CASE OF ERLICH AND KASTRO v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- No violation of Article 9 - Freedom of thought, conscience and religion (Article 9 - Positive obligations;Article 9-1 - Freedom of religion)
CASE OF ERLICH AND KASTRO v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2020)
Tradus
ș
i revizuit de
IER
(
http://ier.gov.r
o/
)
CURTEA
EUROPEANĂ
A DREPTURILOR OMULUI
SECȚIA
A PATRA
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
(Cererile nr. 23735/16
ș
i 23740/16)
HOTĂRÂRE
Art. 9
• Obligații
pozitive
• Măsurile
adecvate ale
administrației
penitenciare
în executarea unei
hotărâri
recunoscând dreptul
deținuților
de religie
iudaic
ă
de a avea mese
cușer • Soluția personalizată aplicabilă fără
întârziere
ș
i care
suplinește
lipsa unui cadru de reglementare specific pentru
deținuții
de
confesiune
iudaică • Cerinț
a de
condiții
speciale stricte pentru prepararea
meselor
cușer
cu impact asupra amplorii marjei de apreciere
recunoscută
statului
• Importanța colaborării administrației
penitenciare cu o
fundație
religioasă evreiască •
Amenajarea unei
bucătării
separate pentru preparare
a
meselor de
către deținuții
respectivi
•
Posibilitatea ca
reclamanții să
-
și
procure prin mijloace proprii produsele necesare
ș
i
să ceară
rambursarea
cheltuielilor printr-o
acțiune civilă separată
STRASBOURG
9 iunie 2020
DEFINITIVĂ
09/09/2020
Hotărârea
a
rămas definitivă
în
condițiile prevăzute
la art. 44 § 2 din
Convenți
e.
Poate suferi
modificări
de
formă.
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
În cauza Erlich
ș
i Kastro împotriva României,
Curtea
Europeană
a Drepturilor Omului
(Secția
a patra),
reunită
într-o
cameră compusă
din:
Yonko Grozev,
președinte
Iulia Antoanella Motoc,
Branko Lubarda,
Stéphanie Mourou-Vikström,
Georges Ravarani
,
Jolien Schukking,
Péter Paczolay,
judecători
,
ș
i Andrea Tamietti,
grefier adjunct de
secție
,
Având în vedere:
cererile (nr.
23735/16
ș
i 23740/16) îndreptate împotriva României prin
care doi
resortisanți
israelieni, domnii Nehemia Erlich
ș
i Charli Kastro
(„reclamanții”)
au sesizat Curtea în temeiul art.
34 din
Convenția
pentr
u
apărarea
drepturilor omului
ș
i a
libertăților
fundamentale
(„Convenția“)
la 20
aprilie 2016,
hotărârea
de a aduce cererile la
cunoștința
Guvernului român
(„Guvernul”),
observațiile părților,
după
ce a deliberat în camera de consiliu, la 19 mai 2020,
pronunță
prezenta
hotărâre, adoptată
la
aceeași dată:
INTRODUCE
RE
Prezentele cereri privesc asigurarea meselor
cușer
în Penitenciarul
Rahova, unde
reclamanții,
doi
cetățeni
israelieni de religie
iudaică, ș
i-au
executat pedeapsa cu închisoarea
.
ÎN FAPT
1.
Reclamanții
s-au
născut
în 1965
ș
i sunt
deținuți
la Giurgiu. Sunt
reprezentați
de Caraman, avocat.
Guvernul a fost reprezentat de agentul guvernamental, doamna Brumar,
reprezentantă permanentă
a României la Curtea
Europeană
a Drepturilor
Omului.
La momentul faptelor,
reclamanții își
executau pedeapsa cu închisoarea
la Penitenciarul Rahova
.
La date neprecizate,
reclamanții
s-au plâns separat la
judecătorul
d
e
supraveghere a
privării
de libertate din
această
unitate
că
nu primeau mese
cușer
în conformitate cu preceptele religiei lor. Plângerile au fost conexate.
Prin încheierea din 10 iulie 2015,
judecătorul menționat
mai sus le-a respins
cu motivarea
că reclamanții primiseră
anumite produse din partea familiilor
lor.
Judecătorul
a precizat
ș
i
că reclamanții
puteau solicita
direcției
1
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Penitenciarului Rahova
să
le ofere posibilitatea de a
cumpăra
produse
certificate
cușer
prin magazinul penitenciarului
ș
i
că părțile
interesate nu au
făcut
o astfel de cerere.
Judecătorul
a amintit
că legislația
în vigoare nu
permitea ca
deținuții să primească
alimente care trebuiau ulterior
să
fie
reîncălzite,
fierte sau
gătite
(exceptând cafeaua, ceaiul
ș
i laptele).
5.
Reclamanții
au contestat decizia
judecătorului
delegat cu supraveghere
a
privării
de libertate. Prin
hotărârea
din 1 octombrie 2015,
Judecătoria
București
a admis cererile acestora. Aceasta nota
că
Penitenciarul Rahova nu
dispunea de înlesnirile necesare
pregătirii
de mese
cușer ș
i
că achiziționare
a
de
către
penitenciar a unor astfel de mese de la un furnizor extern presupunea
subvenționarea
unui buget specific
ș
i punerea în aplicare a unei proceduri de
achiziții
publice. Preciza
că
aceste aranjamente luau un anume timp, ceea ce
i-ar priva pe
reclamanți
de dreptul la mese în conformitate cu
cerințele
religiei
lor în
această
pe
rioadă.
În
consecință, instanța
a dispus ca Penitenciarul
Rahova:
„[...] să permită reclamanților să primească
zilnic (suportând costul)
hrană
de tip
cușer,
în cantitatea
necesară
pentru satisfacerea nevoilor personale ale acestora (inclusiv
alimente necesitând
încălzire,
coacere, fierbere sau alte tratamente termice pentru a fi
consumate)
,
să
asigure distribuirea hranei în
aceleași condiții
ca acelea oferite celorlalte
persoane
deținute, ș
i
să
asigure
facilități
de conservare a alimentelor în zilele în care
acestea nu pot fi livrate.
”
6.
Instanța
a
hotărât că
prevederile normative care nu permiteau ca
deținuții
să primească
alimente necesitând
să
fie
reîncălzite
sau
gătite
nu puteau fi
aplicate în
speță
întrucât acestea erau de o valoare
juridică inferioară
legii
organice privind executarea pedepselor,
Constituției ș
i
Convenției,
car
e
garantau dreptul la libertatea de religie. În plus, a considerat
că
Penitenciarul
Rahova nu dispunea de înlesnirile care
să permită reclamanților
exercitarea
dreptului în
cauză
.
Referitor la costul meselor,
instanța
a considerat
că reclamanții
puteau
solicita rambursarea în limitele
prevăzute
de norma de
hrană aplicabilă
deținuților. Totuși,
aceasta a precizat
că
referitor la
competența
de control în
materie, aceasta le revenea
instanțelor
civile de drept comun, care aveau
sarcina
să
se
pronunțe
în acest scop. Nu reiese din dosar
că reclamanții
ar fi
introdus la
instanțele
civile o astfel de
acțiune.
8.
Părțile
nu au
arătat dacă
alimentele certificate
cușer
se aflau în vânzare
în magazinul Penitenciarului Rahova
.
CADRUL JURIDIC INTERN RELEVANT
I.
CONSTITUȚI
A
9.
Dispozițiile
relevante în
speță
din
Constituția
României sunt redactat
astfel:
2
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Art. 29
„1.
Libertatea gândirii
ș
i a opiniilor, precum
ș
i libertatea
credințelor
religioase nu pot
fi
îngrădite
sub nici o
formă.
Nimeni nu poate fi constrâns
să
adopte o opinie ori
să
adere la o
credință religioasă,
contrare convingerilor sale.
Libertate
a
conștiinței
este
garantată;
ea trebuie
să
se manifeste în spirit de
toleranță
ș
i de respect reciproc.
[...]
”
II. LEGEA PRIVIND LIBERTATEA
RELIGIOASĂ
Legea nr. 489/2006 privind libertatea
religioasă ș
i regimul general al
cultelor
comportă,
în
anexă,
o
listă
a
„cultelor
recunoscute în
România“
,
cuprinzând denumirile cultelor
ș
i ale
asociațiilor
religioase admise prin lege.
Federația Comunităților Evreiești
din România
figurează
în respectiva
anex
ă
la
numărul
1
6.
III. LEGEA PRIVIND EXECUTAREA PEDEPSELOR
Legea nr.
254/2013 privind executarea pedepselor
ș
i a
măsurilor
privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
(„Legea
nr.
254/2013“)
prevede
următoarele
în
părțile
relevante în
spețăː
Art. 5
0
–
Hrana persoanelor condamnate
„1. Administrația fiecărui
penitenciar
asigură condiții
adecvate pentru prepararea,
distribuirea
ș
i servirea hranei potrivit normelor de
igienă
a
alimentației,
în
funcție
de
vârstă,
starea de
sănătate,
natura muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase
asumate de
către
persoana
condamnată
printr-o
declarație
pe propr
ia
răspundere
.
[...]
Normele minime obligator
ii de
hrană
se stabilesc,
după
consultarea un
or
specialiști
în nut
riție,
prin ordin al ministrului
justiției. ”
Art. 5
6
–
Exercitarea drepturilor persoanelor condamnate
„1. „Exercitarea
drepturilor persoanelor condamnate nu poate fi
îngrădită
decât în
limitele
ș
i în
condițiile prevăzute
de
Constituție ș
i lege.
Împotriva
măsurilor
privitoare la exercitarea drepturilor
prevăzute
de prezenta lege,
luate de
către administrația
penitenciarului, persoanele condamnate pot face plângere la
judecătorul
de supraveghere a
privării
de libertate, în termen de 10 zile de la data când
au luat
cunoștință
de
măsura luată.
[...]
”
Art. 5
8
–
Libertatea
conștiinței ș
i a opiniilor, precum
ș
i libertatea
credințelor
religioas
e
„1.
Libertatea
conștiinței ș
i a opiniilor, precum
ș
i libertatea
credințelor
religioase ale
persoanelor condamnate nu pot fi
îngrădite
.
3
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Persoanele condamnate au dreptul la libertatea
credințelor
religioase,
fără
a aduce
atingere
libertății credințelor
religioase ale celorlalte persoane condamnate.
Persoanele condamnate pot participa, pe baza liberului
consimțământ,
la servicii
sau întruniri religioase organizate în penitenciare, pot primi vizite ale
reprezentanțil
or
cultului respectiv
ș
i pot procura
ș
i
deține publicații
cu caracter religios, precum
ș
i
obiecte de cult.
”
IV. ORDINE AL MINISTRULUI
JUSTIȚIEI Ș
I ALE GUVERNULUI
Ordinul ministrului
justiției
nr. 1072/2013
pentru aprobarea
Regulamentului privind
asistența religioasă
a persoanelor private de libertat
e
aflate în custodia
Administrației Naționale
a Penitenciarelor era în vigoare de
la 3 aprilie 2013
până
la 28 noiembrie 2016. Acesta prevedeau
următoarele
în
dispozițiile
relevante în
speță:
Art. 6
„[...
]
Persoanele aflate în custodia
Administrației Național
e
a Penitenciarelor pot soli
cita
hrană
potrivit
prescripțiilor
cultelor sau
asociațiilor
religioase recunoscute de lege [...].
Primirea de
hrană
potrivit
prescripțiilor
cultelor sau
asociațiilor
religioase recunoscute
de lege est
e
supusă
regimului regulamentar cu privire la primirea pachetelor.
”
13.
Hotăr
ârea de guvern nr. 157/2016 pentru aprobarea Regulamentului de
aplicare a Legii nr. 254/2013 este
redactată
astfel în
dispozițiile
relevante în
speță:
Art. 11
3
– Alimentația deținuților
„1. Administrația
locului de
deținere asigură deținuților,
de 3 ori pe zi, o
hrană variată,
corespunzătoar
e
calitativ
ș
i cantitativ regulilor de
igienă
a
alimentației,
conform vârstei,
stării
de
sănătate ș
i naturii muncii prestate, cu respectarea convingerilor religioase
asumate de
deținut, după
caz, cu ocazia depunerii în penitenciar sau a
aderării
liber
consimțite ș
i dovedite la alte culte recunoscute de statul român, în perioada
executări
i
pedepsei
.
[...]
4.
Administrația
locului de
deținere asigură condiții
de servire a hranei, de
regulă
în
săli
de mese, precum
ș
i dotarea
necesară
pentru prepararea, distribuirea
ș
i servirea
hranei, potrivit normelor stabilite de Ministerul
Sănătății.
Prepararea hranei se face sub controlul
ș
i supravegherea personalului de specialitate
al locului
de
deținere. ”
Art. 14
8
–
Greutatea, nu
mărul
pachetelor
ș
i categoriile de bunuri ce pot fi primite,
cumpărate, păstrate ș
i folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative
de libertate
„1. Deținuți
i
au dreptul de a primi,
cumpăra, păstra
ș
i de a folosi pe perioada
detenție
i
bunuri de natura celor
prevăzute
în anexa nr.
1.
[...]
4
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
4.
Deținuții
au dreptul de a primi, lunar, un pachet cu produse alimentare în greutate
de maximum 10 kg, la care se poate
adăuga
o cantitate de maximum 6 kg de fructe
ș
i
legume
.
Pachetele
prevăzute
la alin. (4), precum
ș
i bunurile
ș
i obiectele
prevăzute
în anexa
nr. 1 se primesc cu ocazia
efectuării
vizitelor
.
Primirea, folosirea
ș
i
păstrarea
bunurilor, inclusiv a celor alimentare, se fac cu
respectarea regulilor de
igienă ș
i a
măsurilor
de
siguranță
impuse de
administrați
a
penitenciarul
ui.
[...]
8.
Deținuților
le este
interzisă:
a) primirea de produse alimentare care, în vederea consumului,
necesită încălzire,
coacere, fierbere sau alte tratamente termice;
b)
cumpărarea
de produse alimentare
ușor
alterabile ori care, în vederea consumului,
necesită încălzire,
coacere, fierbere sau alte tratamente termice, cu
excepția
cafelei,
ceaiului, laptelui
ș
i a supelor instant
;
c) primirea
ș
i
cumpărarea
de
lămâi ș
i derivate ale acestora.
[...]
”
DREPTUL
INTERNAȚ
IO
NAL RELEVANT
Recomandarea Rec(2006)2 a Comitetului de
Miniștri
al Consiliului
Europei
către
statele membre referitoare la Regulile Penitenciare Europene
(adoptată
la 11 ianuarie 2006),
indică după
cum
urmează
în
părțile
relevant
e
în
speță:
Regimul alimentar
„22.1 Deținuții
trebuie
să
beneficieze de un regim alimentar care
să țină
cont de
vârstă,
stare de
sănătate, condiție fizic
ă,
religie,
cultură
ș
i de natura muncii pe care o
prestează
.
22.2
Legislația internă
trebuie
să
stabil
ească
criteriile de calitate ale regimului
alimentar, precizând, în special,
conținutul
energetic
ș
i proteic minimal.
22.3 Mâncarea trebuie
să
fie
pregătită ș
i
servită
în
condiții
igienice.
22.4 Zilnic trebuie
să
se asigure trei mese, la intervale de timp rezonabile.
[...]
”
Libertatea de gândire, de
conștiință ș
i de religie
„29.1 Deținuților
trebuie
să
li se respecte libertatea de gândire, a
conștiinței ș
i a
religiei.
29.2 Regimul penitenciar trebuie
să
fie organizat astfel încât
să permită deținuților să
-
și
manifeste religia
ș
i convingerile,
să
participe la slujbe sau la întruniri,
să primească
vizitele
reprezentanților
religiei lor
ș
i
să aibă cărți
sau
publicații
cu caracter religios sau
spiritual.
5
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
29.3
Deținuții
nu pot fi
obligați să
practice anumite religii sau
să aibă
anumit
e
convingeri,
să
participe la slujbe sau reuniuni religioase, la practici cu caracter religios
sau
să
accepte vizita unui reprezentat al unei religii.
”
Comentariul la Recomandarea Rec(2006)2 cuprinde
următoarele
precizări:
Regimul alimentar
–
Regula 2
2
„O funcție esențială
a
autorităților
penitenciare este
să
asigure
deținuților
o
hrană
satisfăcătoare.
Modificarea titlului acestei
secțiuni
a regulilor
(„Regimul alimentar”
în
loc de
„Hrana”) își
propune
să
sublinieze aceasta. Aranjamentele conform
căror
a
deținutul își asigură
individual hrana nu sunt interzise de
regulă,
dar
dacă
era cazul, ar
fi mai bine
să
se asigure
deținutului
trei mese pe zi. În anumite state,
autoritățil
e
penitenciare permit
deținuților să
-
și
prepare singuri mesele, deoarece le
oferă
o
perspectivă
asupra laturilor pozitive ale
vieții
în comunitate. Astfel, acestea le pun la
dispoziție instalațiile
adecvate, precum
ș
i o cantitate de
hrană suficientă
pentru
necesitățile
lor
nutrițional
e.
Regula 22.2
obligă
în prezent în mod specific
autoritățile naționale să includă
criteriile
de calitate ale regimului alimentar în
legislația internă.
Aceste criterii trebuie
să țină
seama de nevoile alimentare ale diferitelor categorii de
deținuți. Odată
definite astfel de
cerințe
specifice, sistemele de
inspecție internă,
ca
ș
i organele
naționale ș
i
internaționa
le
de control vor ave
a la
dispoziție
o
bază
care permite stabilirea faptu
lui
dacă necesitățil
e
de
hrană
ale
deținuților
sunt îndeplinite conform legii.
[...]
”
Libertatea de gândire, de
conștiință ș
i de religie
–
Regula 29
„Regulile
penitenciare au considerat neproblematic
până
în prezent locul religiei în
penitenciar
ș
i s-au limitat la
recomandări
pozitive despre cele mai bune moduri de
organizare
a
vieții
religioase în penitenciar. Cu toate acestea,
creșterea
în anumite
țări
a
numărului
de
deținuți animați
de
credințe
religioase puternice
necesită
o abordare mai
bine
fundamentată
cu privire la principii, ca
ș
i adoptarea unor exige
nțe
pozitive
.
Regula 29.1
urmărește să
asigure
recunoașterea libertății
de religie
ș
i a
libertății
de
gândire
ș
i de
conștiință,
în conformitate cu art. 10 din
Convenția europeană
a drepturilor
omului
.
Regula 29.
2
adaugă obligația pozitivă
a
autorităților
penitenciare de a facilita prac
tica
religioasă ș
i respectarea
credințelor deținuților.
S-ar putea adopta diverse
măsuri
în
această privință.
Regula 22 prevede deja ca
cerințele
legate de convingerile religioase
să
fie luate în considerare în regimul alimentar al
deținuților.
În
măsura
în care este
posibil,
lăcașuri
de cult
ș
i de reuniune trebuie
să
fie oferite în fiecare penitenciar
persoanelor private de libertate de diverse religii
ș
i confesiuni. Când într-un penitenciar
se
află
un
număr
suficient de
deținuți
care
aparțin
unei singure religii, trebuie autorizat
un reprezentat al acestei religii. În cazul în care
numărul
de
deținuți
o
justifică ș
i
dacă
permit
condițiile,
persoana
desemnată
va trebui
să îndeplinească această funcție
cu
normă întreagă.
Reprezentantul calificat trebuie autorizat
să țină
slujbe regulate,
să
organizeze
activități ș
i
să aibă
întâlniri private cu
deținuții
care
aparțin
religiei sale.
Niciunei persoane private de libertate nu i se va refuza accesul la un reprezentant agreat
al unei religii.
Regula 29.3 este
menită să
protejeze
deținuții
de presiunile nejustificate în domeniul
religios. Aceste aspecte sunt abordate în
secțiunea generală
care
subliniază că
practic
a
6
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
religioasă
nu trebui
e
privită
în principal ca un aspect al programul
ui de
deten
ț
ie, ci ca
o
chestiune de interes general privind toate persoanele private de libertate.
”
ÎN DREPT
I.
OBSERVAȚII
PRELIMINAR
E
A. Cu
privire la conexarea cererilor
16.
Ț
inând seama de
asemănarea
cererilor, Curtea
consideră
oportun
să
dispu
nă
conexarea lor (art. 42 § 1 din Regulamentul
Curții).
B. Cu
privire la obiectul cererilor
Curtea
remarcă
mai întâi
că
în formularele lor de cereri,
reclamanții
au
exprimat
doleanțe
privind asigurarea meselor
cușer
în Penitenciarul Rahova
ș
i
că
aceste plângeri au fost comunicate Guvernului. Dat fiind
că,
în
observațiile
lor,
reclamanții
pretind
că situația persistă
în penitenciarele
Mărgineni ș
i Giurgiu, unde au fost apoi
transferați,
trebuie
să
se constate
că
părțile
interesate nu au indicat concret ce aranjamente au fost
făcute
în aceste
unități ș
i
că
nu au demonstrat
că
au depus,
după
transferare, cereri pentru a
primi mese
cușer ș
i
că
s-au lovit de un refuz.
Curtea
consideră că
acestea sunt
doleanțe
noi, nedetaliate prin
elemente de
probă, ș
i
că
acestea nu constituie capete de plângere cu privire la
care
părțile
au
făcut
schimb de
observații.
Prin urmare, nu este necesar
să
se
examineze plângerile respective în
această etapă
a procedurii [a se vedea,
mutatis mutandis
,
Nuray
Șen
împotriva Turciei (nr.
2)
, nr.
25354/94
,
pct. 199-200,
30 martie 2004;
Piryanik împotriva Ucrainei
, nr.
75788/01,
pct. 19-20,
19 aprilie 2005
ș
i
M.C.
ș
i
alții
împotriva Italiei
, nr.
5376/11,
pct. 54, 3 septembrie 2013).
II. CU
PRIVIRE LA PRETINSA
ÎNCĂLCARE
A ART. 9 DIN
CONVENȚI
E
19.
Reclamanții
pretind
că
s-a adus atingere
libertății
lor de religie pe
motivul
că autoritățile
Penitenciarului Rahova nu le-au furnizat mesele în
conformitate cu preceptele religiei lor.
Aceștia invocă
art.
3
ș
i art.
14 din
Convenție ș
i art. 1 din Protocolul nr. 12 la
Convenție.
Curtea
reamintește că
nu este
obligată
de motivele de drept invocate de un
reclamant în temeiul
Convenției ș
i al protocoalelor la aceasta
ș
i
că
poat
e
decide ce încadrare
juridică să
dea faptelor
corespunzătoare
unui
capăt
d
e
cerere examinându-l în contextul articolelor sau
dispozițiilor Convenției,
altele decât cele invocate de reclamant [
Radomilja
ș
i
alții
împotriva
Croație
i
(MC), nr. 37685/10
ș
i 22768/12, pct. 126, 20 martie 2018].
7
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
În
speță, consideră că
respectivul
capăt
de cerere trebuie examinat sub
incidența
art. 9 din
Convenție,
redactat
după
cum
urmează:
„1.
Orice
persoană
are dreptul la libertatea de gândire, de
conștiință ș
i de religie; acest
drept include libertatea de
a-
și
schimba religia sau convingerea, prec
um
ș
i libertatea
de
a-
și
manifesta religia sau convingerea în mod individual sau în colectiv, în public sau
în particular, prin cult,
învățământ,
practici
ș
i îndeplinirea ritualurilor.
Libertatea de a-
și
manifesta religia sau convingerile nu poate face obiectul altor
restrângeri decât acelea care,
prevăzute
de lege, constituie
măsuri
necesare, într-o
societate
democratică,
pentru
siguranța
pub
l
ică, protecția
ordinii, a
sănătății
sau a
moralei publice ori pentru protejarea drepturilor
ș
i
libertăților
altora.
”
A. Cu
privire la admisibilitat
e
Guvernul nu a ridicat vreo
excepție
de inadmisibilitate a cererilor
.
Curtea
observă că
Guvernul nu
contestă
faptul
că
art. 9 din
Convenție
este aplicabil. Într-
adevăr,
a
reținut
deja
că restricțiile
sau
prescripțiil
e
alimentare pot
ț
ine de practicarea unei religii [
Vartic împotriva României
(nr. 2)
, nr.
14150/08, pct.
35, 17 decembrie 2013]. Preceptele alimentare
specifice religiei iudaice, în special cu privire la alimentele care pot sau nu
pot fi mâncate
ș
i la modul în care se
prepară,
sunt explicate în detaliu în
hotărârea
Cha’are
Shalom Ve Tsedek împotriva
Franței
[(MC), nr. 27417/95,
pct. 13-19, CEDO 2000-VII].
Constatând, de altfel,
că
cererile nu sunt în mod
vădit
nefondate, nic
i
inadmisibile pentru vreun alt motiv
prevăzut
de art. 35 din
Convenție,
Curte
a
le
declară
admisibile.
B. Cu
privire la fond
Argumentele
părților
a) Guvernul
Guvernul
afirmă că reclamanții
au beneficiat de
„Norma
de
hrană
nr.
18“, aplicabilă deținuților
bolnavi
adepții
altor religii decât religia
majoritară
din România, în sensul de a lua în considerare atât convingerile,
cât
ș
i starea lor de
sănătate
(primul reclamant
suferă
de diabet). Expune
următoarele:
Penitenciarul Rahova a amenajat o
bucătărie
pentru prepararea
meselor
cușer,
la care
deținuții
de confesiune
iudaică
sunt
aduși să
participe;
condițiile
de preparare a meselor au fost aprobate de
către Fundația
Chaba
d
Lyubavitshi
, care a furnizat, de asemenea, produse alimentare;
președintele
acestei
fundații
s-a deplasat la Penitenciarul Rahova la 21 octombrie 2015
pentru a
sfinți bucătăria;
în continuare,
reprezentanții fundației
au
făcut
vizit
e
reclamanților
în penitenciar de
ș
ase ori cu ocazia
sărbătorilor
religioase,
atunci când cei din
urmă
au primit obiecte de cult
ș
i produse alimentare
specifice pentru aceste
sărbători;
pe de
altă
parte, în 2011,
Administrația
8
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
Națională
a Penitenciarelor încheiase un protocol de colaborare cu
Federația
Comunităților Evreiești
din România pentru a-i asista pe
deținuți
în vederea
reintegrării
lor în societate. Guvernul
adaugă că
recl
amanții
nu au formulat
acțiuni
civile în
despăgubiri
pentru cheltuielile cu mesele pe care
ș
i le-au
procurat prin mijloace proprii.
În
observațiile
sale suplimentare, Guvernul a transmis documente
furnizate de Penitenciarul Rahova pe tema
prețurilor
produselor alimentare
disponibile în magazinul penitenciarului.
Rezultă că autoritățile
penitenciare
au verificat în mod regulat în 2014
ș
i 2015
prețurile
practicate în acest punct
de vânzare,
că
le-au comparat cu
prețurile
medii afi
ș
ate în magazine din
apropiere
ș
i
că
le-au indicat administratorilor magazinul penitenciarul
ui
să
le
scadă
atunci când erau mai mari decât
prețurile
medii
.
b)
Reclamanț
ii
26.
Reclamanții susțin că
România nu a adoptat
legislația
de re
cunoaștere
a religiei iudaice
ș
i de stabilire
a
cerințelor
în materie d
e
hrană. Apreciază că
autoritățile
au
obligația
de a reglementa în acest sen
s.
27.
Reclamanții
se plâng
că
au fost
nevoiți să obțină
o decizie
judecătorească
pentru a le fi recunoscut dreptul de a beneficia de mese în
conformitate cu
cerințele
religiei lor
ș
i
că această
decizie a fost
lipsită
de efect
asupra perioadei anterioare
pronunțării.
Ei
consideră că diligențele
autorităților
nu au fost suficiente, din moment ce exercitarea religiei lor era
un fapt zilnic
ș
i nu se limita numai
la
sărbătorile
religioase.
Susțin că
bugetul
consacrat de familiile
ș
i de prietenii lor
achizițiilor
de alimente pentru ei se
ridică
la aproximativ 1 000 euro p
e
lună, că prețurile
practicate de magazinu
l
penitenciarului sunt exorbitante
ș
i
că
anumite produse nu sunt certificate
cușer. Precizează că
preceptele religioase la care au aderat
implică
în special
existenta unei
bucătării
separate
ș
i
prezența
rabinului pentru slujba religioa
s
ă
în timpul
pregătirii
hranei. În cele din
urmă, reclamanții consideră că
statul ar
trebui
să
asigure un buget suplimentar specific pentru aprovizionarea meselor
deținuților
de
credință iudaică ș
i
argumentează că
un astfel de buget nu ar cere
un efort extraordinar din partea statului.
Consideră probă
faptul
că,
în
estimarea lor,
numărul
de persoane de
credință iudaică deținute
în
penitenciarele române era de numai opt la momentul faptelor.
Motivarea
Curții
a) Principii
general
e
Curtea
reamintește că,
astfel cum este
apărată
la art. 9 din
Convenție,
libertatea de gândire, de
conștiință ș
i de religie
reprezintă
unul din
fundamentele unei
„societăți democratice”
în sensul
Convenției. Această
libertate este, în dimensiunea sa
religioasă
, printre elementele cele mai
esențiale
ale
identității credincioșilor ș
i ale
concepției
lor despre
viață,
dar
este
ș
i un bun
prețios
pentru atei, agnostici, sceptici sau
indiferenți.
În joc se
9
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
află
pluralismul
– obținut
cu costuri mari de-a lungul secolelor
–
care nu poate
fi disociat de o astfel de societate.
Această
libertate
implică,
printre altele, pe
cea de a adera sau nu la o religi
e
ș
i cea de a o practica sau nu
[
S.A.S. împotriva
Franței
(MC), nr. 43835/11, pct. 124, CEDO 2014 (extrase)].
Cu toate
că
libertatea de religie
ț
ine de forul interior, în primul rând,
aceasta
implică,
de asemenea,
că
fie individual, fie privat
ș
i în mod colectiv,
în public, precum
ș
i în cercul celor care
împărtășesc aceeași credință.
Art. 9
din
Convenție enumeră
diferitele forme pe care le poate lua manifestarea unei
religii sau convingeri,
ș
i anume cult,
învățământ,
practici
ș
i îndeplinirea
ritualurilor [
Cha’are
Shalom Ve Tsedek
,
citată
anterior, pct. 73
ș
i
Leyla
Șahi
n
împotriva Turciei
(MC), nr. 44774/98, pct. 105, CEDO 2005-XI].
Într-o societate
democratică,
în care mai multe religii
coexistă
în cadrul
aceleiași populații,
se poate dovedi
necesară adăugarea
de
limitări
la
această
libertate de a-
și
manifesta religia sau convingerile, pentru a concilia interesele
diferitelor grupuri
ș
i pentru a asigura respectarea convingerilor tuturor
(
Kokkinakis împotriva Greciei
, 25 mai 1993, pct. 33
in fine
, seria A nr. 260-
A).
Totodată,
aceasta decurge din art. 9 § 2
ș
i din
obligațiile
pozitive care
revin statului în temeiul art.
1 din
Convenție,
de a
recunoaște oricărei
persoane aflate sub
jurisdicția
sa drepturile
ș
i
libertățile
definite în aceasta
(
Leyla
Șahin
,
citată
anterior, pct. 106)
.
Trebuie reamintit, de asemenea, rolul subsidiar fundamental al
mecanismului
Convenției. Autoritățile naționale
se
bucură
de o legitimitate
democratică directă ș
i,
așa
cum Curtea a declarat în mod repetat, sunt în
principiu mai în
măsură
decât
instanța internațională
pentru a se
pronunța
cu
privire la
necesitățile ș
i contextele locale. Atunci când în joc sunt probleme
de
politică generală,
asupra
cărora
pot exista în mod rezonabil
divergenț
e
profunde într-un stat democratic, trebuie
să
se acorde o
importanță
spec
ială
rolului decidentului
național.
În ceea ce
privește
art. 9 din
Convenție,
este
oportun, în principiu,
să
se acorde statului o
largă marjă
de apreciere pentru a
decide
dacă ș
i în ce
măsură
este
„necesară”
o restrângere a dreptului de a-
și
manifesta religia sau convingerea (
S.A.S. împotriva
Franței
,
citată
anterior,
pct. 129). Astfel, pentru a stabili dimensiunea marjei de apreciere într-o
cauză
dată,
Curtea trebuie
totodată să
ia în considerare problema
specifică
din cauza
respectivă
(a se vedea, în special,
Manoussakis
ș
i
alții
împotriva Greciei
, 26
septembrie 1996, pct. 44,
Culegere
1996-IV
ș
i
Leyla
Șahin
,
citată
anterior,
pct. 110).
În
sfârșit, deși
limita dintre
obligațiile
pozitive
ș
i negative ale statului
în raport cu Co
nvenția
nu se
pretează
unei definiri precise, principiile
aplicabile sunt
totuși
comparabile. În special, în cele
două
cazuri, trebuie lua
t
în considerare justul echilibru de
menținut
între interesul general
ș
i interesele
individuale, statul beneficiind în orice
situație
de o
marjă
de apreciere
[
Eweida
ș
i
alții
împotriva Regatului Unit
, nr. 48420/10
ș
i alte 3 cereri, pct. 84
in fine
, CEDO 2013 (extrase)].
10
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
b) Aplicarea
acestor principii în
speță
Curtea
consideră că
trebuie
să
examineze plângerile
reclamanților
în
lumina
obligațiilor
pozitive decurgând din art. 9 din
Convenție
[a se vedea,
mutatis mutandis
,
Vartic (nr. 2)
,
citată
anterior, pct. 44].
În acest scop, Curt
ea
observă că
statul român a consacrat în mod expres
dreptul la libertatea
religioasă,
atât la nivelul
Constituției,
cât
ș
i la nivel
legislativ
ș
i
că
religia
iudaică figurează
printre cultele recunoscute oficial (a
se vedea supra, pct. 9
ș
i 10). Argumentul
reclamanților
potrivit
căruia
statul
pârât nu a adoptat
legislația
de
recunoaștere
a religiei iudaice (supra, pct. 26
)
trebuie, prin urmare, exclus. Cu toate
că
argumentul persoanelor interesate
constă
în a spune
că
statul pârât nu a adoptat nicio reglementare
specifică
privind
condițiile
în care
deținuților
de religie
iudaică
li se pot acorda mese
cușer
atunci când
execută
o
pedeapsă
cu închisoarea, Curtea
notează că
Legea
nr. 254/2013
ș
i reglementarea
decisă
în vederea
aplicării
sale definesc
modalităț
ile de exercitare a dreptului la libertatea
religioasă
în
detenție,
inclusiv în ceea ce
privește
hrana
cerută
de respectarea preceptelor religioas
e
(supra, pct. 11-13).
Consideră că această legislație stabilește
cadrul normati
v
general, suficient de previzibil
ș
i detaliat cu privire la exercitarea dreptului la
libertatea de religie în mediul penitenciar. În ceea ce
privește
argumentul
reclamanților
care viza pretinsa
absență
a unei
reglementări
specifice de
stabilire în detaliu a
modalităților
de alocare, preparare
ș
i de distribuire a
meselor
cușer
în mediul carceral, Curtea
consideră că opțiunea
de a adopta
sau nu o reglementar
e
detaliată
privind
modalitățile
de exercitare a unei religii
date în mediul penitenciar
ț
ine, mai
degrabă,
de marja de apreciere a
autorităților
statului, care sunt mai în
măsură
pentru a se
pronunța
cu privire
la
necesitățile ș
i contextele locale (a se vedea,
mutatis mutandis
,
S.A.S.
împotriva
Franței,
citată
anterior, pct. 129). În acest scop, Curtea
reține că,
din punctul de vedere al
reclamanților înșiși,
la momentul faptelor, numai opt
persoane de
credință iudaică
erau
deținute
în penitenciarele române (supra,
pct. 27).
În plus, Curte
a
remarcă
faptul
că Judecătoria București
a
hotărât
pentru
o
soluțio
nare
individualizată adecvată
nevoilor speciale ale
reclamanților ș
i a
permis astfel compensarea lipsei unui cadru de reglementare specific pentru
deținuții
de confesiune
iudaică ș
i oferirea unei
soluții
aplicabile
fără
întârzier
e
(supra, pct. 5). Curtea c
onsideră
meritele unei astfel de
abordări, compatibilă
cu principiul
subsidiarității,
în
măsura
în care
judecătoria
a adoptat o
soluționare concretă
care a avut avantajul de a putea fi
aplicată
imediat de
către autoritățile
penitenciare de la Rahova.
Mai concret, Curtea
evidențiază că judecătoria
a dispus ca
administrația
Penitenciarului Rahova
să permită reclamanților
primirea zilnic
de mese
cușer,
în cantitatea
necesară
pentru a le îndeplini nevoile personale,
să
asigure distribuirea meselor în
aceleași condiții
ca cele oferite celorlalte
persoane
deținute,
precum
ș
i
să
garanteze înlesnirile necesare
păstrării
meselor în zilele când acestea nu puteau fi livrate (supra, pct. 5).
Constată că,
11
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
în conformitate cu
observațiile
Guvernului, necontestate de
către reclamanți,
hotărârea judecătoriei
a fost
pusă
în aplicare de
către autoritățile
penitenciare
de la Rahova (supra, pct. 24). Respinge prin urmare argumentul
reclamanților
potrivit
căruia trebuiseră să obțină
o decizie
judecătorească
pentru a le fi
recunoscut dreptul de a beneficia de mese în conformitate cu
cerințele
religiei
lor (supra, pct. 27) întrucât le revine
reclamanților să
sesizeze într-o
prim
ă
etapă autoritățile naționale
pentru a constata o
eventuală
atingere
adusă
drepturilor lor. În
speță, instanțele naționale
au examinat cu
atenție
cererile
reclamanților
ș
i au
pronunțat
în timp util o decizie
judecătorească
în favoare
a
lor. Curtea
remarcă,
de asemenea,
că
nu
rezultă
din elementele prezentate de
către
persoanele interesate
că
au cerut
instanțelor naționale despăgubiri
pentr
u
perioada
anterioară sesizării
acestora când nu au beneficiat de mese în
conformitate cu
cerințele
religiei lor.
Curtea
reamintește că
a spus deja
că
era gata
să
accepte
că
decizia de a
pune în
practică
anumite aranjamente pentru o
persoană privată
de libertate
putea avea
consecințe
financiare directe pentru un
așezământ
penitenciar,
ș
i
putea
așadar
afecta în mod indirect calitatea tratamentului aplicat altor
deținuți, ș
i
că
trebuia
să
verifice
ș
i
dacă autoritățile naționale
au
păstrat
un
echilibru just între interesele
așezământului,
cele ale
celorlalți deținuți ș
i
interesele individuale ale
deținutului
în
cauză
(
Jakóbski împotriva Poloniei
,
nr. 18429/06, pct. 50, 7 decembrie 2010). În acest scop,
reține că situația
în
cazul de
față
este
diferită
de cea care prevala în cauzele
Jakóbski
ș
i
Vartic
(nr. 2)
(citate anterior, respectiv pct.
52
ș
i pct.
49), în care a observat
că
reclamanții
cereau mese vegetariene care nu necesitau
să
fie preparate, fierte
sau servite într-un anumit mod
ș
i
că
alocarea unor astfel de mese nu avea
consecințe
negative pentru administrarea
unităților
penitenciare sau pentru
calitatea meselor furnizate altor
deținuți.
În schimb, în cauza de
față,
alimentele cerute de
reclamanți
constau în mese
cușer,
care trebuiau
să
conțină
ingrediente specifice
obținute
urmând reguli foarte precise
ș
i care
trebuiau preparate separat, în vase
ș
i cu ustensile diferite, în mod special
ș
i
sub supravegherea unui reprezentant religios (
Cha’are
Shalom Ve Tsedek
,
citată
anterior, pct
.
13-19; a se vedea, de asemenea,
observațiile
reclamanților,
rezumate supra, pct.
27). Curtea vede aici o
diferență
importantă
comparativ cu cauze pe care le-a examinat
până
acum
ș
i o va lua
în considerare pentru a examina
dacă autoritățile
penitenciare de la Rahova
au
acționat
în limitele marjei lor de apreciere.
Reiese astfel din
observațiile
Guvernului, necontestate de
reclamanți,
că
a fost amenajat un
spațiu
separat în
bucătăria
Penitenciarul Rahova (supra,
pct. 24). Este vorba, în opinia
Curții,
de un element important în
măsura
în
care mesele
cușer
trebuie preparate în
condiții
speciale (
Cha’are
Shalom Ve
Tsedek
,
citată
anterior, pct. 13-19). Aceste
condiții
par
să
fi fost respectate în
speță,
întrucât au fost aprobate de o
fundație religioasă iudaică.
Curtea
notează ș
i
că deținuții
de religie
iudaică participă
la prepararea meselor
(supra, pct. 24). Curtea
observă că
Regulile penitenciare europene,
așa
cum
12
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
sunt explicate în comentariul lor (supra, pct. 14
ș
i 15),
confirmă
o astfel de
abordare în scopul de a permite
deținuților să aibă
o
perspectivă
asupra
laturilor pozitive ale
vieții
în comunitate.
Curtea
reține
în continuare
că autoritățile
penitenciare de la Rahova au
colaborat cu o
fundație religioasă evreiască
pentru aplicarea
hotărârii
Judecătoriei București
[a se vedea,
a contrario
,
Vartic (n
o
2)
,
citată
anterior,
pct. 47,
în care Guvernul nu furnizase
informații
cu privire la rezultatele
obținute datorită contactării
unei
asociații
religioase].
Această fundație
a fos
t
ulterior
prezentă
în penitenciar de
sărbătorile
religioase iudaice
ș
i le-a furnizat
reclamanților
alimente specifice cu
această
ocazie (supra, pct. 24). Curtea ia
act de argumentul
reclamanților
conform
căruia
exercitarea religiei lor era un
fapt zilnic
ș
i nu se limita numai la
sărbătorile
religioase (supra, pct.
27).
Totuși, consideră că
implicarea unei
fundații
religioase, la
inițiativa
autorităților
penitenciare, în vederea stabilirii
modalităților
de organizare a
condițiilor
în care
reclamanților
li se puteau furniza mesele în conformitate
cu preceptele religiei lor, chiar
dacă
nu
decisivă,
este un element important
de luat în considerare pentru a examina în ce mod
autoritățile naționale ș
i-au
îndeplinit
obligațiile
pozitive ce decurg din art. 9 din
Convenție.
Curtea
constată
în plus
că Judecătoria București
a permis
reclamanților
să
-
și
procure, prin derogare de la normele în vigoare, produse care puteau fi
gătite ș
i preparate la
fața
locului (supra, pct.
5).
Ț
ine cont de faptul
că
reclamanții
ș
i-au procurat aceste produse prin mijloace proprii, aceasta fiind
principala
critică formulată
de cei
interesați
în
observațiile
lor prezentate
Curții
(supra, pct. 26
ș
i 27)
.
Subliniază că
o astfel de
înțelegere
nu este în sine
contrară dispozițiilor
Regulii 22 din Regulile penitenciare europene,
așa
cum
sunt explicate în comentariul lor (supra, pct. 14
ș
i 15). Curtea
reamintește că
scopul Co
nvenției
este de a proteja drepturi concrete
ș
i efective, nu teoretice
ș
i iluzorii [a se vedea, pentru a reaminti acest principiu,
İzzettin Doğan ș
i
alții
împotriva Turciei
(MC), nr. 62649/10, pct. 114, 26 aprilie 2016
ș
i
Osmanoğlu
ș
i
Kocabaș
împotriva Elv
eției
, nr. 29086/12, pct. 93, 10 ianuarie 2017]. În
circumstanțele
cauzei, Curtea
consideră că înțelegerea
prin care unui
deținut
îi este permis
să obțină
cu mijloace proprii produsele alimentare conforme cu
preceptele religiei sale nu trebuie
să
-i
impună
o responsabilitate pe care acesta
nu va fi în
măsură să
o suporte din motive financiare obiective. În acest scop,
subliniază că judecătoria
a indicat
reclamanților că
puteau solicita
rambursarea cheltuielilor pe care le
angajaseră
prin intermediul unei
acț
iuni
civile separate
ș
i
că
nu reiese din dosar
că
persoanele interesate au sesizat
instanțele
competente în materie (supra, pct.
7).
Reclamanții
nici nu au
susținut
în
fața Curții că fuseseră împiedicați
de motive obiective
să introducă
o astfel de
acțiune
.
Curtea
reamintește că
simplul fapt
că există
îndoieli cu privire la
perspectivele de succes ale unei anumite
căi
de atac care nu este în mod
evident
sortită eșecului
nu constituie un motiv suficient pentru a justifica
neexercitarea
căii
de atac în
discuție
[a se vedea, între altele,
Vučković ș
i
alți
i
13
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
împotriva Serbiei
(excepție preliminară)
(MC), nr. 17153/11
ș
i alte 29 cereri,
pct. 74, 25 martie 2014]. În
speță, reclamanții
nu au prezentat niciun argument
care
să pună
la îndo
ială
eficacitatea unei
acțiuni
civile,
așa
cum a indicat
Judecătoria București.
Curtea
observă că reclamanții
nu au pretins nici
că
ar fi supus
autorităților
penitenciare o cerere
precisă ș
i
detaliată
pentru a le fi rambursate
cheltuielile cu alimentele pe care
ș
i le-au procurat prin mijloace proprii
ș
i
că
s-ar fi lovit de refuzul de a da curs cererii lor.
Dornică
de a face respectat
principiul
subsidiarității,
Curtea nu poate emite
speculații
cu privire la suma
cheltuită
efectiv de
reclamanți
pentru a
obține
produse alimentare
cușer,
în
absența
unei decizii a
autorităților naționale
în acest scop.
Curtea
subliniază
prin urmare
că autoritățile
penitenciare de la Rahova
au amenajat
o
bucătărie separată
,
destinată
pentru prepararea meselor
cușer ș
i
că
respectivele
condiții
de preparare a meselor au fost aprobate de
către
o
fundație religioasă evreiască.
Respectiva
fundație
a fost
consultată
cu ocazia
procesului
ș
i le-a furnizat
reclamanților
produse alimentare specifice. În
executarea
hotărârii Judecătoriei București, reclamanții ș
i-au putut procura
produsele necesare
pregătirii
meselor la
fața
locului în
bucătări
a
penitenciarului. Astfel, a fost aplicat un ansamblu de
măsuri
de
către
autoritățile
penitenciare de la Rahova. Curtea nu poate accepta argumentul
reclamanților
conform
căruia obligația
care le revine
autorităților naționale
în
acest caz este o
obligație
de a reglementa (supra, pct.
26). Într-
adevăr,
consideră că
respectivele
măsuri
au avut un caracter adecvat
ș
i
că autoritățile
naționale
au
făcut
tot ce putea fi
așteptat
în mod rezonabil din partea lor pentru
a respecta convingerile religioase ale
reclamanților,
cu atât mai mult cu cât
mesele
cușer
trebuie preparate în
condiții
speciale stricte [supra, pct. 37; a
se
vedea,
a contrario
,
Vartic (n
o
2)
,
citată
anterior, pct. 51-52; a se vedea, de
asemenea,
X împotriva Regatului Unit,
nr. 5947/72, decizia Comisiei din 5
martie 1976, Decizii
ș
i rapoarte (DR) 5, p. 8, referitor la
indemnizația
de
mas
ă
cușer acordată
unui
deținut
evreu ortodox încarcerat într-un penitenciar în
care se afla un
număr
mic d
e
deținuți
de
credință iudaică].
În lumina celor de mai sus,
ș
i
ț
inând seama de marja de apreciere de
care
beneficiază
statul pârât în materie, Curtea
consideră că autoritățile
naționale ș
i-au îndeplinit, într-o
măsură rezonabilă
în
circumstanțele
cauzei,
obligațiile
pozitive care
rezultă
de la art. 9 din
Convenție.
Din aceste motive, Curtea
concluzionează că
nu a fost
încălcat
art. 9
din
Convenție.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA
1.
Decide
să
conexeze cererile;
2.
Declară
cererile admisibile;
14
HOTĂRÂREA
ERLICH
Ș
I KASTRO ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI
3.
Hotărăște
că
nu a fost
încălcat
art. 9 din
Convenție.
Redactată
în limba
franceză,
apoi comuni
cată
în scris la 9 iunie 2020 în
temeiul art. 77 § 2
ș
i art. 77 § 3 din Regulament.
Andrea Tamietti
Grefier
Yonko Grozev
Președinte
15