3r-25/18 — Contestarea actului administrativ

Dosarul nr. 3r–25/18

Instanța de fond: E. Palanciuc

Instanța de apel: N. Budăi, I. Muruianu, V. Efros

D E C I Z I E

28 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean, Nicolae Craiu

Examinând recursul declarat de către Mițcul Alexandru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mițcul Alexandru

către Agenția ”Apele Moldovei” și Ministerul Mediului, cu privire la recunoașterea

faptelor de încălcare a drepturilor de raționalizare, obligarea înregistrării cererii de

raționalizare, obligarea calculării remunerării în sumă nu mai mică de 15% din

suma efectului total,

împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, prin care

s-a respins cererea lui Mițcul Alexandru de repunere în termenul de declarare a

apelului și a fost restituit apelul declarat de către Mițcul Alexandru împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 11 august 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 25 noiembrie 2015, Mițcul Alexandru a înaintat cerere de chemare

în judecată către Agenția ”Apele Moldovei” și Ministerul Mediului, cu privire la

recunoașterea faptelor de încălcare a drepturilor de raționalizare, obligarea

înregistrării cererii de raționalizare, obligarea calculării remunerării în sumă nu mai

mică de 15% din suma efectului total.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 11 august 2016,

acțiunea a fost respinsă.

La data de 16 august 2016, Mițcul Alexandru a declarat apel împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 11 august 2016.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 04 noiembrie 2016, nu s-a dat

curs cererii de apel declarate, acordând lui Mițcul Alexandru termen până la data

de 07 decembrie 2016, pentru prezentarea cererii de apel motivate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 07 decembrie 2016, repetat nu s-a

dat curs cererii de apel declarate, acordând lui Mițcul Alexandru termen

suplimentar până la data de 01 februarie 2017, pentru prezentarea cererii de apel

motivate.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 01 februarie 2017, s-a restituit

cererea de apel depusă de Mițcul Alexandru.

La data de 27 februarie 2017 (prin intermediul oficiului poștal), Mițcul

Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 01

februarie 2017.

La data de 13 martie 2017 (prin intermediul oficiului poștal), Mițcul

Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 07

decembrie 2016.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 21 iunie 2017, s-a respins

recursul declarat de Mițcul Alexandru împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 01 februarie 2017.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 09 august 2017, s-a restituit

recursul declarat de Mițcul Alexandru împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău

din 07 decembrie 2016.

La data de 30 august 2017 (prin intermediul oficiului poștal), Mițcul

Alexandru a depus în repetat cerere de apel împotriva hotărârii Judecătoriei Centru,

mun.Chișinău din 11 august 2016, prin care totodată a solicitat repunerea în

termen.

Prin încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, s-a respins

cererea lui Mițcul Alexandru de repunere în termenul de declarare a apelului și a

fost restituit apelul declarat de către Mițcul Alexandru împotriva hotărârii

Judecătoriei Centru, mun.Chișinău din 11 august 2016.

La data de 21 decembrie 2017 (prin intermediul oficiului poștal), Mițcul

Alexandru a declarat recurs împotriva încheierii Curții de Apel Chișinău din 09

noiembrie 2017, solicitând casarea acesteia și remiterea cauzei în instanța de apel

pentru judecarea apelului.

Potrivit prevederilor art. 425 al Codului de procedură civilă, termenul de

declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea

încheierii.

Astfel, raportând normele legale citate supra la circumstanțele cauzei,

Colegiul atestă că încheierea recurată din 09 noiembrie 2017 a fost expediată

părților abia la data de 01 decembrie 2017, iar la materialele cauzei nu sunt probe

ce ar confirma cu certitudine data recepționării acesteia, ca urma recursul declarat

la 26 decembrie 2017 se consideră depus în termenul legal enunțat supra.

Studiind materialele dosarului în raport cu cele invocate în recurs și

prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de Mițcul Alexandru, urmează a

fi respins din următoarele motive.

În conformitate cu art. 427 lit. a) al Codului de procedură civilă, instanța de

recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept să respingă

recursul și să mențină încheierea.

În conformitate cu art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă, termenul

de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunțării dispozitivului

hotărârii, dacă legea nu prevede altfel.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție menționează că, norma citată prevede expres momentul începerii curgerii

termenului de declarare a apelului – data pronunțării dispozitivului hotărârii.

În conformitate cu art. 116 alin. alin. (1), (3) și (4) al Codului de procedură

civilă, persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a

unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanță. La cererea de

repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii

actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în

termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.).

Repunerea în termen nu poate fi dispusă decât în cazul în care partea și-a exercitat

dreptul la acțiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua

în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică

depășirea termenului de procedură.

După cum denotă actele dosarului, dispozitivul Judecătoriei Centru, mun.

Chișinău prin care a fost respinsă cererea de chemare în judecată depusă de Mițcul

Alexandru către Agenția ”Apele Moldovei” și Ministerul Mediului, cu privire la

recunoașterea faptelor de încălcare a drepturilor de raționalizare, obligarea

înregistrării cererii de raționalizare, obligarea calculării remunerării în sumă nu mai

mică de 15% din suma efectului total, a fost pronunțat la data de 11 august 2016.

La fel, este cert și faptul că, reclamantul-recurent a fost prezent la ședințele de

judecată în prima instanță, însă fiind citat legal, solicitând examinarea cauzei în

lipsa lui și fiind reprezentat de către un avocat desemnat, a lipsit la ședința de

judecată la care a fost pronunțată hotărârea la caz.

Colegiul reiterează că, Mițcul Alexandru a depus cerere de apel la data de 16

august 2017, concomitent solicitând și eliberarea hotărârii integrale pe cauză.

De notat că, hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 11 august 2016,

Mițcul Alexandru a recepționat-o personal contra semnătură la data de 18 august

2016, fapt confirmat prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d. 133)

Cu toate acestea, Mițcul Alexandru, deși cunoștea despre necesitatea impusă

de lege de a prezenta cererea de apel motivată, a contestat cu recurs atât încheierea

instanței de apel prin care nu s-a dat curs apelului, cât și încheierea prin care s-a

restituit apelul, iar numai după rămânerea irevocabilă a acestora a depus cerere de

apel motivată.

Colegiul apreciază că, interpretarea instanței de apel cu privire la faptul că

depunerea cererii de apel motivate în circumstanțele expuse supra reprezintă

depunerea repetată a apelului, ca fiind una corectă, or caracterul de sine stătător al

apelului se manifestă și prin cerința de repunere în termen a apelului.

Astfel, Mițcul Alexandru a depus cererea de apel împotriva hotărârii primei

instanțe numai la 30 august 2017, respectiv cu încălcarea termenului prevăzut de

art. 362 alin. (1) al Codului de procedură civilă. Or, din interpretarea corectă a

prevederilor normei legale citate, este de înțeles că termenul de declarare a apelului

curge de la data pronunțării dispozitivului hotărârii.

Deși recurentul Mițcul Alexandru a invocat că, s-a aflat în arest preventiv în

perioada 13 septembrie 2016 – 06 decembrie 2016, ulterior urmând un tratament

medical, ultimul nu a prezentat cu titlu de probă nici un înscris ce ar confirma

imposibilitatea îndeplinirii actului procesual.

În acest sens, instanța de recurs accentuează că participanții la proces, în

conformitate cu art. 56 alin. (3) al Codului de procedură civilă au obligația de a se

folosi cu bună-credință de drepturile lor procedurale, iar faptul că a contestat actele

procedurale emise de instanța de apel, precum și presupusa aflare în detenție

preventivă, nu justifică imposibilitatea lui Mițcul Alexandru pe parcursul a 1 an de

a depune cererea de apel motivată, reținând faptul că ultimul a contestat inițial în

termen hotărârea instanței de fond, iar instanța de apel a acordat termen

suplimentar pentru înlăturarea neajunsurilor.

Se reține că, în cazul în care cererea de repunere în termen ar fi considerată

întemeiată din motivele invocate de către Mițcul Alexandru, se va crea situația

când justițiabilii de rea-credință vor avea posibilitatea să declare apel repetat din

data în care vor fi rămase irevocabile dispozițiile instanței de apel privind

restituirea apelului inițial și nu din data în care ar fi cunoscut sau ar fi trebuit să

cunoască despre emiterea actului contestat.

Concluzionând cele expuse, Colegiul constată o poziție duală și contradictorie

a lui Mițcul Alexandru, care nefiind deacord cu hotărârea instanței de fond o

contestă în termen, contestând ulterior în recurs actele emise de instanța de apel și

numai după restituirea și respingerea recursurilor, depune repetat o cerere de apel.

Acest comportament este interpretat de către instanța de recurs ca unul de rea-

credință, or reținând faptul că recurentul cunoștea cu certitudine despre cauza

intentată de acesta, despre o hotărâre nefavorabilă acestuia, reieșind din materialele

cauzei se atestă că Mițcul Alexandru intenționează să tergiverseze examinarea

cauzei și să inducă în eroare prin multitudinea de acțiuni procesuale întreprinse de

către ultimul.

Din acest raționament, Colegiul atestă la caz aplicabilitatea prevederilor art.

61 al Codului de procedură civilă, potrivit căruia, părțile sunt obligate să se

folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească

pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește

tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.

Instanța de recurs accentuează că, o asemenea soluție este compatibilă cu

standardele înserate în textul art. 6§1 din Convenția Europeană pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, încuviințarea exercitării unei

căi ordinare de atac în urma rămânerii definitive a actului jurisdicțional valabil

adoptat în lipsa unor circumstanțe fundamentale și obligatorii, ar însemna de fapt

încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a drepturilor celorlalte

părți la un proces echitabil.

În susținerea opiniei enunțate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție invocă și practica CtEDO, unde se

notează că deși în speță nu era vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești

definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina

unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin repunerea

în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o soluție care ar putea înfrânge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale

extraordinară de atac (cauza Melnic vs. Moldova, hotărâre din 14 noiembrie 2006,

cauza Ponomaryov vs. Ucraina, hotărârea din 03 aprilie 2008).

Jurisprudența CtEDO reiterează obligația părții de a lua măsurile necesare

pentru protecția drepturilor sale de acces la justiție, inclusiv prin manifestarea

diligenței în exercitarea drepturilor sale procedurale și a interesului față de soarta

dosarului vizat (cauza van Harn vs. Germania, hotărâre din 11 septembrie 2007,

cauza Pîrnău ș.a. vs. Republica Moldova, hotărâre din 31 ianuarie 2012 și cauza

SA Universul vs. Republica Moldova, hotărâre din 10 iulie 2012).

Concluzionând cele expuse, Colegiul ajunge la concluzia că soluția instanței

de apel este una întemeiată, iar cererea de recurs împotriva încheierii Curții de

Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017 urmează a fi respinsă cu menținerea

încheierii recurate.

Ținând cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) al Codului de

procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de Mițcul Alexandru.

Se menține încheierea Curții de Apel Chișinău din 09 noiembrie 2017, în

cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mițcul Alexandru către

Agenția ”Apele Moldovei” și Ministerul Mediului, cu privire la recunoașterea

faptelor de încălcare a drepturilor de raționalizare, obligarea înregistrării cererii de

raționalizare, obligarea calculării remunerării în sumă nu mai mică de 15% din

suma efectului total.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Svetlana Filincova,

Judecători Dumitru Visternicean,

Nicolae Craiu

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova