2ra-1393/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral

2ra-1393/19 — constatarea incalcarii dreptului la judecare in termen rezonabil a cauzei, repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2019)

Dosarul nr.2ra-1393/2019

Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Centru (V. Lastavețchi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (M. Anton, I. Țurcan, V. Cotorobai)

Î N C H E I E R E

31 iulie 2019 mun.Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție,

în componența:

Președintele completului, judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

examinând admisibilitatea recursului declarat de Nicolae Daniliuc,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae

Daniliuc împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului și încasarea

prejudiciul moral,

împotriva deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău,

c o n s t a t ă :

La 17 septembrie 2018, Nicolae Daniliuc a depus cerere de chemare în

judecată împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului, încasarea

prejudiciul moral în mărime de 550 000 de lei și a cheltuielilor de judecată,

compuse din cheltuieli necesare pentru asistența juridică în sumă de 6000 de lei.

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat că, la 18 iunie 2018, a depus în

Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani plângere în temeiul art. 313 Cod de procedură

penală, împotriva acțiunilor ilegale ale Procurorului mun.Chișinău, care conform

prevederilor art. 313 (4) Cod de procedură penală, trebuia examinată de către

judecătorul de instrucție în termen de 10 zile, însă judecătorul de instrucție a

examinat-o abia la 13 septembrie 2018, peste 11,5 termene legale, stabilite de

legislație.

A menționat că instanța de fond a încălcat termenul legal de examinare a

plângerii, fiindu-i astfel încălcat dreptul la judecare în termen legal și rezonabil a

plângerii.

A susținut, că prin tergiversarea intenționată a examinării cauzei, Statul

Republica Moldova i-a violat dreptul la judecare în termen legal a plângerii din 18

iunie 2018, garantat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și de Protocoalele adiționale la Convenție, totodată,

1

Statul a încălcat flagrant și prevederile art. 1 din Convenție și, anume, obligația

generală a Statului de a-i recunoaște oricărei persoane, aflate sub jurisdicția sa,

drepturile și libertățile definite de Convenție.

Astfel pretinde reclamantul, că potrivit practicii Curții Europene a Drepturilor

Omului, o reparație echitabilă a prejudiciului moral pentru încălcarea dreptului la

judecare în termen legal a cauzei ar constitui suma de 550 000 de lei.

Prin hotărîrea din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-

a respins integral cererea de chemare în judecată depusă de către Nicolae Daniliuc

împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova privind constatarea

încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a procesului, încasarea

prejudiciul moral în mărime de 550 000 de lei și a cheltuielilor de judecată,

compuse din cheltuieli necesare pentru asistența juridică în sumă de 6000 de lei.

Prin decizia din 18 aprilie 2018 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins apelul

declarat de Nicolae Daniliuc și s-a menținut hotărîrea din 27 noiembrie 2018 a

Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, a constatat că, soluția instanței de fond

dată în actuala cauză este una corectă, întemeiată și legală or, concluziile instanței

de fond, potrivit cărora existența criteriilor pentru a fi constatată încălcarea

termenului rezonabil de examinare a unei cauze derivă din totalitatea

circumstanțelor și împrejurărilor pricinii, modului de examinare a acesteia,

comportamentului părților, complexitatea cauzei, miza și scopului urmărit de

justițiabili și aspirațiile acestora urmare a examinării cauzei, sunt corecte.

A concluzionat că nu este suficientă invocarea de către persoană a simplului

motiv, de încălcare de către instanță a termenului indicat de lege pentru examinarea

plângerii potrivit prevederilor art.313 Cod de procedură penală, în acest sens

urmând a fi reținute toate circumstanțele pricinii și, nu în ultimul rând, conduita

părților și modalitatea de acționare a persoanei interesate în proces, deoarece, după

cum s-a indicat anterior, repararea prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la

judecarea în termen rezonabil a cauzei se face doar în măsura, în care încălcarea a

avut loc din cauze ce nu pot fi imputate exclusiv persoanei care a depus cererea de

reparare a prejudiciului.

A reiterat că reclamantul/apelant Daniliuc Nicolae nu a obiectat și nu s-a opus

în cadrul examinării plângerii sale de către judecătorul de instrucție, amânărilor și

întreruperilor ședinței de judecată, ba din contra, au avut loc și situații când acesta

a insistat și a pledat pentru amânarea ședinței. Respectiv, Colegiul atestă că

examinând plângerea petiționarului Daniliuc Nicolae în ordinea prevăzută de art.

313 Cod de procedură penală, judecătorul de instrucție a fost impus de a depăși

termenul indicat de lege, de 10 zile, pentru a asigura petiționarului posibilitatea

apărării efective și eficiente a drepturilor și intereselor sale, pretins a fi încălcate.

Astfel, instanța a asigurat petiționarului respectarea dreptului fundamental de acces

la justiție, de a beneficia de un proces echitabil, respectând totodată și principiul

egalității armelor, prin faptul că s-a acordat posibilitatea petiționarului de a se

familiariza cu materialele acumulate de către procuror.

A accentuat, că garantarea și asigurarea dreptului la un proces echitabil,

consfințit de art. 6 CEDO și art. 20 din Constituția R.Moldova, nu se limitează la

examinarea în anumiți termeni a cauzelor, urmând a fi îndeplinite și alte exigențe,

cum sunt legalitatea, disponibilitatea și egalitatea în drepturi a părților procesului,

2

contradictorialitatea și, după caz, publicitatea procesului. Or, încălcarea

respectivelor principii, doar pentru a asigura sau a obține examinarea cauzei și

pronunțarea actului judecătoresc în limitele unui termen prevăzut de lege, va avea

un impact mult mai grav și distructibil în sensul asigurării și garantării unui proces

echitabil justițiabilului, deoarece simpla examinare a cauzei nu constituie în sine și

nu garantează respectarea și îndeplinirea exigențelor impuse pentru procesul

echitabil, examinarea fiind doar un element sau aspect al acestui proces.

A reținut că, că termenul rezonabil de examinare a plângerii de către

judecătorul de instrucție nu se reduce la durata de 10 zile prevăzută de art. 313 Cod

de procedură penală, urmând a fi determinat de conglomeratul tuturor

circumstanțelor pricinii, descrise anterior de instanță. În acest sens nu poate fi pusă

pe un cântar, ca având impact și consecințe similare, examinarea în ordinea

prevăzută de art.313 Cod de procedură penală, chiar și în același termen, a

plângerii împotriva modului de soluționare a unei adresări (petiții) având care-va

adresări de ordin general și a plângerii privind deținerea în detenție preventivă

contrar prevederilor legii a unei persoane. Or, după cum a fost indicat, celeritatea

urmează a fi determinată pentru fiecare caz în parte, iar judecătorul, examinând

plângerile adresate în ordinea art. 313 Cod de procedură penală, în situația

depășirii termenului prevăzut de respectiva normă, urmează să determine care

aspecte și criterii sunt determinante în fiecare caz separat – termenul de examinare

a plângerii și asigurarea respectării principiului celerității la examinarea acesteia

sau asigurarea respectării celorlalte aspecte ale principiului procesului echitabil.

Subsecvent soluției de respingere a pretenției de bază, privind constatarea

încălcării termenului rezonabil de examinare a plângerii, instanța de fond corect a

decis respingerea și celorlalte pretenții, privind obligarea statului de plata

despăgubirilor de ordin moral, cum și la compensarea cheltuielilor de judecată

pretins a fi suportate de către reclamantul/apelant în actuala pricină. Or, aceste

pretenții derivă din pretenția principală și urmează aceiași soartă, ca și soarta

pretenției de bază, adică respingerea lor, ca fiind neîntemeiate.

A reținut că instanța de fond corect a stabilit starea de fapt, corect a identificat

și aplicat cadrul legal pertinent, adoptând în acest sens o hotărâre judecătorească

întemeiată și conformă Legii.

La 22 mai 2019 Nicolae Daniliuc a declarat recurs împotriva deciziei instanței

de apel solicitînd casarea deciziei din 18 aprilie 2019 a Curții de Apel Chișinău și a

hotărîrii din 27 noiembrie 2018 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru cu

pronunțarea unei hotărîri noi de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului a menționat că art. 313 alin. (4) Cod de procedură

penală, stipulează cu certitudine că o astfel de plîngere se examinează de

judecătorul de instrucție în termen de 10 zile și nu mai mult. Este un termen

expres prevăzut în această normă de drept și care este obligatorie pentru toți

inclusiv și pentru judecătorii de instrucție. Iar odată ce o instanță de judecată

încalcă acest termen expres prevăzut de art. 313 alin. (4) Cod de procedură

penală, orice persoană poate invoca încălcarea dreptului la judecare în termen

legal al plîngerii sale, indiferent de calitatea procesuală.

A susținut că temeiurile invocate de către instanța de apel sunt în

contradicție cu circumstanțele cauzei, instanța de apel a interpretat eronat și a

aplicat greșit normele de drept material.

3

În conformitate cu art. 434 alin.(1) Cod de procedură civilă, recursul se declară

în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă

legea nu prevede altfel.

Materialele dosarului atestă faptul că decizia din 18 aprilie 2019 a Curții de

Apel Chișinău a fost expediată pentru cunoștință participanților la proces conform

scrisorii de însoțire la 17 mai 2019 (f.d. 67), astfel, recursul declarat de către

Nicolae Daniliuc, la 22 mai 2019, se consideră a fi depus în termen.

În conformitate cu art. 439 alin. (2), (3) Cod de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

Judecătorul raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor

invocate în recurs și face un raport verbal în fața completului de judecată instituit

în conformitate cu alin.(2).

Examinând admisibilitatea recursurilor în raport cu materialele cauzei civile,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nicolae Daniliuc, este

inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți

la proces sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de

drept procedural.

Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat

în cazul în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

b1) a aplicat o lege care a fost declarată neconstituțională;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) cauza a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) cauza a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea cauzei au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărîrea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a cauzei sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

4

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Conform prevederilor art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă, cererea de recurs

se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile

prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de către Nicolae Daniliuc, nu se

încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură

civilă.

Or, argumentele invocate în recurs se referă la dezacordul recurentului cu

soluția pronunțată de către instanțele ierarhic inferioare și nu redă încălcarea

esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau de drept

procedural, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate și urmează a

fi respinse.

Totodată, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție reține că recursul exercitat conform Secțiunii a II-a

are caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material și procedural,

verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu și temeinicia ei în fapt.

În acest context, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție reiterează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Cod de procedură civilă.

În această ordine de idei se precizează că, în contextul normelor procedurale

din Secțiunea a II-a, Capitolul XXXVIII Cod de procedură civilă, instanța de

recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele de fond și de

apel. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența

probelor și concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței

de recurs.

Prin prisma art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, instanța de recurs poate

interveni în materia probațiunii doar sub aspect procedural și anume dacă se invocă

faptul că instanța de apel a apreciat în mod arbitrar probele, încălcând în mod

flagrant regulile de apreciere a probelor stabilite în art. 130 Cod de procedură

civilă, însă din recursurile declarate nu rezultă încălcarea flagrantă a regulilor de

apreciere a probelor.

Cît privește dreptul justițiabilului „de a fi auzit de o instanță”, garantat de art.

6 § 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, instanța notează că obligația

de a motiva o hotărîre judecătorească poate varia în funcție de natura deciziei în

cauză (a se vedea inter alia, Helle vs Finlanda, 19 decembrie 1997, parag.55;

Hansen vs Norvegia, 2 octombrie 2014, parag.71-74). De fapt în concepția

instanței europene, articolul 6 § 1 nu impune motivarea detaliată a deciziei unei

instanțe de recurs, care întemeindu-se pe dispozițiile legale specificate, respinge un

recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes”, ceea ce s-a constatat în cazul de față (a

se vedea, mutatis mutandis, Papaioannou vs Grecia, 2 iunie 2016, parag.45 sau

Baydar vs Olanda, 24 aprilie 2018, parag.46).

În circumstanțele menționate, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera inadmisibil recursul declarat de către Nicolae Daniliuc.

5

În conformitate cu art. 270, 433 lit.a), 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție

d i s p u n e :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către Nicolae Daniliuc.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului,

judecătorul Oleg Sternioală

judecătorii Ala Cobăneanu

Victor Burduh

6