2ra-1392/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral

Dosarul nr.2ra-1392/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (N. Patrașcu)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (I. Secrieru, Iu.Cotruță, A. Danilov)

Î N C H E I E R E

31 iulie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Valentina Curnic,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Valentina

Curnic împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciul

moral,

împotriva deciziei din 23 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 30 ianuarie 2018, Valentina Curnic prin intermediul avocatului Nicolae

Daniliuc, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției al

Republicii Moldova privind constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen

rezonabil a cauzei, încasarea prejudiciul moral în mărime de 25 000 de lei și a

cheltuielilor de judecată, compuse din cheltuieli necesare pentru asistența juridică

în sumă de 5000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că la 11 martie 2016 a înaintat în

Judecătoria Buiucani mun.Chișinău acțiune civilă în temeiul Legii nr. 87 din 21

aprilie 2011 împotriva Republicii Moldova, reprezentată în instanțele de judecată

de către Ministerul Justiției al Republicii Moldova cu privire la constatarea

încălcării dreptului la executare în termen rezonabil a hotărârii judecătorești,

repararea prejudiciului moral, cauzat prin încălcarea dreptului la executarea în

termen rezonabil a hotărârii judecătorești, compensarea cheltuielilor suportate

pentru restabilirea dreptului încălcat.

A susținut că a depus cerere în instanța de judecată la 11 martie 2016, instanța

sesizată a examinat cererea abia la 16 august 2016, peste termenul limită legal,

stabilit de lege.

Consideră că instanța de fond a încălcat în mod flagrant termenul legal de

1

examinare a cererii de chemare în judecată, în așa circumstanțe, i-a fost violat

dreptul la judecare în termen legal a cauzei.

A solicitat constatarea faptul încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil

a cauzei; încasarea din bugetul de stat al Republicii Moldova, suma de 25 000 de lei

cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin încălcarea dreptului la judecare în termen

rezonabil a cauzei și 5 000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistența

juridică.

Prin hotărîrea din 01 octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată depusă de către Valentina

Curnic împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecare în termen rezonabil a cauzei și repararea prejudiciul

moral.

Prin decizia din 23 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Valentina Curnic, ca neîntemeiat și s-a menținut hotărîrea din 01

octombrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a reținut că verificînd legalitatea și

temeinicia hotărîrii primei instanțe în raport cu dispoziția art.art. 238-241 CPC a

constatat că prevederile procedurale menționate au fost respectate, instanța de fond a

dat o apreciere corectă raportului juridic stabilit între părți, a constatat și elucidat pe

deplin circumstanțele importante pentru soluționarea cauzei, concluziile instanței de

fond expuse în hotărîre fiind în corespundere cu probele administrate, iar normele de

drept material au fost aplicate corect.

A stabilit că instanța de fond just a concluzionat că nu există în cauza civilă

violarea art. 6 par. 1 CEDO dreptul la judecarea într-un termen rezonabil a cauzei

sale.

A concluzionat că termenul de judecare a cauzei împotriva hotărîrii pronunțate

la data de 01 octombrie 2018 a fost unul justificat. Astfel, temeiuri pentru admiterea

apelului declarat de Curnic Valentina, nu sunt stabilite.

Cu referire la criticile formulate de apelant prin care susține că instanța de fond a

interpretat eronat și a aplicat eronat art.4 al. (4) al Legii nr. 87 din 21.04.2011, a

reținut că termenul de 5 luni și 5 zile calendaristice de examinare a cauzei intentate

în temeiul Legii 87 din 21.04.2011 nu poate fi considerat unul excesiv în condițiile

în care a fost justificat prin existența unor circumstanțe în acest sens.

A accentuat, că termenul de 3 luni prevăzut de Legea nr.87 din 21.04.2018

pentru examinarea cauzelor în care se reclamă încălcarea dreptului la examinarea

cauzelor în termeni rezonabili, nu poate fi considerat ca limită de timp, trecerea

căreia condiționează neapărat aplicarea Legii enunțate. Or, legislația națională nu

oferă o descifrare a noțiunii de „termen rezonabil”, însă prin obligarea respectării

unui astfel de termen pentru înfăptuirea justiției atît normele naționale cît și cele

internaționale invocă administrarea justiției fară întîrzieri neconforme de natură a-i

compromite eficacitatea și responsabilitatea, la caz însă întîrzieri neconforme n-au

fost constatate.

La 17 mai 2019 Valentina Curnic, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel solicitînd casarea deciziei din 23

aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a hotărîrii din 01 octombrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu pronunțarea unei hotărîri noi de admitere

integrală a acțiunii.

2

În motivarea recursului a menționat că instanța de apel a respins acțiunea

fără a invoca un motiv concret de respingere a acțiunii, a interpretat eronat

practica Curții Europene a Drepturilor Omului pentru a justifica încălcarea

flagrantă a prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr.87 din 21 aprilie 2011,

conform căruia o astfel de cerere de chemare în judecată se examinează de

către instanța sesizată în cel mult trei luni de zile de la depunerea ei.

A susținut că prin tergiversarea intenționată a examinării cauzei,

Valentinei Curnic i-au fost încălcate drepturile garantate de art.1, 6 CEDO.

A indicat că temeiurile invocate de către instanța de apel și prima instanță

sunt în contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța de fond a interpretat

eronat și a aplicat greșit normele de drept material.

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 23 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 03 mai 2019 (f.d. 102), astfel, recursul declarat de către

Valentina Curnic, reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, la 17 mai 2019, se

consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursului în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Valentina Curnic,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, este inadmisibil din următoarele

considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

3

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Valentina Curnic,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc, nu se încadrează în temeiurile prevăzute

la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursul declarat nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

4

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Valentina Curnic, reprezentată de

avocatul Nicolae Daniliuc.

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Valentina Curnic,

reprezentată de avocatul Nicolae Daniliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

5