Spînu împotriva României

Comunicat la 1 octombrie 2020 Publicat la 19 octombrie 2020 SECȚIUNEA a patra Cerere nr. 29443/20 Constantin-Lucian SPINU împotriva României introdusă la 20 august 2020 OBIECTUL L În iulie 2020, el a cerut autorităților din București permisiunea de a merge la o biserică adventistă din București pentru a celebra serviciul sabatului. Printr-o decizie din 11 august 2020, Tribunalul de Primă Instanță și-a respins cererea, motivând că, din cauza epidemiei Covid-19, numai activitățile absolut necesare puteau fi desfășurate în afara închisorii și că asistența juridică și religioasă acordată deținuților fusese întreruptă. Invocând art. 9 din convenție, reclamantul invocă o încălcare a dreptului său la libertatea religioasă.

RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost afectată libertatea religioasă a reclamantului, în sensul articolului 9 alineatul (1) din convenție (a se vedea în special Igors Dmitrijevs c. Letonia, nr. 61638/00, § 79-80, 30 noiembrie 2006 Süveges c. Ungaria, n 50255/12, § 152 157, 5 ianuarie 2016); și Moroz c. Ucraina , n 5187/07 , §§ 105-109, 2 martie 2017) În la: , ingerința în exercitarea dreptului în cauză a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 9 alineatul (2) din convenție? În special, refuzul autorităților naționale de a autoriza reclamantul să se deplaseze la serviciul religios în afara închisorii a fost necesar și proporțional cu scopul vizat? • Reclamantul a avut la dispoziție soluții alternative rezonabile pentru exercitarea dreptului său la libertatea religioasă în interiorul închisorii Jilava (a se vedea mutatis mutandis Süveges menționat anterior, § 153 și Vartic c. România (n, n 14150/08, § 51, 17 decembrie 2013)

Communiquée le 1er octobre 2020 Publié le 19 octobre 2020

QUATRIÈME SECTION

Requête n o 29443/20 Constantin-Lucian SPÎNU contre la Roumanie introduite le 20 August 2020

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne le refus des autorités de permettre au requérant, alors qu’il était détenu à la prison de Jilava, de se rendre au service religieux à l’extérieur de la prison. L’intéressé indique qu’il est membre de l’Église adventiste du septième jour et qu’en juillet 2020, il a demandé aux autorités pénitentiaires l’autorisation de se rendre à une église adventiste de Bucarest pour célébrer le service du sabbat. Par une décision du 11 août 2020, le tribunal de première instance a rejeté sa demande, au motif que, en raison de l’épidémie de Covid-19, seulement les activités absolument nécessaires pouvaient être déployées à l’extérieur de la prison et que l’assistance morale et religieuse accordée aux détenus avait été interrompue.

Invoquant l’article 9 de la Convention, le requérant allègue une atteinte à son droit à la liberté de religion.

QUESTIONS AUX PARTIES

Y a-t-il eu atteinte à la liberté de religion du requérant, au sens de l’article 9 § 1 de la Convention (voir, notamment, Igors Dmitrijevs c. Lettonie , n o 61638/00, §§ 79-80, 30 novembre 2006 ; Süveges c. Hongrie , n o 50255/12, §§ 152 ‑ 157, 5 janvier 2016 ; et Moroz c. Ukraine , n o 5187/07, §§ 105-109, 2 mars 2017) ? Dans l’affirmative, l’ingérence dans l’exercice du droit en question était ‑ elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 9 § 2 de la Convention ? En particulier, le refus des autorités nationales d’autoriser le requérant de se rendre au service religieux à l’extérieur de la prison était-il nécessaire et proportionné au but visé ? Le requérant a-t-il eu à sa disposition des solutions alternatives raisonnables pour exercer son droit à la liberté de religion à l’intérieur de la prison de Jilava (voir, mutatis mutandis , Süveges , précité, § 153, et Vartic c. Roumanie (n o 2) , n o 14150/08, § 51, 17 décembre 2013) ?