Z. în camera sa și cu

transportarea cadavrului la morgă din ordinul poliției.

De altfel, reclamantul

a furnizat lista celor 22 de marto

ri o

culari și persoane care ar fi fost la curent

cu evenimentele și pe care îi dorea audiați. A cerut și verificarea convorbirilor

telefonice ale agenților de poliție și ale martorilor. În sfârșit, a solicitat o

confruntare cu martorii.

l

i-

a audiat pe reclamant, pe soția sa și pe medicul legist.

35.

La 11 iunie 2015, reclamantul a declarat că nu știa încă modul în care

a decedat fiul său, nici modul în care cadavrul acestuia ajunsese la morgă.

Recla

mantul și

-

a reiterat cererea de probe și a solicitat parchetului să extindă

cercetarea

la toate persoanele care ar fi încălcat legea în legătură cu decesul

fiului său.

36.

În aceeași zi, mama lui D.Z. a declarat, că în seara de 15

mai 2014, a

vorbit cu fiul său la telefon și că nu a observat nimic special. După

aproximativ o oră, un membru al familiei sale a venit la ea acasă pentru a o

informa despre decesul fiului său. Ar fi apelat imediat telefonul fiului său și

agentul de poliție T.D., care a răspuns, i

-

a spus că erau în curs manevre de

resuscitare. Ulterior, acest agent de poliție a sunat

-o cu ajutorul telefonului

fiului său pentru a o informa despre decesul acestuia din urmă. În sfârșit,

mama lui D.Z. a precizat că i

-au fost ar

ătate imagini de pe camerele de

supraveghere din internat care au înregistrat sosirea ambulanțelor.

37.

Părinții lui D.Z. au afirmat că ajunseseră la spitalul din Reghin la 16

mai 2014 orele 10:30, dar că autopsia se terminase deja

.

a precizat că efectuase autopsia la cererea

Poliției Gurghiu. Aceasta a afirmat că autopsia începuse la 16 mai 2014, la

ora 10, și că a avut loc în prezența unui asistent. A susținut că nu a fost

informată despre ora decesului și a adăugat că nu a avut nicio îndoială cu

5

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

privire la moartea biologică a lui D.Z. din moment ce se instalaseră deja

lividitatea și rigiditatea cadaverice

.

probe pe motiv că ancheta efectuată de Poliția Gurghiu a fost suficientă pentru

a stabili cauzele decesului.

40.

La cererea parchetului, raportul de autopsie a făcut obiectul verificării

din partea unei comisii a Institutului de Medicină Legală Târgu

-

Mureș, care

l-a validat la 2 februarie 2016.

o ordonanță din 10 mai 2016, parchetul a dispus clasarea

anchetei. Aprecia că din probele aflate la dosar reieșea că decesul lui D.Z.

reprezenta consecința unei insuficiențe cardi

o

-respiratorii pe fondul unei boli

congenitale care nu a fost observată în timpul vieții acestuia.

42.

Totuși, parchetul a evidențiat că în speță normele activității de

medicină legală au fost încălcate. Parchetul a reținut că cadavrul a f

ost

transportat la bordul unui vehicul necorespunzător, că nu a fost respectat

termenul legal de 24

de ore între constatarea decesului și autopsie și că pe

certificatul medical constatator al decesului nu se menționa ora. A constatat

și existența contradicț

iilor dintre înscrisurile aflate la dosar cu privire la

desfășurarea faptelor. Pe de altă parte, aprecia că aceste deficiențe nu erau de

natură a influența decizia de clasare, din moment ce nimic din dosar nu indica

existența vreunei activități infracționale în legătură cu decesul lui D.Z.

B.

Contestația introdusă de reclamant

43.

Reclamantul a contestat soluția de clasare. Făcând referire la fișele de

solicitare ale ambulanțelor (supra, pct.

8-

11

)

și la cele declarate în cadru

extrajudiciar de supraveghetorul

de noapte M.A. și de directorul liceului

(supra, pc

t. 33

),

acesta a susținut că existau neclarități legate de desfășurarea

faptelor și de acțiunile personalului școlii. A cerut continuarea anchetei și

administrarea de probe pentru a stabili cu precizie împrejurările și ora

decesului.

44.

A susținut și faptul că agenții de poliție din Gurghiu și medicul legist

au încălcat normele activității de medicină legală. A pus la îndoială

imparțialitatea acestor agenți de poliție și în special imparțialitatea lui T.D.,

șeful de post al Poliției G

u

rghiu (supra, pc

t. 25

și

28).

45.

Prin ordonanța din 10 iunie 2016, prim

-

procurorul Parchetului Mur

eș

a confirmat soluția de clasare. Acesta a apreciat că mențiunile prezente pe

fișele de solicitare ale ambulanțelor privind manevrele de resuscitate și ora

decesului (supra, pct.

9

și

1

0

),

coroborate cu declarațiile martorilor, „erau

incontestabile”.

46.

Reclamantul a formulat apel împotriva soluției de clasare în fața

judecătorului de cameră preliminară al Tribunalului Mureș și a cerut

redeschiderea urmăririi penale. Și

-a reiterat cererea de administrare de pro

be

și criticile față de efectivitatea anchetei. A arătat că agenții de poliție din

6

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Gurghiu și numeroși martori oculari nu fuseseră audiați niciodată de organele

de urmărire penală. A menționat posibilitatea ca fiul său să fi fost victima

unui act criminal.

sentință definitivă din 25 octombrie 2016, instanța a respins

acțiunea. Instanța a subliniat dimensiunea tragică a faptelor, dar a considerat

că nimeni nu era răspunzător de decesul fiului reclamantului. A apreciat că

documentele medicale coroborate cu declarațiile martorilor arătau că D.Z.

decedase în camera sa de internat di

n cauza unei afecțiuni coronariene

preexistente.

48.

Instanța a examinat fișa medicală a autopsiei și a considerat că din

fotografiile făcute cu această ocazie reieșea că simptomele morții erau

prezente și vizibile pe corpul lui D.

Z. la momentul autopsiei. A concluzionat

că era exclus ca decesul să fi putut fi provocat de alte cauze decât cele descrise

în documentele medicale sau în alt loc decât în camera de internat.

49.

În ceea ce privește faptele ulterioare decesului, instanța, la fel ca

parchetul, a subliniat încălcări ale normelor activității de medicină legală de

care agenții de poliție și medicul legist puteau fi considerați responsabili. Mai

mult, a subliniat că avea îndoieli serioase cu privire la p

articiparea unui

asistent la autopsie. Pe de altă parte, a apreciat că aceste încălcări puteau

atrage răspunderea disciplinară a celor în cauză, dar nu și răspunderea lor

penală.

ÎN DREPT

CU PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

2 DIN

CONVENȚI

E

50.

Reclamantul susține că autoritățile naționale nu și

-au îndeplinit

obligația de a proteja viața fiului său și că urmărirea penală nu a fost efectivă.

El invocă art. 2 din Convenție, ale cărui pasaje relevante în speță sunt

redactate după cum urmează:

„(1) Dreptul

la viață al oricărei persoane este protejat prin lege [....] ”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

1.

Argumentele părților

51.

Guvernul invocă neepuizarea căilor de atac interne. Susține că

reclamantul a făcut uz doar de plângerea penală, în timp ce avea la dispoziție

și alte căi de atac. Afirmă în acest sens că se putea depune o plângere

disciplinară împotriva medicului legist în fața Consiliului Colegiului

Medicilor.

7

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

altă cale de epuizat în speță ar fi fost acțiunea în răspundere civilă

delictuală îndreptată împotriva medicului legist sau a altor persoane eventual

responsabile de decesul lui D.Z.

53.

Guvernul citează în special c

auzele

Codarcea împotriva României

, nr.

31675/04, pct. 38-40, 2 iunie 2009;

Floarea Pop împotriva României

, nr.

63101/00

, pct. 15 și 16,

6 aprilie 2010;

Stihi-Boos împotriva României

(dec.),

nr. 7823/06, pct. 64, 11 februarie 2011;

Motocu împotriva României

(dec.),

nr. 49794/10,

pct.

37, 13 ianuarie 2015, și

Istrățoiu împotriva României

(dec.), nr. 56556/10, pct. 84, 27 ianuarie 2015.

54.

Reclamantul afirmă că a ales calea penală deoarece considera că

aceasta era cea mai eficientă pentru a ancheta decesul fiului său și exprimă

îndoieli cu privire la caracterul efectiv al căilor de atac evocate de Guvern.

55.

În opinia sa, soluționarea unei acțiuni separate de procesul penal ar fi

putut fi amâna

tă până la soluționarea acestuia. Pe de altă parte, acesta afirmă

că o eventuală acțiune civilă era destinată eșecului din cauza autorității de

lucru judecat a hotărârii pronunțate în procesul penal prin care se constatase

că nimeni nu era responsabil de decesul fiului său (supra, pc

t.

45).

2.

Motivarea Curții

generale din materia epuizării

căilor de atac interne așa cum au fost expuse în cauza

Gherghina împotriva

României

[(dec.) (MC), nr. 42219/07, pct. 83-89, 9 iulie 2015].

57.

Revenind la circumstanțele concrete ale speței, Curtea constată de la

început că, în cauzele citate de Guvern (supra, pc

t.

5

3

),

reclamanții s

-au plâns

de neglijență în contextul îngrijirilor

medicale la spital

.

58.

Prezenta cauză diferă în mod semnificativ de cauzele citate anterior.

Curtea constată că reclamantul nu denunță o neglijență medicală în spital.

Într-

adevăr, în speță este vorba despre obligația statului, prin autoritățile

ș

colare, de a-

și asuma răspunderea pentru copiii care îi sunt încredințați (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Veronica Ciobanu împotriva Republicii Moldova

,

nr. 69829/11, pct. 39, 9

februarie 2021, și jurisprudența citată).

59.

În ceea ce privește calea disciplinară la care a făcut referire Guvernul,

Curtea subliniază că Tribunalul Mureș a considerat că răspunderea

disciplinară a agenților de poliție și a medicului legist pentru încălcarea

normelor activi

tății de medicină legală putea fi angajată pentru fapte

ulterioare decesului lui D.Z. (supra, pc

t. 49).

in urmare, consideră că o eventuală procedură disciplinară

împotriva acestor persoane nu ar fi permis stabilirea evenimentelor care au

avut loc înainte de decesul lui D.Z. și nici circumstanțele exacte în care a

survenit acesta

.

61.

În măsura în care Guvernul reproșează reclamantului că nu a formulat

o acțiune în răspundere civilă împotriva altor persoane eventual responsabile

de decesul fiului său (supra, pc

t.

52

),

Curtea amintește că, în cazul în care o

persoană are la dispoziție mai multe căi de atac interne, este îndreptățită, în

8

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

sensul epuizării căilor de atac interne, să o aleagă pe cea care p

oate duce la

soluționarea plângerii sale principale. Altfel spus, în cazul în care a fost

utilizată o cale de atac, nu se impune utilizarea altei căi al cărei scop este

practic același [

Nicolae Virgiliu Tănase împotriva României

(MC), nr.

41720/13, pct. 177, 25 iunie 2019]

.

62.

Ținând seama de circumstanțele speței, în special de începerea din

oficiu a urmăririi penale pentru ucidere din culpă (supra, pct.

17),

Curtea nu-i

poate reproșa reclamantului faptul că a ales să participe la anchetă și să

conteste soluția de clasa

re

dispusă

de parchet.

63.

În plus, ținând seama de concluzia la care au ajuns organele de

urmărire penală, și anume că nimeni nu era răspunzător de decesul fiului

reclamantului (supra, pct

. 45

),

Curtea consideră că o acțiune civilă era

,

dacă

nu destinată eșecului, cel puțin foarte aleatorie.

64.

În aceste condiții,

întrucât

reclamantul a folosit calea penală inițiată

de

înseși autoritățile interne, el nu era obligat să introducă, în plus, o acțiune

civilă sau disciplinară, de sine stătătoare (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Elena

Cojocaru împotriva României

, nr. 74114/12, pct. 122-123, 22 martie 2016).

65.

În consecință, trebuie respinsă excepția de neepuizare a căilor de atac

interne ridicată de Guvern

.

66.

Constatând că prezenta cerere nu este în mod vădit nefondată și că nu

prezintă niciun alt

motiv de inadmisibilitate în sensul art.

35 din Convenție,

Curtea o declară admisibilă.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Cu privire la aspectul material al art. 2 din Convenție

a)

Argumentele părților

67.

Reclamantul se plânge că a fost încălcat dreptul la viață al fiului său.

Afirmă că bănuiește că decesul a avut loc în împrejurări pe care agenții de

poliție și personalul din școală le

-au ascuns în mod voluntar. Bazându-se pe

interpretarea sa dată fotografiilor făcute de medicul leg

ist în cursul autopsiei,

el susține că fiul său a fost victima violențelor. Nu exclude nici ipoteza unei

crime săvârșite de terți.

68.

Guvernul contestă cele afirmate de reclamant și face trimitere la

constatările din raportul de autopsie (supra, pc

t.

14).

b) Motivare

a Curții

69.

Curtea constată că, având în vedere documentele depuse la dosar, nu

este vorba de o atingere adusă vieții cu intenție, decesul fiind provocat de un

stop cardio-

respirator cauzat de o boală congenitală preexistentă (sup

ra, pct.

14).

70.

Cu toate că reclamantul contestă concluziile raportului de autopsie și

dă o interpretare diferită acestuia (supra, pc

t.

6

7

),

Curtea observă că el nu a

9

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cerut organelor de urmărire penală efectuarea unei noi exp

ertize

medico-legale (supra, pct.

4

0

)

și nu a furnizat Curții o contraexpertiză a

acestui raport. Prin urmare, Curtea apreciază că afirmațiile conform cărora

D.Z. a fost victima violențelor, chiar a unei crime, nu se susțin.

71.

În consecință, Curtea concluzionează că nu a fost încălcat aspectul

material al art. 2 din Convenție.

privire la aspe

ctul procedural al art. 2 din Convenție

a)

Argumentele părților

72.

Reclamantul consideră că ancheta efectuată de autorități pentru a

stabili împrejurările decesului fiului său nu fusese efectivă.

73.

Apreciază că agenții de poliție care au efectuat cercetarea penală nu

au fost imparțiali (supra, pc

t.

4

2

)

și că aceasta era incompletă. Reclamantul

denunță neglijențe în cercetarea la fața locului, refuzul organelor de urmărir

e

penală de a proceda la administrarea mijloacelor de probă solicitate și

omisiunea de a stabili desfășurarea faptelor și ora precisă a decesului (supra,

pc

t. 33,

39

și

44).

74.

Reclamantul consideră că aceste omisiuni au lăsat nesoluționate

numeroase chestiuni legate de circumstanțele apariției stării de rău a fiului

său. Întemeind

u

-

se pe declarațiile făcute într

-un cadru extrajudiciar de

supraveghetorul de noapte M.A. și de directorul liceului (supra, pc

t.

3

3

)

și pe

mențiunile prezente pe fișele de solicitare ale ambulanțelor (supra, pc

t.

8-

11)

,

acesta apreciază că s

-

ar fi putut evita deznodământul fatal dacă îngrijirea nu

ar fi

fost întârziată în mod nejustificat și dacă asistența medicală acordată

fiului său ar fi fost adecvată. Acesta susține că, în pofida stării grave a lui

D.Z., niciun medic nu se deplasase la fața locului și anumite aparate medicale

erau nefuncționale (supra

, pc

t. 9).

75.

Guvernul susține că ancheta efectuată în cauză de autorități a fost

promptă și efectivă și că a permis stabilirea cauzei și a împrejurărilor

decesului.

76.

Susține că din această anchetă reiese că ambulanța a fost chemată de

îndată ce personalul școlii a fost informat despre starea de rău a lui D.Z.

(supra, pct.

23

ș

i

24

)

și că cele două echipe medicale calificate au s

osit la

internat într-un termen scurt (supra, pct.

8

și

10

)

și i

-au furnizat lui D.Z.

asistență vitală de urgență adaptată stării sale (pc

t.

9

și

10).

face trimitere, de asemenea, la efectuarea autopsiei (supra,

pct.

1

4

),

la cercetarea la fața locului (supra, pct.

1

7

),

ca și la audierea

martorilor (supra, pct.

17-

18,

21-

25

și

34-

3

7

).

Acesta indică faptul că

parchetul a cerut verificarea concluziilor raportului de autopsie de către

Institutul de Medicină Legală Târgu

-

Mureș (supra, pct.

4

0

)

și adaugă că, de

asemenea, reclamantul a fost

implicat în urmărirea penală și audiat (supra,

pc

t. 35).

10

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

b)

Motivarea Curții

i. Principii

general

e

78.

Curtea reamintește că, în cazurile de deces, a hotărât că, dacă nu s

-a

stabilit încă de la început și în mod clar că decesul este rezultatul unui

accident sau a unei alte fapte neintenționate și dacă, având în vedere faptele,

ipoteza omuciderii este cel puțin plauzibilă, Convenția impune efectuarea

unei anchete care îndeplinește criteriile minime de eficiență și care urmărește

să clarifice circumstanțele decesului. Faptul că ancheta reține în cele din urmă

ipoteza accidentului nu are niciun efect asupra acestei chestiuni, întrucât

obligația de a ancheta are ca obiect tocmai să confirme ori să infirme ipotezele

existent

e. În astfel de circumstanțe, obligația de a efectua o anchetă oficială

efectivă există chiar și atunci când presupusul autor al încălcării în cauză nu

este agent al statului (

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată anterior, pct. 161, și

jurisprudența citată).

79.

De asemenea, ancheta trebuie să fie detaliată, ceea ce înseamnă că

autoritățile trebuie să ia toate măsurile rezonabile pe care le au la dispoziție

pentru a strânge

probele referitoare la incidentul în cauză, că tr

ebuie

întotdeauna să facă eforturi serioase pentru a afla ce s

-

a întâmplat și că nu

trebuie să se bazeze pe concluzii premature sau nefondate pentru a încheia

ancheta sau a-

și fundamenta decizia lor

(

ibidem,

pct. 166).

80.

În general, sistemul național instituit pentru a stabili cauzele deceselor

sau vătămărilor grave trebuie de asemenea să fie independent. Aceasta

presupune nu doar lipsa unei legături ierarhice sau instituționale, ci și o

independență practică, ceea ce înseamnă că toate persoanele însărcinate să

aprecieze faptele în cadrul procedurii care va duce la stabilirea cauzei

decesului sau vătămării corporale trebuie să beneficieze de o independență

atât formală, cât și practică, față de persoanele implicate î

n evenimente

(

ibidem,

pct. 168).

ii.

Aplicarea acestor principii în s

peță

81.

Curtea observă că, la 15 mai 2014, la solicitarea poliției orașului

Reghin, trei agenți de poliție de la postul de poliție Gurghiu s

-au deplasat la

internat (supra, pc

t. 16

).

Au deschis din oficiu o anchetă pentru ucidere din

culpă (supra, pc

t.

17).

82.

Astfel, se poate considera că organele de urmărire penală au acționat

din oficiu de îndată ce le

-

a fost adusă în atenție cauza. Rămâne să se

stabilească dacă acestea au luat măsurile care se impuneau în speță pentru a

stabili

circumstanțele în care s

-

a produs decesul și pentru a identifica și a

sancționa, la nevoie, eventualii responsabili

.

83.

Curtea observă că mai mulți martori oculari au fost audiați de poliție

chiar în seara decesului

lui D.Z. și că mai multe obiecte aparținând acestuia

au fost colectate de agenții de poliție în vederea examinării (supra, pc

t.

18

și

19).

11

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

84.

Poliția a dispus efectuarea autopsiei pentru a stabili cauzele decesului

(supra, pc

t. 12

).

Aceasta a fost efectuată a doua zi după deces (supra, pc

t.

13)

.

Raportul medico-

legal a stabilit fără echivoc că stopul cardio

-respirator

provocat de boala congenitală nediagnosticată de care suferea D.Z. era cauza

decesului. Raportul a exclus, de asemenea, ipoteza violen

ț

elor exercitate

asupra victimei (supra, pc

t. 14).

raport, care nu a fost contestat de reclamant, care ar fi putut cere

o contraexpertiză, a fost verificat, la cererea parchetului, de Serviciul județean

de medicină legală. Acesta din urmă a validat fără rezerve concluziile (supra,

pc

t. 40).

86.

Curtea subliniază, de asemenea, că cercetarea inițială a fost

completată de alte acte ale organelor de urmărire penală, printre care audierea

martorilor (supra, pc

t. 21

și

2

5

). F

ișele de solicitare ale ambulanțelor au fost,

de asemenea, depus la dosar (supra, pc

t. 11).

87.

Reclamantul și soția sa au fost informați despre desfășurarea anchetei

(supra, pc

t. 26

și

27

)

și au fost audiați de poliție (supra, pct.

3

4

).

Cu această

ocazie, reclamantul nu a criticat nici îngrijirile date fiului său de personalu

l

școlii după starea de rău survenită în camera sa de internat, nici asistența

medicală acordată (supra, pct.

35

și

37).

Plângerile sale au fost îndreptate

împotriva agentului de poliție T.D., a medicului legist și a șoferului

vehiculului utilitar cărora le imputa fapte de natură penală (supra, pc

t.

28,

2

9

ș

i 30).

88.

La finalizarea acestor măsuri de anchetă, parchetul a clasat dosarul

,

concluzionând că D.Z. a decedat în urma unui stop cardio

-respirator provocat

de o boală congenitală (supra, pc

t.

4

1

).

Referitor la ora și la circumstanțele

decesului, prim-

procurorul Parchetului Mureș a considerat că acestea erau

cele precizate în fișele de solicitare ale ambulanțelor și confirmate de martori

(supra, pc

t. 45).

89.

Curtea reține că organele de urmărire penală au subliniat încălcări ale

normelor activității de medicină legală care puteau atrage răspunderea

disciplinară a medicului legist și a agenților de poliție (supra, pc

t.

42

și

49).

Totuși, trebuie să constatăm că respectivele greșeli au fost comise după

decesul lui D.Z. și că acestea nu au dăunat capacității anchetei, și în special a

examinării medico

-legale, de a stabili cauza decesului (supra, pc

t. 14).

90.

În lipsa altor mijloace de probă care să permită susținerea capătului de

cerere al reclamantului împotriva agentului de poliție T.D. (supra, pc

t.

29

și

7

3

),

Curtea consideră că aceste încălcări nu pot fi suficiente în sine pentru a

demonstra că cercetarea împrejurărilor decesului fiului reclamantului a fost

desfășurată în mod parțial

.

91.

Curtea reține totodată că temeinicia soluției

de clasare

dispusă de

parchet a fost examinată de Tribunalul Mureș (supra, pct.

47-

49).

La

finalizarea unei proceduri contradictorii la care reclamantul a avut acces

deplin și pe baza ansamblului documentelor aflate la dosar, instanța a

12

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

concluzionat, într-

o decizie motivată, că nu există elemente care să permită

ideea că s

-

a săvârșit o omucidere.

re cele de mai sus, Curtea consideră că autoritățile

judiciare au efectuat actele de urmărire penală care au permis stabilirea cauzei

decesului lui D.Z., un elev care se afla mai întâi sub răspunderea școlii, apoi

sub cea a personalului medical.

93.

Prin urmare, în circumstanțele speței, Curtea nu identifică niciun

motiv pentru a considera că statul pârât nu și

-

a îndeplinit obligațiile de a

efectua o anchetă efectivă care decurg din art. 2 din Convenție. Prin urmare,

această dispoziție nu a fost încălcată sub aspect procedural.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA

1.

Declară

, în unanimitate, cererea admisibilă;

2.

H

otărăște

, în unanimitate, că nu a fost încălcat art. 2 din Convenție sub

aspect material;

3.

H

otărăște

, cu patru voturi la

trei, că nu a fost încălcat art. 2 din Convenție

sub aspect procedural.

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 11 octombrie

2022, în temeiul art. 77 §

2 și § 3 din Regulament.

Ilse Freiwirt

h

Yonko Grozev

Grefier adjunc

t

Președinte

La

prezenta hotărâre sunt anexate, în conformitate cu art.

45 §

2 din

Convenție și art.

74 §

2 din Regulament, următoarele opinii separate:

– opinia

concordantă comună a judecătorilor Grozev și Eicke;

– opinia

separată comună a judecătorilor Motoc, Harutyunyan și Guerra

Martins.

YG

IF

13

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

OPINIA CONCORDANTĂ COMUNĂ

A JUDECĂTORILOR GROZEV ȘI EICKE

(

Traducere

)

(1)

Am votat alături de majoritate pentru constatarea neîncălcării, în

prezenta cauză, a obligației guvernului pârât în temeiul art. 2 din Convenție,

în ceea ce privește aspectul material și cel procedural (obligația de a ancheta),

și subscriem pe deplin la motivarea care stă la baza acestei constatări.

(2)

Totuși, considerăm că este util să susținem constatarea noastră că „n

u

a existat o încălcare” cu un număr de observații complementare, dat fiind că

datoria de a efectua o anchetă care decurge din art. 2 în contextul unei

presupuse încălcări din partea unui stat parte a obligației sale pozitive de a

proteja persoanele împotriva unui risc la adresa vieții lor ridică probleme

speciale și că există puțină jurisprudența în acest sens.

un asemenea context, natura decesului victimei și a capătului de

cerere al reclamantului întemeiat pe modul în care autoritățile interne au

anchetat acest deces trebuie să constituie punctul de plecare al oricărei

analize.

4.

Mai întâi în legătură cu natura plângerii reclamantului, am dori să

subliniem

–

cu titlu incident

– că asupra acestui punct par mult mai clare

limitările naturale ale unei instanțe internaționale sesizate cu examinarea unei

plângeri în temeiul Convenției. Într

-

adevăr, pentru motive de ordin lingvistic

în principal, instanța internațională nu are pe deplin acces la toate elementele

procedurilor interne la care reclamantul a trebuit să ia parte pentru a epuiza

căile de recurs interne, așa cum prevede art. 35 § 1 din Convenție.

5.

În speță, plângerile formulate de reclamant în fața instanț

elor interne

erau extrem de variate. Considerăm că această circumstanță a influențat în

mod vădit răspunsul dat de autoritățile interne acestor capete de cerere și că

în mod inevitabil are consecințe asupra criteriilor de apreciere a acestora de

către Curte. Astfel, pe lângă investigațiile penale desfășurate din proprie

inițiativă de autoritățile interne, acestea au fost în special sesizate de

reclamant cu cereri îndreptate respectiv, împotriva:

-

„medicul[ui] legist S.P.K. [acuzat] de omucidere pe motiv că

aceasta din

urmă a încălcat normele activității de medicină legală” (pct.

28);

-

„agentul[ui] de poliție T.D., pe care îl acuza de comiterea de erori cu

ocazia cercetării la fața locului” (pct. 29) și

-

„șoferul[ui] vehiculului utilitar”, „pentru omucider

e, privare de libertate

și trafic de ființe umane [...] pe motiv că ar fi transportat cadavrul încălcând

normele activității de medicină legală” (pct.

30).

Abia în apelul său declarat în octombrie 2016 în fața Tribunalului Mureș

reclamantul „a menționat posibilitatea ca fiul său să fi fost victima unui act

criminal”, presupunere formulată fără alte precizări și respinsă în mod clar de

tribunal în sentința din 26

octombrie 2016.

14

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARAT

E

Se pare că reclamantul nu a formulat niciodată acuzații sau capete de

cerere pre

cise și circumstanțiate împotriva responsabililor școlii unde fiul său

a decedat la vârsta de 17 ani, nici împotriva persoanelor sau a agenților de

poliție care au încercat primii să

-

l resusciteze pe fiul său după starea de rău.

Simplul fapt, menționat la punctul 32 din prezenta hotărâre, că reclamantul a

susținut în plângerile sale că „nimeni nu [le] spunea nimic privind moartea

fiului [lor]” este evident insuficient pentru a face să se creadă că autoritățile

interne au fost sesizate la un moment oarecare

cu o altă acuzație pe care ar fi

fost obligate să o ancheteze.

6.

Abia în fața Curții reclamantul a susținut, pentru prima dată, că

autoritățile nu au luat măsurile care se impuneau pentru a evita decesul fiulu

i

său, fără a preciza în ce ar fi trebuit să consiste respectivele măsuri pozitive

și cine ar fi trebuie să le ia. Totuși, rămâne faptul că reclamantul se plânge

în

special în fața Curții că elementele care lasă să se creadă că fiul său a suferit

acte de violență care au dus la deces au fost neglijate de autoritățile interne și

nu au fost examinate în continuare, astfel încât ancheta a fost privată de

eficiență (a se vedea pct. 67).

7.

Dificultatea aparentă pe care o prezintă soluționarea acestor plângeri

variate și divergente în temeiul art. 2 din Convenție vine din faptul că

elementele constitutive ale obligației unui stat parte de a ancheta decesul unei

persoane diferă în funcție de faptul dacă acesta este rezultatul unui act de

violență sau al unei neglijențe.

8.

În consecință, Curtea a examinat

în continuare natura decesului

victimei. Având în vedere elementele de care dispunea și în pofida numărului

mare și a divergențe

i capetelor de cerere formulate de reclamant, Curtea a

respins în unanimitate acuzația că a fost încălcat art.

2 din punct de vedere

material, concluzionând că nu a existat nicio ingerință cu intenție în

exercitarea dreptului la viață al victimei. Ca și instanțele naționale, Curtea a

considerat că fiul reclamantului a decedat în urma „unui stop cardi

o

-respirator

din cauza unei boli congenitale preexistente

”

(pct. 69).

(9)

Considerăm că această concluzie era decisivă pentru fixarea criteriilor

pe care se baza Curtea în analiza celui de al doilea capăt de cerere al

reclamantului. Într

-

adevăr, deși Curtea a definit în mod absolut obligația

statelor părți de a desfășura o anchetă penală cu privire la decesele violente,

aceasta a formulat în mod voluntar și mai nuanțat obligația care decurge din

aspectul procedural al art. 2 în caz de deces rezultat dintr-

o neglijență.

(10) În

primul ca

z, Curtea consideră că o anchetă de natură penală este

necesară, în general, atunci când moartea a fost cauzată cu intenție, de un

agent al statului sau de o persoană fără această calitate. În schimb, o pro

cedură

de natură civilă – chiar o anchetă disciplinară – poate îndeplini această cerință

atunci când moartea rezultă dintr

-

o neglijență [a se vedea, între altele

,

Nicola

e

Virgiliu Tănase împotriva României

(MC), nr. 41720/13, pct. 159, 25 iunie

2019 și

Mustafa Tunç și Fecire Tunç împotriva Turciei

(MC), nr. 24014/05,

pct. 170 și 171, 14 aprilie 2015 și cauzele citate în acestea].

15

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARAT

E

(11)

Rezultă că, în principiu, atunci când moartea este cauzată de o

neglijență, Curtea admite că statul parte și

-

a îndeplinit obligația procedurală

pozitivă dacă acesta dispune de un sistem judiciar eficient și independent care

să permită stabilirea faptelor, tragerea la răspundere a responsabililor și

oferirea unei reparații adecvate victimelor (

Nicolae Virgiliu Tănase

, citată

anterior, pct. 137).

Convenția nu garantează în sine un drept la începerea urmăririi penale față

de terți.

(12)

Acestea fiind spuse, Curtea recunoaște că, în anumite circumstanțe

excepționale, poate fi necesar să se desfășoare o urmărire penală efectivă

pentru a îndeplini obligația procedurală impusă de ar

t. 2, chiar în cazul unei

atingeri involuntare aduse dreptului la viață sau la integritate fizică.

Necesitatea poate exista, de exemplu, atunci când decesul sau punerea în

pericol rezultă din comportamentul unei autorități publice care nu se limitează

la o

eroare de judecată sau la o imprudență, când decesul are loc în împrejurări

suspecte sau când se pretinde că o persoană particulară a încălcat, în mod

intenționat și necugetat, obligațiile care îi reveneau în temeiul legislației

aplicabile (

Nicolae Virgi

l

iu Tănase

, citată anterior, pct. 160).

(13)

Având în vedere această jurisprudență și elementele aflate la

dispoziția Curții, este dificil de înțeles de ce în speță ar fi fost necesar să se

înceapă din oficiu urmărirea penală față de o eventuală neîndeplinire de către

poliție sau autoritățile școlare a obligației lor de protecție. Autoritățile interne

au stabilit cauza decesului astfel încât nu lua naștere nicio problemă în

temeiul art. 2, răspunzând astfel eventualelor preocupări privind existența

unor „împrejurări suspecte”. Excluzând faptul că decesul în litigiu ar fi putut

fi rezultatul unor acte de violență, ancheta efectuată la nivel intern a îndeplinit

cerințele minimale fixate de art. 2 în ceea ce privește urmărirea penală pe care

autoritățile trebuie să o înceapă sistematic din oficiu în caz de deces. Din

momentul în care s-

a stabilit că moartea nu a fost produsă intenționat, logica

celor două abordări procedurale diferite definite de Curte a dus la a considera

suficientă calea civilă, făcând abstracție de chestiunea dacă persoana

presupus aflată la originea decesului a fost persoană particulară sau agent al

statului.

(14)

Cu privire la o eventuală neglijență care a putut contribui la deces,

cerințele Convenției sunt mai puțin stricte. Deși există posibilitatea de a

specula a posteriori asupra eventualelor omisiuni ale autorităților interne care

au acordat primul ajutor fiul

ui reclamantului, este adevărat și faptul că nicio

acuzație de neglijență nu a fost formulată la nivel intern. În aceste condiții, și

în lipsa circumstanțelor excepționale cerute pentru începerea urmăririi

penale, constatarea că „nu a existat o încălcare” era inevitabilă în speț

ă.

16

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

OPINIA SEPARATĂ COMUNĂ A JUDECĂTORILOR

MOTOC, HARUTYUNYAN ȘI GUERRA MARTINS

(1)

În prezenta cauză, nu putem subscrie analizei efectuate de majoritate

asupra capătului de cerere formulat de reclamant în lumina aspectului

procedura

l al art. 2 din Convenție. În opinia noastră, autoritățile interne nu au

stabilit într-

un mod suficient de precis împrejurările care au dus la decesul

fiului reclamantului. Prin urmare, am votat în favoarea constatării potrivit

căreia a fost încălcată această dispoziție a Convenției

.

(2)

În analiza sa, majoritatea apreciază că efectuând actele de urmărire

penală care au permis stabilirea cauzei decesului lui D.Z., autoritățile

judiciare ale statului pârât și

-

au îndeplinit obligațiile de a efectua o anchetă

efectivă care decurg din art. 2 din Convenție.

(3)

Nu suntem de acord cu această abordare din mai multe motive.

Apreciem înainte de toate

că domeniul investigațiilor nu poate fi redus la

evenimentele ulterioare decesului lui D.Z. Ținând seama de decesul

elevului

în incinta internatului școlii, atunci când se afla sub răspunderea personalului

școlii și ulterior sub cea a personalului medical, autoritățile interne au avut

obligația de a lua ele însele inițiativa de a efectua o anchetă completă pentru

a stab

ili cu precizie succesiunea evenimentelor care au pus în pericol viața lui

D.Z., care a decedat în cele din urmă, și aceasta inclusiv aplecându

-se asupra

întrebării mai ample privind eventuala răspundere a personalului școlii și a

personalului medical (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Derenik Mkrtchyan și

Gayane Mkrtchyan împotriva Armeniei

, nr. 69736/12, pct. 63, 30 noiembrie

2021).

(4)

Reținem că ipoteza uciderii din culpă nu a fost respinsă încă de la

început. Poliția a început din oficiu cercetarea penală pentru ucidere din culpă

(pct. 17 din hotărâre) și, la 9 decembrie 2014, a informat reclamantul că

această cercetare privea decesul fiului său survenit „în împrejurări suspecte”

(pct. 26 din hotărâre). Prin urmare, apreciem că organele de urmărire penală

interne aveau obligația de a efectua o anchetă efectivă, utilizând toate

mijloacele pentru a stabili împrejurările exacte ale decesului fiului

reclamantului

.

(5)

Ținând seama de obligația statului, prin intermediul autorităților

ș

colare, de a-

și asuma răspunderea pentru copiii care îi sunt încredințați

[

Molie împotriva României

(dec.), nr. 13754/02, pct. 29, 1 septembrie 2009,

Ilbeyi Kemaloğlu și Meriye Kemaloğlu împotriva Turciei

, nr. 19986/06, pct.

35 și 36, 10 aprilie 2012, și

Kayak împotriva Turciei

, nr. 60444/08, pct. 59,

10 iulie 2012], considerăm că scopul anchetei nu era doar a stabili cauza

imediată a decesului, ci consta și în a determina dacă supraveghetorii de

noapte și personalul medical acționaseră cu diligența necesară pentru a reduce

la mini

mum riscul unui deznodământ fatal pentru D.Z.

(6)

Considerăm că nu i se poate reproșa reclamantului că nu a depus

plângere împotriva tuturor persoanelor care puteau avea legătură cu decesul

17

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARATE

fiului său. Astfel, reclamantul a denunțat explicit și repetat contradicțiile care,

în opinia sa, existau în probele aflate la dosar cu privire la desfășurarea

evenimentelor și a cerut ca autoritățile interne să extindă ancheta pentru a

oferi răspunsuri la acestea (pct. 32, 33, 35, 43 și 46 din hotărâre).

(7)

Constatăm în continuare că ancheta nu a stabilit cu certitudine nici ora

la care a survenit starea de rău a lui D.Z., nici modul în care a fost îngrijit

până la sosirea ambulanțelor și nici ora exactă a decesului (pct. 9 și 16 din

hotărâre). Nu a fost dată nicio explicație în ceea ce privește ora sosirii

cadavrului la morgă, la ora 21:40 (pct. 7 din hotărâre), ceea ce era imposibil

din punct de vedere material dată fiind ora constatării decesului (pct. 9 din

hotărâre) și distanța dintre internat și spitalul din Reghin (pct. 6 din hotărâre).

(8)

În privința examinării medico

-

legale, constatăm că medicul legist s

-a

mulțumit să stabilească cauza imediată a morții lui D.Z. și prezența unor

eventuale urme de violență pe corpul acestuia (pct. 14 din hotărâre). Deși ora

ex

actă a decesului era un element deosebit de important în contextul cauzei,

nu a fost întreprinsă nicio investigație medico

-

legală pentru a o stabili și

aceasta în vreme ce, contrar dispozițiilor legale, certificatul medical

constatator al decesului nu o me

nționa (pct. 15 din hotărâre). Nu a fost

solicitată nicio examinare medicală suplimentară pentru a se stabili dacă

manevrele de resuscitare efectuate de supraveghetori și de personalul medical

au fost adecvate stării pacientului. Organele de urmărire penală nu au utiliz

at

nici datele din aparatele electronice ale lui D.Z., în special în telefonul său,

ridicate de poliție (pct. 19 din hotărâre), care ar fi putut clarifica succesiunea

evenimentelor

.

(9)

Subliniem și că în dosarul de urmărire penală nu se precizează că

autoritățile naționale au examinat dacă administrația școlii și

-a îndeplinit

datoria de a veghea asupra elevilor cărora trebuia să le asigure protecția,

supravegherea și îngrijirea. Acestea nu s

-

au aplecat asupra întrebării dacă

personalul școlii era instruit să acorde îngrijirile de prim ajutor pe care

supraveghetorii de noapte afirmau că le aplicaseră (pct. 23 și 24 din hotărâre).

Nu au examinat nici dacă aceste îngrijiri, cu condiția să fie acordate prompt,

ar fi putut împiedica deznodământul

fatal (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Derenik Mkrtchyan și Gayane Mkrtchyan

, citată anterior, pct. 66). În sfârșit,

nicio investigație nu a fost efectuată asupra motivelor absenței unui medic de

urgență în cele două ambulanțe care au intervenit la fața locului, deși cele

două centre ale serviciului public de ambulanță au fost avertizate despre

starea gravă a lui D.Z. (pct. 8, 10 și 24 din hotărâre), și nici asupra defectării

materialului medical care a împiedicat transmiterea către centrul serviciului

public

de ambulanță a datelor medicale vitale (pct. 9 din hotărâre).

(10)

Spre deosebire de organele de urmărire penală (pct. 41

-

42 și 47

-49

din hotărâre), considerăm că aceste elemente au o importanță deosebită

pentru a stabili împrejurările precise ale decesului și, astfel, a confirma sau a

infirma existența unei legături de cauzalitate între încercările de resuscitare și

18

HOTĂRÂREA DEME ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI –

OPINII SEPARA

TE

deces, fie acesta provocat de o simplă neglijență sau de o întârziere în

acordarea îngrijirilor.

(11)

Pe de altă parte, reținem că cercetarea a fost efectuată de către agenții

de poliție ai postului de poliție Gurghiu și de șeful lor, agentul de poliție T.D.

(pct. 16-

17 și 21

-

25 din hotărâre). Parchetul și Tribunalul Mureș au apreciat

că se putea angaja răspunderea disciplinară a lui T.D. pe

motivul erorilor

comise pe durata anchetei (pct. 42 și 49 din hotărâre). În opinia noastră,

această constatare este de natură să ridice îndoieli cu privire la caracterul

eficient al anchetei.

(12)

Având în vedere cerința eficienței anchetei și dat fiind r

olul-cheie al

Ministerului Public și al judecătorului de cameră preliminară în începerea

urmăririi penale, era prin urmare legitimă așteptarea ca Parchetul și

Tribunalul Mureș să facă lumină asupra contradicțiilor semnalate de

reclamant și să înlăture incertitudinile cu privire la desfășurarea faptelor.

(13) Dar

nu s-

a făcut nimic asemănător în speță. Numeroasele cereri ale

reclamantului privind administrarea de probe, inclusiv cererile de audiere a

martorilor oculari (pct. 33 și 46 din hotărâre), au fost respinse pe motiv că

cercetarea penală efectuată de Poliția Gurghiu a fost suficientă pentru a stabili

faptele (pct. 39 din hotărâre). Singurele acte de urmărire penală efectuate de

parchet au fost cererea de verificare a raportului de autopsie și audierea

reclamantului, a soției sale și a medicului legist (pct. 34

-

37 și 40 din hotărâre).

Or, contrar depozițiilor martorilor oculari pe care parchetul a refuzat să

-i

audieze (pct. 39 din hotărâre), cele ale reclamantului, ale soției sale și ale

medicului legi

s

t nu au permis clarificarea împrejurărilor care au precedat și

au dus la decesul lui D.Z.

(14)

Având în vedere aceste elemente, considerăm că Parchetul și

Tribunalul Mureș, bazându

-

se aproape exclusiv pe cercetarea penală

efectuată de Poliția Gurghiu și decizând să nu dea curs cererilor de prob

e ale

reclamantului, au împiedicat eliminarea neclarităților care persistau în dosar

la încheierea urmăririi penale.

19