2ra-51/18 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil

2ra-51/18 — Repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosarul nr. 2ra-51/18

Instanța de fond: V. Chisilița

Instanța de apel: M. Guzun, Iu. Cotruță, N. Simciuc

D E C I Z I E

14 februarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

În componența:

Președintele ședinței, Valeriu Doagă,

Judecători Tamara Chișca-Doneva, Mariana Pitic,

Nina Vascan, Svetlana Filincova

examinând recursurile declarate de către Ministerul Justiției, Vera Anisimova,

Pavel Morozov prin intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera Anisimova prin

intermediul avocatului Snejana Pahomi,

în cadrul cauzei civile intentate la cererea de chemare în judecată depusă de

Anisimova Vera și Morozov Pavel către Ministerul Justiției, cu privire la

constatarea încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea

prejudiciului material și moral cauzat prin această încălcare,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, prin care a fost

admisă cererea de apel depusă de Ministerul Justiției și modificată hotărârea

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016 prin micșorarea

cuantumului prejudiciului moral încasat în beneficiul Verei Anisimova și lui Pavel

Morozov de la 10 000 lei la suma de 3 000 lei pentru fiecare,

co ns tată :

La 12 septembrie 2016, Anisimova Vera și Morozov Pavel au depus cerere de

chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției cu privire la constatarea

încălcării dreptului la examinarea cauzei în termen rezonabil, repararea

prejudiciului material și moral.

În motivarea acțiunii au indicat că, la 11 decembrie 2005, Rusanovschi Ion și

Rusanovschi Nicolae s-au adresat la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău către

Rusanovschi Ion, Anisimova Vera, Pavel Morozov, Primăria com. Stăuceni și

OCT Chișinău privind recunoașterea nulității tranzacțiilor și a titlului de

autentificare a dreptului deținătorilor de teren și stabilirea modului de folosire a

terenului aferent casei de locuit.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19 iunie 2008,

acțiunea lui Rusanovschi Ion, Rusanovschi Nicolae s-a admis parțial, s-a declarat

nul contractul de vânzare-cumpărare a terenului aferent casei de locuit încheiat la

03 iulie 2004, între Primăria com. Stăuceni și Ion Rusanoschi; titlul de

autentificare a deținătorului de teren pe numele lui Ion Svinarciuc; contractul de

donație din 14 decembrie 2004; titlul de autentificare a deținătorului de teren

eliberat pe numele lui Morozov Pavel; părțile contractului de vânzare-cumpărare

din 13 iulie 2004 s-au adus la poziția inițială; s-a încasat de la Primăria com.

Stăuceni, mun. Chișinău în beneficiul lui Ion Svinarciuc suma de 5302 lei, achitată

conform contractului anulat; s-a anulat înscrierile în Registrul bunurilor imobile.

Nefiind de acord cu hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 19

iunie 2008, Anisimova Vera și Pavel Morozov au depus cerere de apel, iar prin

decizia Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2011 apelurile au fost respinse

și menținută fără modificări hotărârea judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău.

Asupra deciziei Curții de Apel Chișinău din 21 septembrie 2011, au depus

recurs, iar prin decizia Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție din 18 aprilie 2012 recursurile au fost respinse

și menținută hotărârea din 19 iunie 2008.

Au invocat reclamanții că, tergiversarea examinării cauzei date de către

instanțele judecătorești din momentul depunerii cererii în instanța de fond a

constituit 6 ani și 4 luni.

De asemenea, concomitent cu examinarea în prima instanță a cauzei sus-

indicate, au depus, la 12 iunie 2007, acțiune în instanță către Primăria com.

Stăuceni, mun. Chișinău, Rusanovschi Ion și Rusanovschi Nicolae, privind

anularea actelor administrative și încasarea prejudiciului moral în mărime de 10

000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 06 iulie 2015, acțiunea

înaintată de către Anisimova Vera și Morozov Pavel către Primăria com. Stăuceni,

mun. Chișinău, Rusanovschi Ion și Rusanovschi Nicolae, privind anularea actelor

administrative și încasarea prejudiciului moral a fost respinsă.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 26 ianuarie 2016, apelul a fost

respins și a fost menținută fără modificări hotărârea Judecătoriei Rîșcani, mun.

Chișinău din 06 iulie 2015. Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 11 mai

2016, recursul fiind considerat inadmisibil.

Tergiversarea examinării cauzei date de către instanțele judecătorești din

momentul depunerii cererii în instanța de fond a constituit 8 ani și 11 luni.

Reclamanții au susținut că, din motivul tergiversării examinării cauzelor date

în instanțele judecătorești, dânșii au suportat un prejudiciu moral și material, au

fost delapidați de dreptul de proprietate asupra terenului aferent casei de locuit,

deși anterior, până la examinarea în fond a litigiilor date mai multe autorități de

domeniu au confirmat construcțiile anexelor a casei de locuit construite nelegitim

contrar legislației în vigoare. Primăria Stăuceni, mun. Chișinău prin răspunsul

nr.02/1-24/285 din 13 iulie 2005 a refuzat legalizarea anexei nr.4 a casei de locuit,

însă contrar acestui răspuns prin dispoziția sa nr.02/1-7/211 din 16 noiembrie 2005

a recepționat-o contrar legislației în vigoare. Existența acestor documente la

examinarea litigiului în cauza, nu ar permite instanțelor de judecată să le

delapideze de dreptul la proprietate și cauzării prejudiciului moral.

Reclamanții au solicitat, constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei civile, pornite la cererea lui Rusanovschi Ion și Rusanovschi

Nicolae către Ion Svinarciuc, Anisimova Vera, Morozov Pavel, Primăria com.

Stăuceni și OCT Chișinău, privind declararea nulității tranzacțiilor și a titlului de

autentificare a dreptului deținătorului de teren și stabilirea modului de folosire a

terenului aferent casei de locuit; constatarea încălcării dreptului la judecarea în

termen rezonabil cauzei civile de contencios administrativ, pornită la cererea Verei

Anisimova și Morozov Pavel depusă la 12 iunie 2007 către Primăria com.

Stăuceni, mun. Chișinău, Rusanovschi Ion și Rusanovschi Nicolae, privind

anularea actelor administrative și încasarea prejudiciului moral; încasarea în

beneficiul lui Verei Anisimova și Morozov Pavel de la bugetul le stat a

prejudiciului moral suportat în urma încălcării dreptului la judecarea cauzei în

termen rezonabil în mărime a câte 50 000 lei pentru fiecare reclamant.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016,

procesul în partea pretențiilor Verei Anisimova și a lui Morozov Pavel către

Ministerul Justiției, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecare în

termen rezonabil a cauzei civile intentate la cererea lui Rusanovschi Ion și

Rusanovschi Nicolae către Rusanovschi Ion, Anisimova Vera, Pavel Morozov,

Primăria com. Stăuceni și OCT Chișinău, privind recunoașterea nulității

tranzacțiilor și a titlului de autentificare a dreptului deținătorilor de teren și

stabilirea modului de folosire a terenului aferent casei de locuit, a fost încetat.

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016,

acțiunea a fost admisă parțial. S-a constatat încălcarea dreptului Verei Anisimova

și a lui Morozov Pavel la judecarea în termen rezonabil a pricinii civile la cererea

de chemare în judecată a Verei Anisimova și Morozov Pavel împotriva Primăriei

Stăuceni, Rusanovschi Ion și Rusanovschi Nicolae cu privire la contestarea actului

administrativ și repararea prejudiciului moral, încasându-se din contul bugetului de

stat prin intermediul Ministerului Justiției al Republicii Moldova în beneficiul

Verei Anisimova și a lui Morozov Pavel despăgubirea pentru prejudiciul moral în

suma de 10 000 lei pentru fiecare.

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, a fost admisă cererea

de apel depusă de Ministerul Justiției și modificată hotărârea Judecătoriei

Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016 prin micșorarea cuantumului

prejudiciului moral încasat în beneficiul Verei Anisimova și lui Pavel Morozov de

la 10 000 lei la suma de 3 000 lei pentru fiecare.

La data de 15 septembrie 2017, Ministerul Justiției a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, solicitând casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâre de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului a indicat că, instanța de apel la examinarea cauzei a

interpretat în mod eronat legea.

Sub acest aspect, recurentul Ministerul Justiției a menționat că, perioada de

examinare din speța principală pentru care se pretinde constatarea încălcării

termenului nu poate fi imputată exclusiv instanțelor de judecată.

Potrivit raportului Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 27 octombrie

2016, termenul judecării cauzei s-a datorat neprezentării la ședințele de judecată a

părților la proces fără înștiințarea instanței, examinarea în absența acestora fiind

considerată de instanță și de părțile prezente, imposibilă. La fel, părțile nu au

înaintat careva cereri de accelerare a examinării cauzei.

La data de 30 octombrie 2017, Morozov Pavel prin intermediul avocatului

Sergiu Bucicov și Anisimova Vera au depus cerere de recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, solicitând casarea acesteia cu

menținerea hotărârii instanței de fond.

În susținerea recursului declarat, au invocat prevederile art. 432 alin. (1) - (5)

al Codului de procedură civilă, precum și practica Curții Europene pentru

Drepturile Omului.

La data de 30 octombrie 2017 (prin intermediul oficiului poștal), Anisimova

Vera prin intermediul avocatului Snejana Pahomi a depus cerere de recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017, solicitând casarea

acesteia cu emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, a reiterat motivele de fapt ale cauzei și a invocat că

instanța de apel la pronunțarea deciziei a interpretat eronat prevederile Legii

privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen

rezonabil a hotărârii judecătorești, concluziile instanței de apel fiind în contradicție

cu circumstanțele cauzei.

Astfel, a menționat că, pe parcursul la 8 ani și 11 luni, în timp ce se examina

acțiunea Verei Anisimova și a lui Morozov Pavel, recurentei din cauza situațiilor

stresante create prin tergiversarea neîntemeiată a examinării cauzei, i s-au stabilit

mai multe diagnoze medicale, tratamente, iar ulterior și boli cronice.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 31 ianuarie 2018, recursurile

declarate de către Ministerul Justiției, Vera Anisimova, Pavel Morozov prin

intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera Anisimova prin intermediul

avocatului Snejana Pahomi a fost considerate admisibile.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) al Codului de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Instanța de recurs constată că, decizia recurată a fost pronunțată la 04 iulie

2017, comunicată părților nu mai devreme de 07 septembrie 2017 (vol. II, f.d.

116), iar cererile de recurs a fost declarate la 15 septembrie 2017 și respectiv la 30

octombrie 2017, fapt ce atestă că toți recurenții s-au conformat normelor

procedurale legale și au declarat în termen recursurile.

În conformitate cu art. 444 al Codului de procedură civilă, recursul se

examinează fără înștiințarea participanților la proces.

În corespundere cu prevederile art. 445 alin. (1) lit. f) al Codului de procedură

civilă, instanța, după ce judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze

decizia instanței de apel și să mențină hotărârea primei instanțe.

Studiind materialele dosarului, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de

Ministerul Justiției neîntemeiat, pasibil respingerii, iar recursurile declarare de

Vera Anisimova, Pavel Morozov prin intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera

Anisimova prin intermediul avocatului Snejana Pahomi, întemeiate și care urmează

a fi admise cu casarea deciziei recurate și menținerea hotărârii instanței de fond,

din considerentele ce urmează.

Verificând legalitatea deciziei atacate, prin prisma argumentelor invocate în

cererea de recurs, Colegiul constată că instanța de apel, la examinarea cauzei, a

încălcat normele de drept material, și anume, a interpretat în mod eronat legea.

Din materialele dosarului rezultă cu certitudine că, acțiunea civilă a Verei

Anisimova și a lui Pavel Morozov către Primăria com. Stăuceni, Rusanovschi Ion

și Rusanovschi Nicolae, cu privire la contestarea actelor administrative și

recuperarea prejudiciului moral a fost examinată pe parcursul la 8 ani și 10 luni.

Fiindu-i atribuită cauza civilă privind constatarea încălcării dreptului la

judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material și moral

cauzat prin această încălcare, instanța de fond cu o motivare amplu argumentată,

justificat a ajuns la concluzia temeiniciei parțiale a acțiunii. A fost constatată

încălcarea dreptului Verei Anisimova și lui Pavel Morozov la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, cu titlu de prejudiciu moral suportat de reclamanți stabilindu-se

suma de 10 000 lei pentru fiecare.

Așadar, potrivit prevederilor art. 2 alin. (1) al Legii nr. 87, cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, orice persoană fizică sau juridică ce consideră că i-a fost

încălcat dreptul la judecarea în termen rezonabil a cauzei poate adresa în instanță

de judecată o cerere de chemare în judecată privind constatarea unei astfel de

încălcări și repararea prejudiciului cauzat prin această încălcare, în condițiile

stabilite de prezenta lege și de legislația procesuală civilă.

În corespundere cu prevederile art. 2 alin. (6) al aceleiași legi, mărimea

reparației prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei se stabilește de instanța de judecată în fiecare caz în parte, în

funcție de circumstanțele cauzei în cadrul căreia a fost comisă încălcarea, precum

și de pretențiile invocate de reclamant, de complexitatea cauzei, de

comportamentul reclamantului, de conduita instanței de judecată și a autorităților

relevante, de durata încălcării și de importanța procesului pentru reclamant.

După cum rezultă implicit din raportul Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău

din 27 octombrie 2016, cauza Verei Anisimova și lui Pavel Morozov nu a fost

examinată într-un termen rezonabil, or examinarea unei acțiuni de contencios

administrativ pe parcursul la 8 ani și 10 luni nicidecum nu poate fi considerată ca

fiind rezonabilă din punct de vedere a termenului.

Astfel, pe parcursul examinării cauzei civile principale, ședințele de judecată

s-au amânat de aproximativ 15 ori din cauza neprezentării pârâților, de 4 ori din

cauza judecătorului ce a examinat cauza, de 7 ori din cauza neprezentării în ședință

a tuturor părților în proces.

La fel, este cert faptul că, ședințele de judecată se amânau atât pe termen

admisibil (de la 3 săptămâni - 1 lună între ședințe) și pe termen excesiv de

îndelungat (de la 2 luni – 6 luni între ședințe).

Totodată, Colegiul lărgit remarcă faptul că, la 12 noiembrie 2008, instanța de

fond l-a introdus în proces în calitate de intervenient principal pe Pavel Morozov,

însă la data de 06 februarie 2009 ultimul a adresat pârâtului pe cauza civilă inițială

o cerere prealabilă, ulterior fiind suspendat de către instanță procesul în cauză pe

un termen de aproximativ 10 luni, pentru soluționarea cererii prealabile privind

revocarea unor acte administrative.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție atestă ca fiind iraționale acțiunile instanței de judecată

în cauza principală, or legislația procesual civilă prevede expres temeiurile

suspendării procesului, în care nu se regăsește necesitatea soluționării cererii

prealabile.

Sub acest aspect, Colegiul lărgit menționează că, în cazul înaintării unei cereri

de intervenție principală, care se întocmește conform rigorilor procesuale

aplicabile unei cereri de chemare în judecată, la care nu a fost anexată sau nu există

dovada respectării procedurii prealabile stabilită de Legea contenciosului

administrativ, instanța de judecată urma după caz să nu dea curs cererii pentru

prezentarea dovezii respective sau să restituie cererea în temeiul art. 170 al Codului

de procedură civilă.

Eventual, în cazul restituirii cererii lui Pavel Morozov și depunerii repetate al

acesteia, în scopul eficienței justiției, cauzele urmau a fi conexate pentru

examinarea lor concomitentă, fără a fi prejudiciat principiul termenului rezonabil

de examinare a cauzei.

Mai mult ca atât, la 27 aprilie 2011, instanța la fel a dispus suspendarea

examinării cauzei pe un termen de aproximativ 18 luni în legătură cu necesitatea

soluționării cererii prealabile a lui Pavel Morozov, iar peste 2 luni după reluarea

examinării judecătorul eliberându-se din funcție.

În jurisprudența sa, CtEDO a statuat că, modalitatea în care Statul instituie

mecanisme pentru a se conforma condiției de rezonabilitate a termenului

examinării cauzei – fie prin majorarea numărului judecătorilor, fie prin instituirea

termenelor sau instrucțiunilor stricte, fie prin alte metode – rămâne să decidă

Statul. Dacă Statul admite continuarea procedurilor peste „termenul rezonabil”

prescris de art. 6 din Convenție, fără a efectua anumite acțiuni pentru urgentarea

lor, Statul va fi responsabil pentru tergiversare produsă (cauza Price and Lowe vs.

Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord, hotărâre din 29 iulie 2003).

Totuși, în cea din urmă situație dacă procedurile de bază puteau fi soluționate

de facto și de jure fără a aștepta soluția în proceduri paralele, atunci art. 6 § 1 din

Convenție este aplicabil (cauza Ruiz-Mateos vs. Spania).

Colegiul lărgit constată că, din cauza suspendărilor iraționale pe un termen de

aproximativ de 2 ani și 4 luni, în situația când existau alte metode legale de a

proceda, numărul excesiv de amânări admise, instanța în termen de aproximativ 6

ani, până la eliberarea judecătorului din funcție, nu a putut examina cauza civilă

principală, ceia ce cu siguranță constituie în sine o încălcare.

De asemenea din punct de vedere a practicii Curții Europene, nici prelungirea

procedurii datorită încercărilor reclamantului de a rezolva amiabil litigiul cu

adversarul său (cauza Pizzetti vs. Italia, hotărârea din 26 februarie 1993) nu sunt

suficiente pentru a imputa reclamantului întreaga responsabilitate a duratei

procedurii.

În asemenea circumstanțe, chiar dacă demersurile de amânare, suspendare sub

diferite motive au parvenit din partea participanților la proces, anume instanța de

judecată este cea care decide asupra admisibilității acestora, conducându-se sub

aspectul pertinenței chestiunilor soluționate, de prevederile legislației.

În continuare, cauza civilă principală fiind redistribuită unui al judecător, și-a

reluat examinarea care a durat încă 2 ani și 6 luni. În cadrul examinării cauzei de

instanța de fond s-au admis amânări a ședințelor pe termen excesiv, de 2 și 5 luni

din cauza absenței părților, de 2 și 4 luni din cauza concediului medical a

judecătorului și respectiv de 4 luni pentru a acorda participanților la proces

posibilitate de a face cunoștință cu înscrisurile prezentate.

La acest capitol, se reține de Colegiul lărgit că, instanța de fond este cea care

instituie unele termene în cadrul examinării cauzei, astfel, ținând cont de faptul că

acumularea probelor pe parcursul la tot procesul nu trebuia fi tolerată de instanță,

urmând a fi stabilite termene de decădere pentru prezentarea tuturor înscrisurilor în

acest sens, excluzându-se demersuri de amânare a ședințelor cu acest motiv,

excluzându-se de la sine necesitatea amânărilor pentru a studia materialele cauzei

ce se examina la acel moment pe parcursul la aproximativ 7 ani.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție consideră necesar de a reitera că, în primul rând de competența

instanțelor naționale de a decide dacă urmează ori nu să fie amânată judecarea

cauzei, și instanțele pot face acest lucru, indiferent de poziția oricărei părți

participante la proceduri (cauza SRL Deservire vs. Moldova, hotărâre din 06

octombrie 2009).

Concluzionând cele expuse, la caz se atestă cu certitudine încălcarea

termenului rezonabil la examinarea cauzei civile intentată de Vera Anisimova și

Pavel Morozov către Primăria com. Stăuceni, Rusanovschi Ion și Rusanovschi

Nicolae, cu privire la contestarea actelor administrative și recuperarea prejudiciului

moral, or în ipoteză admițându-se faptul amânării unor ședințe cu scopul exercitării

unor drepturi procedurale, reclamanții-recurenți nu sunt vinovați de întreaga durată

a procedurilor.

În acest context, se consideră declarative și neîntemeiate alegațiile din recurs

a Ministerului Justiției cu privire la faptul că vina în tergiversarea examinării

cauzei aparține exclusiv participanților la proces, în special Verei Anisimova și lui

Pavel Morozov, or acestea sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, fapt ce

duce la respingerea recursului declarat de Ministerul Justiției.

Astfel, instanțele inferioare corect au constatat faptul violării dreptului

reclamanților-recurenți Vera Anisimova și Pavel Morozov la un proces echitabil

prin examinarea cauzei într-un termen rezonabil.

Cu referire la recursurile declarate de Vera Anisimova, Pavel Morozov prin

intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera Anisimova prin intermediul

avocatului Snejana Pahomi, sub aspectul compensării prejudiciului moral suportat

de reclamanți-recurenți, Colegiul lărgit reține următoarele.

În corespundere cu prevederile art. 5 al Legii nr. 87, cu privire la cu privire la

repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea

în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a

hotărârii judecătorești, în urma constatării faptului că a fost încălcat dreptul la

judecarea în termen rezonabil a cauzei, instanța de judecată decide asupra acordării

unei satisfacții echitabile de la bugetul de stat în contul reparării

prejudiciului moral, material, precum și a costurilor și a cheltuielilor de judecată.

Reieșind din norma citată supra, se constată că, la determinarea mărimii

compensației pentru prejudiciul moral, se ține cont de caracterul individual al

fiecărei cauze, iar aceasta se face în raport cu criteriile de apreciere, cum este

complexitatea cauzei, durata neexaminării precum și comportamentul părților.

Totodată, la aprecierea prejudiciului moral, se ia obligatoriu în considerație

principiul general al echității și suma nu trebuie să fie vădit disproporționată cu

sumele acordate de Curtea Europeană în spețele similare. Sarcina probării

prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului și se apreciază

individual pentru fiecare caz, luându-se în considerație argumentele ambelor părți

în proces și excluzându-se pretențiile excesiv și vădit exagerate.

În context, instanța de recurs ajunge la concluzia că instanța de fond corect a

stabilit complexitatea medie a cauzei civile principale, reținându-se pretențiile

Verei Anisimova și a lui Pavel Morozov, comportamentul tuturor părților prin

prisma unor întârzieri inexplicabile și nejustificate, amânări și suspendări

neîntemeiate și iraționale, planificarea unei ordini a ședințelor cu pauze

îndelungate precum și interesul părților de a proteja dreptul său de proprietate.

Astfel, instanța de fond a stabilit just și întemeiat toate incidentele procedurale

comise la examinarea cauzei civile principale, ce au dus la tergiversarea examinării

acesteia, însă deși în decizia instanței de apel în mare parte se critică soluția primei

instanțe, în final se ajunge, la fel, la concluzia că în speță a fost încălcat termenul

rezonabil.

Cuantumul despăgubirilor (compensației) pentru prejudiciul moral suportat de

reclamanții-recurenți, stabilit de către instanța de fond, corespunde proporțional

criteriilor de apreciere precum și practicii Curții Europene în cauze similare (cauze

vs. Moldova), astfel pentru o perioadă de 8 ani și 10 luni, în opinia Colegiului

lărgit, suma acordată în mărime de 10 000 lei pentru fiecare reclamant este una

echitabilă și va aduce satisfacție persoanelor prejudiciate.

Prin urmare, motivarea instanței de apel în susținerea poziției de modificare a

hotărârii instanței de fond este insuficientă și neîntemeiată, fiind efectuată cu

omisiuni de a dezbate argumentele hotărârii ce țin de deficiențele procedurale

stabilite.

Totodată, modificarea hotărârii în sensul micșorări cuantumului compensației

ce urmează a fi încasată de la pârât, la o sumă de 3 000 lei, în situația în care se

recunoaște de instanța de apel tergiversarea examinării cauzei pe parcursul la 8 ani

și 10 luni, este în contradicție cu practica Curții Europene, cu principiile de echitate

și proporționalitate, motiv pentru care aceasta nu poate fi susținută de instanța de

recurs.

Reținând cele expuse supra, Colegiul lărgit atestă că decizia instanței de apel

este bazată pe o interpretare eronată a legii ce guvernează aprecierea prejudiciului

moral în cauzele de rigoare, astfel fiind una neîntemeiată, or micșorarea

cuantumului compensației, bazată în mare parte pe faptul că întinderea termenului

de examinare a cauzei se datorează exercitării de către părți a drepturilor

procedurale, este una greșită.

Respectiv, după cum s-a menționat supra, chiar dacă participanții la proces

înaintează diferite cereri sau demersuri, care în opinia instanței vor tergiversa

examinarea cauzei sau care contravin legislației în vigoare (suspendarea cauzei în

legătură cu examinarea cererii prealabile), chiar dacă participanții la proces nu se

prezintă (fiind aplicabile sancțiunile procedurale relevante), exclusiv instanța de

judecată învestită cu judecarea cauzei, este în drept să decidă asupra tuturor

chestiunilor enumerate, oferind soluții motivate la caz.

Însă, după cum a constatat și instanța de fond, la examinarea cauzei civile

principale s-au admis mai multe erori procedurale ce au dus la tergiversarea

examinării cum ar fi: incapacitatea judecătorului la etapa de primire a cererii de

chemare în judecată de a evidenția incompatibilitatea sa de participare, ce a dus la

transmiterea cauzei altui judecător abia peste 5 luni, fiind petrecute 4 ședințe;

suspendarea repetată a cauzei sub pretextul soluționării cererii prealabile, în

situația în care aceasta putea fi soluționată separat, ulterior depunându-se acțiune în

instanță și după caz conexându-se cauzele fără a prejudicia mersul examinării

cauzei; amânarea neîntemeiată a ședințelor de judecată sub pretextul acumulării

probatoriului, sub pretextul imposibilității petrecerii ședinței în lipsa unei sau mai

multor părți, în situația în care puteau fi aplicate sancțiuni procedurale ce țin de

neadmiterea probelor prezentate peste termenul stabilit de instanță, examinarea

cauzei în lipsa participanților la proces în baza înscrisurilor prezentate, consecințe

ce urmau a fi suportate de părți; stabilirea termenelor de judecată cu intervale

excesive (de la 2 luni la 6 luni) fără a ține cont că această cauză se examina de un

timp îndelungat.

Toate aceste incidente, au fost tratate de către instanța de apel în calitate de

acțiuni de realizare a drepturilor participanților la proces, iar unele din incidentele

imputabile instanței care a examinat cauza principală, în general la aprecierea

cuantumului compensației au fost omise neîntemeiat.

Anume în acest context, instanța de recurs consideră necesar de a respinge

argumentele recurentului Ministerul Justiției cu privire la faptul că, nici Vera

Anisimova și nici Pavel Morozov nu au depus cereri de accelerare a examinării

cauzei, fapt prin care au tolerat tergiversarea cauzei, or în sensul legii procesuale,

instanța de judecată pune capăt abuzului de drepturi (la speță fiind neprezentarea în

continuu a reprezentantului Primăriei com. Stăuceni, cereri de amânare sub

pretexte neîntemeiate de a studia dosarul etc.) și doar instanța de judecată urma să

respecte sarcinile procedurii civile, de a judeca cauza în termen rezonabil.

Ce ține de termenul de examinare a cauzei principale în instanțele de apel și

recurs, prin prisma caracterului rezonabil, precum și a cuantumului despăgubirilor

morale, Colegiul lărgit constată că, instanțele menționate au examinat cauza în

termen de 10 luni, ce este considerat rezonabil și care nu va influența soluția emisă

pe caz.

Așa fiind, în speță este cert că autoritatea responsabilă de judecarea cauzei în

termen rezonabil, care este statul Republica Moldova, nu a întreprins toate

măsurile corespunzătoare în vederea examinării cauzei într-un termen rezonabil,

motiv pentru care recurenților-reclamanți le-a fost violat dreptul prevăzut de art. 6

al Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale,

aceștia din urmă fiind îndreptățiți să fie despăgubiți moral în cuantum echitabil și

proporțional încălcării admise.

În ceia ce privește argumentele recurentei Anisimova Vera prin intermediul

avocatului Snejana Pahomi, cu privire la emiterea unei noi hotărâri de admite

integrală a acțiunii și încasarea cu titlu de prejudiciu moral sumei de 50 000 lei

pentru fiecare, Colegiul lărgit le consideră neîntemeiate dat fiind faptul că, Vera

Anisimova în susținerea recursului declarat a indicat că de fapt este de acord cu

soluția instanței de fond, aceasta considerând că suma de 10 000 lei reprezintă

despăgubire echitabilă și rezonabilă în raport cu prejudiciul moral cauzat.

Pe lângă aceasta, faptul că Anisimova Vera este de acord cu soluția instanței

de fond și respectiv cu cuantumul despăgubirilor morale, este dovedit prin

necontestarea cu apel a hotărârii primei instanțe, iar o soluție de admitere integrală

al acțiunii ar fi lipsită de triplul grad de jurisdicție, fiind așadar încălcat dreptul la

apărare și la un proces echitabil a Ministerului Justiției.

Astfel, din considerentele arătate, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar de a respinge

recursul declarat de Ministerul Justiției, de a admite recursurile declarate de Vera

Anisimova, Pavel Morozov prin intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera

Anisimova prin intermediul avocatului Snejana Pahomi, de a casa decizia Curții de

Apel Chișinău din 04 iulie 2017 cu menținerea hotărârii Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 08 decembrie 2016.

Având în vedere cele expuse și în conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. f) al

Codului de procedură civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

d e c i d e:

Se respinge recursul declarat de către Ministerul Justiției.

Se admit recursurile declarate de către Vera Anisimova, Pavel Morozov prin

intermediul avocatului Sergiu Bucicov, Vera Anisimova prin intermediul

avocatului Snejana Pahomi.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din 04 iulie 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 08 decembrie 2016, pronunțată

în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Anisimova

Vera și Morozov Pavel către Ministerul Justiției, cu privire la constatarea încălcării

dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului material

și moral cauzat prin această încălcare.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței Valeriu Doagă,

Judecători Tamara Chișca-Doneva,

Mariana Pitic,

Nina Vascan,

Svetlana Filincova

Copia corespunde originalului

Judecător Svetlana Filincova