CASE OF CONSTANTIN-LUCIAN SPÎNU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF CONSTANTIN-LUCIAN SPÎNU v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2022)

Tradus și revizuit de IER

(

http://ier.gov.ro/

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

SECȚIA A PATRA

HOTĂRÂREA CONSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA

ROMÂNIEI

(Cererea nr. 29443/20)

HOTĂRÂRE

Art. 9 • Manifestarea propriei religii • Refuz punctual, din cauza pandemiei

de Covid-

19, de a permite unui deținut să participe la cultul Bisericii sale în

afara închisorii, căruia i s

-

a propus ulterior asistență religioasă online •

Protecția sănătății și a integrității deținuților într

-un med

iu închis • Caracterul

imprevizibil și fără precedent al crizei sanitare • Marjă largă de apreciere •

Eforturi rezonabile ale autorităților naționale pentru a contrabalansa

restricțiile • Luarea în considerare de către autoritățile penitenciare a situației

particulare a reclamantului și a evoluției crizei sanitare

STRASBOURG

11 octombrie 2022

Hotărârea va rămâne definitivă în condițiile prevăzute la art.

44 § 2 din

Convenție. Poate suferi modificări de formă.

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Constantin-Lucian Spînu împotriva României,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secția a patra), reunită într

-o

cameră compusă din:

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

președintă,

Tim Eicke,

Faris Vehabović

,

Iulia Antoanella Motoc,

Yonko Grozev,

Armen Harutyunyan

,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

și Ilse Freiwirth,

grefier adjunct de secție

,

Având în vedere:

cererea (nr. 29443/20) îndreptată

împotriva României, prin care un

resortisant al acestui stat, domnul Constantin-

Lucian Spînu („reclamantul”) a

sesizat Curtea la 20 august 2020, în temeiul art.

34 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”

),

decizia de a aduce la cunoștință Guvernului român („Guvernul”) plângerea

privind exercitarea dreptului la libertatea de religie în penitenciar,

observațiile prezentate de Guvernul pârât și cele prezentate în replică de

reclamant

,

observațiile primite din partea organizațiilor neguvernamentale Centrul

European pentru Drept și Justiție și

Institutul de Cultură Juridică Ordo Iuris

,

pe care președintele secției le

-

a admis să acționeze în calitate de terți

intervenienți,

După ce a deliberat în camera de

consiliu, la 20 septembrie 2022,

Pronunță prezenta hotărâre, adoptată la aceeași dată

:

INTRODUCE

RE

1.

Cererea privește refuzul autorităților naționale de a permite

reclamantului, în timp ce era deținut la închisoarea Jilava, să par

ticipe la

serviciul religios în afara închisorii, din cauza măsurilor instituite în timpul

pandemiei de Covid-

ÎN FAPT

a născut în 1973 și este deținut la

Jilava. A fost

reprezentat de Balint, avocat.

a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna O. Ezer,

din cadrul Ministerului Afacerilor Externe

.

ț

inut din 12 iunie 2019 la

penitenciarul Jilava. Acesta indică faptul că este membru al Bisericii

Adventiste de Ziua a Șaptea. Din dosar reiese că, în 2019 și până la 29

1

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

februarie 2020, i s-

a permis să părăsească închisoarea și să participe la

serviciul re

ligios la Biserica Adventistă

.

5.

La 8 iulie 2020, persoana în cauză a solicitat în scris autorităților

penitenciare permisiunea de a participa la serviciul religios. În această cerere

scrisă de mână, el a explicat că dorește să participe

în fiecare sabat (sâmbăta)

organizat într-

o biserică adventistă din sectorul 6 din București.

6.

Directorul instituției a refuzat cererea, iar reclamantul a contestat acest

refuz în faț

a

judecă

torului de supraveghere a

privării de libertate

de la Jilava.

La 20 iulie 2020, judecătorul

l

-a audiat pe reclamant.

7.

În fața judecătorului de supraveghere a privării de libertate,

administrația închisorii din Jila

va a justificat refuzul în contextul pandemiei

de Covid-

19, explicând că aceasta a limitat activitățile permise în afara

închisorii. Aceasta a adăugat că, din cauza pandemiei, colaborarea Bisericii

Adventiste cu Administrația Națională a Penitenciarelor („ANP”) a fost

întreruptă și că reluarea activităților nu fusese încă decisă.

o decizie din 23 iulie 2020, judecătorul de supraveghere a

privării de libertate a respins contestația reclamantului. Acesta a ana

lizat

ingerința suferită de reclamant și a observat că aceasta era prevăzută de Legea

nr. 55/2020 privind unele măsuri de prevenire și combatere a efectelor

pandemiei de Covid-

19 („Legea nr. 55/2020”;

infra

, pct.

16-

1

7

)

și că urmărea

un scop legitim în conformitate cu dispozițiile acestei legi. Acesta a adăugat

că restrângerea dreptului reclamantului era rezonabilă și limitată în timp și că

nu depășește prin ea însăși un nivel suportabil.

În sfârșit, a remarcat că, în

contextul pandemiei, instituția penitenciară a suspendat anumite activități în

punctele de lucru din interior și toate activitățile în punctele de lucru din

exterior, astfel încât cererea reclamantulu

i nu a fost examinată de o manieră

arbitrară.

9.

Reclamantul a contestat decizia judecătorului de supraveghere a

privării de libertate la „instanța de prim grad” din București („judecătoria”).

o hotărâre definitivă din 11 august 2020, judecătoria a respins

acțiunea reclamantului, printr

-

o decizie ale cărei părți relevante sunt redactate

astfel:

„[...] [instanța] constată că urmare a situației generate de pandemia în c

urs s-au

modificat condițiile de desfășurare a activităților de către persoanele private de libertate,

modificări ce urmăresc în primul rând garantarea siguranței și sănătății persoanelor

custodiate și a celor ce iau contact cu acestea. În acest sens, s

-a

stabilit de către

directorul general al Administrației Naționale a Penitenciarelor prin deciziile generale

nr. 28758/09.03.2020 și nr. 446/14.05.2020 că se vor întrerupe activitățile de reintegrare

socială din exteriorul unității cât timp vor rămâne în vigoare măsurile impuse de Grupul

de suport tehnico-

științific privind gestionarea bolilor înalt contagioase pe teritoriul

României, iar categoriile de activități desfășurate cu deținuții în exteriorul

penitenciarului au fost restrânse fiind păstrate doar cel

e absolut necesare, respectiv

prezentarea în fața organelor judiciare, prezentarea la controlul medical de speci

alitate,

transferul între unități penitenciare și activități productive. Totodată, solicitarea

petentului nu ar putea fi aprobată din considerentul că activitatea în cadrul bise

ricilor a

fost închisă, iar acordarea asistenței moral

-religioase în penitenciarele din sistem a

fost

2

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

întreruptă, astfel că nu este posibilă în fapt desfășurarea activităților la care petentul

dorește să aibă acces Prin urmare, rezoluția negativă primită de cererea sa este

justificată și nu se pune problema unei încălcări a dreptului la activități de tipul

manifestărilor religioase în unități de cult din exteriorul penitenciarului, doar că acestea

sunt în prezent imposibil de organizat.

”

CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT

I. NORME

PRIVIND LIBERTATEA DE RELIGI

E

prevăzute în Constituția României și în Legea nr. 254/2013 privind

executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse de organele

judiciare în cursul procesului penal

(„Legea nr. 254/2013”) sunt rezumate în

hotărârea

Erlich și Kastro împotriva României

(nr. 23735/16 și 23740/16, pct.

9 și 11, 9

iunie 2020).

12.

În plus, în partea sa relevantă în speță, Constituția României prevede

următoarele :

Art. 53

– Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți

„(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și

numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordini

i, a

sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea

instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru

ori ale unui sinistru deosebit de g

rav.

(2) Restrângerea poate fi dispu

să numai dacă este necesară într

-o societate

democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat

-

o, să fie

aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a

libertății. ”

13.

În plus, partea relevantă în speță din Legea nr. 254/2013 este redactată

astfel:

Art. 38

„(3) Persoanele condamnate care execută pedeapsa în regim semideschis sunt cazate

în comun, se pot deplasa neînsoțite în zone prestabilite din in

teriorul penitenciarului,

prestează muncă și desfășoară activități educative, culturale, terapeutice, de consiliere

psihologică și asistență socială, moral

-

religioase, instruire școlară și formare

profesională, sub supraveghere, în grupuri, în spații din i

nteriorul penitenciarului care

rămân deschise în timpul zilei, în condițiile stabilite prin regulamentul de aplicare a

prezentei legi.

”

II. NORMELE

ADOPTATE ÎN CONTEXTUL PANDEMIEI DE COVID-

1

9

17 martie 2020, Repr

ezentanța permanentă a României pe lângă

Consiliul Europei a informat pe Secretarul General al Consiliului Europei

3

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(„Secretarul General“) că România intenționa aplicarea derogării prevăzu

te

la art. 15 din Convenție [a se vedea, de asemenea,

Terheș împotriva

României

(dec.), nr. 49933/20, pct. 9 și 18, 13 aprilie 2021]. Ulterior, autoritățile

române au informat periodic pe Secretarul general cu privire la diferitele

măsuri adoptate până la încetarea stării de urgență la 14

mai 2020 ora 0,00.

Într-

o notă transmisă la 15 mai 2020 de către autoritățile române se precizează

că dispozițiile normative care ar fi putut deroga de la prevederile Convenției

au încetat, de asemenea, să mai fie în vigoare la 14 mai 2020 ora 0,00.

Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 1/1999 privind

regimul stării de asediu și regimul stării de urgență, precum și cele ale

decretelor și ordonanțelor militare emise în România în timpul stării de

urgență sunt descrise în decizia

Ter

heș

(citată anterior, pct. 20

-29).

16.

Starea de urgență a fost înlocuită ulterior cu starea de alertă.

Legea nr.

55/2020, care a intrat în vigoare la 18 mai 2020, conține următoarele

dispoziții relevante în această privință:

Art. 1

„(1) Prezenta lege are ca obiect instituirea, pe durata stării de alertă declarate în

condițiile legii, în vederea prevenirii și combaterii efectelor pandemiei de COVID

-19,

a unor măsuri temporare și, după caz, graduale, în scopul protejării drepturilor

la viață,

la integritate fizică și la ocrotirea sănătății, inclusiv prin restrângerea exercițiului altor

drepturi și libertăți fundamentale. ”

17.

Legea nr. 55/2020 conține, între altele, următoarele dispoziții

:

Art. 61

„(1) Cu privire la executarea pedepselor și a măsurilor privative de libertate dispuse

de organele judiciare în cursul procesului penal, prin decizie a directorului general al

Administrației Naționale a Penitenciarelor, pot fi dispuse următoarele măsuri

excepționale:

[...]

b) organizarea activităților din programul zilnic la care participă persoanele private

de libertate, precum activități și programe [...] moral

-

religioase [...], astfel încât să se

respecte timpul minim prevăzut de dispozițiile legale și desfășurarea acestora în grupuri

restrânse, cu purtarea echipamentului de protecție individuală și respectarea regulilor

de distanțare socială

;

[...]

g) amânarea exercițiului dreptului la vizită intimă și punerea în aplicare a

recompensel

or cu permisiunea de ieșire din penitenciar, dacă prin acordarea acestora

sunt afectate măsurile de prevenție și siguranță medicală;

[...]

(2) Măsurile dispuse potrivit alin. (1) trebuie să fie proporționale cu situația care le

-a

determinat și se comunică, de îndată, ministrului justiției, împreună cu motivele care au

stat la baza adoptării acestora.

4

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(3) La încetarea situației care a determinat dispunerea măsurilor potrivit alin. (1),

administrația locului de deținere procedează la acordarea, eșalonată, a

drepturilor al

căror exercițiu a fost amânat pe durata stării de alertă, precum și la punerea în aplicare

a recompenselor cu permisiunea de ieșire din penitenciar în condițiile prevăzute de

legislația în vigoare. ”

14 mai 2020, directorul ANP a adoptat Decizia nr. 446 de aprobare

a planului de măsuri pentru sistemul penitenciar după încetarea stării de

urgență. Punctul 20 din acest plan, anexat la Decizia nr. 446, detalia măsurile

care trebuiau luate atunci cân

d deținuții se deplasau în afara închisorii pen

tru

următoarele motive: prezentarea în fața organelor judiciare, prezentarea la

controlul medical de specialitate, transferul între unități penitenciare și

activități productive

.

Punctul 22 prevedea reluarea activităților de reabilitare

socială, în special a celor de natură morală și religioasă, în cadrul

penitenciarelor cu respectarea normelor de sănătate și de distanțare socială.

În mod specific, punctul 27 permitea reluarea activităților religioase, în

spec

ial a serviciilor religioase, cu respectarea normelor stabilite de autoritățile

naționale și de Biserica Ortodoxă. În sfârșit, conform pct. 31, cererile de

activități de reintegrare socială în afara închisorii nu puteau fi examinate și

aprobate decât în si

tuații justificate corespunzător, în funcție de situația

epidemiologică a localității vizate de deplasarea planificată, în urma unui aviz

medical și cu respectarea normelor medicale, inclusiv a celor referitoare la

purtarea de mijloace de protecție.

III. PRACTI

CA CURȚII CONSTITU

ȚI

ONALE

19.

La 25 iunie 2020, Curtea Constituțională a României a pronunțat

Decizia nr. 458/2020 referitoare la excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 25 alin. (2) din Legea nr. 95/2

006 privind reforma în

domeniul sănătății și ale art. 8 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guver

nului

nr. 11/2020 privind stocurile de urgență medicală, precum și unele măsuri

aferente instituirii carantinei.

20.

Această decizie se referea la dispozițiile legislative privind

competența ministrului sănătății de a adopta măsuri referitoare la gestionarea

situațiilor de urgență cauzate de epidemii, la internarea obligatorie a

persoanelor cu anumite boli transmisibi

le și la punerea în carantină a

persoanelor care intră pe teritoriul național din zonele afectate de o pandemie.

Curtea Constituțională a concluzionat că internarea obligatorie și

introducerea carantinei restrângeau drepturile fundamentale și că orice astf

el

de măsuri restrictive ar trebui să fie reglementate de legislația primară.

Decizia Curții Constituționale a devenit obligatorie la 2 iulie 2020.

5

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

ELEMENTE DE DREPT IN

TERNAȚION

AL

I.

NAȚIUNILE UNITE

21.

Pactul internațional cu privire la drepturile civile și politice

(„PIDCP”), la care România este parte de la intrarea sa în vigoare la 23 martie

1976, prevede următoarele:

Art. 4

„1. În cazul în care un pericol public excepțional amenință existența națiunii și este

proclamat printr-

un act oficial, statele părți la prezentul pact pot ca, în limita strictă a

cerințelor situației, să ia măsuri derogatorii de la obligațiile prevăzute în prezentul pact,

cu condiția ca aceste măsuri să nu fie incompatibile cu celelalte obligații

pe care le au

potrivit dreptului internațional și ca din ele să nu rezulte o discriminare întemeiată

numai pe rasă, culoare, sex, limba, religie sau origine soci

ală.

(paragrafele

1 și 2), 11, 15, 16 și 1

Art. 18

„1. Orice persoană are drept la libertatea de gândire, de conștiință și de religie; acest

drept implică libertatea de a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea

sa, precum și libertatea de

a-

și manifesta religia sau convingerea, individual sau în

colectiv, atât în public cât și în particular, prin cult și îndeplinirea riturilor, prin

practici

și prin învățămân

t.

ale de

a avea sau de a adopta o religie sau o convingere la alegerea

sa.

restricțiilor prevăzute de lege și necesare pentru ocrotirea securității, ordinii și s

ănătății

publice o

ri a moralei sau a libertăților și drepturilor fundamentale ale al

tora.

[...]

”

22.

„Principiile de la Siracusa privind dispozițiile de restricție sau de

derogare din PIDCP” („Principiile de la Siracusa”) și Comenta

riul general nr.

29 privind art. 4 PIDCP, adoptate de Comitetul ONU pentru drepturile omului

la 24 iulie 2001, sunt prezentate în detaliu în hotărârea

A. și alții împotriva

Regatului Unit

[MC] (nr. 3455/05, pct. 109-

110, CEDO 2009). „Principiile

de la Sira

cusa” conțin în special următoarele precizări:

„(25) Sănătatea publică poate fi invocată ca motiv de restrângere a unor drepturi,

pentru a permite unui stat să ia măsuri în cazul unei amenințări grave la adresa sănătății

populației sau a unor membri individuali ai populației. Aceste măsuri trebuie să vizeze

în mod specific prevenirea unor boli sau accidente și să asigure îngrijirea bolnavilor și

a persoanelor rănite.

(26) Trebuie să se țină seama în mod corespunzător de Regulamentul sanitar

internațional al Organizației Mondiale a Sănătății.

[...]

6

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(58) Chiar și în situații de urgență care amenință existența națiunii, niciun stat parte

nu va deroga de la garanțiile prevăzute de Pact [...] cu privire la dreptul la li

bertatea de

gândire, de conștiință și de religie. Aceste drepturi nu pot face obiectul unei derog

ări în

nicio circumstanță, nici măcar în scopul declarat de a menține existența națiunii. ”

II. CONSILIU

L

EUROPEI

a

Rec(2006)2-rev a Comitetului de Mini

ș

tri al

Consiliului Europei către statele membre privind Regulile penitenciare

europene, adoptată la 11 ianuarie 2006 și revizuită și modificată la 1 iulie

2020 („Regulile penitenciare europene”), prevede următoarele

:

Contacte cu lumea exterioară

„24.1 Deținuților li se va permite să comunice, cât de des posibil, prin corespondență,

telefon sau alte mijloace de comunicare cu familiile lor, terțe persoane și repr

ezentanții

organismelor exterioare, precum și să primească vizite de la aceste persoa

ne.

24.2 Ori

ce restricție sau supraveghere a comunicărilor și vizitelor, necesară în cadrul

urmăririi și anchetei penale, menținerii ordinii, securității și siguranței, precum și

prevenirii infracțiunilor penale și protecției victimelor –

inclusiv în urma unui ordin

s

pecific dat de o autoritate judiciară – trebuie, totuși, să permită un nivel minim

acceptabil de contact.

[...]

24.7 Ori de câte ori este posibil, deținutul trebuie să fie autorizat să părăsească

penitenciarul fie sub escortă, fie liber, pentru a vizita o rudă bolnavă, pentru a par

ticipa

la o înmormântare sau pentru alte motive umanita

re.

[...]

”

Libertatea de gândire, de conștiință și de reli

gie

„ 29.1 Deținuților trebuie să li se respecte libertatea de gândire, de conștiință și de

religie.

29.2 Regimul p

e

nitenciar trebuie să fie organizat astfel încât să permită deținuților să

-

și manifeste religia și convingerile, să participe la slujbe sau la întruniri, să primească

vizitele reprezentanților religiei lor și să aibă cărți sau publicații cu caracter religio

s sau

spiritual.

29.3 Deținuții nu pot fi obligați să practice anumite religii sau să aibă anumite

convingeri, să participe la slujbe sau reuniuni religioase, la practici cu caracter religios

sau să accepte vizita unui reprezentat al unei relig

ii. ”

la Recomandarea Rec (2006)2-

rev conține următoarel

e

precizări:

Contacte cu lumea exterioară

„Regula 24.5 impune autorităților penitenciare obligația pozitivă de a ajuta deținuții

să mențină legături cu lumea exterioară. Autoritățile penitenciare trebuie în special să

ia în considerare posibilitatea de a permite oricărui deținut să părăsească închisoarea

din motive umanitare, astfel cum prevede Regula 24.7. Curtea Europeană a Dre

pturilor

7

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Omului a decis că, în cazul în care nu există riscul de a fugi, unui deținut trebu

ie să i se

permită să părăsească închisoarea pentru a participa la înmormântarea unei rude

apropiate. Motivele familiale (de exemplu, nașterea unui copil) sunt motive umanitare

care justifică ieșirea unui deținut din închisoare. ”

Libertatea de gândire, de conștiință și de reli

gie

„Regulile penitenciare au considerat neproblematic până în prezent locul religiei în

penitenciar și s

-

au limitat la recomandări pozitive despre cele mai bune moduri de

o

rganizare a vieții religioase în penitenciar.

Cu toate acestea, creșterea în anumite țări

a numărului de deținuți însuflețiți de credințe religioase puternice necesită o abordare

mai bine fundamentată cu privire la principii, ca și adoptarea unor exigențe

pozitive.

Regula 29.1 urmărește să asigure recunoașterea libertății de religie și a libertății de

gândire și de conștiință, în conformitate cu art. 9 din Convenția europeană a dre

pturilor

omului.

Regula 29.2 adaugă obligația pozitivă a autorităților penit

enciare de a facilita practica

religioasă și respectarea credințelor deținuților.

S

-

ar putea adopta diverse măsuri în

această privință. Regula 22 prevede deja ca cerințele legate de convingerile religioase

să fie luate în considerare în regimul alimentar al deținuților. În măsura în care este

posibil, în fiecare penitenciar trebuie să fie oferite lăcașuri de cult și de reuniune

deținuților de diverse religii și confesiuni. Când într

-

un penitenciar se află un număr

suficient de deținuți care aparțin unei si

ngure religii, trebuie autorizat un reprezentat al

acestei religii. În cazul în care numărul de deținuți o justifică și dacă permit condițiile,

persoana desemnată va trebui să îndeplinească această funcție cu normă întreagă.

Reprezentantul calificat t

rebui

e autorizat să țină slujbe regulate, să organizeze activități

și să aibă întâlniri private cu deținuții care aparțin religiei sale. Niciunei persoane

private de libertate nu i se va refuza accesul la un reprezentant agreat al unei religii. În

caz contrar,

ar putea exista o încălcare a art.9 din Convenție. Principiul conform căru

ia

libertatea de religie a deținuților ar trebui să fie protejată este, de asemenea, enunțat la

pct. 2 din Liniile directoare pentru serviciile penitenciare și de probațiune privind

radicalizarea și extremismul violent, adoptate de Comitetul de Miniștri la 2 martie 2016.

Pct. 23 din Liniile directoare prevede că, atunci când este posibil, deținuților

trebuie să

li se permită să ia masa la ore care corespund cerințelor lor religioase. Pct. 24 și 25 oferă

îndrumări suplimentare cu privire la reprezentanții religioși și la asigurarea unui spațiu

și a unor resurse adecvate pentru ca aceștia să se întâlnească cu deținuții în privat și să

organizeze servicii de grup

.

Regula 29.3 este menită să protejeze deținuții de orice presiune nejustificată în

domeniul religios. Prozelitismul ar trebui evitat. Aceste aspecte sunt abordate în

secțiunea generală care subliniază că practica religioasă nu trebuie privită în principal

ca un aspect al programul

ui de detenție, ci ca o chestiune de interes general privind toate

persoanele private de libertate.

”

25.

La 20 martie 2020, Comitetul european pentru prevenirea torturii și a

pedepselor sau tratamentelor inumane sau degradante (CPT) a emis o

Declarație de principii privind tratamentul persoanelor private de libertate în

contextul pandemiei de coronavirus (Covid-

19). Această declarație conține în

special următoarele pasaje:

„1) Principiul de bază trebuie să fie acela al luării tuturor măsurilor posibile pentru a

proteja sănătatea și siguranța tuturor persoanelor private de libertate.

Adoptarea unor

astfel de măsuri contribuie, în egală măsură, la păstrarea sănătății și siguranței

personalului.

8

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2) Liniile directoare a

le OMS de luptă contra pandemiei, precum și directivele

medicale și clinice naționale conforme normelor internaționale, trebuie respectate și

aplicate integral în toate locurile de privare de lib

ertate.

[...]

7) Deși este legitimă și rațională suspendarea activităților neesențiale, trebuie

respectate integral drepturile fundamentale ale persoanelor private de libertate pe timpul

pandemiei. Aceasta

include în special dreptul de a menține o igienă personală adecvată

(incluzând accesul la apă caldă și săpun) și dreptul de a ieși zilnic în aer liber (timp de

cel puțin o oră).

Mai mult, orice restricție a contactului cu lumea exterioară, inclusiv

vizitele, trebuie compensată prin acces sporit la mijloace de comunicare alternative

(cum sunt telefonul sau convorbirile telefonice prin intermediul unei conexiuni

internet).

26.

La 9 iulie 2020, CPT a făcut o nouă Declarație privind situația

persoanelor private de libertate în contextul pandemiei actuale de Covid-19.

Noua declar

ație conține în special următorul pasaj:

„[...] În plus, multe răspunsuri se referă la măsurile luate pentru a facilita contactul

persoanelor private de libertate cu lumea exterioară pentru a contrabalansa restricțiile

impuse din motive de sănătate publică. Aceste măsuri includ accesul la apeluri video

prin internet sau accesul mai frecvent și mai îndelungat la telefon atât timp cât vizitele

rămân interzise.

Este important ca restricțiile temporare impuse pentru a împiedica răspândirea virusului

să fie ridicate de îndată ce acestea nu mai sunt necesare. Printre acestea se numără

restricțiile impuse persoanelor private de libertate în ceea ce privește contactul cu lumea

exterioară și reducerea numărului de activități disponibile pentru acestea. ”

ÎN DREPT

I. CU PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE A ART. 9

DIN

CONVENȚI

E

27.

Reclamantul pretinde o încălcare a dreptului său la libertatea de

religie. Acesta invocă art. 9 din Convenție, redactat după cum urmează:

„(1) Orice

persoană are dreptul la libertatea de gândire, de conștiință și de religie;

acest drept include libertatea de a-

și schimba religia sau convingerea, precum și

libertatea de a-

și manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în

public sau în particular, p

rin

cult, învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor.

(2) Libertatea

de a-

și manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor

restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într

-o

societate democratică, pentru siguranța publică, protecția ordinii, a sănătății sau a

moralei publice ori pentru protejarea drepturilor și libertăților altora. ”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

28.

Constatând că prezenta cerere nu este în mod vădit nefondată și că nu

prezintă niciun alt motiv de inadmisibilitate în sensul art. 35 din Convenție,

Curtea o declară admisibilă.

9

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

B. Cu

privire la fon

d

1.

Argumentele părților

a) Reclamantul

29.

Reclamantul se plânge de faptul că i

-

a fost încălcat drept

ul la

respectarea religiei sale. Acesta consideră că această ingerință nu a fost în

conformitate cu Convenția, în special pentru că nu era „prevăzută de lege”.

Acesta susține că refuzul administrației penitenciarului de a

-

i permite să

participe la serviciile religioase s-a bazat pe deciziile directorului ANP, care,

în opinia lui, nu puteau fi considerate drept „o lege” în sensul Convenției. În

acest sens, invocă hotărârea nr. 458 din 25 iunie 2020 a Curții Constituționale

a României (supra, pct.

19-

2

0

), din c

are a dedus că ingerința pe care susținea

că a suferit

-

o era lipsită de un temei juridic, de

oarece nu decurgea din

legislația primară.

opinia reclamantului, art. 38 din Legea nr. 254/2013 (supra, pc

t. 13)

consacră un drept absolut de deplasare în interiorul și în afara penitenciarului

și numai modalitățile de exercitare a acestui drept pot fi stabilite în

regulamentul de aplicare a legii.

31.

În sfârșit, reclamantul susține că această ingerință nu a fost necesară,

proporțională și acceptabilă într

-

o societate democratică. Acesta indică faptul

că biserica adventistă pe care o frecventa a continuat să asigure serviciul

religios cu un număr limitat de participanți care prezentau un test PC

R negati

v

și că accesul la acest serviciu era cu atât mai important pentru el, cu cât îi

permitea să

-

și găsească un echilibru și să traverseze mai ușor perioada de

detenție. Acesta consideră că practicarea unei activități religioase contribuie

la reformarea persoanelor private de libertate.

b) Guvernul

32.

Guvernul declară că Legea nr. 254/2013 recunoaște dreptul

persoanelor private de libertate la respectarea religiei lor. Acesta precizează

că cererea reclamantului se baza pe art. 38 din lege, dar că această dispoziție

prevedea doar posibilitatea

– nu și dreptul – de a participa la activități

religioase în afara închisorilor.

33.

Guvernul indică faptul că administrația instituției din Jilava i

-a permis

reclamantului, în anul 2019 și până la 29 februarie 2020, să participe la

serviciile religioase ale Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea, deși acesta se

declarase creștin ortodox în momentul încarcerării sale, făcuse ulterior cereri

specifice în le

gătură cu alte religii și nu făcuse dovada convertirii sale sau a

apartenenței la Biserica Adventistă

.

34.

Guvernul susține că refuzul de a

-

i permite reclamantului să participe

la serviciile religioase în iulie 2020

nu a afectat substanța dreptului său și a

reprezentat o măsură care, luată în contextul general al pandemiei, nu a avut

un caracter arbitrar sau discriminatoriu. În acest sens, se referă în special la

10

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Decizia nr. 446 adoptată de directorul general al ANP l

a 14 mai 2020 (supra

,

pct.

1

8

).

În opinia sa, această restricție urmărea un scop legitim, și anume

protejarea sănătății și a integrității deținuților și a oricărei pers

oane

susceptibile de a intra în contact cu aceștia și, în general, a sănătății publice.

Prin urmare, refuzul autorităților penitenciare ar fi fost justificat și necesar și

ar fi fost în concordanță cu alte măsuri luate pentru a preveni și a combate

răspând

irea virusului.

35.

Guvernul amintește faptul că România a luat decizia de a invoca

dreptul de derogare prevăzut la art. 15 din Convenție și că, pe baza acestei

derogări, autoritățile naționale au luat măsuri specifice după declararea stării

de urgență.

36.

În plus, Guvernul susține că starea de alertă a fost introdusă după

încetarea stării de urgență și că anumite măsuri restrictive au fost menținute,

iar autoritățile au avut în vedere o relaxare treptată a acestor măsuri în funcție

de evoluția situației. Acesta declară că Decizia nr. 446 din 14 mai 2020 a

directorului ANP a restrâns astfel categoriile de activități pe care deținuții le

puteau desfășura în afara închisorilor (su

pra, pc

t. 18

).

Acesta adaugă faptul

că activitățile instituțiilor religioase au fost de asemenea afectate, deoarece a

fost reglementat accesul la lăcașurile de cult și au fost adoptate măsuri

sanitare specifice. Precizează că, potrivit informațiilor furnizate de Biserica

Adventistă, serviciile religioase au fost suspendate pentru anumite perioade

(de la 13 martie la 20 iunie 2020, de la 20 noiembrie la 5 decembrie 2020 și

de la 17 la 24 aprilie 2021), iar reluarea activităților s

-

a făcut în mod treptat.

Acesta afirmă că biserica adventistă pe care dorea să o frecventeze

reclamantul ș

i

-a suspendat astfel activitatea pentru anumite perioade în 202

0

și 2021, că numărul de persoane admise în acest lăcaș de cult a fost limitat la

60 și că participarea la slujbă putea să fie supusă unei înscrieri prealabile.

37.

Guvernul arată că ANP și Biserica Adventistă au convenit ca asistența

religioas

ă să fie oferită sub alte forme și că închisoarea Jilava a fost prima

închisoare care a oferit asistență religioasă online. Potrivit informațiilor

furnizate de Guvern, Biserica Adventistă a început să ofere asistență

religioasă online în închisoarea Jilava

începând cu 17 octombrie 2020.

Guvernul precizează, de asemenea, că acolo au fost organizate activități

religioase online în fiecare sâmbătă, între orele 8.00 și 16.00, sub formă de

videoconferințe. Acesta afirmă că reclamantul a refuzat să participe la a

ceste

activități online și nu a făcut nicio altă cerere legată de exercitarea dreptului

său la respectarea religiei.

38.

Guvernul susține că a fost practic imposibil să se dea curs cererii de

permisiune de a ieși din

penitenciar formulate de reclamant în scopul

participării la serviciul religios în fiecare sâmbătă, din cauza evoluției stării

de sănătate și a naturii vagi a acestei cereri, care nu avea o limită în timp.

nul a concluzionat că nu a existat nicio ingerință asupra libertăți

i

religioase a reclamantului.

11

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

2.

Poziția terților intervenienți

a)

Centrul european pentru drept și justiție

40.

Acest terț intervenient recunoaște faptul că, în general, art. 9 din

Convenție nu garantează deținuților dreptul de a

-

și manifesta religia în afara

unităților penitenciare. Acesta observă apoi, că prezenta cauză se distinge de

alte cauze deja soluționate de Curte prin faptul că refuzul de a

-i permite

reclamantului să participe la serviciul religios în afara închisorii nu s

-a bazat

pe motive disciplinare, ci pe motive sanitare.

41.

Terțul intervenient consideră că măsurile sanitare luate de autorități

au avut

un scop legitim, și anume protecția sănătății publice. Cu toate acestea,

consideră că scopul de a proteja sănătatea publică nu este un drept sau o

libertate concurentă cu libertatea de religie, ci doar o limită legitimă a

exercitării acestei libertăți. În

opinia acestuia, în contextul penitenciar ar

trebui să se facă o distincție între prezența reală sau cel puțin potențială a

deținuților bolnavi și prezența generalizată a bolii în societate.

42.

În opinia terțului intervenient, restrângerile aduse libertății de

manifestare a propriei religii trebuie să fie proporționale, nu generale și

absolute. Acesta consideră că atunci când măsuri de sănătate nelimitate sunt

cumulate, justificarea acestora devine dificilă. Acesta adaugă că trebuie să

se

țină seama de particularitățile fiecărei religii, precizând că sărbătorirea

cultului în anumite biserici necesită prezența colectivă a credincioșilor și că

alternativele oferite pentru practicarea unei anumite religii trebuie să fie

examinate în acest context. În acest sens, remarcă faptul că Biserica

Adventistă nu oficiază sacramente și că această circumstanță face posibil

cultul la distanță sau online. La modul general, acesta consideră că activitățile

colective laice nu ar trebui a

ibă un tratament mai favorabil decât activitățile

religioase.

43.

În sfârșit, terțul intervenient consideră că ar trebui să fie ridicată

problema punerii în aplicare a neutralității și imparțialității statului. Acest

a

consideră că epidemia nu reprezintă doar o provocare biologică de limitare a

infecției, ci și provocări sociale și spirituale și că politica statului nu este

neutră și imparțială din punct de vedere religios.

b)

Institutul de Cultură Juridică Ordo Iuri

s

44.

Acest terț intervenient reamintește că orice limitare a dreptului la

respectarea religiei trebuie să fie conformă cu restrângerile prevăzute la art.

9 § 2 din Convenție sau cu cele care decurg din art. 15 din Convenție. Acesta

consideră că, dacă o măsură este adoptată pe calea reglementării atunci câ

nd

dreptul intern impune adoptarea unei legi, măsura în cauză nu are un temei

juridic și, prin urmare, este contrară Convenției. În mod similar, deși acceptă

că protecția sănătății publice poate reprezenta un scop legitim care să justifice

restrângerea libertății religioase, acesta susține că dreptul internațional nu

acordă prioritate protecției sănătății în fața altor valori protejate de lege.

12

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

45.

De asemenea, terțul intervenient consideră că examinarea

proporționalității unei măsuri restrictive este primordială. În acest sens,

susține că numai măsurile eficiente din punct de vedere științific pot fi

considerate necesare. Acesta pun

e sub semnul întrebării eficacitatea

măsurilor de izolare, care, potrivit unor opinii științifice și medicale, nu au

dus la o reducere semnificativă a numărului de decese legate de

Covid-19.

3.

Comentariile Guvernului ca răspuns la observațiile prezentate de

terții intervenienți

46.

Guvernul se raliază poziției Centrului European pentru Drept și

Justiție în măsura în care aceasta implică faptul că restrângerea dreptului

reclamantului de a-

și manifesta religia era în conformitate cu Convenți

a.

47.

Guvernul contestă poziția adoptată de Institutul de Cultură Juridică

Ordo Juris, în special argumentul potrivit căruia izolarea nu a limitat în mod

eficient răspândirea infecției cu virusul. Acesta declară că obiectul prezentei

cereri nu este reprezentat de măsurile luate de autorități pentru combaterea

pandemiei în general, ci doar de restrângerea dreptului reclamantului.

4.

Motivarea Curții

a)

Observații preliminare

48.

Curtea reține că, în observațiile sale, Guvernul face trimitere la decizia

autorităților române de a invoca dispozițiile art. 15 din Convenție în contextul

crizei sanitare și la măsurile specifice legate de declararea stării de urgență

(supra, pct.

3

5

).

De asemenea, reține faptul că derogarea despre care

autoritățile române l

-

au informat pe Secretarul General a fost aplicată de la

17 martie până la 14 mai 2020 o

ra 0.00 (supra, pct.

1

4

).

Or, măsurile în cauză

au fost luate începând cu data de 8 iulie 2020, când persoana în cauză a

solicitat autorităților penitenciare permisiunea de a se de

plasa la biserica

adventistă pentru a participa la serviciul religios de sabat (supra, pc

t.

5).

La

acea dată, derogarea prevăzută la art. 15 din Convenție nu mai era aplicabilă.

49.

Prin urmare, Curtea va lua în considerare doar dispozițiile art. 9 din

Convenție.

b) Principii

general

e

50.

Curtea reamintește că, astfel cum este apărată la art. 9 din Convenți

e,

libertatea de gândire, de conștiință și de religie reprezintă unul din

fundamentele unei „societăți democratice” în sensul Convenției. Această

libertate este, în dimensiunea sa religioasă, printre elementele cele mai

esențiale ale identității credincioșilor și ale concepției lor despre viață, dar

este și un bun prețios pentru atei, agnostici, sceptici sau indiferenți (

Centrul

societăților pentru conștiința lui Krishna în Rusia și

Frolov împotriva Rusiei

,

nr. 37477/11, pct. 37, 23 noiembrie 2021). În joc

se află pluralismul – obținut

13

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cu costuri mari de-a lungul secolelor

–

care nu poate fi disociat de o astfel d

e

societate. Aceast

ă

libertate implică, printre altele, pe cea de a adera sau nu la

o religie și pe cea de a o practica sau nu [

S.A.S. împotriva F

ranței

(MC)

,

nr.

43835/11, pct. 124, CEDO 2014 (extrase) și

Erlich și Kastro împotriva

României

, nr. 23735/16 și 23740/16, pct. 28, 9 iunie 2020].

51.

În timp ce libertatea religioasă ține în primul rând de forul interior,

aceasta

implică, de asemenea, libertatea de a

-

și manifesta religia în mod

individual și în particular, sau în mod colectiv, în public și în cercul celor care

împărtășesc aceeași credință. Art. 9 din Convenție enumeră diferitele forme

pe care le poate lua manifesta

rea unei religii sau convingeri, și anume cult,

învățământ, practici și îndeplinirea ritualurilor [

Cha’are Shalom Ve Tsedek

împotriva Franței

(MC), nr. 27417/95, pct. 73, CEDO 2000-VII,

Leyla Șahin

împotriva Turciei

(MC), nr. 44774/98, pct. 105, CEDO 2005-

XI și

Erlich et

Kastro

, citată anterior, pct. 29].

o societate democratică, în care mai multe religii coexistă în

cadrul aceleiași populații, se poate dovedi necesar ca libertatea de a

-

și

manifesta religia sau convingerile

să fie însoțită de anumite limitări pentru a

concilia interesele diferitelor grupuri și pentru a asigura respectarea

convingerilor tuturor (

Kokkinakis împotriva Greciei

, 25 mai 1993, pct. 33

in

fine

, seria A nr. 260-

A). Acest lucru rezultă atât din art. 9 § 2, cât și din

obligațiile pozitive care revin statului în temeiul art. 1 din Convenție, de a

recunoaște oricărei persoane aflate sub jurisdicția sa drepturile și libertățile

definite în aceasta (

Leyla Șahin

, citată anterior, pct. 106 și

Erlich și Kastro

,

citată anterior, pct.

30).

mecanismului Convenției. Autoritățile naționale se bucură de o legitimitate

democratică directă și, așa cum Curtea a declarat în mod re

petat, sunt în

principiu mai în măsură decât instanța internațională pentru a se pronunța cu

privire la necesitățile și contextele locale. Atunci când sunt în joc probleme

de politică generală, asupra cărora pot exista în mod rezonabil divergențe

profunde într-

un stat democratic, trebuie să se acorde o importanță specială

rolului decidentului național. În ceea ce privește art. 9 din Convenție, este

oportun, în principiu, să se acorde statului o largă marjă de apreciere pentru

a decide dacă și în ce măsură este „necesară” o restrângere a dreptului de a

-

și

manifesta religia sau convingerea (

S.A.S. împotriva Franței

, citată anterior,

pct. 129). Astfel, pentru a stabili dimensiunea marjei de apreciere într-

o cauză

dată, Curtea trebuie totodată să ia în considerare problema specifică din cauza

respectivă (a se vedea, în special,

Manoussakis și alții împotriva Greciei

, 26

septembrie 1996, pct.

44,

Culegere de hotărâri și decizii

1996-IV;

Leyla

Șahin

, citată anterior, pct. 110 și

Erlich et Kastro

, citată anterior,

pct. 31).

54.

Deși limita dintre obligațiile pozitive și negative ale statului în rapor

t

cu Convenția nu se pretează unei definiri precise, principiile aplicabile sunt

totuși comparabile

.

În special, în cele două cazuri, trebuie l

uat în considerare

justul echilibru de menținut între interesul general și interesele individuale,

14

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

statul beneficiind în orice situație de o marjă de apreciere [

Eweida și alții

împotriva Regatului Unit

, nr. 48420/10 și alte 3 cereri, pct. 84

in fine ,

CEDO

2013 (extrase) și

Erlich și Kastr

o

, citată anterior, pct.

32].

55.

În cele din urmă, Curtea a clarificat recent, în contextul scutirii de

serviciul militar, că, atunci când o persoană solicită o scutire specială pe baza

credințelo

r sau convingerilor sale religioase, nu este inadecvat sau

fundamental contrar libertății de conștiință să i se ceară o dovadă a seriozității

convingerilor sale și, în absența unei astfel de justificări, să se ajungă la o

concluzie negativă (

Dyagilev împotriva Rusiei

, nr. 49972/16, pct. 62, 10

martie 2020, cu trimiterile citate).

c)

Aplicarea în speță a principiilor generale sus

-

menționate

56.

Curtea reține de la bun început că în observațiile sale, Guvernul indică

faptul că reclamantu

l s-

a declarat creștin ortodox la momentul încarcerării

sale, că ulterior a formulat cereri specifice în legătură cu alte religii și că nu a

furnizat dovezi ale convertirii sale sau ale apartenenței la Biserica Adventistă

(supra, pc

t. 33

).

Cu toate acestea, observă că autoritățile naționale nu au pus

niciodată la îndoială apartenența religioasă a reclamantului (supra, pc

t.

8

și

1

0

).

În plus, aceasta nu distinge niciun element de natură să pună la îndoială

autenticitatea convingerilor religioase ale persoanei în cauză [

Vartic

împotriva României (nr. 2)

, nr. 14150/08, pct. 46, 17 decembrie 2013].

57.

Reclamantul se plânge de faptul că i

-

a fost încălcat dreptul la

respectarea religiei sale (supra, pc

t. 29

).

El precizează că această ingerință a

rezultat din refuzul administrației penitenciarului Jilava de a

-i acorda

permisiunea de a merge la o biserică adventistă situată în sectorul 4 din

București p

entru a participa la serviciul religios de Sabat (supra, pct.

5).

Curtea reține că, înainte de debutul crizei sanitare, autoritățile penitenciare i

-

au permis reclamantului să meargă la biserică, în conformitate cu

reglementările în vigoare (supra, pct.

4

).

Prin urmare, aceasta acceptă că

faptele denunțate de persoana în cauză constituie o ingerință în dreptul său

protejat de art. 9 din Convenție. Aceasta notează că Guvernul nu contestă

acest lucru și că argumentele sale, potrivit cărora refuzul de a da curs cererii

reclamantului nu a afectat substanța dreptului acestuia, țin mai degrabă de o

justificare a aces

tei ingerințe (supra, pc

t.

34).

58.

Prin urmare, Curtea trebuie să examineze dacă această ingerință a

îndeplinit condițiile prevăzute la art. 9 § 2 din Convenție, în special dacă era

„prevăzută de lege”, dacă urmărea un „scop legitim” și dacă era „necesară

într-

o societate democratică”

.

i.

Ingerința era prevăzută de le

ge?

59.

În primul rând, Curtea observă că reclamantul invocă faptul că

ingerința pe care a suferit

-

o nu era prevăzută de lege (supra, pct.

29).

În

această privință, amintește că principiile relevante în acest domeniu

sunt

15

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

rezumate în hotărârea

Kudrevičius și alții împotriva Lituaniei

[(MC),

nr. 37553/05, pct. 108-

110, CEDO 2015]. Curtea nu împărtășește punctul de

vedere al reclamantului conform căruia acesta are un drept absolut de a se

deplasa în interiorul și în afar

a penitenciarului (supra, pc

t. 30

).

Aceasta reține

că art. 38 din Legea nr. 254/2013 acordă persoanelor private de libertate care

își execută pedeapsa în regim deschis posibilitatea, în anumite condiții, de a

desfășura activități, inclusiv activități religioase, în afara unității penitenc

iare

(supra, pct.

1

3

).

De asemenea, observă că judecătorii interni au indicat că

exercitarea drepturilor persoanelor private de libertate ar putea fi restrânsă în

perioada pandemiei de Covid-19 (supra, pc

t. 8

și

10).

60.

De asemenea, Curtea reține că judecătorii interni au considerat că

restrângerea dreptului reclamantului de a desfășura activități în afara

penitenciarului decurge din Legea nr.55/2020 (supra, pct.

8

și

16-

17).

Argumentul reclamantului conform căruia restrângerea aplicată dreptului să

u

nu derivă din dreptul primar trebuie, așadar, respins

(

supra

, pct.

29).

În plus,

Curtea constată că argumentul reclamantului întemeiat pe jurisprudența Curții

Constituționale se referă la o decizie care vizează o altă situație de fapt și că

reclamantul nu a invocat-

o în fața instanțelor interne (a se vedea,

mutati

s

mutandis, Neagu împotriva României

, nr. 21969/15, pct. 36, 10 novembre

2020).

Întrucât decizia Curții Constituționale era anterioară faptelor în speț

ă,

reclamantul era liber să invoce în fața instanțelor interne argumentele sale

întemeiate pe absența unui temei juridic pentru ingerința în cauză.

61.

În plus, Curtea nu identifică în prezenta cauză niciun

element care ar

putea pune la îndoială accesibilitatea sau previzibilitatea legii în cauză și

constată, de asemenea, că partea interesată nu pune în discuție calitatea

acestei legi. În acest sens, constată că art. 61 din Legea 55/2020 conține

dispoziții care permit introducerea unor restricții de ieșire din penitenciare

din cauza pandemiei Covid-19 (supra, pct.

1

7

).

Faptul că legea deleagă

directorului general al ANP posibilitatea de

a pune în aplicare astfel de măsuri

(supra, pct.

17-

18

)

nu schimbă această constatare ( a se

vedea,

mutatis

mutandis

,

Barthold împotriva Germaniei

, 25 martie 1985, pct. 45-46, seria A

nr. 90).

62.

Prin urmare, Curtea consideră că ingerința suferită de reclamant a fost

prevăzută de lege.

ii.

Ingerința urmărea un

scop legitim

?

63.

În continuare, Curtea observă că Guvernul a susținut că măsura în

cauză a avut ca scop protejarea sănătății și integrității deținuților și a oricărei

persoane susceptibile de a intra în contact cu

aceștia și, în general, a sănătății

publice (

supra

, pc

t. 34).

Într

-

adevăr, Curtea reamintește că protecția sănătății

publice este enumerată la art. 9 § 2 din Convenție ca fiind unul dintre

scopurile care pot justifica o restrângere a libertății de manifestare a propriei

religii. Într

-

o cauză similară, Curtea a impus deja autorităților penitenciare

obligația de a adopta măsuri de prevenire a infecției în contextul pa

ndemiei

16

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

de Covid-

19, de a limita răspândirea virusului odată ce acesta a intrat în

închisoare și de a asigura un tratament medical adecvat în caz de infectare

(

Fenech împotriva Maltei

, nr. 19090/20, pct.

129-130, 1 martie 2022).

Aceasta subliniază că dreptul internațional recunoaște, de asemenea, faptul

că sănătatea publică poate fi invocată ca motiv de restrângere a unor drepturi

(supra, pc

t. 21-

22).

64.

În consecință, Curtea admite că măsura în litigiu urmărea obiectivele

legitime invocate de Guvern.

iii.

Ingerința era necesară într

-

o societate democratică?

65.

În sfârșit, Curtea observă că reclamantul a cerut autorităților

penitenciare permisiunea de a părăsi închisoarea pentru a merge la o biserică

adventistă pentru a sărbători Sabatul (supra, pct.

5

).

Aceasta recunoaște că

participarea la serviciul religios este o componentă importantă a exercitării

dreptului la libertatea de religie. Reamintește că, în conformitate cu

jurisprud

ența sa, libertatea de religie implică, de asemenea, libertatea de a

-

și

manifesta religia în mod individual și în particular, sau în mod colectiv, în

public și în cercul celor care împărtășesc aceeași credință (a se vedea

jurisprudența citată

supra

, pct.

5

1

).

Observațiile intervenienților sunt î

n

același sens (supra, pc

t.

42).

66.

Curtea observă apoi că autoritățile au respins cererea reclamantului

(supra, pct.

6).

Restrângerea dreptului reclamantului la respectarea religiei

sale a vizat însă doar o componentă a exercitării dreptului său la libertatea de

religie. Într

-

adevăr, aceasta a fost limitată la participarea reclamantului la

cultul religios al Bisericii sale în afara închisorii. Reclamantul nu a s

usținut

că ar fi fost împiedicat să își practice religia în orice alt mod în timpul

detenției sau că ar fi formulat alte cereri care ar fi fost refuzate.

67.

Curtea nu poate ignora faptul că reclamantului i s

-a permi

s să

părăsească închisoarea înainte de începerea crizei sanitare (supra, pc

t.

4

)

și că

nu există nimic în dosar care să indice faptul că exercitarea acestei opțiuni

ar

fi fost problematică pentru autoritățile penitenciare la acel moment. Cu toate

acestea, consideră că restrângerea dreptului reclamantului de a participa la

serviciile religioase trebuie să fie evaluată în lumina contextului aflat în

continuă evoluție a

l crizei sanitare (

Fenech

, citată anterior, pct.

130

in fine

).

În acest sens, constată că reclamantul și

-a depus cererea la 8 iulie 2020,

când

era în vigoare starea de alertă și când legislația care o reglementa prevedea

o

relaxare progresivă a condițiilor impuse anterior (supra, pct.

16

et

17).

Curtea observă că instanța de prim grad s

-a limitat, în decizia sa din 11 august

2020, să constate că activitatea bisericilor a fost suspendată (supra, pc

t.

10

)

și

că aceste constatări au un caracter mai degrabă general, în măsura în care

instanța nu pare să fi examinat situația bisericii adventiste în cauză.

În acest

context, reține că biserica frecventată de reclamant nu și

-

a reluat totuși

activitățile în aceleași condiții ca înainte de criza de sănătate.

Reclamantul

mai afirmă că biserica sa a continuat să ofere servi

cii religioase pentru un

17

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

număr limitat de participanți care au prezentat un test PCR negativ (supra,

pc

t. 31

).

În plus, potrivit informațiilor furnizate de Guvern și necontestate de

reclamant, serviciul religios a fost suspendat pentru anumite perioade la

sfârșitul anului 2020 și începutul anului 2021 (supra, pc

t.

36).

68.

Curtea deduce din acest lucru că, în perioada în cauză, activitatea

bisericii a fost afectată de criza sanitară, întrucât accesul la serviciul religios

a fost condiționat, sau chiar suspendat, pentru toți coreligio

narii

reclamantului și reprezentații cultului. Aceasta consideră, de asemenea, că

evoluția situației sanitare și imprevizibilitatea acesteia (a se vedea,

mutati

s

mutandis, Fenech

, citată anterior, pct. 130

in fine

) trebuie să fi pus o serie

de

probleme pen

tru autoritățile penitenciare în organizarea sau monitorizarea

activităților de natură religioasă ale deținuților. Prin urmare, este de părere că

trebuie să li se acorde o marjă largă de apreciere (supra, pc

t.

5

3

),

mai ales că,

în speță, reclamantul a solicitat autorizația de a părăsi închisoarea și de a intra

în contact cu persoane din afara acesteia. Într-

adevăr, importanța principiului

solidarității sociale [a se vedea,

mutatis mutandi

s

,

Vavřička și alții împotriva

Republicii Cehe

(MC), nr. 47621/13 și alte 5

, pct. 279, 8 aprilie 2021] treb

uie

luată în considerare în contextul specific al mediului penitenciar. Astfel,

riscul de contaminare în afara închisorii și de introducere a v

irusului în mediul

închis al acestei instituții trebuie să fi avut cu siguranță o pondere importantă

în decizia autorităților penitenciare, într

-

un moment în care măsurile de

prevenire se axau, printre altele, pe prevenirea contactelor și pe izolare sau

ca

rantină [a se vedea,

mutatis mutandis,

Terheș

, (decizie citată anterior), pct.

20-

29 și 39

-40 ; a se vedea de asemenea,

Fenech

, citată anterior, pct. 136

privind disponibilitatea vaccinurilor în mediul penitenciar). Curtea admite că

a fost dificil pentru a

utorități să reacționeze instantaneu la această situație și,

cu atât mai mult, imediat după fiecare schimbare a situației sanitare.

69.

Curtea ia în considerare argumentele Guvernului în ceea ce privește

aplicarea un

or soluții alternative și introducerea videoconferinței în

penitenciarul Jilava pentru a permite practicarea cultului adventist (supra, pct.

3

7

).

Aceasta observă că, potrivit afirmațiilor Guvernului

- care nu au fost

contrazise de reclamant -

închisoarea Jilava, unde a fost deținut reclamantul,

a fost prima închisoare care a oferit asistență religioasă online. Această soluție

pusă în aplicare de autoritățile penitenciare este în concordanță cu practicile

care s-

au dezvoltat în general în timpul crizei sanitare și cu recomandarea

CPT de a compensa orice restrângere a contactelor cu lumea exterioară printr

-

un acces sporit la alte mijloace de comunicare (supra, pct.

25).

Curtea

consideră că acesta este un element important de luat în considerare în analiza

sa. De asemenea, aceasta observă că unul dintre intervenienți a abordat

această problemă în observațiile sale și a exprimat opinia că o astfel de

practică ar putea fi avută în vedere (supra, pc

t.

42).

Reclamantul nu a contestat

afirmațiile Guvernului conform cărora el a refuzat să participe la aceste

activități online și nu a explicat Curții motivele refuzului său. Or, chiar dacă

astfel de măsuri nu pot înlocui pe deplin participarea directă la servi

ciul

18

HOTĂRÂREA CO

NSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

religios, Curtea consideră că autoritățile naționale au depus eforturi

rezonabile pentru a contrabalansa restrângerile hotărâte în timpul pandemiei.

70.

De asemenea, Curtea observă că plângerea reclamantului se referă la

o situație punctuală. În fața Curții, persoana în cauză nu a invocat faptul că ar

fi formulat alte cereri referitoare la exercitarea dreptului la respectarea

libertății sale de religie și că acestea i s

-

ar fi refuzat. Situația de care se

plângea

nu era, prin urmare, una continuă care l

-

ar fi scutit de obligația de a

exercita căile de atac pe care le avea la dispoziție în temeiul dreptului intern

(a se vedea,

mutatis mutandis, Saran împotriva României

, nr. 65993/16, pct.

23-24, 10 noiembrie 2020, p

rivind căile de atac care trebuie exercitate sau

reînnoite în ceea ce privește cererile de mese specifice în conformitate cu

preceptele religioase) sau, cel puțin, de a

-

și reînnoi cererile în funcție de

evoluția pandemiei. Având în vedere caracterul imprevizibil și fără precedent

al crizei sanitare, Curtea consideră că autoritățile penitenciare ar trebui să

dispună de o marjă de manevră largă și că ar fi fost dificil pentru acestea să

instituie din proprie inițiativă un protocol de răspuns imediat. De aseme

nea

,

constată că reclamantul nu a furnizat niciun detaliu concret cu privire la

situația sa începând cu luna iulie 2020 și, în special, cu privire la modul în

care și

-

a putut exercita libertatea de religie după această dată.

71.

În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că decizia autorităților

penitenciare de a-i refuza reclamantului permisiunea de a participa la

serviciul religios al bisericii sale în afara închisorii nu a fost luată fără ca

acestea să nu țină seama de circumstanțele individuale ale persoanei în cauză

[a se vedea,

a contrario, Abdullah Yalçın împotriva Turciei (

nr. 2), nr.

34417/10, pct. 32-

34, 14 iunie 2022] și evoluția crizei sanitare. Având în

vedere marja de apreciere a autorităților naționale în contextul specific și fără

precedent al acestei crize, Curtea concluzionează că dreptul reclamantului de

a-

și manifesta religia nu a fost încălcat.

72.

În consecință, nu a fost încălcat art. 9 din Convenție.

PENTRU ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1.

Declară

cererea admisibilă;

2.

Hotărăște

că nu a fost încălcat art. 9 din Convenție.

19

HOTĂRÂREA CONSTANTIN

-LUCIAN SPÎNU ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

Redactată în limba franceză, apoi comunicată în scris la 11 octombrie

2022, în temeiul art. 77 §

2 și

art. 77 § 3 din Regulament.

Ilse Freiwirt

h

Gabriele Kucsko-Stadlmaye

r

Grefier adjunc

t

Președinte

20