2ra-143/18 — incasarea prejudiciului material si moral cauzat prin neachitarea platilor salariale

2ra-143/18 — incasarea prejudiciului material si moral cauzat prin neachitarea platilor salariale (Curtea Supremă de Justiție, 2018)

Dosar nr. 2ra-143/18

Prima instanță: Judecătoria Buiucani

(judecător Corina Ursachi)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău

(judecători Bulgac Lidia, Dașchevici Grigore, Anton Maria)

Î N C H E I E R E

24 ianuarie 2018 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

În componență

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursurilor declarate de Mitioglu Pavel și Societatea pe

Acțiuni ”Corporația de Finanțare Rurală”,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Mitioglu Pavel împotriva

Societății pe Acțiuni ”Corporația de Finanțare Rurală” privind încasarea prejudiciului

material și moral cauzat prin neachitarea plăților salariale și cererea de chemare în judecată

depusă de Societatea pe Acțiuni ”Corporația de Finanțare Rurală” către Mitioglu Pavel

privind încasarea prejudiciului material,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a fost respins

apelul declarat de avocatul Postolache Vitalie în interesele apelantului Mitioglu Pavel și

cererea de apel declarată de avocatul Secrieru Oxana în interesele apelantului Societatea pe

Acțiuni ”Corporația de Finanțare Rurală” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani,

mun. Chișinău din 29 februarie 2016,

c o n s t a t ă:

La data de 20 februarie 2015 Mitioglu Pavel, prin intermediul reprezentantului său,

avocatul Vitalie Postolache, a înaintat cerere de chemare în judecată către SA ”Corporația

de Finanțare Rurală”, solicitând încasarea din contul SA ”Corporația de Finanțare Rurală”

în beneficiul lui Mitioglu Pavel a sumei de 356639,00 lei, cu titlu de prejudiciu material

cauzat prin neachitarea retribuției muncii în temeiul contractului individual de muncă nr.

067/2009 din 12.01.2009, rezultată din reflectarea necorespunzătoare a timpului de muncă

prestat efectiv, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și zilele

de sărbătoare nelucrătoare în funcția de jurist/șef-adjunct, pentru perioada 01 ianuarie 2013

– 04 august 2014; încasarea sumei de 50000,00 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin

neachitarea retribuției muncii în temeiul contractului individual de muncă, rezultată din

reflectarea necorespunzătoare a timpului de muncă prestat efectiv, inclusiv a muncii

suplimentare, a muncii prestate în zilele de repaus și zilele de sărbătoare nelucrătoare în

funcția de jurist/șef-adjunct, pentru perioada 01 februarie 2012 – 31 decembrie 2012;

1

încasarea sumei de 62000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin neachitarea

retribuției muncii pentru perioada 01 februarie 2012 – 08 octombrie 2014; încasarea sumei

de 99000,00 lei cu titlu de prejudiciu material cauzat prin neachitarea la timp a retribuției

muncii prestate în calitate de șofer în baza contractului de muncă, pentru perioada 01

februarie 2012 – 04 august 2014 și a sumei de 30000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral

pentru aceiași perioadă, precum și încasarea cheltuielilor de judecată (f.d.2-7, vol.I).

La data de 04 septembrie 2015, reprezentantul reclamantului Mitioglu Pavel, avocatul

Vitalie Postolache a depus cerere de completare a temeiurilor și concretizare a cerințelor,

prin care a solicitat încasarea din contul SA ”Corporația de Finanțare Rurală” în beneficiul

lui Mitioglu Pavel a sumei de 514095,08 lei cu titlu de prejudiciu material și a sumei de

60000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin neachitarea retribuției muncii în

temeiul contractului individual de muncă, rezultată din reflectarea necorespunzătoare a

timpului de muncă prestat efectiv, inclusiv a muncii suplimentare, a muncii prestate în zilele

de repaus și zilele de sărbătoare nelucrătoare în funcția de jurist/șef-adjunct, pentru perioada

martie 2013 – august 2014 ; încasarea sumei de 123294,60 lei cu titlu de prejudiciu material

și a sumei de 30000,00 lei cu titlu de prejudiciu moral, cauzat prin neachitarea la timp a

retribuției muncii prestate în calitate de șofer în baza contractului de muncă, pentru perioada

martie 2012 – 04 august 2014; încasarea sumei de 412183,30 lei cu titlu de penalități de

întârziere pentru neachitarea retribuției muncii prestate, pentru perioada 01 aprilie 2012 –

23 iunie 2015 (f.d. 1153-156, vol. I).

În motivarea acțiunii înaintate, reclamantul a indicat că prin contractul individual de

muncă nr.067/2009 din 12.01.2009 a fost angajat în funcție de jurist în cadrul SA

”Corporația de Finanțare Rurală”, părțile contractante semnând fișa de post din 12.01.2009.

Conform pct.3.2 lit. a) din contract, Corporația s-a obligat să respecte legile și actele

normative, iar conform pct.3.2 lit.i) Corporația s-a obligat să îndeplinească alte obligații

stabilite de legislația muncii, de alte acte normative și de contractul individual de muncă.

Conform pct.4.1 din contract, regimul de muncă a salariatului se stabilește cu o durată

normală timpului de 40 ore pe săptămână. Conform pct.4.2 din contract, durata săptămânala

de muncă se stabilește de 5 zile pe săptămână, cu 2 zile de repaus, iar conform pct.4.3 din

contract, durata zilnică a timpului de muncă se stabilește de 8 ore pe zi, cu o oră repaus.

Potrivit pct.5.1 lit. a) din contract, lui Mitioglu Pavel i-a fost stabilită o retribuție a muncii

prestate în cuantum de 7000,oo lei lunar.

Conform fișei de post din 12.01.2009, semnată de ambele părți, sunt descrise pe larg

pe 4 pagini toate atribuțiile de serviciu ale salariatului Mitioglu Pavel, scopul general al

funcției fiind îndeplinirea activității de apărare a drepturilor și intereselor legitime ale

Corporației.

Mai invocă reclamantul că în temeiul Acordului adițional nr.2012/01 din 02.01.2012,

i-a fost modificat salariul lunar la 9000,00 lei, iar în temeiul Acordului adiționai nr.2012/02

din 01.03.2012 la contractul individual de muncă nr.067/2009 din 12.01.2009, Mitioglu

Pavel a fost numit în funcție de Șef adjunct ai Departamentului juridic, concomitent fiind

modificat cuantumul retribuției stipulat la pct. 5.1 lit.a) părțile convenind asupra modificării

și expunerii în următoarea redacție: “a) Salariul lunar în mărime de 13000,00 lei. De

asemenea, a fost modificată și completată fișa postului la Contractul individual de muncă,

2

stabilite atribuțiile de serviciu și sarcinile de bază ale Șefului adjunct al Departamentului

juridic a SA ”Corporația de Finanțare Rurală”.

Potrivit Acordului adițional nr.2013/01 din 01.05.2013 la Contractul individual de

muncă nr.067/2009 din 12.01.2009 părțile au convenit la operarea modificărilor în pct.5.1

lit. b) care a fost expus în următoarea redacție: „Plata unică lunară în mărime brută de

2700,00 lei, stabilită pentru suportul acordat Asociației de Economii și împrumut

“Colicăuți” reprezentarea intereselor în instanțele judecătorești în vederea recuperării

creanțelor problematice AEÎ ”Colicăuți” pentru perioada până la data de 01 mai 2014.

Prin Ordinului Președintelui Corporației nr.98-p din 04.08.2014, raportul de muncă cu

reclamantul angajat în funcția de Șef adjunct al Departamentului Juridic a fost suspendat în

temeiul art.78 Codul Muncii, suspendare, pe care Inspectoratul de Stat al Muncii a calificat

drept unilaterală, neîntemeiată și abuzivă.

Potrivit Acordului adițional nr.2014/01 din 07.08.2014 la contractul individual de

muncă nr.067/2009 din 12.01.2009, părțile contractante au convenit la operarea

modificărilor în pct.4.1 din Contract care a fost expus în următoarea redacție: ”Se stabilește

regimul de muncă al salariatului de 20 ore pe săptămână”; pct. 4.3 din contract a fost expus

în următoarea redacție: ”Durata timpului de muncă se stabilește de 4 ore pe zi cu programul

de lucru între orele 13.30 - 17.30; pct 5.1 lit.a) din contract a fost expus în următoarea

redacție: ”Se stabilește salariul lunar în mărime de 13000 lei pentru timpul de muncă cu

regim deplin. Pentru regimul de timpul parțial salariul corespunde timpului de muncă efectiv

prestat”.

Menționează că la data de 09.09.2014 Mitioglu Pavel a adresat o petiție Inspectoratului

de Stat al Muncii despre lezarea drepturilor și garanțiilor sale de salariat prevăzute de lege,

inclusiv pe faptul că angajatorul nu a dus evidența efectivă a timpului de muncă prestat

efectiv, lucrând suplimentar peste orele de muncă din programul stabilit în contractul

individual de muncă și fișa de post, reclamantul a prestat pe lângă funcția de jurist, Șef

adjunct al Departamentului Juridic și munca de șofer, fără a fi perfectat corespunzător

contract individual de muncă remunerat pentru această activitate de șofer pe parcursul mai

multor ani, iar pentru această muncă prestată Mitioglu Pavel trebuia lunar remunerat

suplimentar de către Corporația pentru cumularea de funcții sau prestarea muncii în cumul.

Conform Ordinului Președintelui Corporației nr.121-p din 08.10.2014, reclamantul a

fost demis din funcția de Șef-adjunct al Departamentului Juridic în conformitate cu

prevederile alin. (2) art.85 Codul Muncii, în legătură cu concediul pentru îngrijirea copilului,

începând cu 09.10.2014. În urma controlului efectuat de către Inspectoratul de Stat al Muncii

la Corporație, prin răspunsul nr.M-619/14 din 20 octombrie 2014, s-a constatat încălcarea

drepturilor lui de salariat și a legislației muncii în vigoare prin suspendarea ilegală

unilaterală a contractului individual de muncă nr.067/2009 din 12.01.2009, contrar

prevederilor art. 78 alin.(2) Codul Muncii al RM. Inspectoratul de Stat al Muncii a mai

constatat că, angajatorul nu a dus real evidența timpului de muncă prestat efectiv față de

Mitioglu Pavel, inclusiv a muncii prestate în zilele de repaus și zilele de sărbătoare

nelucrătoare, foile de parcurs nu coincideau cu tabelele de pontaj, contrar prevederilor

art.106 Codul Muncii. Pentru acestea și alte încălcări ale legislației muncii, conducătorului

SA ”Corporația de Finanțare Rurală” i-a fost înmânat un proces-verbal de control cu

prescripția de a înlătura încălcările depistate în termen de 20 zile, cu informarea în scris a

3

Inspectoratului de Stat al Muncii. De asemenea a fost întocmit proces-verbal cu privire la

contravenție în baza art. 55 alin.1 din Codul Contravențional și remis spre examinare in

instanța de judecată. Privitor la exercitarea muncii în calitate de șofer, în urma controlului,

Inspectoratul de Stat al Muncii a constatat că de către angajator nu a fost încheiat contract

individual de muncă pentru funcția de șofer prestată de către Mitioglu Pavel, deși s-a stabilit

faptul întocmirii foilor de parcurs în privința autoturismului Dacia Logan număr de

înmatriculare C RF 109, care a fost transmis în responsabilitatea sa și unde în calitate de

șofer este menționat salariatul Mitioglu Pavel.

De asemenea, în motivarea cererii înaintate a indicat că, la data de 05 noiembrie 2014,

reieșind din constatările Inspecției de Stat a Muncii și potrivit prevederilor art. 106, art. 156

alin. (1) și (2), art. 157 și art. 158 Codul Muncii, reclamantul s-a adresat Corporației cu o

cerere prin care a solicitat: restabilirea, în conformitate cu dispozițiile art.106 Codul Muncii,

pentru perioada ultimilor trei ani de muncă, indexarea obligatorie, calcularea și achitarea

penalităților, a evidenței timpului de muncă prestat efectiv pentru perioada ultimilor trei ani

de muncă, având drept valori de referință informația reală reflectată în foile de parcurs,

întocmite în privința autoturismului Dacia Logan n/î C RF 109, al cărui conducător a fost;

recalcularea și achitarea tuturor plăților salariale, concediilor, indemnizațiilor și altor plăți

cuvenite în temeiul Contractului individual de muncă și legislației muncii în vigoare, în

strictă conformitate cu rigorile statuate de art.156 alin. 1) și (2); 157 și 158 Codul Muncii al

RM; calcularea și achitarea retribuției muncii pentru cumulare de profesii, în conformitate

cu dispozițiile art.156 alin. (1) și (2) CM al RM, pentru perioada ultimilor trei ani de muncă,

indexarea obligatorie, calcularea și achitarea penalităților legale stabilite pentru fiecare zi

de întîrziere, compensarea pierderii unei părți din salariu în legătură cu încălcarea

termenelor de plată a acestuia. La data de 05 noiembrie 2014 Mitioglu Pavel a solicitat de

la Corporație prezentarea informației privind salariul tarifar/mediu pe unitate stabilit pentru

profesia de șofer în SA ”Corporația de Finanțare Rurală”, în perioada ultimilor 3 ani de zile.

La data de 14 noiembrie 2014, Mitioglu Pavel a recepționat un răspuns din partea

Cabinetului Avocatului Oxana Secrieru, potrivit căruia se atestă despre nesoluționarea

cerințelor expuse în cerere, pretinzându-se că în temeiul actului de audit intern s-a constatat

că salariatul Mitioglu Pavel în perioada ultimilor trei ani a utilizat autoturismul în scopuri

personale în zilele de odihnă și în scop personal, astfel cauzând prejudicii SA ”Corporația

de Finanțare Rurală”, menționându-se că au fost efectuate toate calculele aferente

drepturilor salariale stabilite conform legislației și clauzelor din contractul individual de

muncă nr.067/2009 din 12.01.2009. Prin răspunsul oferit de avocat, se mai pretinde de

asemenea că salariatul Mitioglu Pavel în perioada ultimilor trei ani nu a prestat muncă

suplimentară și nici muncă în zilele de repaus sau cele de sărbătoare nelucrătoare, iar foile

de parcurs invocate nu reflectă timpul de muncă prestat efectiv, evidența acestuia fiind ținută

în baza foilor colective de prezență. Suplimentar s-a menționat că în urma controlului intern

efectuat de secția juridică și departamentul resurse umane nu s-a depistat nici un ordin al

angajatorului cu privire la obligarea salariatului Mitioglu Pavel de a presta munca

suplimentară sau prin cumul, fapte probate prin actul de constatare menționat.

La data de 21 noiembrie 2014 Mitioglu Pavel a solicitat prezentarea copiilor

autentificate în modul stabilit de lege a actelor după cum urmează: - Actul de audit intern,

menționat la pct.1 din răspuns; informația detaliată privind veniturile calculate și achitate în

4

folosul persoanei fizice, precum și contribuțiile sociale și impozitul pe venit reținut din

aceste venituri, calculate în temeiul Contractului individual de muncă nr.2009/067 din 12

ianuarie 2009; foile de parcurs întocmite în privința autoturismului Dacia Logan n/î C RF

109, din momentul transmiterii în folosință și până la 05.08.2014; tabelele de pontaj

întocmite în baza contractului de individual de muncă nr.067/2009 din 12.01.2009 în

privința salariatului Mitioglu Pavel pentru perioada 12.01.2009 - 08.10.2014; actul de

constatare, menționat la pct. 4 din răspuns și actul juridic, contractul de mandat și/sau

mandatul prin care se atestă transmiterea împuternicirilor Cabinetului Avocatului Oxana

Secrieru.

La data de 02 februarie 2015, în conformitate cu art.332 Codul Muncii al RM, Mitioglu

Pavel a depus o cerere prealabilă, prin care a solicitat repetat Corporației achitarea

prejudiciilor materiale și morale pe diferite perioade, inclusiv compensarea serviciilor

juridice, de asemenea și prezentarea actelor care se păstrează la Corporație și sunt necesare

pentru apărarea drepturilor sale legale, însă menționează că până în prezent nu a recepționat

actele solicitate sau vreun înscris de la Corporație sau reprezentantul său, solicitările

adresate au fost ignorate în totalitate.

La data de 24 februarie 2015 SA ”Corporația de Finanțare Rurală” a înaintat cerere de

chemare în judecată împotriva lui Mitioglu Pavel, solicitând încasarea sumei de 50138,77

lei cu titlu de prejudiciu pentru folosirea informației cu caracter confidențial (f.d.5-7, vol.II).

În motivarea cererii înaintate SA ”Corporația de Finanțare Rurală” a indicat că la data

de 25 aprilie 2005 a fost încheiat un contract individual de muncă între SA ”Corporația de

Finanțare Rurală” și Mitioglu Pavel cu nr.2005/067 din 25 aprilie 2005, care mai apoi a

intrat în desuetudine și ulterior părțile au încheiat un nou contract individual de muncă la 12

ianuarie 2009, prin care Mitioglu Pavel a fost angajat în funcție de jurist în cadrul SA

”Corporația de Finanțare Rurală”.

Menționează că conform punctului 2.3. din contractul individual muncă, juristul

Mitioglu Pavel este obligat să respecte condiția de confidențialitate, atât în timpul prestării

muncii, cât și după încetarea contractului individual de muncă, însă contrar acestor

prevederi, Mitioglu Pavel a difuzat informații cu caracter confidențial și folosește până în

prezent această informație la locul actual de muncă în scopuri ilicite, în detrimentul SA

”Corporației de Finanțare Rurală”, acțiuni care i-au cauzat prejudicii în sumă de 50138,77

lei. Conform procesului verbal întocmit în urma controlului efectuat la SA ”Corporația de

Finanțare Rurală” în temeiul ordinului nr.106 din 11 noiembrie 2014, au fost verificate

datele din foile de parcurs pentru automobilul de model Dacia Logan, n/î C RF 109, care s-

a aflat în gestiunea lui Mitioglu Pavel pe perioada 2011-2014. În urma controlului s-a

constatat că Mitioglu Pavel, folosind acest automobil, a circulat neautorizat în zilele de

odihnă, zile de sărbători, zile de concedii anuale de odihnă și zile de concedii medicale,

parcurgând în aceste zile 15290 km, pentru ce s-au consumat circa 771 litri de motorină,

valoarea căreia se estimează la 13030,00 lei, conform prețului pentru motorină de calitatea

respectivă la stațiile de alimentare ”Petrom”.

Mai menționează că la data de 30 decembrie 2014 lui Mitioglu Pavel i-a fost trimisă

o cerere prealabilă, urmare a căreia părțile nu au ajuns la o înțelegere.

SA ”Corporația de Finanțare Rurală” solicită de a încasa de la Mitiogu Pavel în contul

SA ”Corporația de Finanțare Rurală” suma de 50138,77 lei cu titlu de prejudiciu pentru

5

folosirea informației cu caracter confidențial; a încasa de la Mitioglu Pavel în contul SA

”Corporația de Finanțare Rurală” suma de 13030 lei ce constituie contravaloarea a 771 litri

de motorină consumată în zilele de odihnă, zile de sărbători, zile de concedii anuale de

odihnă și zile de concedii medicale, calculată conform prețului pentru motorina de calitatea

respectivă la stațiile de alimentare ”Petrom” și încasarea cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 iunie 2015, cererile sus

menționate au fost conexate într-o procedură (f.d.84-85, vol.II).

Prin hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 februarie 2016, cererea de

chemare în judecată înaintată de Mitioglu Pavel către SA ”Corporația de Finanțare Rurală”

și cererea de chemare în judecată înaintată de SA ”Corporația de Finanțare Rurală” către

Mitioglu Pavel, au fost respinse ca fiind neîntemeiate (f.d.6, 19-57, vol. IV).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 a fost respins apelul declarat de

avocatul Postolache Vitalie în interesele apelantului Mitioglu Pavel și cererea de apel

declarată de avocatul Secrieru Oxana în interesele apelantului Societatea pe Acțiuni

”Corporația de Finanțare Rurală” și menținută hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun.

Chișinău din 29 februarie 2016 (f.d. 146-161, vol. IV).

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a statuat că în momentul încetării

raporturilor de muncă, contabilitatea a calculat și achitat salariul angajatului Mitioglu Pavel,

fapt care nu a fost negat de însuși apelantul Mitioglu Pavel, iar careva restanțe salariale la

momentul încetării raportului juridic de muncă nu au fost depistate, toate orele lucrate fiind

remunerate în momentul încetării raportului de muncă. Astfel, constatând achitarea

necorespunzătoare a tuturor plăților salariale la momentul încetării raportului de muncă,

apelantul urma ca în acel moment să adreseze angajatorului careva cereri privind

recalcularea sumelor datorate. Mai mult ca atât, în cadrul examinării cauzei, din materialele

dosarului nu au fost stabilite careva circumstanțe care ar demonstra prestarea muncii de către

apelant în timpul său de odihnă și în zilele de sărbătoare. Apelantul nu a obiectat la

momentul demisiei referitor la calculul timpului de muncă prestat. Or, în timpul activității

sale apelantul nu și-a manifestat careva dezacord cu orarul timpului de muncă, iar în situația

în care acestuia i-a fost acordat concediu parțial plătit, apelantul a solicitat reluarea

raporturilor de muncă. În opinia instanței de apel, acest fapt denotă lipsa fundamentului

argumentelor apelantului, potrivit cărora dânsul a activat în afara programului de lucru

prevăzut de lege și actele de angajare ale angajatorului, mai cu seamă în condițiile în care

apelantul activa în funcția de jurist în cadrul Corporației, respectiv acesta a cunoscut că

antrenarea salariatului la munca peste program, urma să aibă loc în temeiul ordinului

angajatorului. Un careva ordin în acest sens nu a fost prezentat în cadrul examinării cauzei.

De asemenea, instanța de apel a reținut ca fiind neîntemeiat argumentul apelantului potrivit

căruia, depășirea timpului de muncă se confirmă prin scrisoarea Inspectoratului de Stat al

Muncii, deoarece potrivit scrisorii în cauză s-a constatat doar evidenței insuficiente a

timpului de muncă, circumstanță care nu poate fi reținută de instanță la baza hotărârii,

deoarece din aceasta nu rezultă cu certitudine faptul activității apelantului peste programul

de lucru.

Cu referire la argumentul apelantului potrivit căruia dânsul a prestat și munca de șofer,

instanța de apel a concluzionat că aceasta nu și-a găsit confirmarea în cadrul examinării

cauzei, deoarece careva contracte individuale de muncă în calitate de șofer ori careva

6

contracte civile care ar confirma activitatea de șofer în cadrul Corporației, instanței nu au

fost prezentate. Or, prestarea muncii prin cumul, fiind o modalitate a raportului juridic de

muncă prevăzut de lege, trebuie să fie demonstrat prin actul de dispoziție al angajatorului,

prin care salariatul a fost angajat prin cumul, acesta nu se confirmă prin declararea cărorva

activități în afara programului. Mai mult ca atât, funcția de șofer în cadrul Corporației este

deținută de alte persoane, iar deținerea automobilului ca echipament de serviciu, nu

confirmă prestarea muncii prin cumul în calitate de șofer. Apelantul eronat interpretează

faptul deplasării sale cu automobilul în scopuri de serviciu, ca prestând și munca de șofer.

La acest capitol, Colegiul judiciar a remarcat că foile de parcurs în mod întemeiat nu

au fost reținute de către instanța de fond în confirmarea muncii prin cumul prestate de către

apelant, deoarece prevederile art. 267 Codul Muncii, stipulează expres că munca prin cumul

se prestează în temeiul unui contract individual de muncă distinct, încheiat cu

consimțământul angajatorului de la locul de muncă de bază. Mai mult ca atât, la momentul

demisiei apelantul a înaintat cerere privind demiterea din funcția de jurist, șef-adjunct al

Departamentului juridic al Corporației și nu din funcția de șofer.

Totodată instanța de apel a respins pretențiile privind încasarea prejudiciului moral

având în vedere că în cadrul examinării cauzei nu și-au găsit confirmare pretențiile privind

încasarea plăților salariale pentru timpul de muncă prestat suplimentar și în calitate de șofer,.

Cu referire la cererea SA ”Corporația de Finanțare Rurală” înaintată către Mitioglu

Pavel privind încasarea prejudiciului, instanța de apel a conchis că suportul probatoriu

prezentat de către reclamantul-pârât SA ”Corporația de Finanțare Rurală” nu este în măsură

să confirme prejudiciul cauzat angajatorului, deoarece acesta nu confirmă în mod obiectiv

și cert toate deplasările apelantului, dacă acestea au fost în scop de serviciu ori în interes

personal. Iar, sesizând abuzarea angajatului de drepturile sale conferite de angajator, ultimul

urma să pună capăt acestor abuzuri din momentul depistării lor și nu în momentul încetării

raporturilor de muncă.

Cu referire la nerespectarea clauzei de confidențialitate, instanța de apel a opinat că

pentru a invoca clauza de confidențialitate, acesta urma a fi prevăzută în contractul

individual de muncă, ori în alte înscrisuri cu caracter normativ, cunoscute de apelant, care

ar incuba ultimului obligația de nedivulgare a informației confidențiale. Astfel, în cadrul

examinării cauzei, invocând cauzarea prejudiciului prin utilizarea informației confidențiale,

apelantul urma să argumenteze instanței și să probeze cauzarea prejudiciului invocat, în

lipsa acestui fapt instanța fiind în imposibilitate de admite repararea unei pagube în mod

arbitrar, fără a-și justifica concluzia pe marginea suportului probator care confirmă

cuantumul pagubei solicitate.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al Curții de Apel Chișinău a

notat că SA ”Corporația de Finanțare Rurală” s-a limitat declarativ la invocarea divulgării

de către Mitioglu Pavel a informațiilor confidențiale, însă nu a confirmat acest fapt prin

careva mijloace de probă. Or, despăgubirea persoanei pentru divulgarea de către cealaltă

parte a informațiilor confidențiale, are loc în baza principiului răspunderii cu vinovăție, care

trebuie să fie bazată pe circumstanțe obiective demonstrate în mod legal.

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 18 septembrie 2017, Mitioglu

Pavel, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Vitalie Postolache a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, solicitând admiterea recursului,

7

casarea parțială a deciziei instanței de apel în partea ce ține de respingere a apelului declarat

de Mitioglu Pavel, casarea integrală a încheierii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

07 aprilie 2016 și casarea parțială a hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29

februarie 2016, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii, cu

încasarea tuturor cheltuielilor de judecată, precum menținerea în vigoare a hotărârii

Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29 februarie 2016 și deciziei Curții de Apel

Chișinău din 18 mai 2017, în partea ce ține de respingerea ca neîntemeiată a apelului declarat

de SA ”Corporația de Finanțare Rurală” (f.d.168-182, vol. IV).

În motivarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept invocate pe parcursul

examinări cauzei în instanțele inferioare, recurentul a indicat că atât instanța de apel cât și

instanța de fond nu au constatat și elucidat pe deplin circumstanțele care au importanță

pentru soluționarea cauzei, au aplicat eronat normele de drept material.

La data de 02 octombrie 2017, SA ”Corporația de Finanțare Rurală” a declarat recurs

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017, prin care a indicat că nu este

de acord cu soluțiile adoptate de către instanțele ierarhic inferioare, în partea respingerii

cererii de chemare în judecată depusă de SA ”Corporația de Finanțare Rurală” către

Mitioglu Pavel privind încasarea prejudiciului material. În rest, recurentul SA ”Corporația

de Finanțare Rurală” este de acord cu hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din

29 februarie 2016 și decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 (f.d.184-187, vol.IV).

În temeiul art. art. 432, 434, 437,444,445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, SA

recurentul ”Corporația de Finanțare Rurală” a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei

Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017 și hotărârii Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău

din 29 februarie 2016, în partea respingerii cererii de chemare în judecată depusă de SA

”Corporația de Finanțare Rurală” către Mitioglu Pavel privind încasarea prejudiciului

material și emiterea unei noi hotărâri în partea casată, prin care cererea de chemare în

judecată înaintată de SA ”Corporația de Finanțare Rurală” către Mitioglu Pavel privind

încasarea prejudiciului material să fie admisă integral. În rest să fie menținută decizia Curții

de Apel Chișinău din 18 mai 2017 și hotărârra Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 29

februarie 2016. Suplimentar recurentul SA ”Corporația de Finanțare Rurală” a solicitat

compensarea din contul lui Mitioglu Pavel cheltuielile de judecată sub formă de taxă de stat

suportate de SA ”Corporația de Finanțare Rurală” în ordine de recurs.

Verificând argumentele invocate de către recurenți în cererile de recurs, pe baza

materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat de SA ”Corporația de Finanțare

Rurală” și recursul declarat de Mitioglu Pavel sunt inadmisibile din următoarele motive.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după parvenirea

dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune

expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii

obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii acesteia. În cazul neprezentării

referinței în termenul stabilit, admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 18 decembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa lui Mitioglu

Pavel și SA ”Corporația de Finanțare Rurală” câte o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii copiei

respective (f.d. 193, vol.IV). Având în vedere că intimații nu au prezentat referințe în

termenul acordat, admisibilitatea recursurilor urmează a fi decisă în lipsa acestora.

8

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Potrivit recipisei (f.d. 164, vol. IV), decizia Curții de Apel Chișinău din 18 mai 2017

a fost primită de reprezentantul recurentului-intimat Mitioglu Pavel, avocatul V. Postolache

la data de 21 iulie 2017, iar potrivit scrisorii de însoțire nr. 12878 (f.d. 165, vol. IV) decizia

menționată a fost expediată în adresa participanților la proces la data de 01.08.2017, astfel

recursul depus de Mitioglu Pavel, prin intermediul reprezentantului său, avocatul Vitalie

Postolache la data de 18 septembrie 2017 și recursul depus de reprezentantul SA ”Corporația

de Finanțare Rurală”, administratorul Marcel Tonu la data de 02 octombrie 2017 se

consideră a fi declarate în termen.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare.

În speță, recursurile au fost înaintate de reprezentanții părților din proces, astfel

temeiul stipulat de art. 433 lit. c) Cod de procedură civilă nu are incidență.

Potrivit art. 433 lit. d) Cod de procedură civilă, cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat.

Din materialele dosarului judiciar rezultă că în prezenta cauza nu au mai fost depuse

recursuri din partea participanților la proces.

La caz, completul relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d) Cod de procedură

civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, completul conchide că recursul nu poate fi

considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate la art. 433 lit. b), c) sau d) Cod de

procedură civilă.

În continuare, audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de procedură

civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat la art. 433 lit. a)

Cod de procedură civilă.

Conform art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, părțile și alți participanți la proces

sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Potrivit art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța judecătorească: a) nu

a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Conform art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, se consideră că normele de drept

procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de

un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat

locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare a

procesului;

9

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în

proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că, săvârșirea altor încălcări decât

cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura

în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în

care instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea recursului

exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură civilă, are un caracter

devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept material și procedural, verificându-

se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica temeiurile

recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în limitele în care au

fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția Europeană a Drepturilor

Omului.

În speță, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererile de recurs nu se încadrează

în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei

recurate. Iar din conținuturile cererilor de recurs rezultă că, în mare parte, recurenții au

reluat criticile formulate în fazele procesuale anterioare, asupra cărora instanța de apel și

instanța de fond s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor

încălcări admise de instanța de apel și prima instanță nu sunt suficient de fundamentate și

nu au vocația de a conduce la modificarea soluției în prezenta cauză civilă.

Completul evidențiază că, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor

Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să

corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat

de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și

Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la justiție

poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a admisibilității recursului,

or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea unei cereri introduse pe o cale de atac

extraordinară pot fi mai stricte decât condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară.

Asemenea rigori urmăresc scopul de aplicare și interpretare unitară a legislației și

îndeplinesc funcțiile de administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art.

6 din CEDO (hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în funcție de

natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2 octombrie 2014), iar în

concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a deciziei unei instanțe de recurs care,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de

succes” (hotărârea Nersesyan contra Armeniei din 19 ianuarie 2010).

10

Potrivit art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, în cazul în care se constată existența

unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători decide în mod unanim,

printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului. Încheierea se

emite conform prevederilor art. 270 și nu conține nicio referire cu privire la fondul

recursului.

Din considerentele nominalizate și având în vedere faptul că instanțele ierarhic

inferioare au examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și

aplicarea corectă a legii materiale, iar în esența lor, argumentele principale ale recursului,

care sunt similare argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios la

judecarea cauzei în ordinea de apel și în prima instanță, Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge în mod unanim la concluzia

de a considera recursurile declarate de Mitioglu Pavel, prin intermediul reprezentantului

său, avocatul Vitalie Postolache și SA ”Corporația de Finanțare Rurală” , prin intermediul

administratorului Marcel Tonu ca inadmisibile.

În conformitate cu art. 269-270, 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Mitioglu Pavel, prin intermediul reprezentantului său, avocatul

Vitalie Postolache și recursul declarat de SA ”Corporația de Finanțare Rurală”, prin

intermediul administratorului Marcel Tonu se consideră inadmisibile.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului Ala Cobăneanu

Judecători Dumitru Mardari

Luiza Gafton

11