CASE OF MORARU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF MORARU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

CAUZA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 64480/19)

HOTĂRÂRE

Art.14 (+ art. 2 din Protocolul 1) • Discriminare • Nicio justificare obiectivă

și rezonabilă pentru refuzul de a permite unei femei, a cărei înălțime și

greutate se situau sub limitele impuse pentru candidatele de sex feminin, să

susțină examenul de admitere pentru a studia medicina militară • Criteriile de

sele

cție pentru instituțiile de învățământ militar în sfera de competență a

autorităților de stat • Refuzul instanțelor interne de a furniza justificări cu

privire la raportul dintre talia unui candidat/unei candidate și forța sa fizic

ă

STRASBOURG

8 noiembrie 2022

Hotărârea va rămâne definitivă în condițiile prevăzute la art. 44 § 2 din

Convenție. Aceasta poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Moraru împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

, președinte

,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc,

Yonko Grozev,

Pere Pastor Vilanova,

Jolien Schukking,

Ana Maria Guerra Martin

s

, judecători

,

și Ilse Freiwirth, grefier adjunct de secție,

Având în vedere:

cererea (nr.

64480/19) îndreptată împotriva României prin care o

resortisantă a acestui stat, doamna Elena Moraru („reclamanta”), a sesizat

Curtea, la 4 decembrie 2019, în temeiul art. 34 din Convenția pentru apărarea

drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”);

decizia de a comunica cererea Guvernului României („Guvernul”);

observațiile părț

ilor;

după ce a deliberat în camera de consiliu, la 31 mai și 11 octombrie 2022,

pronunță prezenta hotărâre, adoptată la cea din urmă dată:

INTRODUCE

RE

1.

Cererea se referă la refuzul autorităților de a permite reclamantei să

susțină examenul de admitere pentru a studia medicina militară deoarece

înălțimea și greutatea acesteia se situau sub pragurile stabilite de un ordin al

Ministerului Apărării Naționale („MApN”), valabil la acea dată. Guvernul a

fost informat cu privire la cere

rea formulată în temeiul art.14 din Convenție

coroborat cu art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

ÎN FAPT

a

s-

a născut în 1999 și locuiește în Geamăna, județul Argeș.

Aceasta a fost reprezentată de domnul I.A. Graure, avocat în Pitești.

Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

4.

Faptele cauzei pot fi rezumate după cum urmează.

1

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I. PROCESUL

DE

RECRUTARE ȘI ADMITE

RE

5.

Reclamanta, care dorea să studieze medicina militară într

-una dintre

cele două universități de stat care oferă un astfel de program, s

-a înscris în

procesul de recrutare pentru a deveni eligi

bilă să susțină examenele de

admitere relevante (a se vedea

infra

, pc

t.17).

Conform prevederilor legii (a se

vedea

infra

, pc

t. 17

și

1

8

),

ea a fost supusă unei examinări medicale la Spitalul

Militar d

e Urgență Pitești (denumit în continuare „SMU”).

un raport din 12 februarie 2018, SMU a considerat că reclamanta

nu este aptă să studieze medicina militară deoarece greutatea (44 kg) și

înălțimea (150 cm) acesteia nu corespundeau cerințelor stabilite prin Ordin

ul

nr. M.55/2014 al MApN (a se vedea

infra

, punc

tul18)

.

7.

La 20 martie 2018, după reevaluarea reclamantei, Comisia Centrală

pentru Medicină Legală Militară a confirmat constatările raportului menționat

anterior

-

. Aceasta nu a constatat nici o altă afecțiune medicală care ar face

-o

pe reclamantă inaptă să susțină

examenul de admitere la facultatea de

medicină militară.

II.

PROCESUL ÎN INSTANȚĂ

8.

La 27 aprilie 2018, reclamanta a introdus o acțiune la Curtea de Apel

Pitești împotriva SMU și a MApN; la 21 iunie 2018, aceasta a extins acțiunea

inițială numind Comisia Centrală pentru Medicină Legală Militară ca inculpat

suplimentar. Reclamanta s-a întemeiat pe Directiva 2006/54/CE a

Parlamentului European și a Consiliului din 5 iulie 2006 privind punerea în

aplicare a principiului eg

alității de șanse și al egalității de tratament între

bărbați și femei în materie de încadrare în muncă și de muncă (reformă)

(denumită în continuare „Directiva 2006/54/CE”, a se vedea

infra

, pc

t. 23

)

și

pe hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene (denumită în continuare

„CJUE”) în cauza

Kalliri

(a se vedea

infra

, pc

t. 24);

în plus, ea a contestat

legalitatea Ordinului nr. M. 55/2014, susținând că nu este justificată stabilirea

unor restricții antropometrice pentru studierea medicinei militare. În opinia

sa, nu putea fi stabilit

ă nicio corelație între, pe de o parte, înălțimea și

greutatea unei persoane și, pe de altă parte, forța fizică necesară pentru

admiterea la o academie militară. Aceasta a menționat că, în hotărârea

Kallir

i

,

CJUE a constatat că legislația națională care făcea obiectul reexaminării

dezavantaja femeile și nu părea să fie nici adecvată, nici necesară pentru a

atinge scopul legitim urmărit. Ea a subliniat că, în urma hotărârii CJUE în

cauza

Kallir

i

, Ministerul de Interne a abolit cerințele de înălțime pentru

ad

miterea la academiile de poliție din România (a se vedea

infra

, pc

t. 19).

9.

MApN a explicat că reforma armatei

României a avut ca scop crearea

unei forțe armate capabile să îndeplinească toate misiunile, sporind astfel

interoperabilitatea armatei. Acesta a susținut că, în conformitate cu cerințele

art. 8 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 (a se vedea

infr

a

, pc

t.20),

toate cadrele

2

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

militare, inclusiv medicii, trebuie să fie capabili să

-

și îndeplinească

îndatoririle militare în timpul tuturor misiunilor a

cestora. A

explicat că

echipamentul standard al unui soldat cântărește aproximativ 57 kg.

o decizie din 20 decembrie 2018, Tribunalul Argeș (la care a

fost transferată cauza, la 13 septembrie 2018, printr

-

o decizie a curții de apel)

a respins acțiunea, statuând că restricțiile în cauză erau justificate, din

următoarele motive:

„Se va reține că în raport de disp. Lg. nr. 80/1995, activitatea desfășurată de

un cadru

militar, fie sanitar sau nu, impune anumiți indici corporali care să îl faca apt pentru

ducerea la bun sfârșit a misiunilor încredințate.

În cauza de față, nu numai înălțimea

[reclamantei], dar și greutatea acesteia, mult sub limita permisă de lege, confirmă faptul

că stabilirea limitelor in discuție, rezonabile, de altfel, este justificată obiectiv de un

scop legitim, iar mijloacele de atingere a acestui scop sunt corespunzătoare și necesare.”

11.

Curtea a considerat faptul că cerințele antropometrice ar pu

tea fi

înlocuite cu alte criterii sau teste nu face ca acestea să fie nejustificate.

Aceasta a recunoscut, de asemenea, că Ministerul de Interne a decis să

înceteze să impună restricții antropometrice în timpul procesului de recrutare;

cu toate acestea, in

stanța a observat că nu era posibilă extinderea acestei

decizii la MApN, având în vedere diferențele dintre activitățile desfășurate,

pe de o parte, de către ofițerii de poliție și, pe de altă parte, de către ofițerii

militari. A mai observat că, în cauza

Kalliri,

CJEU a examinat un caz de

discriminare indirectă împotriva femeilor care au fost dezavantajate în

comparație cu bărbații din cauza cerințelor de înălțime stabilite de legislația

națională. Comisia a făcut de asemenea referire la concluziile Consil

iului

Național pentru Combaterea Discriminării („CNCD”) într

-

o acțiune introdusă

de reclamantă cu privire la aceleași fapte (a se vede

a

infra

, pc

t. 15).

12.

Reclamanta a făcut apel, reiterând în special faptul că Directiva

2006/54/CE și Hotărârea CJUE în

Kalliri

(a se vedea

infra

, pc

t. 23-

24)

au

interzis nu numai discriminarea între candidații de sex masculin și cei de sex

feminin pentru MApN, ci și discriminarea din cauza „

condițiilor de acces la

încadrarea în muncă

”, inclusiv a criteriilor de selecție a candidaților în

general

.

o decizie finală din 25 iunie 2019, Curtea de Apel Pitești a

confirmat hotărârea Tribunalului Argeș în baza acelorași motive citate de

acesta. Curtea a reiterat de asemenea că, în cauza

Kallir

i

, CJUE a examinat

numai o acuzație de discriminare indirectă împotriva femeilor candidate, ceea

ce nu se aplică în situația prezentă, având în vedere faptul că Ordinul nr.

M55/2014 stabilea cerințe antropometrice distincte pentru candidații de sex

masculin și pentru candidații de sex feminin (a se vedea

infra

, pc

t. 18).

3

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

III.

CONSILIUL

NAȚIONA

L

PENTRU

COMBATEREA

DISCRIMINĂRII

Național pentru Combaterea Discriminării („CNCD”), în care acuza SMU de

practici discriminatorii

.

o decizie din 19 septembrie 2018, CNCD a constatat că limitele

minime de înălțime stabilite prin lege sunt justificate de cerințele serviciului

militar și de efortul fizic solicitat unui soldat în timpul acțiunilor militare.

Astfel, a concluzionat că cerințele privind înălțimea pentru admiterea înt

r

-un

institut de medicină militară nu consti

tuie discriminare atunci când sunt

justificate de natura cerințelor de muncă și sunt proporționale cu scopul

urmărit.

IV.

ALTE EVOLUȚII

20 aprilie 2021, reclamanta s-

a înscris la școala de subofițeri. Nu

există niciun indiciu că, în urma eliminării limitelor antropometrice stabilite

prin Ordinul nr. 92/2020, aceasta a depus o nouă cerere pentru a da testele pe

care trebuia să le treacă pentru a susține examenul de admitere în vederea

studierii medicinei militare (a se vedea

infra

, pc

t. 18,

in fine

).

CADRUL JURIDIC ȘI PR

ACTICA RELEVANTE

I. DREPTUL

INTERN

17.

În conformitate cu instrucțiunile emise de MApN (Ordinul nr. 30 din

21 martie 2012, care a fost înlocuit cu Ordinul nr. M. 217 din 22 noiembrie

2019), procesul de admitere la instituțiile militare de învățământ constă în trei

etape: recrutare, selecție și un examen de admitere. Procesul de recrutare

constă în verificarea mai multor criterii privind vârsta, situația medicală și

trecutul persoanei. Selecția candidaților constă în trei teste eliminatorii

consecutive: o evaluare psihologică, teste fizice și un interviu; doar

candidaților care trec de examenul medical li se permite să particip

e la

procesul de selecție. Candidații care trec de procesul de selecție sunt

direcționați către instituțiile de învățământ militar responsabile cu

organizarea examenelor de admiter

e.

18.

MApN stabilește criteriile medicale pentru admiterea în instituțiile de

învățământ militar. La momentul în care reclamanta a dorit să susțină

examenul de admitere, acestea erau stabilite prin Ordinul nr. M.55/2014 și

includeau cerințe antropometrice, care erau diferite pentru femei și bărbați.

Aceste cerințe erau: o înălțime minimă de 155 cm și o greutate minimă de

47,03 kg pentru candidații de sex feminin și o înălțime minimă de 165 cm și

o greutate minimă de 55,26 kg pentru candidații de sex masculin (pct. 309 din

4

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Anexa 1 la Ordinul nr. M.55/2014). Începând cu data de 14 mai 2020,

cerințele antropometrice pentru admitere au fost eliminate prin Ordinul nr.

92/2020 al M.A.N.

ge

stionarea resurselor umane în cadrul forței de poliție, prevede ca toți

candidații de sex masculin la academiile de poliție să aibă o înălțime minimă

de 1,70 m și ca toate candidatele de sex feminin să aibă o înălțime minimă de

1,65 m; în plus, acesta prev

edea că toți candidații pentru specializarea poliți

e

de-

frontieră maritimă trebuiau să aibă o înălțime de cel puțin 1,60 m. La 22

noiembrie 2017, respectivele cerințe au fost eliminate prin Ordinul nr.

144/2017 al Ministerului de Interne.

20.

Legea 80/1995 privind statutul cadrelor militare prevede următoarele:

Articolul 8

„(1) Cadrele militare au următoarele îndatoriri principale:

(a) să fie loiale și devotate statului român și forțelor sale armate, să lupte pentru

apărarea României, la nevoie până la sacrificiul vieții, să respecte și să apere valorile

democrației constituționale;

(b) să respecte jurământului militar și prevederile regulamentelor militare, să execut

e

întocmai și la timp ordinele comandanților și ale șefilor, fiind responsabile de mo

dul în

care îndeplinesc misiunile ce le sunt încredințate. Cadrelor militare nu li se poate ordona

și le este interzis să execute acte contrare legii, obiceiurilor războiului și convențiilor

internaționale la care România este parte; neexecutarea ordinelor în aceste condiții nu

atrage răspunderea penală și civilă a subordonaților;

(c) să prețuiască onoarea și gloria de luptă ale forțelor armate ale României, ale armei

și unității din care fac parte, precum și demnitatea gradului și a uniformei militare pe

care le poartă;

(d) să

-

și perfecționeze pregătirea profesională, să asigure instruirea temeinică și

educarea subordonaților și să apere drepturile acest

ora;

(e) să acționeze pentru întreținerea regulamentară și menținerea î

n stare de

operativitate a tehnicii și armamentului și pentru folosirea și administrarea eficientă a

bunurilor din dotare;

(f) să păstreze cu strictețe secretul militar, de stat și de serviciu, precum și caracterul

confidențial al unor activități și docume

nte.

(2) Cadrele militare în activitate au obligația să participe la misiuni în afara teritoriului

statului român, în funcție de cerințele Ministerului Apărării Naționale, pentru

îndeplinirea obligațiilor asumate de România prin convenții și tratate internaționale.

(3) Poate face excepție, la cerere, de la prevederile alin. 2 cadrul militar care întâmpină

greutăți familiale deosebite...”

21.

Hotărârea Guvernului nr. 585/1990 privind înființarea Institutulu

i

Medico-Mil

itar prevede că examenul de admitere la această unitate de

învățământ se organizează pe baza unor criterii stabilite de Ministerul

Educației și de MApN.

5

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

II.

DREPTUL ȘI PRACTI

CA

UNIUNII EUROPEN

E

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene interzice, la art.

21, „discriminarea de orice fel, bazată pe motive precum sexul,... [sau]

caracteristicile genetice...

"

23.

În plus față de art. 157 din Tratatul privind funcționare

a Uniunii

Europene, problema egalității între bărbați și femei în materie de încadrare în

muncă a fost abordată în mai multe directive emise de Consiliul Uniunii

Europene, cum ar fi: Directiva 76/207/CEE din 9 februarie 1976 privind

punerea în aplicare a p

rincipiului egalității de tratament între bărbați și femei

în ceea ce privește accesul la încadrarea în muncă, formarea și promovarea

profesională, precum și condițiile de muncă, JO L 39 p. 40 („Directiva

76/207/CEE”) și Directiva 2006/54/CE (care a abroga

t Directiva

76/207/CEE; JO L 204,

p. 23

).

24.

În hotărârea din 18 octombrie 2017, în cauza

Kalliri

(nr. C- 409/16,

EU: C:2017: 767) CJUE a hotărât că Directiva 76/207/CEE trebuie

interpretată ca prevalând asupra unei legi a statului membru în cauză (Grec

ia),

care făcea ca admiterea candidaților la concursul de admitere la o academie

de poliție din statul membru respectiv, indiferent de sexul acestora, să fie

condiționată de o cerință de înălțime fizică de cel puțin 1,70 metri, întrucât

această lege (i) dezavantaja un număr mult mai mare de femei decât de bărbați

și (ii ) nu părea nici adecvată, nici necesară pe

ntru atingerea obiectivului

legitim urmărit (pe care instanța națională trebuia să îl stabilească). Aceasta

este redactată după cum urmează în părțile relevante:

„36. Trebuie

amintit că [CJUE] a hotărât deja că preocuparea de a asigura capacitatea

operațională și buna funcționare a serviciilor de poliție constituie un obiectiv legitim [

se vedea, art. 4(1) din Directiva 2000/78 a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de

instituire a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește

înc

adrarea în muncă și ocuparea forței de muncă (JO 2000, L 303, p. 16), ale cărui

structuri, dispoziții și obiective sunt în mare măsură comparabile cu cele ale Directivei

76/207, hotărârile din 13 noiembrie 2014,

Vital Pérez

, C- 416/13, EU: C:2014: 2371,

pc

t. 44 și 15 noiembrie 2016,

Salaberria Sorondo

, C- 258/15, EU: C:2016: 873, pct.

38]

37.

Cu toate acestea, trebuie să se verifice dacă o cerință de înălțime minimă, precum

cea prevăzută de legea în discuție în litigiul principal, este adecvată pentru a ga

ranta

atingerea obiectivului urmărit de respectiva lege și nu depășește ceea ce este necesar

pentru atingerea acestuia

.

38.

În această privință, deși este adevărat că exercitarea funcțiilor polițienești care

implică protecția persoanelor și a bunurilor, arestarea și reținerea infractorilor, precum

și desfășurarea patrulelor de prevenire a criminalității pot necesita utilizarea forței fizice

care necesită o anumită aptitudine fizică, rămâne totuși cert faptul că anumite funcții

polițienești, cum ar fi asistența acordată cetățenilor sau controlul traficului, n

u necesită

în mod evident utilizarea unei forțe fizice semnificative. (a se vedea în acest sens

hotărârea din 13 noiembrie 2014,

Vital Pére

z

, C-

416/13, EU: C:2014: 2371, pct. 39 și

40)

.

6

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

plus, ch

iar dacă toate funcțiile îndeplinite de poliția elenă ar necesita o anumită

aptitudine fizică, nu reiese că o asemenea aptitudine este în mod necesar legată de o

anumită înălțime minimă și că persoanele mai scunde nu dispun în mod natural de

această aptitu

dine.

40.

În acest context, se poate lua în considerare faptul că, până în anul 2003, legislația

elenă impunea, în scopul admiterii la concursul de admitere la Academia elenă de ofițeri

de poliție și de agenți, înălțimi minime diferite pentru bărbați și p

entru femei, întrucât,

în ceea ce le privește pe acestea din urmă, înălțimea minimă a fost fixată la 1,65 m, în

comparație cu 1,70 m pentru b

ărbați.

41.

Faptele menționate de doamna Kalliri potrivit cărora, în ceea ce privește forțele

armate, poliția portuară și paza de coastă elene, există cerințe de înălțime minimă

diferite pentru bărbați și femei și, că pentru femei înălțimea minimă este de 1,60 m, sunt

de asemenea relevante.

42.

În orice caz, scopul urmărit de legea în discuție în litigiul principal p

utea fi atins

prin măsuri mai puțin dezavantajoase pentru femei, cum ar fi o preselecție a candidaților

la concursul pentru înscrierea în școlile de ofițeri de poliție și agenți, pe baza unor

teste

specifice care să permită evaluarea aptitudinilor lor fizi

ce.

43.

Rezultă că, sub rezerva aprecierilor a căror realizare revine în sarcina instanței

interne, legea în cauză nu este justifica

tă.

44.

În aceste condiții, răspunsul la întrebarea în cauză este că dispozițiile Directivei

76/207 trebuie interpretate ca opunându-se unei legi a unui stat membru precum cea în

discuție în principal, care condiționează admiterea candidaților la concursul de intrare

la școala de poliție a respectivului stat membru, indiferent de sex, de cerința ca aceștia

să aibă o înălțime fizică de cel puțin 1,70 m, întrucât această lege este în dezavantajul

unui număr mult mai mare de femei în comparație cu bărbații și această lege nu pare

nici adecvată, nici necesară pentru atingerea obiectivului legitim pe care îl urmărește,

obiectiv p

e

care instanța națională trebuie să îl stabilească

.”

25.

În hotărârea sa din 26 octombrie 1999, în cauza

Sirdar

(nr. C- 273/97,

EU: C:1999: 523), care se referea la refuzul de a o angaja pe reclamantă, o

femeie, în ca

litate de bucătar

-

șef în Marina Regală Britanică („MRB”), CJUE

a statuat că excluderea femeilor de la serviciu în unități speciale de luptă

precum MRB ar putea fi justificată de natura activităților în cauză și de

contextul în care acestea urmau să fie exe

cutate. MRB a exclus femeile de la

serviciu ca o problemă de principiu, pe motiv că prezența lor era

incompatibilă cu cerința de „interoperabilitate”, adică necesitatea ca toți

membrii marinei regale, indiferent de specializările lor, să fie capabili în or

ice

moment să servească la rangul și nivelul lor respectiv de calificare într

-o

unitate de comando.

26.

În hotărârea sa din 11 martie 2003, în cauza

Dory

(nr. C- 186/01, EU:

C:2003: 146), CJUE a decis că dreptul comunitar, și în special art.2(2) din

Directiva 76/207/CEE a Consiliului din 9 februarie 1976, nu se opune ca

serviciul militar obligatoriu să fie rezervat bărbaților.

7

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA PRETIN

SA ÎNCĂLCARE A ART.

14 DIN

CONVENȚIE, COROBORAT

CU ART. 2 DIN PROTOCOLUL NR. 1

LA CONVENȚIE

a

s-

a plâns de faptul că deciziile autorităților naționale (și

anume SMU și instanțele interne) de a nu

-

i permite să participe la procesul

de admitere pentru a studia medicina militară au constituit o restricție

discriminatorie a dreptului său la educație pe baza însușirilor sale

antropometrice. Aceasta s

-

a întemeiat pe art.14 din Convenție, coroborat cu

art. 2 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care are următorul cuprins:

Articolul 14

„Exercitarea oricărui drept prevăzut de lege trebuie să fie asigurată fără nici o

discriminare bazată, în special, pe sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinii politice sau

orice alte opinii, origine națională sau socială, apartenența la o minoritate națională

,

avere, naștere sau oricare altă situați

e.”

Art. 2 din Protocolul nr.

1

„Nimănui nu i se poate refuza dreptul la instruire. Statul, în exercitarea funcțiilor pe

care și le va asuma în domeniul educației și al învățământului, va respecta dreptul

părinților de a asigura această educație și acest învățământ conform convingerilor lor

religioase și filozofice.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

28.

Curtea a hotărât în mod constant că art. 14 din Convenție completează

celelalte dispoziții materiale ale Convenției și Protocoalele acesteia. Art.14

nu are o existență independentă, întrucât produce efecte numai în ceea ce

privește „exercitarea drepturilor și libertăților” garantate de acesta. Deși

aplicarea art. 14 nu presupune încălcarea acestor dispoziții

-

și în această

măsură este autonom

-

nu poate fi aplicat decât dacă faptele în cauză intră în

domeniul de aplicare al uneia sau mai multora dintre acestea. Interzicerea

discriminării, consacrată în art. 14, astfel se extinde dincolo de exercitarea

drepturilor și libertăților pe care Convenția și Protocoalele acesteia cer

fiecărui stat să le garanteze. Aceasta se aplică și acelor drepturi suplimentare

,

care se încadrează în domeniul general de aplicare al oricărui articol din

Convenție, pe care statul a decis în mod voluntar să le prevadă [a se vedea,

inter alia

, și

Molla Sali împotriva Greciei

(MC), nr. 20452/14, pct. 123, 19

decembrie 2018, cu trimiteri suplimentare]

.

29.

Pe de altă parte, Curtea a constatat că instituțiile de învățământ

superior și dreptul de acces la acestea intră în domeniul de aplicare a primei

teze a art. 2 din Protocolul nr. 1 [a se vedea

Leyla Șahin împotriva Turciei

,

8

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(MC), nr. 44774/98, pct. 141, CEDO 2005-

XI, în contextul unei universități

de stat].

30.

În consecință, plângerea reclamantei potrivit căreia a fost discriminată

în cadrul procesului de admitere într-

o instituție de învățământ superior se

încadrează în sfera de aplicare a art. 2 din Protocolul nr. 1 și, prin urmare, art.

14 din Convenție este de asemenea aplicabil faptelor din prezenta cauză (a se

vedea,

mutatis mutandis

, Enver Șahin împ

otriva Turciei

, nr. 23065/12, pct.

25, 30 ianuarie 2018).

31.

În cele din urmă, Curtea constată în continuare că cererea nu este nici

vădit nefondată, nici inadmisibilă pentru alte motive enumerate la art. 35

din

Convenție. Prin urmare, trebuie să fie declarată admisibilă

.

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

(a) Reclamanta

32.

Reclamanta a susținut că, din cauza limitărilor antropometrice

stabilite prin Ordinul nr. M.55/2014, nu a putut să

-

și dovedească forța fizică

ș

i aptitudinea de a deveni medic militar

.

33.

În plus, deși îndatoririle și obligațiile unui medic militar

au rămas

neschimbate, faptul că cerințele antropometrice au fost eliminate în 2020 (a

se vedea punc

tul18

de mai sus

in fine

) dovedea că acestea nu fuseseră

justificate în mod obiectiv și rezonabil de la început.

34.

În sfârșit, aceasta a susținut că, în timp ce discriminarea respectivă

avusese loc atunci când a fost declarată inaptă să susțină examenul, faptul că

acum putea susține examenul nu este relevant pentru situația în cauză.

(b) Guvernul

35.

Guvernul a declarat că reclamanta nu a demonstrat că a fost tratată

diferit față de orice altă persoană sau grup de persoane aflate într

-

o situație

semnificativ similară. Dimensiunea acesteia o făcuse inadecvată pentru

îndeplinirea sarcinilor milit

are, potrivit cerințelor stabilite de Ordinul nr.

M.55/2014, emis de MApN în exercitarea competențelor sale (pc

t.

18

supr

a

).

Aceste limite fuseseră obiective și rezonabile întrucât, potrivit Legii nr.

80/1995, personalul militar activ (inclusiv cadrele medicale) trebuia să

posede anumite aptitudini fizice pentru a-

și putea îndeplini sarcinile.

36.

În plus, autorități

le i-

au examinat în mod amănunțit plângerea și au

aplicat dreptul intern relevant.

37.

În sfârșit, acesta a subliniat că dreptul la educație al reclamantei nu a

fost încălcat, dat fiind că aceasta a avut acces neîngrădit la posibilitatea de a

studia medicina la o universitate civilă. În plus, începând din anul 2020,

reclamanta dispunea de

posibilitatea nerestricționată de a se înscrie și la

9

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

institutele medicale militare, dar nu a folosit această posibilitate pentru a se

înscrie din nou pentru a studia medicina militară.

2.

Motivarea Curții

(a) Principii

general

e

38.

Curtea reiterează faptul că numai diferențele de tratament bazate pe o

caracteristică personală (sau „statut”) prin care persoanele sau grupurile de

persoane se disting între ele pot constitui o discriminare în sensul art. 14. Cu

toate acestea, l

ista prevăzută la art. 14 este exemplificativă și nu exhaustivă,

după cum reiese din sintagma „fără nicio deosebire bazată, în special” (în

franceză, „

notamment

”) [a se vedea

Carson și alții împotriva Regatului Unit

(MC), nr. 42184/05, pct. 61 și 70, CEDO

2010].

39.

În exercitarea drepturilor și libertăților garantate de Convenție, art. 14

oferă protecție împotriva tratamentului diferit, fără o justificare obiectivă și

rezonabilă, persoanelor aflate în situații analog

e sau similare în mod relevant.

În înțelesul art. 14, o diferență de tratament este discriminatorie dacă „nu are

o justificare obiectivă și rezonabilă”, adică dacă nu urmărește un „scop

legitim” sau dacă nu există un „raport rezonabil de proporționalitate”

între

mijloacele folosite și scopul urmărit [a se vedea

Molla Sali

, citată anterior,

pct.

135, și

Konstantin Markin împotriva

Rusiei

[MC], nr. 30078/06,

pct. 125, ECHR 2012 (extrase), cu trimiteri suplimentare].

40.

Statele contractante beneficiază de o anumită marjă de apreciere

atunci când evaluează dacă și în ce măsură diferențele în situații altfel similare

justifică o diferență de tratament. Întinderea acestei marje variază în funcție

de circumstanțe, de obiectul și de contextul cauzei (a se vedea

Molla Sali

,

citată anterior, pct. 136). În această privință, Curtea a hotărât, deși în con

textul

unor măsuri generale de strategie economică sau socială, că, datorită

cunoașterii directe a societății lor și a nevoilor acesteia, autoritățile naționa

le

sunt, în principiu, mai bine plasate decât instanța internațională pentru a

aprecia ceea ce este în interesul public din motive sociale sau economice, iar

Curtea respectă în general opțiunea legiuitorului din statul respecti

v, cu

excepția cazului în care aceasta „este în mod vădit lipsită de un temei

rezonabil” (a se vedea

Muñoz Díaz împotriva Spaniei

, nr. 49151/07, pct. 48

49, CEDO 2009). În plus, Curtea a acordat statelor o marjă largă de apreciere

în problemele privind sig

uranța națională în general și forțele armate în

special, întrucât acestea sunt strâns legate de siguranța națiunii și, prin

urmare, sunt esențiale pentru interesele vitale ale statului (a se vedea

Hotărârea Konstantin Markin

, citată anterior, pct. 128 și

134).

41.

În sfârșit, Curtea reiterează faptul că art. 2 din Protocolul nr. 1 permite

limitarea accesului la universități pentru cei care s

-au înscris la admitere în

mod corespunzător și au promovat examenul relevant

(a se vedea

Altınay

împotriva Turciei

, nr. 37222/04, pct. 35, 9 iulie 2013; a se vedea, de

asemenea, pentru o prezentare completă a principiilor generale privind

10

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

dreptul la educație,

Çam împotriva Turciei

, nr. 51500/08, pct. 52, 23 febru

arie

2016 și

G.L. împotriva Italiei

, nr. 59751/15, pct. 49, 10 septembrie 2020, cu

trimiteri suplimentare).

(b) Aplicarea

acestor principii faptelor prezentei cauze

42.

Curtea observă că reclamantei nu i s

-

a permis să se prezinte la

examenul de admitere

pentru a studia medicina militară din cauza taliei sale,

o trăsătură genetică care reprezintă o caracteristică personală sau un „statut”

susceptibil de a se încadra în lista neexhaustivă a motivelor interzise de

discriminare, prevăzute la art. 14 (a se ve

dea de asemenea art. 21 din Carta

drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, citat supra, pc

t22).

La

momentul respectiv, MApN, prin

exercitarea competenței sale de

reglementare (a se vedea

supra

, pc

t. 18

și

35),

stabilise limite antropometrice

pentru toți

candidații potențiali la instituțiile de învățământ militar din țară.

cat faptul că limitele antropometrice

stabilite prin lege erau diferite pentru candidații de sex masculin și cei de sex

feminin și că reclamanta nu a formulat nicio plângere potrivit căreia aceste

limite ar da naștere unei discriminări pe criterii de sex [

a se vedea, în contrast

Stec și alții împotriva Regatului Unit

(MC), nr.

65731/01 și 65900/01, pct. 55

ș

i 66, CEDO 2006-

VI, în ceea ce privește o diferență între vârstele de

pensionare pentru bărbați și femei]. În special, reclamanta nu a susținut că, în

pofida limitelor de înălțime și greutate diferite pentru bărbați și femei, acestea

din urmă ar fi afectate în mod disproporționat. De asemenea, instanțele

interne au constatat fără echivoc că această cauză nu a invocat nicio problemă

de discriminare indire

ctă pe motive de sex (a se vedea

supra

, pc

t. 13).

toate acestea, s-

a stabilit că reclamanta a fost tratată diferit față de

celelalte candidate a căror înălțime și greutate se încadrau în limitele stabilite

de lege, și anume stabilite prin Ordinul nr. M.55/2014 al MApN. Astfel, se

poate deduce că, în raport cu acest grup, decizia autorităților de a o declara

i

naptă de a susține examenul de admitere pentru a studia medicina militară a

dezavantajat-o pe aceasta.

45.

Cu toate acestea, rolul Curții nu este de a evalua și de a revizui în mod

abstract politica statului în acest domeniu sau de a decide care interpretare a

legislației interne este cea mai corectă, ci de a examina consecințele pe care

deciziile autorităților le

-au avut asupra reclamantei (a se vedea mutatis

mutandis,

Adám și alții împotriva României

, nr. 81114/17 ș

i alte 5, pct. 98,

13 octombrie 2020 și

Molla Sali

, citată anterior, pct. 142, cu trimiteri

suplimentare). Sarcina sa este, așadar, aceea de a stabili dacă există o

justificare obiectivă și rezonabilă pentru diferența de tratament care a afectat

-

o pe recla

mantă și care a avut la bază aplicarea dreptului intern. Mai precis,

Curtea trebuie să se stabilească dacă motivele invocate de autorități pentru a

justifica tratamentul aplicat reclamantei erau relevante și suficiente (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Napotnik împotriva României

, nr. 33139/13, pct. 78,

20 octombrie 2020).

11

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

46.

În cadrul procedurii interne, MApN a susținut că restricția în cauză

servea scopului de a se asigura că militarii sunt apți să participe la orice

misiune. Acesta s-a referit la art. 8 alin. 2 din Legea nr. 80/1995, care, în

opinia sa, impunea ca toți me

mbrii personalului, inclusiv cadrele medicale,

să fie apți să poarte echipamentul militar standard (a se vedea

supr

a

,

punc

tul9).

Aceast

ă restricție, despre care se poate susține că ar corespunde

scopului legitim de protecție a siguranței naționale (a se vedea,

mutatis

mutandis

,

Konstantin Markin

, citată anterior, pct. 137), a fost acceptată ca

fiind justificată de instanțele interne care au examinat fondul acțiunii

formulate de reclamantă (a se vedea

supra

, pc

t. 10

și

13).

47.

Curtea reiterează faptul că impunerea unor criterii de selecție pentru

accesul

la învățământul superior nu este în sine contrară cerințelor art. 2 din

Protocolul nr. 1 la Convenție (a se vedea

supra

, pc

t. 41

).

Această constatare

e

ste la fel de valabilă atât pentru admiterea la o universitate civilă, cât și

pentru admiterea în instituțiile de învățământ militar. Din acest motiv,

stabilirea unor limite pentru accesul la serviciul militar nu contravine, ca

atare, obligațiilor stabilite de Convenție în ceea ce privește art. 2 din

Protocolul nr. 1. În aceeași ordine de idei, principiul interoperabilității,

menționat de autoritățile naționale în speță (a se vedea

supra

pc

t. 9,

precum

ș

i pct.

4

6

),

poate justifica, de asemenea, impunerea de restricții privind

accesul la serviciul militar.

48.

Cu toate acestea, trebuie să existe un raport rezonabil de

proporționalitate între mijloacele utilizate și scopul urmărit prin aceste

restricții [a se vedea

Andrejeva împotriva Letoniei

(MC), nr. 55707/00, pct.

81, CEDO 2009, cu o trimitere suplimentară]. În această privință, Curtea

observă că instanțele interne au luat ca atare afirmațiile MApN cu privire la

atribuțiile unui medic militar, fără a evalua temeiul juridic sau legitimitatea

acestora. Art. 8 din Legea 80/1995, invocat de MApN, nu face decât să

descrie în termeni generali îndatoririle cadrelor militare. De fapt, nu există

nicio referire, nici în observațiile părților, nici în hotărârile judecătorești, la

un instrument juridic

care să descrie în mod specific îndatoririle medicilor

militari sau relația acestora cu celelalte cadre militare nemedicale. În aceeași

ordine de idei, autoritățile naționale nu au identificat în mod clar atribuțiile

medicilor militari sau care dintre aces

te atribuții ar necesita forță fizică.

49.

În plus, Curtea observă că, de fapt, autoritățile naționale nu au indicat

niciun instrument juridic specific care să susțină afirmația potrivit căreia

armata română, la momentul respectiv, era organizată în temeiul principiului

interoperabilității sau că un medic militar ar fi chemat să îndeplinească

misiuni care implică o anumită forță fizică mai mare decât ceea ce se așteaptă

de la un medic (a se vede

a

supra

, pc

t. 9).

50.

De fapt, Curtea nu poate decât să observe că autoritățile naționale nu

au acordat o atenție specială statutului de medic militar și nici atribuțiilor sale

reale și posibilelor sarcini ale acestuia/acesteia.

12

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

51.

Curtea observă de asemenea că argumentele invocate de autorități și

acceptate de instanțele interne par să indice necesitatea ca tot personalul

militar să posede un anumit grad de forță. Curtea admite că, în principiu, este

de competența autorităților statului să stabilească criteriile de selecție a

candidaților pentru institutele de învățământ militar (a

se vedea,

mutatis

mutandis

,

Ádám și alții

, citată anterior, pct. 98 și,

mutatis mutandis

,

jurisprudența citată anterior, pct.

40).

În acest scop, în conformitate cu

principiul subsidiarității, Curtea nu se va substitui autorităților naționale în

ceea ce privește recrutarea și organizarea forțelor armate decât dacă acestea

sunt „în mod vădit lipsite de un temei rezonabil”.

52.

Astfel, Curtea admite, după cum au subliniat instanțele interne (a se

vedea

supra

, pct.

11

), c

ă simplul fapt că alte criterii ar putea fi,

de asemenea,

folosite în procesul de selecție a candidaților, așa cum a susținut reclamanta

(a se vedea

supra

, pc

t. 8

și

32),

nu este suficient în sine pentru a le invalida

pe cele stabilite de autorități.

toate acestea, auto

ritățile naționale nu au demonstrat că există în

mod necesar o legătură între criteriile selectate de legiuitor (inclusiv talia

minimă a candidaților) și justificarea oferită pentru aceste restricții (și anume

nevoia de a stabili forța fizică a fiecărui candidat). Reclamanta a menționat în

mod expres acest aspect în cadrul procedurii interne (a se vedea

supra

, pct.

8

)

și s

-a bazat pe const

atările CJUE în cauza

Kalliri

pentru a-

și întări

argumentul (a se vedea

supra

, pc

t. 8

și

1

2

).

Cu toate acestea, instanțele interne

au contestat afirmațiile acesteia, inclusiv faptul că s

-a bazat pe

Kalliri

.

Procedând astfel, acestea și

-

au limitat examinarea și au privit hotărârea CJUE

exclusiv din perspectiva discriminării indirecte bazate pe sex (a se vedea

supra

, pc

t. 11

și

13).

54.

Este adevărat că nu este de competența Curții să interpreteze dreptul

Uniunii Europene

ca atare. Acestea fiind spuse, Curtea nu poate decât să

constate că, instanțele interne, considerând în mod superficial cauza Kalliri

ca fiind nerelevantă pentru faptele din speță, nu s

-au implicat în mod

semnificativ în această hotărâre a CJUE și nu au examinat ramificațiile

acesteia, subliniate de reclamantă în argumentele sale în fața instanței.

55.

În general, Curtea nu poate decât să observe că instanțele interne nu

au oferit nicio justificare cu privire la legătura dintre talia unui candidat și

forța sa. Nu reiese că acestea ar fi avut la dispoziție studii, cercetări sau date

statistice sau orice alt tip de dovezi empirice pe care ar fi putut fundamenta

deciziile lor. Se pare că instanțele interne, bazându

-se exclusiv pe

argumentele invocate de MApN, au echivalat mărimea cu forța și, procedând

astfel, nu au prezentat niciun motiv pentru constatările lor.

56.

În sfârșit, Curtea observă că respectivele cerințe antropometrice

au

fost eliminate recent din lista de criterii de selecție a MApN (a se ved

ea

supra

,

pc

t. 18

in fine

) și că acum reclamanta este liberă să se înscrie la institutul de

învățământ militar pe care

-

l dorește. Acestea fiind spuse, Curtea admite, după

cum susține reclamanta, că doar acest fapt nu elimină retroactiv dezavantajul

13

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cu care s-a confruntat în cursul procesului de admitere (a se vedea

supra

, pct.

34).

57.

Având în vedere constatările sus

-

menționate, Curtea consideră că

autoritățile naționale nu au prezentat nicio justificare rezonabilă și obiectivă

pentru dezavantajul cu care s-a confruntat reclamanta în procesul de admitere

pentru a studia medicina militară.

58.

În consecință, a fost încălcat art. 14 din Convenție, coroborat cu art. 2

din Protocolul nr. 1 la Convenție.

II. CU

PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONV

ENȚIE

59.

Art. 41 din Convenție prevede:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale

și dacă dreptul intern al înaltei părți contractante nu permite decât o înlăturare

incompletă a consecințelor acestei încălcări, Curtea acordă părții lezate, dacă este cazul,

o reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

60.

Reclamanta a solicitat 10 000 euro (EUR) cu titlu de despăgubire

pentru prejudiciul moral

.

61.

Guvernul a contestat suma solicitată și a argumentat că o constatare a

încălcării ar trebui să constituie o reparație echitabilă suficientă.

62.

Curtea consideră că reclamanta trebuie să fi suferit un prejudiciu

moral-

care nu poate fi compensat prin simpla constatare a unei încălcări.

Având în

vedere natura încălcării constatate și pronunțându

-se în echitate,

Curtea acordă reclamantei suma de 7 500 EUR cu titlu de despăgubire pentru

prejudiciul moral, plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit

.

B.

Cheltuieli de judecată

63.

Reclamanta nu a formulat nicio pretenție în această privință. Prin

urmare, nu este necesară acordarea de despăgubiri cu acest titlu.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că a fost încălcat art. 14 din Convenție coroborat cu art.

2 din

Protocolul nr.

1 la Convenție.

3.

Hotărăște

(a)

că statul pârât trebuie să plătească reclamantei, în termen de trei luni

de la data rămânerii definitive a hotărârii, în conformitate cu art. 44 §

14

HOTĂRÂREA MORARU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2

din Convenție, suma de 7 500 EUR (șapte mii cinci sute de euro),

plus orice sumă ce poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru

prejudiciul moral, sumă care trebuie convertită în moneda națională a

statului pârât la rata de schimb aplicabilă la data plă

ț

ii;

(b)

că, de la expirarea termenului de trei luni menționat și până la

efectuarea plății, aceste sume trebuie majorate cu o dobândă simplă,

la o rată anuală egală cu rata dobânzii facilității de împrumut marginal

practicată de Banca Centrală Europeană, majorată cu trei puncte

procentuale

;

4.

Respinge

cererea de acordare a unei reparații echitabile pentru celelalte

capete de cerere.

Redactată în limba engleză și comunicată în scris la 8 noiembrie 2022, în

conformitate cu art. 77 §

2 și art.

77 § 3 din Regulamentu

l Curții.

Ilse Freiwirt

h

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Grefier adjunc

t

Președinte

15