CASE OF ZAYNETDINOV AND OTHERS v. RUSSIA

CASE OF ZAYNETDINOV AND OTHERS v. RUSSIA (CtEDO, 2022)

CAUZA DE ZAYNETDINOV ȘI ALȚII v. RUSSIA (Aplicații nos. 3872/18 și 7 altele – a se vedea lista adăugată) JUDGMENT STRASBOURG 13 octombrie 2022 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Zaynetdinov și alții v. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința în calitate de comitet compus din: Darian Pavli , Președintele Andreas Zünd Frédéric Krenc , judecători și Viktoriya Maradodina, grefierul adjunct interimar al secțiunii, după ce a deliberat în privat la 15 septembrie 2022, pronunță următoarea hotărâre, adoptată la data respectivă: PROCEDIU Cazul a fost originat în cererile împotriva Rusiei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat. Guvernul Rus („Guvernul”) a fost anunțat de cereri. FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de închiderea lor într-o cușcă de metal în sala de judecată în timpul procedurii penale împotriva acestora. Unii reclamanți au formulat și alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. HOTĂRÂREA PRIVIND DECIZII Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze în comun într-o hotărâre unică. În conformitate cu art. 1 din convenție, Guvernul a prezentat declarații unilaterale în cererile nr. 3872/18 și 7527/18 prin care au recunoscut că reclamanții au fost reținuți în centrele de detenție temporară în Republica Tatarstan în condițiile care nu au respectat cerințele articolului 3 din Convenție și că nu au avut un remediu intern eficace în acest sens, în încălcarea articolului 13 din Convenție. Ei au oferit să plătească reclamanților sumele indicate în tabelul adăugat și au invitat Curtea să scoată cererile din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenția. Aceste sume vor fi convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și vor fi plătite în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care aceste sume nu au fost plătite în termenul de trei luni menționat anterior, guvernul s-a angajat să le plătească dobânzi simple, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale. Curtea nu a primit niciun răspuns din partea reclamanților care acceptă termenii declarațiilor. Curtea observă că art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite să ia o probă din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia (emisiune preliminară) [GC], nr. 26307/95, §§§ 75-77, ECHR 2003-VI). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la condițiile de detenție inadecvate (a se vedea Ananiev și alții c. Rusia , nr. 42525/07 și 60800/08, §§ 120-66, 10 ianuarie 2012). 10. Remarcarea admiterilor conținute în declarația guvernului, precum și a sumelor de compensație propuse – care sunt conforme cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării părții relevante ale cererii (art. 37 § 1 litera (c)). 11. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererilor din această parte (art. 37 § 1 în amendă). 12. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarațiilor lor unilaterale, cererile pot fi restaurate pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (a se vedea Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se elimine cererile nr. 3872/18 și 7527/18 în partea referitoare la condițiile de detenție a reclamanților și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens. ÎNCĂLCAREA ALLEGATĂ A ARTICOLE 3 și 13 A CONVENȚIEI din cauza izolarei într-o cușcă de metale în sala de judecată 14. Reclamanții se plângeau în principal de închiderea lor într-o cușcă de metale în sala de judecată în timpul procedurilor penale împotriva lor. Ele se bazează pe art. 3 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Nimeni nu va fi supus unei torturi sau unui tratament sau pedepsei inumane sau degradante.” De asemenea, unii solicitanți se plângeau că nu aveau un remediu intern eficace în ceea ce privește grija în temeiul articolului 3, în contravenție cu art. 13 din Convenție, care se menționează după cum urmează: „Toată persoana a căror drepturi și libertăți, astfel cum sunt prevăzute în [] Convenție, sunt încălcate, are un remediu eficace în fața unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoanele care acționează în calitate oficială.” 15. Curtea constată că reclamanții au fost păstrați într-o cușcă de metal în sala de judecată în contextul procesului lor. Svinarenko și Sliadnev c. Rusia [GC], nos. 32541/08 și 43441/08, ECHR 2014 (extracții) și Vorontsov și alții c. Rusia, nr. 59655/14 și altele 2, 31 ianuarie 2017, Curtea a abordat deja problema utilizării cuștilor metalice în sala de judecată și a constatat că o astfel de practică constituie în sine un afront pentru demnitatea umană și constituie un tratament degradant interzis de articolul Prin examinarea tuturor materialelor care i-au fost prezentate, Curtea nu a găsit niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și meritul plângerilor reclamanților în temeiul articolului 3 din Convenție. Având în vedere jurisprudența sa privind acest subiect, Curtea consideră că, în cazul în care reclamanții au fost încuiați într-o cușcă de metal în fața instanței în timpul procedurii penale împotriva acestora, au constituit tratamente degradante, deci aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie o încălcare a art. 3 din Convenție. 17. Având în vedere concluziile de mai sus în temeiul articolului 3 din Convenție, Curtea consideră că nu este necesar să se ocupe separat de plângerile reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție (pentru o abordare similară, a se vedea Valyuzhenich c. Rusia , nr. 10597/13, § 27, 26 martie 2019). 19. Curtea a examinat plângerile și consideră că, având în vedere tot materialul în posesie și în măsura în care chestiunile pe care le-a făcut-o sunt de competență, aceste plângeri nu îndeplinesc nici criteriile de admisibilitate prevăzute la art. 34 și 35 din Convenție sau nu dezvăluie nicio apariție a unei încălcări a drepturilor și libertăților consemnate în Convenție sau în Protocolurile sale. Rezultă că această parte a cererii trebuie respinsă în conformitate cu art. 4 din Convenție. APLICAȚIA ARTICOLUL 41 AL CONVENȚIEI 20. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei părți contractante în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea permite, dacă este necesar, să ofere satisfacție echitabilă părții vătămate.” 21. Respectând documentele în posesie și jurisprudența sa (a se vedea, în special, Vorontsov și alții, Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat. 22. Curtea consideră în continuare oportună ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. în ceea ce privește declarațiile guvernului contestat în ceea ce privește plângerile reclamanților în temeiul articolelor 3 și 13 din convenție (condiții de detenție în timpul transportului și lipsa unui remediu intern eficace în acest sens) și hotărăște să atace această parte a cererilor nos 3872/18 și 7527/18 din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție; Declară plângerile legate de utilizarea cuștilor metalice în sala de judecată admisibile, constată că nu este necesar să se ocupe separat de plângerile reclamanților în temeiul articolului 13 din Convenție referitoare la lipsa unui remediu intern eficace pentru a se plânge de plasarea într-o cușă metalică în sala de judecată și respinge restul cererii nr. 20694/19 ca fiind inadmisibil; că aceste plângeri dezvăluie o încălcare a articolului 3 din Convenție din cauza plasării reclamanților într-o cușcă de metal în fața instanței în timpul procedurii penale împotriva acestora; că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 13 octombrie 2022, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Președintele adjunct al Registrului interimar APENDIX Lista cererilor depunând plângeri în temeiul articolului 3 din Convenție (utilizarea cuștilor metalice în sala de judecată) nr. Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Anul nașterii Numele instanței Data hotărârii relevante Valoarea atribuită pentru prejudiciu material și moral și costurile și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 3872/18 20/12/2017 Ilvir Khatypovich ZAYNETDINOV 1980 Naberezhniyye Tribunalul orașului Chelny 05/09/2017 2.500 în cadrul declarației unilaterale a Guvernului; 7.250 în ceea ce privește o încălcare a articolului 3 din Convenția 7527/18 27/12/2017 Rustem Yasavyyevich RAKHMATULLIN 1986 Tribunalul orașului Naberezhnyye Chelny, mai multe audieri 12/12/2017 1.300 în temeiul declarației unilaterale a Guvernului; 7.500 în ceea ce privește încălcarea articolului 3 din Convenția 27640/18 15/05/2018 Pavel Vladimirovich KHEVRONIN 1986 Curtea militară de district Privolzhskiy 08/12/2017 7.500 27901/18 22/05/2018 Aleksandr Sergeyevich ZAKHAROV 1989 Tribunalul orașului Nizhnekamsk, numeroase audieri în timpul procedurii de proces cu cea mai recentă ședință la 14/03/2018 7.500 31676/18 21/06/2018 Yuriy Vladimirovich RYBAKOV 1985 Curtea de District Syktyvdinskiy a Republicii Komi 31/01/2018 7,500 32343/18 03/07/2018 Aleksandr Sergeyevich SIDORETS 1976 Curtea Supremă a Republicii Komi, numeroase audieri de instanță între 2014 cu cele mai recente pe 03/07/2018 7,500 33673/18 02/07/2018 Aleksandr Vladimirovich KHACHEMIZOV 1978 Curtea Supremă a Republicii Komi, numeroase cazuri de plasare într-o cușcă metalică din februarie 2015 până cel mai recent fiind pe 02/07/2018 7,500 20694/19 27/08/2019 Pavel Nikolayevich YEPIFANOV 1976 Curtea de District Tsentralnyy din Krasnoyarsk, numeroase audieri înaintea instanței de judecată care au condus la condamnarea la 22/10/2019 7,500 [1] Plus orice impozit care poate fi imputabil reclamanților.

THIRD SECTION

CASE OF

ZAYNETDINOV AND OTHERS v. RUSSIA

(Applications nos. 3872/18 and 7 others – see appended list)

JUDGMENT

STRASBOURG

13 October 2022

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Zaynetdinov and Others v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Darian Pavli

, President,

Andreas Zünd

,

Frédéric Krenc

, judges,

and Viktoriya Maradudina,

Acting

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 15 September 2022,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in applications against Russia lodged with the Court under Article

34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

2.

The Russian Government (“the

Government”) were given notice of the applications.

THE FACTS

3.

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

4.

The applicants complained about their confinement in a metal cage in the courtroom during the criminal proceedings against them. Some applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention.

THE LAW

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5.

Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment.

THE GOVERNMENT’S REQUEST TO STRIKE OUT APPLICATIONs n

os

.

3872/18 and 7527/18 UNDER ARTICLE

37

§

1 OF THE CONVENTION

6.

The Government submitted unilateral declarations in applications nos.

3872/18 and 7527/18 whereby they acknowledged that the applicants had been detained in temporary detention facilities in the Tatarstan Republic in the conditions which had not complied with the requirements of Article

3 of the Convention and that they had not had an effective domestic remedy in that respect in violation of Article

13 of the Convention. They offered to pay the applicants the sums indicated in the appended table and invited the Court to strike the applications out of the list of cases in accordance with Article

37 §

1

(c) of the Convention. The said amounts would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s decision. In the event of failure to pay those amounts within the above-mentioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on them, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

7.

The Court has not received a response from the applicants accepting the terms of the declarations.

8.

The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if:

“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see, in particular,

Tahsin Acar v. Turkey

(preliminary issue) [GC], no. 26307/95, §§

75-77, ECHR 2003-VI).

9.

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to inadequate conditions of detention (see

Ananyev and Others v. Russia

, nos. 42525/07 and 60800/08, §§

120-66, 10 January 2012).

10.

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amounts of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the relevant part of the application (Article 37 § 1 (c)).

11.

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the applications in this part (Article 37 § 1 in fine).

12.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declarations, the applications may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (see

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

13.

In view of the above, it is appropriate to strike out applications nos.

3872/18 and 7527/18 in the part concerning the conditions of the applicants’ detention and lack of an effective domestic remedy in that respect.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLEs

3 and 13 OF THE CONVENTION on account of confinement in a metal cage in the courtroom

14.

The applicants complained principally about their confinement in a metal cage in the courtroom during the criminal proceedings against them. They relied on Article 3 of the Convention, which reads as follows:

“No one shall be subjected to torture or to inhuman or degrading treatment or punishment.”

Some applicants also complained that they had not had an effective domestic remedy in respect of their grievance under Article 3, contrary to Article 13 of the Convention, which reads as follows:

“Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

15.

The Court notes that the applicants were kept in a metal cage in the courtroom in the context of their trial. In the leading cases of

Svinarenko and Slyadnev v. Russia [GC],

nos. 32541/08 and 43441/08, ECHR 2014 (extracts) and

Vorontsov and Others v. Russia,

no. 59655/14 and 2 others, 31

January 2017, the Court already dealt with the issue of the use of metal cages in courtrooms and found that such a practice constituted in itself an affront to human dignity and amounted to degrading treatment prohibited by Article

3 of the Convention.

16.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of the applicants’ complaints under Article 3 of the Convention. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the applicants’ confinement in a metal cage before the court during the criminal proceedings against them amounted to degrading treatment.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 3 of the Convention.

17.

In view of the above findings under Article 3 of the Convention, the Court considers that there is no need to deal separately with the applicants’ complaints under Article

13 of the Convention (for similar approach see

Valyuzhenich v. Russia

, no. 10597/13, § 27, 26 March 2019).

REMAINING COMPLAINTS

18.

The applicant in application no.

20694/19 also raised a complaint under Article

5

§

3 of the Convention.

19.

The Court has examined the complaints and considers that, in the light of all the material in its possession and in so far as the matters complained of are within its competence, these complaints either do not meet the admissibility criteria set out in Articles

34 and

35 of the Convention or do not disclose any appearance of a violation of the rights and freedoms enshrined in the Convention or the Protocols thereto.

It follows that this part of the application must be rejected in accordance with Article

35

§

4 of the Convention.

APPLICATION OF ARTICLE

41 OF THE CONVENTION

20.

Article

41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

21.

Regard being had to the documents in its possession and to its case

‑

law (see, in particular,

Vorontsov and Others,

cited above), the Court considers it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

22.

The Court further considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

Decides

to join the applications;

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declarations in respect of the applicants’ complaints under Articles 3 and 13 of the Convention (conditions of detention during transport and the lack of an effective domestic remedy in that respect) and

decides

to strike this part of applications nos.

3872/18 and 7527/18 out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention;

Declares

the complaints related to the use of metal cages in courtrooms admissible,

finds

that it is not necessary to deal separately with the applicants’ complaints under Article

13 of the Convention related to the lack of an effective domestic remedy to complain about placement in a metal cage in courtrooms, and

dismisses

the remainder of application no.

20694/19 as inadmissible;

Holds

that these complaints disclose a breach of Article

3 of the Convention on account of the applicants’ placement in a metal cage before the court during the criminal proceedings against them;

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 13 October 2022, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Viktoriya Maradudina

Darian Pavli

Acting Deputy Registrar

President

APPENDIX

List of applications raising complaints under Article 3 of the Convention

(use of metal cages in courtrooms)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant’s name

Year of birth

Name of the court

Date of the relevant judgment

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant

(in euros)

[1]

3872/18

20/12/2017

Ilvir Khatypovich ZAYNETDINOV

1980

Naberezhniyye Chelny Town Court

05/09/2017

2,500

under the Government’s unilateral declaration;

7,250

in respect of a violation of Article

3 of the Convention

7527/18

27/12/2017

Rustem Yasavyyevich RAKHMATULLIN

1986

Naberezhnyye Chelny Town Court, several hearings

12/12/2017

1,300

under the Government’s unilateral declaration;

7,500

in respect of a violation of Article

3 of the Convention

27640/18

15/05/2018

Pavel Vladimirovich KHEVRONIN

1986

Privolzhskiy District Military Court

08/12/2017

7,500

27901/18

22/05/2018

Aleksandr Sergeyevich ZAKHAROV

1989

Nizhnekamsk Town Court, numerous hearings during the trial proceedings with the most recent hearing on 14/03/2018

7,500

31676/18

21/06/2018

Yuriy Vladimirovich RYBAKOV

1985

Syktyvdinskiy District Court of the Komi Republic

31/01/2018

7,500

32343/18

03/07/2018

Aleksandr Sergeyevich SIDORETS

1976

Supreme Court of the Komi Republic, numerous court hearings between 2014 with the most recent on 03/07/2018

7,500

33673/18

02/07/2018

Aleksandr Vladimirovich KHACHEMIZOV

1978

Supreme Court of the Komi Republic, numerous instances of placement in a metal cage from February 2015 until the most recent one being on 02/07/2018

7,500

20694/19

27/08/2019

Pavel Nikolayevich YEPIFANOV

1976

Tsentralnyy District Court of Krasnoyarsk,

numerous hearings before the trial court leading to conviction on 22/10/2019

7,500

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.