CASE OF EPURE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania

CASE OF EPURE v. ROMANIA - [Romanian Translation] by the European Institute of Romania (CtEDO, 2021)

Tradus

ș

i revizuit de IER (http://ier.gov.ro/)

CURTEA

EUROPEANĂ

A DREPTURILOR OMULU

I

SEC

Ț

IA A PATRA

CAUZA EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(Cererea nr. 73731/17)

HOTĂRÂRE

Art. 3 (sub aspect material)

•

Tratament degradant

•

Plasarea într-un penitenciar de

maximă siguranță

a unui

deținut

având

tulburări

psihice

ș

i antecedente de

autoagresiune, având nevoie de îngrijire

medicală regulată,

de supraveghere

ș

i de

asistență

pers

o

nală • Asistență

din partea colegilor

deținuți, fără pregătire

de prim

ajutor

ș

i pe

bază

oarecum

ocazională, nepotrivită

sau

insuficientă,

ș

i

nefăcând

parte

din nicio

asistență efectivă

a statului pentru asigurarea

compatibilității condițiil

or

de

detenție

cu respectarea

demnității

sale

• Măsuri

luate în mod repetat la nivelul

penitenciarului ca

sancțiuni

pentru

încălcări

ale disciplinei

•

Neidentificarea în mod

corect de

către autorități

a nevoilor medicale ale reclamantului

ș

i lipsa de tratament

terapeutic

ș

i de supraveghere complete cerute de

afecțiunea

sa

medicală compl

exă

STRASBOURG

11 mai 2021

D

efinit

ivă

6.09.2

021

Hotărârea

a

rămas definitivă

în

condițiile prevăzute

la art. 44 § 2 din

Convenți

e.

Poate suferi

modificări

de

formă.

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

În cauza Epure împotriva României

Curtea

Europeană

a Drepturilor Omului

(Secția

a patra),

reunită

într-o

cameră compusă

din:

Yonko Grozev,

președinte,

Tim Eicke,

Faris

Vehabović,

Iulia Antoanella Motoc,

Armen Harutyunyan,

Gabriele Kucsko-Stadlmayer,

Ana Maria Guerra Martins,

judecători,

ș

i Andrea Tamietti,

grefier de

secție

,

Având în vedere:

cererea (nr.

73731/17)

îndreptată

împotriva României, prin care un

resortisant al acestui stat, domnul

Culiță

Epure

(„reclamantul”),

a sesizat

Curtea, la 11 aprilie 2018, în temeiul art. 34 din

Convenția

pentru

apărarea

drepturilor omului

ș

i a

libertăților

fundamentale

(„Convenția”

);

decizia de a comunica Guvernului României

(„Guvernul”

) cererile în

privința asistenței necorespunzătoare

acordate reclamantului în

detenție

având în vedere starea

sănătății

lui mintale, în temeiul art. 15 din

Convenție;

observațiile părților;

decizia de a

susține obiecția

Guvernului privind examinarea cererii de

către

un Comitet;

după

ce a deliberat în camera de consiliu, la 13 aprilie 2021,

pronunță

prezenta

hotărâre, adoptată

la acee

a

ș

i

dată:

INTRODUCE

RE

depusă

în temeiul art.

3 din

Convenție, privește răspunsul

pretins

necorespunzător

al

autorităților naționale

la nevoile medicale ale

reclamantului pe perioada

detenției,

în special având în vedere starea

sănătăți

i

lui mintale.

ÎN FAPT

născut

în 1978. Acesta lo

cuiește

în

Măicănești,

într-o

instituție

de stat

specializată

care

acordă

îngrijire

adulților

cu handicap.

Reclamantul este reprezentat de domnul M. Bratu, avocat în

Focșani.

dna O. Ezer, din cadrul Ministerului Afacerilor Externe.

părți,

pot fi rezumate

după

cum

urmează.

1

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

I. HANDICAPUL

MINTAL AL RECLAMANTUL

UI

suferă

de epilepsie

ș

i a fost diagnosticat în mai multe

rânduri cu o tulburare

psihică ușoară către modera

tă.

dată

diagnosticat în 2005

cu handicap în baza problemelor sale de

sănătate psihică.

Un certificat de

handicap a fost emis prima

dată

în 2006, precizând reducerea la 35% a

capacității

sale de

muncă.

Certificatele ulterioare eliberate în 2012

ș

i în 2013

precizau

existența

unui grad de handicap accentuat,

fără

a recomanda nevoia

unui asistent personal

.

În 2014, handicapul reclamantului a fost evaluat ca fiind profund (grad de

handicap grav). Cu toate acestea, abia în 2016 comisia care l-a examinat pe

reclamant în vederea

eliberării

certificatelor de handicap a recomandat ca

acestuia

să

i se acorde ajutorul unui asistent de îngrijiri personale (a se vedea,

de asemenea, infra, pct.

27

ș

i

29)

.

II.

DETENȚIA

RECLAMANTULUI, INCLUSIV ÎN CADRUL UNUI

REGIM PENITENCIAR DE

MAXIMĂ

SECURITATE

ș

i, în 2014, a fost

condamnat la 8 ani de închisoare pentru viol

.

deținut

în mai multe centre de

detenție.

Cu toate acestea, capetele

sale de cerere au ca obiect doar perioada 6 decembrie 2016 - 16 iunie 2019.

Reclamantul se plânge

că

a fost cazat în regim penitenciar de

maximă

siguranță

în pofida

stării sănătății

lui mintale, precum

ș

i

că asistența medicală

oferită

a fost

neadecvată,

inter alia

deoarece nu i s-a repartizat un asistent

personal permanent

până

la punerea sa în libertate la 16 iunie 2019.

deținut

în regim

penitenciar de

maximă siguranță

în penitenciarele

Focșani, Galați ș

i Giurgiu.

A. Cererile

de întrerupere a

executării

pedepsei pe motive de

sănătate

instanței

competente întreruperea s

au

suspendarea

executării

pedepsei sale pe motive de

sănătate

în perioada de

referință, ș

i anume din 6 decembrie 2016

până

la punerea sa în libertate.

două

cereri de întreruper

e

a

executării

pedepsei pe motive de

sănătate,

argumentând, în

esență, că

boala

sa

mintală

ar fi mai bine

îngrijită

într-un spital

obișnuit

decât în penitenciar.

formulată

în 2014, a fost

retrasă după

câteva luni,

d

upă

cum s-a

reținut

în

hotărârea Judecătoriei Galați

din 19 septembrie 2014.

depusă

ulterior în acela

ș

i an. Raportul medical din

20 februarie 2015, întocmit de Institutul

Național

de

Medicină Legală

la

solicitarea

instanței,

recomanda ca reclamantul

să

ia

medicația adecvată ș

i

să

fie supus unei noi

reexaminări

; comisia concluziona

că

erau disponibile

2

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

îngrijiri

corespunzătoare

problemelor de

sănătate

ale reclamantului în

secțiile

medicale din penitenciare sau în penitenciarele-spital.

14.

Judecătoria Focșani

a respins cererea reclamantului la 29 mai 2015, în

baza concluziilor raportului medical

ș

i a faptului

că „starea complexă”

a

reclamantului nu îl împiedica

să

-

ș

i execute pedeapsa în penitenciar.

Reclamantul nu a atacat

hotărârea respectivă,

care a devenit

definitivă.

B. Cererile

de a fi plasat într-un regim penitenciar mai

puțin

sever

dată nespecificată

de la sfâr

ș

itul anului 2016, reclamantul s-a

plâns în

fața judecătorului

delegat cu executarea pedepselor privative de

libertate,

inter alia

, cu privire la faptul

că

a fost plasat în regim penitenciar de

maximă siguranță.

judecătorul

delegat a respins

plângerea reclamantului,

reținând că

regimul penitenciar de

maximă siguranță

era inaplicabil numai

deținuților

care aveau un handicap fizic grav sau celor

cu un handicap de primul grad, ceea ce, în opinia ju

decătorului,

nu era cazul

reclamantului

.

În dosarul cauzei nu

există

niciun indiciu

dacă

încheierea a fost

atacată

de

reclamant

.

dată nespecificată

din 2017, reclamantul a depus o cerere în

fața

Administrației Naționale

a Penitenciarelor, cerând

să

fie mutat din regimul

penitenciar de

maximă siguranță

de la Penitenciarul

Focșani,

despre care

susținea că

era nepotrivit având în vedere handicapul

său

mintal. La 28

septembrie 2017, reclamantul a primit

răspuns

negativ, acesta fiindu

-i

comunicat

că

autoritatea

competentă

în materie o reprezenta

administrația

penitenciarului

ș

i

că

o astfel de cerere putea fi

formulată ș

i la

judecătorul

delegat cu executarea pedepselor privative de libertate.

judecătorul

delegat, solicitând

să

fie plasat într-un regim penitenciar mai

puțin

sever.

judecătorul

delegat a respins cererea,

considerând

că

pe durata

detenției

reclamantul a fost

sancționat

de 58 de ori

pentru diverse abateri, ceea ce implica faptul

că

nu întrunise

condițiile

pentr

u

a fi plasat într-un regim penitenciar mai

puțin

sever.

În dosarul cauzei nu

există

niciun indiciu

dacă

decizia a fost

atacată

d

e

reclamant

.

C. Cererile

de liberare

condiționat

ă

dată nespecificată

din 2017, reclamantul a cerut

să

fie eliberat

condiționat.

Acesta a argumentat

că

punerea sa în libertate era

necesară

avân

d

în vedere deteriorarea

sănătății

sale; a indicat

ș

i faptul

că

a fost trimis

să

-

ș

i

execute pedeapsa în regim penitenciar de

maximă siguranță,

deoarece nu s-a

putut

găsi

un asistent de îngrijire personal care

să

-l ajute.

3

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

judecătoria

a respins cererea;

hotărârea

a fost

menținută,

la 21 decembrie 2017, de Tribunalul Giurgiu.

22.

Instanțele

au considerat

că,

de

ș

i

cerințele

obiective pentru eliberarea

condiționată – ș

i anume perioada

executată

deja

(două

treimi din

pedeapsă) –

au fost îndeplinite,

cerințele

subiective cu privire la comportamentul

reclamantului care

să dovedească

reabilitarea sa nu erau îndeplinite. În

special, în perioada 26 septembrie 201

2

–

16 august 2017, reclamantul a fost

sancționat

de 58 de ori, de cele mai multe ori pentru autoagresiune,

distrugerea bunurilor, lovirea altui

deținut ș

i pentru

lipsă

de respect

față

d

e

personalul de

pază

al penitenciarului.

Instanțele

au considerat

că

o astfel de

atitudine nu putea fi

considerată

a constitui o

probă

suficient

ă că

reclamantul

înțelesese

integral scopurile pedepsei sale, care erau reabilitarea

ș

i

descurajarea de a

săvârș

i

infracțiuni.

Repetatele sale acte de autoagresiune

dovedeau

că

acesta nu a

înțeles că

era necesar

să depună

eforturi pentru

reintegrarea soci

a

lă.

Mai mult, reclamantul era recidivist, acesta fiind alt fap

t

care îl descalifica de la admiterea cererii.

condiționată.

respinsă

de prima

instanță

la 14 decembrie 2018,

hotărârea

fiind

menținută

de Tribunalul Vrancea la 27 februarie 2019.

Instanțele

au

reținut că,

de la momentul introducerii cererii sale anterioare

(supra, pct.

20)

, reclamantul primise alte 16

sancțiuni

disciplinare,

majoritatea ca

răspuns

la actele sale de autoagresiune; mai mult, acesta nu

beneficiase de niciun sprijin din partea familiei.

Au subliniat, în continuare,

că

reclamantul se afla într-o

situație specială,

având un handicap mintal; totu

ș

i, pe durata

detenției

sale, nu dovedise

că

se

reabilitase

ș

i

că

nu mai reprezenta un pericol pentru societate.

25.

Instanța

de recurs a confirmat

că

starea sa de

sănătate

nu se

îmbunătățise

pe perioada

detenției; dimpotrivă,

se

înrăutățise.

Cu toate

acestea, punerea sa în libertate

„implica

un risc ridicat pentru valorile sociale,

întrucât reclamantul avea

tendința

de a comite acte de

violență”

. De

asemenea, s-a

susținut că

actele de

violență

ale reclamantului erau rezultatul

stării

sale inadecvate de

sănătate mintală.

S-a constatat

că sancți

unile

disciplinare au fost aplicate în

legătură

cu actele sale de autoagresiune

(tăieturi

cu briciul pe

brațe,

cuie

bătute

în cap,

tăieturi

la gât), care au avut loc

după

ce fusese examinat de o comisie

medicală

care stabilise necesitatea

continuării

tratamentului medical

ș

i a unui asistent personal de îngrijire (infra,

pct.

27)

.

ș

it,

instanța

a

reținut,

pe baza

afirmațiilor

date de reclamant în

fața

sa,

că

a fost ajutat de un asistent personal

ș

i

că

primea, de asemenea,

asistență medicală corespunzătoare

.

4

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

III. DREPTUL RECLAMANTULUI DE A BENEFICIA DE UN ASISTENT

PERSONAL

lă

a emis certificatul care

dovedește că

reclamantul a fost clasificat drept o

persoană

cu handicap psihic

sever permanent din cauza

stării

sale (handicap de gradul I). Comisia

medicală

i-a acordat reclamantului dreptul de a beneficia de un asistent

personal (supra, pct.

6

ș

i

25

in fine

).

autoritățile

locale la domiciliul reclamantului,

Țifești,

sublinia

că

reclamantul depindea

de

alții

pentru a comunica, fie direct (întrucât nu putea fi

ușor înțeles

de cei

nefamiliarizați

cu el), fie prin mijloace de comunicare (întrucât nu putea folosi

singur telefonul). De asemenea, depindea de

alții

pentru a urma

recomandăril

e

medicale primite. Raportul observa

că

acesta putea urma numai

instrucțiuni

simple de executat pe loc

(„atunci ș

i acolo

”

).

menționat

era invocat de

autorități,

care, la 31 martie 2017,

au emis un certificat similar celui anterior (supra, pct.

27)

, care confirma

handicapul reclamantului

ș

i nevoia sa de

asistență permanentă

.

A. Versiunea

reclamantului

susținut că

a formulat mai multe cereri la

autoritățile

penitenciarului începând cu septembrie 2016, în care ceruse

să

i se repartizeze

un asistent personal. În fiecare dintre cererile sale, acesta

arătase

numele

deținutului

pe care îl prefera

să

-i fie repartizat. A declarat, printre altele,

că

atunci când primise alt asistent personal decât cel pe care îl prefera, î

ș

i

tăiase

gâtul

ș

i venele de la

mână

sau î

ș

i

făcuse rău

în alt mod.

arătat că,

în perioada

relevantă

(supra, pct.

8)

, a fost

lăsat

de mai multe ori

fără

un asistent personal, atât când se afla în penitenciar, cât

ș

i în timp ce era transferat într-o

altă

unitate de

detenție,

în

următoarele

perioade: 15 decembrie 2016 - 10 martie 2017; 17 martie - 9 octombrie 2017;

19 octombrie 2017 - 3 martie 2018; 7-17 mai 2018; 28 mai - 16 iunie 2018;

27 iunie - 23 august 2018; 4 septembrie - 5 octombrie 2018; 28-30 mai 2019.

B. Versiunea

Guvernului

susținut că,

pe durata releva

ntă

a

privării

sale de libertate

(supra, pct.

8)

, reclamantul a formulat 6 cereri privind dreptul

său

de a-i fi

repartizat sau înlocuit un asistent personal. În cererile sale formulate

către

judecătorul

delegat cu executarea pedepselor privative de libertate, fie s-a

plâns

că

nu avea

asistența

persoanei pe care ar fi preferat-o, fie

că

nu avea

niciun asistent.

să

se ia în considerare

preferințele

reclamantului, în sensul

că

asistentul personal

menționat

de acesta fusese

5

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

potrivit din punct de vedere medical

să îndeplinească

sarcina sau nu fusese

supus

sancțiunilor

disciplinare,

autoritățile

au încercat a se adapta acestor

preferințe

(Guvernul a indicat decizia

judecătorului

delegat din 3 octombrie

2016, care cuprindea recomandarea ca

administrația

penitenciarului

să țină

seama de alegerile personale ale reclamantului).

că

reclamantul a fost

lăsat fără

un asistent

personal în anumite perioade (infra, pct.

39-

47)

, când a fost internat în

penitenciare-spital, timp în care a fost sub supraveghere

ș

i îngrijire constante

ș

i, prin urmare, nu a avut nevoie de un asistent personal. Guvernul a

susținut

ș

i faptul

că,

contrar celor

menționate

de reclamant (supra, pct.

31)

, acesta

beneficiase de ajutorul unui asistent personal în perioada 20 martie - 4 aprilie

2017, când a fost transferat în alt penitenciar.

IV.

ASISTENȚA MEDICALĂ ACORDATĂ

RECLAMANTULUI

formată

din trei psihiatri l-a examinat pe reclamant

pentru a stabili

dacă,

având în vedere starea sa

de

sănătate mintală,

era capabil

din punct de vedere legal

să

fie

răspunzător

de

infracțiunea

de care fusese

acuzat (viol). În raport se

menționa că,

în perioada

detenției

anterioare,

reclamantul a fost internat de mai multe ori în

secția

de psihiatrie a

Penitenciarului Jilava

.

Diagnosticul stabilit de comisie a fost de

„tulburare organică

d

e

personalitate cu comportament antisocial;

deficiență mintală ușoară;

convulsii de

epilepsie”,

cu concluzia

că

putea

să răspundă

penal.

tă nespecificată

din 2018, posibil 12 decembrie, un psiholog

care lucra în Penitenciarul

Focșani

a întocmit un raport psihologic

după

ce a

evaluat

sănătatea psihică

a reclamantului. În raport se

menționa,

inter alia

,

existența

unei

dizabilități

cognitive medii spre

severă

în cazul

său,

precum

ș

i

a simptomelor de schizofrenie

paranoidă ș

i a

tulburării

psihice, a

comportamentului deviant

ș

i a fricii; în plus,

deficiențe

motorii

ș

i senzoriale,

precum

ș

i lipsa

orientării

în

spațiu.

În raport se

menționau ș

i incapacitatea reclamantului de a

menține

igiena

personală, dificultățile

de adaptare

ș

i de integrare într-un grup, irascibilitatea

crescută,

un autocontrol insuficient

ș

i

tendința majoră

de a fi impulsiv, în

special în raport cu sine însu

ș

i. A remarcat, de asemenea,

existența

u

nor

repetate tentative de suicid

ș

i a concluzionat

că

exista un risc continuu de

suicid.

A. Versiunea

reclamantului

susținut că

îngrijirile pe care le-a primit pe durata

detenției

au fost insuficiente

ș

i nu au privit deloc

situația

sa de

deținut

cu

handicap mintal. În

consecință, sănătatea

sa

psihică

s-a deteriorat vizibil

ș

i el

6

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

a devenit cu totul dependent de ajutorul

celorlalți,

în mod special deoarece

crizele sale de epilepsie se produceau atât ziua, cât

ș

i noaptea.

B. Versiunea

Guvernului

că,

pe durata perioadei relevante, reclamantul a

fost internat în penitenciare-spital de mai multe ori, fie pentru controale

periodice pentru problemele sale de

sănătate psihică ș

i

neurologică,

fie ca

urmare a

rănilor

pe care sing

ur

ș

i le provocase,

așa

cum se

arată

mai jos.

ș

i 10-17 martie 2017, a fost internat

la Penitenciarul-Spital

București

Jilava, unde a fost examinat în special având

în vedere actele de autoagresiune recente. I s-a prescris un tratament

ș

i au f

ost

recomandate

examinări

de neurologie

ș

i psihiatrie.

ș

i 19 martie - 7 mai 2018,

reclamantul s-a aflat în Penitenciarul-Spital Mioveni

.

În timpul primei sale

ș

ederi, când a fost diagnosticat cu un episod depresiv,

reclamantul s-a

autovătămat băt

ându-

ș

i un cui în frunte. Prin urmare, a

beneficiat de tratament atât pentru problemele psihiatrice, cât

ș

i pentru rana

sa.

Reclamantul a admis la data

respectivă că

fumase droguri etnobotanic

e.

ș

ederii sale în Penitenciarul-Spital Mioveni, s-au produs alte

două

incidente.

autovătămat bătându

-

ș

i un cui în

frunte. A fost dus în Unitatea de primiri

urgențe

de la Spitalul

Județean

Giurgiu, unde a fost tratat pentru

rană ș

i pentru

afecțiunea

sa

psihiatrică.

Ulterior, acesta a fost dus la Penitenciarul-Spital

București

Rahova pentru

continuarea îngrijirilor

ș

i pentru supraveghere

psihiatrică ș

i tratament (infra,

pct.

45)

.

ș

i-a provocat

plăgi

superficiale pe

braț.

următoare

a fost dus în Unitatea de primiri

urgențe,

în urma

unei presupuse certe cu un alt

deținut

în curtea penitenciarului; s-a constatat

că

avea

răni

superficiale la cap, multiple zgârieturi pe gât

ș

i pe

brațul

drept

ș

i

cinci

tăieturi

pe

brațul

stâng. Un raport medico-legal emis în

legătură

cu

incidentul a concluzionat

că

acele leziuni s-ar fi putut produce la 31 mar

tie

ș

i

că

necesitau una

până

la

două

zile de îngrijiri medicale. Nu s-au pus în

aplicare alte

măsuri

de

anchetă

în

legătură

cu incidentul.

ț

inut în Penitenciarul-

Spital

București

Rahova, în special ca o

consecință

a autoagresiunii pe care o

săvârș

ise în timp ce se afla în Penitenciarul-Spital Mioveni (supra, pct.

42)

. I

s-a oferit

medicație

pentru

plagă ș

i pentru boala sa

mintală.

până

în 28 mai 2019, a fost internat în Penitenciarul-Spitalul

Târgu Ocna, suferind de dureri acute de stomac. A fost examinat în mod

7

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

conform

ș

i i s-au efectuat o radiografie

pulmonară ș

i teste de sânge. A

beneficiat de tratament, inclusiv pentru problemele sale psihiatrice.

față

de

internările

sus-

menționate,

reclamantul a fost dus la

spital în mod intermitent, precum la 23 iunie 2017, când a fost dus la

Penitenciarul-Spital

București

Rahova

după

ce a

înghițit

o

lamă

de ras. De

această dată,

trei

plăgi

pe care singur

ș

i le provocase au fost depistate

ș

i tratate

de medici, iar criza de epilepsie pe care a avut-o la aceea

ș

i

dată

a fost

urmată

de o examinare

neurologică.

În urma incidentului cu lama de ras, nu au fost

detectate simptome speciale

ș

i s-a recomandat ca reclamantul

să

fie luat în

Unitatea de primiri

urgențe

în eventualitatea

că situația

devenea

critică.

CADRUL LEGAL RELEVANT

deținuților,

inclusiv procedura de urmat atunci când se

solicită

liberarea

condiționată, ș

i din Ordinul ministrului

justiției

nr. 433/2010

pentru

aprobarea Normelor minime obligatorii referitoare la executarea pedepselor

cu închisoarea sunt expuse în

Rezmiveș ș

i

alții

împotriva Români

ei

(nr. 61467/12

ș

i 3 altele, pct. 27, 31

ș

i 34, 25 aprilie 2017].

că

a

sistența medicală,

tratamentul

ș

i îngrijirile în penitenciare se

asigură,

cu personal calificat, în

mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.

legislația națională relevantă

de stabilire a procedurii cu

privire la întreruperea

executării

pedepsei pe motive de

sănătate

sunt date în

Potoroc împotriva României

(nr. 37772/17, pct. 44, 2 iunie 2020).

ÎN DREPT

I. CU

PRIVIRE LA PRETINSA

ÎNCĂLCARE

A ART. 3 DIN

CONVEN

Ț

IE

că

regimul penitenciar de

maximă siguranță

în

care a fost plasat era incompatibil cu problema sa

mintală; că

nu a primit

asistența medicală corespunzătoare

pentru handicapul

său

mintal

ș

i

că

nu i s-

a repartizat un asistent personal în mod permanent, în conformitate cu starea

sa de

sănătate.

Acesta a invocat art.

3 din

Convenție,

care prevede

următoarele:

„Nimeni

nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori

degradante

.”

A. Cu

privire la admisibilitat

e

susținut că

reclamantul nu a epuizat în mod

corespunzăto

r

căile

de atac interne în

legătură

cu presupusa incompatibilitate a

afecțiuni

i

8

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

sale medicale cu regimul d

e

detenție.

Astfel, acesta de fapt nu a depus o cer

ere

de întrerupere a

executării

pedepsei

ș

i, în plus, nu s-a plâns de tratamentul

medical primit în

detenție.

susținut că

a prezentat mai multe cereri

autorităților,

în

care s-a plâns

că

regimul de

detenție

în care a fost plasat era

necorespunzător,

având în vedere boala sa

mintală

(a

făcut

referire la cererile sale de întrerupere

a pedepsei cu închisoarea pe motive de

sănătate ș

i de liberare

condiționată –

supra, pct.

11-

14

ș

i

20-

24).

Răspunsurile

negative primite

–

bazate în

principal pe comportamentul

său

pe perioada

detenției

sau pe faptul

că

pentru

problemele sale de

sănătate

era

disponibilă

o

asistență corespunzătoare

în

rețeaua medicală internă

a penitenciarelor

– arătau că autoritățile

nu au

recunoscut

că

problema sa

specială

impunea o

acțiune specifică.

Prin urmare,

remediile încercate nu au fost efective în cazul

său

.

reiterează că

evaluarea

situației deținuților

având

tulburări

psihice trebuie

să

ia în considerare vulnerabilitatea

ș

i, în unele cazuri,

incapacitatea acestora de a se plânge sau de a se plânge în mod coerent cu

privire la modul în care sunt afectate de un anumit tratament [a se vedea, de

exemplu,

V.D. împotriva României

, nr.

7078/02, pct.

87-88, 16 februarie

2010; a se vedea, de asemenea,

mutatis mutandis

,

Centrul de Resurse Juridice

în numele lui Valentin Câmpeanu împotriva României

(MC), nr. 47848/08,

pct. 151,

CEDO 2014,

ș

i

Murray împotriva

Țărilor

de Jos

(MC)

,

nr. 10511/10, pct. 106, 26 aprilie 2016].

considerații

sunt

adevărate ș

i atunci când vine vorba de modul

în care astfel de persoane vulnerabile

reușesc să

-

ș

i formuleze cererile în

faț

a

instanțelor

interne. Curtea re

ț

ine

că,

în prezenta

cauză,

reclamantul a încercat

de mai multe ori

să aducă

în

fața autorităților

interne relevante cererile sale în

legătură

cu caracterul nepotrivit al regimului

detenției,

având în vedere

problema sa

specifică.

De fiecare

dată,

cererile sale au fost respinse, în

esență,

din

două

motive: fie faptul

că

starea sa era

tratată

în mod

corespunzător

în

detenție,

fie

că

însu

ș

i comportamentul

său

agresiv nu permitea punerea într-

un regim penitenciar mai

puțin

sever (supra, pct.

14,

16,

19,

22

ș

i

24)

. Totu

ș

i,

tocmai acest

răspuns

vizibil

necorespunzător,

dat fiind

că

este circular, la

plângerea reclamantului constituie problema

esențială

în

speță.

ș

i

circumstanțele

deosebite din

prezenta

cauză,

Curtea

consideră că

reclamantul a furnizat

autorităților

naționale

oportunitatea, pe care, în principiu, art. 35 § 1 din

Convenție

est

e

destinat

să

o acorde statelor contractante,

ș

i anume de a remedia pretinsele

încălcări

care le sunt imputate [a se vedea,

mutatis mutandis

ș

i printre multe

alte

hotărâri,

Muršić

împotriva

Croației

(MC), nr.

7334/13, pct.

72, 20

octombrie 2016].

nstată că

reclamantul a epuizat în mod

corespunzător căile

de atac interne.

Excepția preliminară ridicată

de Guvern

trebuie

așadar respinsă.

9

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

constată,

în continuare,

că

cererea nu este nici

vădit nefondată

,

nici inadmisib

ilă

pentru alte motive enumerate la art. 35 din

Convenție.

Prin

urmare, este necesar

să

fie

declarată admisibilă.

B. Cu

privire la fond

părților

(a) Reclamantul

susținut că

în

detenție

boala sa

mintală

se deteriorase

,

așa

cum a

arătat

faptul

că

treptat devenise pe deplin dependent de

asistența

terților,

spre sfâr

ș

itul

detenției

fiind deja diagnosticat cu handicap grav.

că asistența medicală primită ș

i

supravegherea au fost inadecvate. Dovada

concretă

era faptul

că

reu

ș

ise

să

-

ș

i

producă vătămări

grave în timp ce se afla sub supraveghere

medicală

(supra,

pct.

40,

42

ș

i

43,

în care sunt descrise incidentele din octombrie 2017

ș

i martie

2018); de asemenea, la 31 martie 2018 a fost

posibilă

agresarea sa de

către

terți

în timp ce se afla în curtea penitenciarului-spital, un incident care nu a

fost

niciodată

investigat de

autoritățile

relevante (supra, pct.

44)

.

susținut,

în continuare,

că răspunsurile autorităților

la cererea sa de

a fi plasat într-un alt regim de

detenție

sau într-un spital, ceea ce ar fi fost mai

potrivit problemei sale mintale, au fost de respingere, mai ales având în

vedere

numărul

ridicat de

sancțiuni

disciplinare pe care le primise, de

ș

i acele

abateri

avuseseră

loc tocmai deoarece era incapabil

să

se adapteze

condițiile

de penitenciar în care a fost plasat. Acesta a mai precizat

că

repetatele

sancțiuni

disciplinare impuse unui

deținut

cu handicap mintal din cauza auto-

vătămării

în loc de a încerca

să prevină

astfel de incidente prin oferirea de

îngrijiri adecvate

arătau că autoritățile

erau departe de a fi capabile

să

înțeleagă

natura problemelor sale

ș

i de a

găsi

o

potențială soluție.

fost

nerespectată

de

autoritățile

penitenciare, care l-au

lăsat fără

îngrijiri pe

parcursul a mai multor perioade (supra, pct.

31)

. Aceasta l-a supus chinurilor

ș

i unor

situații

umilitoare, ducând la auto-

vătămare ș

i la crize de epilepsie.

că autoritățile

nu au instituit o strategie de

tratament

corespunzătoare ș

i

completă capabilă să răspundă

nevoilor sale

speciale

.

(b) Guvernul

susținut că,

din 6 decembrie 2016

până

la punerea sa în

libertate, reclamantul a petrecut o

perioadă totală

de 89 de zile în

penitenciarele-spital, în care a fost examinat, supravegheat

ș

i tratat cu

medicamente potrivit

rețetelor

emise de medici

.

susținut că

reclamantul, pe durata

detenției

sale, nu a

respectat

recomandările

medicale primite, a refuzat

să

fie examinat sau

să

10

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

urmeze

medicația prescrisă

pentru problemele sale psihiatrice

ș

i neurologice

ș

i a refuzat alimentele. Totu

ș

i, a

susținut că asistența medicală oferită

reclamantului nu fusese

continuă ș

i

consistentă ș

i

că

nu

există

probe la dosa

r

că sănătatea

sa s

e

înrăutățise

în timpul

ș

i din cauza

detenției.

transferării

reclamantului în

altă instituție

având în vedere starea sa

mintală,

Guvernul a

susținut că

orice transfer într-

un penitenciar-spital ar fi fost doar temporar,

ș

i anume

până

când s-ar fi

stabilit un diagnostic

ș

i ar fi fost efectuate tratamentul corelat

ș

i evaluarea.

Penitenciarel

e

–

spital nu sunt

instituții

de

detenție

în care

să

se

poată

permite

deținuților să

-

ș

i execute pedepsele. În orice caz, transferul

către

o unitate de

psihiatrie a unui

deținut

considerat de

către

o comisie

medicală

ca având

nevoie de

asistență medicală

pentru problema sa

mintală, dependența

de

droguri sau orice

altă

stare care putea reprezenta un risc pentru societate

trebuia

să

fie

dispusă

de

instanță,

temporar,

ș

i anume

până

când starea

persoanei se îmbun

ătățea

astfel încât

să

nu mai constituie un risc

.

susținut că,

în

măsura

posibilului, reclamantului i s-a

repartizat asistentul personal ales de el;

solicitările

sale au fost prompt

soluționate,

la fel ca

ș

i plângerile sale aferente depuse

la

judecătorul

delegat.

făcut

referire la

Mihăilescu

împotriva

României

[(Comitet), nr. 32002/15, pct. 20, 3 decembrie 2019], în care Curtea

a dezaprobat în termeni generali politica

autorităților

interne de a numi ca

asistenți

de îngrijire

personală deținuți nepregătiți

sau care nu aveau

calificările

necesare pentru a asigura

această asistență.

Cu toate acestea,

reclamantul din

speță

necesita ajutor doar atunci când efectua sarcini

obișnuite,

de zi cu zi

ș

i atunci când avea o

criză

de epilepsie. O astfel de

asistență

nu necesita o

pregătire specifică, așa

cum, în fapt, asistentului nu i

se cerea

să

acorde îngrijiri medicale reclamantului. În

această privință,

politica

autoritățil

or poate fi

considerată

drept

corespunzătoare

în cauza

reclamantului

.

Curții

(a) Principii

general

e

Cameră

în

Rooman împotriva Belgiei

[(MC), nr.

18052/11,

pct. 141-48, 31

ianuarie 2019]. În special, Curtea face referire la

următoarele

punct

e

(trimiterile sunt omise):

„145.

În stabilirea faptului

dacă detenția

unei persoane bolnave este

compatibilă

cu

art. 3 din

Convenție,

Curtea

ț

ine seama d

e

sănătatea

persoanei

ș

i de efectul modului de

executare a

detenției

sale asupra

sănătății

[...] A

hotărât că

în nicio împrejurare condi

ț

iile

de

detenție

nu trebuie

să

-i

trezească

persoanei lipsite de libertate sentimente de

teamă,

angoasă

ș

i inferioritate care o pot umili

ș

i dezechilibr

a

ș

i îi pot distruge

rezistența fizic

ă

ș

i

psihică

[...] Asupra acestui punct, a recunoscut

că deținuții

având

tulburări

psihice

sunt mai vulnerabili decât

deținuții obișnuiți ș

i

că

anumite

cerințe

ale

vieții

de

penitenciar

generează

un risc mai mare ca

sănătatea

lor

să

sufere, exacerbând riscul ca

11

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

aceștia să

sufere de un sentiment de inferioritate

ș

i sunt în mod necesar

o

sursă

de stres

ș

i de anxietate.

Consideră că

o asemenea

situație necesită

o

vigilență sporită

atunci când

se

verifică

respectarea

Convenției

[...] Pe

lângă

vulnerabilitate, evaluarea

situației

acestor persoane speciale trebuie

să

ia în considerare, în anumite cazuri, vulnerabilitatea

persoanelor respective

ș

i, în unele cazuri, incapacitatea lor de a se plânge sau de a se

plânge în mod coerent cu privire la modul în care sunt afectate de un anumit tratament

[...]

ț

ine seama

ș

i de caracterul adecvat al

asistenței ș

i îngrijirilor medicale

acordate în

detenție

[...] Lipsa

acordării

unei

asistențe

medicale adecvate persoanelor

aflate în

detenție

este de

natură să

angajeze

răspunderea

statului în temeiul art. 3 [...]

În

plus, nu este suficient ca

acești deținuți să

fie

examinați ș

i

diagnosticați;

mai

degrab

ă,

este

esențial că

trebuie

să

li se asigure

ș

i un tratament adecvat pentru diagnosticul stabilit

[...] din partea unui personal calificat [...]

„adecvarea” asistenț

ei medicale

rămâne

cel mai dificil aspect de

determinat. Curtea

reiterează că

simplul fapt

că

un

deținut

a fost

văzut

de un doc

tor

ș

i i

s-a prescris un anumit tip de tratament nu poate duce automat la concluzia

că asistența

medicală

a fost

corespunzătoare. Autoritățile

trebuie

să

se asigure

totodată că

se

păstrează

un dosar complet privind starea de

sănătate

a

deținutului ș

i tratamentul

său

din cursul

detenției, că

diagnosticul

ș

i îngrijirile sunt prompte

ș

i corecte, precum

ș

i

că,

acolo unde natura

afecțiu

n

ii medicale o impune, supravegherea este

periodică ș

i

sistematică ș

i

implică

o strategie

terapeutică menită să

trateze

corespunzător

problemel

e

de

sănătate

ale

deținutului

sau

să prevină

agravarea lor, mai

degrabă

decât

să

le abordeze

în mod simptomatic. A

utoritățile

trebuie

să

arate

totodată că

au fost create

condițiile

necesare pentru ca tratamentul prescris

să

fie într-

adevăr

urmat complet. În plus,

tratamentul medical acordat în penitenciare trebuie

să

fie adecvat,

adică

la un nivel

comparabil cu cel pe care

autoritățile

statului s-au angajat

să

-l asigure

populației

în

ansamblu. Totu

ș

i, acest lucru nu

înseamnă că fiecărei

persoane private de libertate

trebuie

să

i se garanteze acela

ș

i nivel de tratament medical care este disponibil în cele

mai bune centre de

sănătate

din afara penitenciarelor [...]

detenției,

trebuie

să

fie

posibilă

transferarea

deținutului

la spital sau la o unitate

specializată [...]”

(b) Aplicarea

acestor principii în prezenta cau

ză

că

reclamantul a avut ocazia

să

solicite

instanțelor

interne o evaluare a

compatibilității detenției

cu

sănătatea

sa,

Curtea

reține că

deciziile

pronunțate

de

autoritățile naționale

se bazau pe

concluzii medicale sau pe dispo

ziții

legale care, în opinia

instanței

relevante,

confirmau capacitatea

reală

a reclamantului de a

rămâne

în penitenciar în

regimul de

detenție

de care se plângea, precum

ș

i faptul

că

a fost necesar ca

reclamantul

să

procedeze astfel (supra, pct.

14,

21,

22,

24

ș

i

25)

.

ș

i având în vedere, de asemenea,

capătul

de

cerere al reclamantului,

așa

cum este descris supra, pct.

51,

Curtea

concluzionează că speța

nu

privește

capacitatea

inițială

a reclamantului de a-

ș

i executa pedeapsa, ci mai

degrabă

calitatea îngrijirii oferite

ș

i, în special,

dacă autoritățile naționale

au

făcut

tot ce se putea

aștepta

în mod rezonabil

din partea acestora pentru a-i asigura

asistența medicală necesară ș

i pentru a-

i deschide o perspec

tivă

de ameliorare a

stării

de

sănătate

(a se vedea,

mutatis

12

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

mutandis

,

Potoroc împotriva României

, nr.

37772/17, pct.

73-74, 2 iunie

2020).

(i) Cu

privire la regimul penitenciar în care a fost plasat reclamantul

observă că

a decis anterior

că

riscul unei

deteriorări

semnificative a

stării

de

sănătate mintală ș

i

fizică

a reclamantului, rezultând

din

condițiile

de

detenție

într-un penitenciar de securitate

maximă

susceptibile

să

agraveze schizofrenia

paranoidă

a reclamantului, era suficient

pentru a da

naștere

la

încălcarea

art.

3

din

Convenție

(a se vedea

Aswa

t

împotriva Regatului Unit

, nr. 17299/12, pct. 57, 16 aprilie 2013).

că

nu se poate afirma

că detenția

în sine într-un penitenciar cu

securitate

ridicată generează

o

problemă

în temeiul art.

3 din

Convenție,

întrucât considerente de ordine

publică

pot determina statul

să introducă

regimuri penitenciare închise pentru categorii speciale de

deținuți

(a se vedea

Piechowicz împotriva Poloniei

, nr.

20071/07, pct.

161, 17 aprilie 2012),

statul trebuie totu

ș

i

să

se asigure

că

modul

ș

i metoda de aplicare a

măsurii

n

u

supun un

deținut

având

tulburări

psihice stresului sau unor

greutăți

car

e

depășesc

nivelul inevitabil de

suferință

inerent

detenției ș

i

că,

date fiind

cerințele

practice ale

încarcerării, sănătatea ș

i

bunăstarea

persoanei sunt

asigurate în mod adecvat (a se vedea, de exemplu,

Wenner împotriva

Germaniei

, nr.

62303/13, pct.

55, 1 septembrie 2016

ș

i toate trimiterile

citate).

reține că obligațiile prevăzute

la art. 3 pot merge

până

la a impune statului

obligația

de a transfera

deținuții

(inclusiv cei cu boli

psihice) în

unități

speciale pentru a putea a primi un tratament

corespunzător

(a se vedea, de exemplu,

Murray

,

citată

anterior, pct.

105, cu referire la

Raffray Taddei împotriva

Franței

, nr. 36435/07, pct. 63, 21 decembrie 2010).

cauză,

Curtea

consideră că autoritățile

nu numai

că

nu au asigurat

sănătatea ș

i

bunăstarea

reclamantului prin plasarea sa într-

o

unitate

specială

unde putea beneficia de tratament

ș

i de supraveghere

adecvate în mod mai consistent, ci d

impotrivă,

în pofida

afecțiunii

sale

complexe

ș

i a istoricului de autoagresiune, au considerat potrivit

să

-l plaseze

într-un regim penitenciar de

maximă siguranță,

tocmai pe baza

comportamentul

său

agresiv.

constată că

plasarea reclamantului într-un asemenea regim de

detenție

restrictiv pentru o

perioadă importantă

(peste un an

ș

i 10 luni

–

supra

,

pct.

9)

nu a facilitat reabilitarea reclamantului, nici nu l-a descurajat

să

mai

săvârșească infracțiuni,

acestea constituind, în opinia

instanțelor

interne,

scopul

esențial

al

condamnării

sale (supra, pct.

22)

; cel mai important, a avut

efecte psihologice

ș

i

emoționale

negative grave care presupun deteriorarea

stării

sale de

sănătate mintală, așa

cum au subliniat

autoritățile

medicale

ș

i

instanțele

(supra, pct.

25,

28

ș

i

36)

.

13

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(ii) Referitor

la asistentul personal atribuit reclamantului

reține că

probele de la diverse surse medicale au confirmat

că

reclamantul avea diverse

afecțiuni

medicale care au necesitat în timp

asistență

medicală ș

i supraveghere mai regulate (supra, pct.

6,

25,

28,

35

ș

i

36)

.

reține

în continuare

că, ț

inând seama de starea

generală

d

e

sănătate

a reclamantului

ș

i

dată

fiind

situația vulnerabilă ș

i

dificilă

în care se

afla acesta din cauza handicapului

său

permanent,

așa

cum atestau

certificatele medicale (supra, pct.

27

ș

i

29)

, el trebuia

să

beneficieze, potrivit

reglementărilor naționale,

de ajutorul unui asistent personal,

fără

a trebui

să

facă

o cerere

specială.

tranzit între penitenciare sau în penitenciare-spitale

ș

i în ciuda mai multor

cereri depuse de el în

această privință,

reclamantul a fost

lăsat fără

ajutor

(supra, pct.

31

coroborat cu pct.

34

in fine

). Însu

ș

i acest lucru duce la o

prezumție solidă că

a fost

încălcat

art. 3 din

Convenție.

ș

i dosarul cauzei

demonstrează că,

în anumite momente,

reclamantul a beneficiat de

asistența

unor

diferiți

colegi

deținuți

(supra,

pct.

31

ș

i

34)

, Curtea este

preocupată

în mod deosebit de calitatea

asistenței

acestora, întrucât niciunul dintre ei nu era

pregătit

sau nu avea

calificările

necesare pentru a asigura

această asistență

unei persoane precum reclamantul,

cu o

afecțiune complexă

în zona handicapului mintal; într-

adevăr,

modul în

care erau

repartizați asistenții

personali ai reclamantului pare

să

fi fost bazat

pe o apreciere a formei lor fizice

corespunzătoare ș

i a faptului

dacă făcuseră

obiectul unei

sancțiuni

disciplinare, mai

degrabă

decât

dacă urmaseră

un tip

de

pregătire medicală

(supra, pct.

33)

. În ace

astă privință,

Curtea se

referă

la

probele medicale, ca

ș

i la

acuzațiile

reclamantului

arătând că

erau frecvente

crizele acestuia

ș

i puteau avea loc în orice moment din zi sau din noapte

ș

i

implicau episoade de irascibilitate

ridicată,

de comportament agresiv

ș

i o

completă

pierdere a autocontrolului (supra, pct.

36

ș

i

37)

. În

consecință

,

reclamantul

ș

tia

că

în orice moment risca o

urgență medicală

cu efecte extrem

de grave

ș

i

că

nu dispunea de

asistență medicală calificată. Așadar,

faptul de

a fi fost

lăsat fără asistență specializată

în astfel de

situații

trebuie

să

-i fi

generat o consider

abilă

anxietate (a se vedea,

mutatis mutandis

,

Khudobin

împotriva Rusiei

, nr. 59696/00, pct. 95, 26 octombrie 2006).

această privință,

Curtea

reiterează că,

în

circumstanțe

în care

personalul închisorii s-a

simțit

eliberat de datoria de a asigura securitatea

ș

i

asistența

persoanelor private de libertate mai vulnerabile ai

căror

colegi de

celulă

au primit responsabilitatea de a asigura

asistența zilnică

a acestora sau,

dacă

era necesar, primul ajutor (a se vedea

Semikhvostov împotriva Rusiei

,

nr. 2689/12, pct. 84-85, 6 februarie 2014,

ș

i

Potoroc

,

citată

anterior, pct. 77),

a constatat deja o

încălcare

a art. 3 din Conve

nție

din cauza faptului

că

o

asemenea

asistență

nu

făcea

parte din

asistența organizată

de stat pentru a se

asigura

că

reclamantul este

deținut

în

condiții

compatibile cu respectarea

demnității

sale umane. Prin urmare, respectiva

asistență

nu poate fi

14

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

cons

iderată potrivită

sau

suficientă

având în vedere handicapul fizic al

reclamantului (a se vedea

Farbtuhs împotriva Letoniei

, nr. 4672/02, pct. 60,

2 decembrie 2004,

ș

i

D.G. împotriva Poloniei,

nr. 45705/07,

pct. 147,

12

februarie 2013)

.

reiterează că

sentimentul de inferioritate

ș

i neajutorare,

tipic pentru persoanele care

suferă

de o tulburare

psihică, necesită

o

vigilenț

ă

sporită

atunci când se

verifică

respectarea

Convenției

(a se vedea

Aswat

,

citată

anterior, pct. 50).

ș

i observând

că asistenții

personali

repartizați

reclamantului oarecum ocazional nu erau în mod clar

instruiți să

-i

acorde

măsuri

de prim ajutor, Curtea a considerat

că

în

speță

ajutorul oferit

de

către

colegii

deținuți

reclamantului nu

făcea

parte din nicio

asistență

efectivă

a statului care

să

se asigure

că

reclamantul era

deținut

în

condiții

compatibile cu respectarea

demnității

sale umane. Un asemenea ajutor nu

poate fi considerat potrivit sau suficient.

(iii) Referitor la

asistența medicală acordată

reclamantul

ui

că

chiar

ș

i atunci când reclamantul

se afla în îngrijire

a

ș

i sub controlul direct al unui personal calificat,

ș

i anume

pe perioada când se afla într-un penitenciar-spital, acesta a reu

ș

it

să

-

ș

i

producă vătămări

grave

bătându

-

ș

i cuie în cap. Acele incidente, privite în

contextul medical al reclamantului, ar fi trebuit

să

alerteze

autoritățile

într-un

grad suficient pentru a pune în aplicare o strategie mai

adecvată, capabilă să

răspundă

în mod constant

ș

i eficient gravei boli mintale a reclamantului.

notă

în continuare de argumentele Guvernului privind

nerespectarea tratamentului de

către

reclamant (supra, pct.

65)

. Cu toate

acestea, de

ș

i

acordă atenție

faptului

că

reclamantul era o

persoană vulnerabilă

din cauza

stării

sale de

sănătate ș

i a

detenției, consideră

cooperarea acestuia

ca fiind doar unul dintre factorii de luat în

seamă

în evaluarea caracterului

efectiv al tratamentului impus

ș

i

că

datoria de a oferi îngrijiri adecvate

pe

bază

de tratament individualizat revine în primul rând

autorităților

relevante (a se

vedea,

mutatis mutandis

,

Rooman

,

citată

anterior, pct. 164).

consideră că

argumentul

Guvernului

că

reclamantul a primit îngrijiri

corespunzătoare

nevoilor sale nu

este corect faptic.

Dimpotrivă,

toate probele din dosar, în special faptul

că

reclamantul se afla frecvent în

situația

de a-

ș

i provoca

autovătămări,

chiar

ș

i

sub supraveghere

specializată

(supra, pct.

40,

42

43,

45,

47

ca

ș

i

84),

iar

unicele

măsuri

luate în mod repetat la nivelul penitenciarului erau

sancțiuni

pentru

încălcări

ale disciplinei (supra, pct.

22

ș

i

24)

,

păreau să

indice

că

autoritățile

nu au identificat corect nevoile sale medicale

ș

i, în

consecință,

n

u

i-au oferit tratamentul

ș

i supravegherea complete cerute de problema sa

mintală complexă.

15

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

(iv) Concluzie

considerațiile

de mai sus, Curtea

concluzionează

că,

în prezenta

cauză,

având în vedere starea de

sănătate

a reclamantului

ș

i

dizabilitatea sa în perioada

relevantă

(supra, pct.

8)

,

autoritățile naționale

n

u

au pus în

practică ș

i nu au oferit o strategie de terapie

coerentă ș

i

corespunzătoare, capabilă să răspundă

în mod adecvat nevoilor medicale ale

reclamantului, astfel încât

să

evite ca acesta

să

fie supus unui tratament

contrar art. 3 din

Convenție.

încălcat

art. 3 din

Convenție

în perioada

cuprinsă

între 6 decembrie 2016

ș

i punerea în libertate a reclamantului la 16 iunie

2

019.

II. CU

PRIVIRE LA APLICAREA ART. 41 DIN CONVEN

Ț

IE

Convenție

prevede

:

„Dacă

Curtea

declară că

a avut loc o

încălcare

a

Convenției

sau a protocoalelor sale

ș

i

dacă

dreptul intern al înaltei

părți

contractante nu permite decât o

înlătura

r

e

incomplet

ă

a

consecințelor

acestei

încălcări,

Curtea

acordă părții

lezate,

dacă

este cazul,

o

reparație echitabilă.”

A. Prejudiciu

lună

de

detenție

cu titlu de

despăgubire

pentru prejudiciul material, reprezentând cheltuielile

de

judecată

efectuate pentru nevoia de asistent personal permanent. A

solicitat, de asemenea, 50 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral cauzat de

suferințele

de pe durat

a

detenției.

susținut că

cererea privind prejudiciul material era

nefondată.

În orice caz, a

susținut că legătura

de cauzalitate dintre pretinsa

încălcare

a

Convenției ș

i prejudiciul material era

nedovedită.

Cu privire la

capătul

de cerere de

despăgubire

pentru prejudiciul moral, Guvernul a

considerat

că

suma

pretinsă

este

excesivă.

consideră,

pe de o parte,

că

reclamantul nu a demonstrat

existența

unei

legături

de cauzalitate între

încălcarea constatată ș

i prejudiciul

material pretins; prin urmare, respinge

această pretenție.

Pe de

altă

parte

,

Curtea

acordă

reclamantului 3 000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus

orice

taxă

ce poate fi

datorată

cu titlu de impozit

.

B. Cheltuieli

de

judecată

judecată.

În

consecință,

Curtea

consideră că

nu este necesar

să

i se acorde nicio

sumă

în

această privință.

16

HOTĂRÂREA

EPURE ÎMPOTRIVA ROMÂNIEI

C. Dobânzi

moratorii

consideră

necesar ca rata dobânzilor moratorii

să

se întemeieze

pe rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal,

practicată

de Banca

Centrală

Europea

nă, majorată

cu trei puncte procentuale.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN UNANIMITATE, CURTEA

1.

Declară

cererea

admisibilă;

2.

Hotărăște

că

a fost

încălcat

art. 3 din

Convenție

în ceea ce

privește

faptul

că autoritățile

nu au pus în aplicare

ș

i nu au oferit o strategie de terapie

coerentă ș

i

corespunzătoare, capabilă să răspundă

în mod adecvat nevoilor

medicale ale reclamantului în perioada

cuprinsă

între 6 decembrie 2016

ș

i

punerea sa în libertate la 16 iunie 2019;

3.

Hotărăște

(a)

că

statul pârât trebuie

să plătească

reclamantului, în termen de trei luni

de la data

rămânerii

definitive a

hotărârii,

în conformitate cu art. 44

Convenție,

suma de 3 000 EUR (trei mii euro), plus orice

sumă

ce poate fi

datorată

cu titlu de impozit, pentru prejudiciul moral

;

(b)

că,

de la expirarea termenului

menționat ș

i

până

la efectuarea

plății,

această sumă

trebuie

majorată

cu o

dobândă simplă,

la o

rată anuală

egală

cu rata dobânzii

facilității

de împrumut marginal

practicată

d

e

Banca

Centrală Europeană, majorată

cu trei puncte procentuale.

4.

Respinge

cererea de acordare a unei

reparații

echitabile pentru restu

l

cererii.

Redactată

în limba

engleză ș

i

comunicată

în scris la 11 mai 2021, în

conformitate cu art. 77 § 2

ș

i § 3 din Regulamentul

Curții.

Andrea Tamietti

Grefier

Yonko Grozev

Președinte

17