2ra-2037/17 — compensarea venitului ratat și a cheltuielilor de judecată

Prima instanță: Judecătoria Călărași (judecător D. Croitor)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători D. Manole, V. Negru și I. Cotruță)

Dosar nr. 2ra-2037/17

Î N C H E I E R E

29 noiembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând admisibilitatea recursului declarat de Macaru Nicolae,

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de Mîrzac Liuba și de Mîrzac Foma împotriva lui Macaru Nicolae,

intervenient accesoriu Primăria s. Pitușca, r. Călărași, cu privire la compensarea

venitului ratat și a cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016, prin care

s-a respins apelul declarat de Macaru Nicolae împotriva hotărârii Judecătoriei

Călărași din 18 februarie 2016 și s-a menținut hotărârea primei instanțe,

C O N S T A T Ă:

La 18 iulie 2014 Mîrzac Liuba și Mîrzac Foma au înaintat o cerere de

chemare în judecată împotriva lui Macaru Nicolae (vol. I, f.d. 1), prin care au

solicitat: (1) compensarea în beneficiul lor, din contul lui Macaru Nicolae, a

venitului ratat în sumă de 7 608 lei din cauza folosirii ilicite în anii 2011 – 2013 de

către acesta a terenurilor agricole cu nr. cadastrale XXXXX și YYYYY, care le

aparțin cu drept de proprietate; și (2) compensarea în beneficiul lor, din contul lui

Macaru Nicolae, a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, au susținut că dețin cu drept de proprietate terenurile

agricole cu nr. cadastrale XXXXX și YYYYY, situate în s. Pitușca, r. Călărași.

Au invocat un litigiu care viza revendicarea de către Macaru Nicolae a

terenurilor agricole cu nr. cadastrale ZZZZZ și WWWWW, situate în s. Pitușca,

din posesiunea lor nelegitimă, litigiu soluționat în mod irevocabil în favoarea lui

Macaru Nicolae prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr. 2ra-864/14 din 19

martie 2014.

Au indicat că la sfârșitul anului 2013 au predat benevol lui Macaru Nicolae

terenurile agricole cu nr. cadastrale ZZZZZ și WWWWW.

1

Totodată, au arătat că până la sfârșitul anului 2013, timp de trei ani, Macaru

Nicolae a folosit în mod ilicit porțiunea de 0, 3 ha din terenurile agricole cu nr.

cadastrale XXXXX și YYYYY.

Au declarat că în anii 2011 – 2013 Macaru Nicolae a cules roada de pe

această porțiune de terenuri agricole, din care cauză au ratat un venit în sumă de

7 608 lei, estimat în baza recoltei medii a producției agricole (floarea-soarelui,

porumb și orz) în raionul Călărași în perioada de referință.

Au precizat că la 01 iulie 2014 l-au invitat pe Macaru Nicolae la Primăria s.

Pitușca pentru soluționarea diferendului pe cale amiabilă, dar chemarea a rămas

fără efect.

Prin încheierea protocolară a Judecătoriei Călărași din 11 mai 2015 (vol. I,

f.d. 67), s-a atras în proces Primăria s. Pitușca în calitate de intervenient accesoriu.

La 16 octombrie 2015 Mîrzac Liuba și Mîrzac Foma au depus o cerere

privind mărirea cuantumului pretenției lor principale (vol. I, f.d. 90-91), prin care

au solicitat compensarea în beneficiul lor, din contul lui Macaru Nicolae, a

venitului ratat în sumă de 11 158 lei din cauza folosirii ilicite în anii 2011 – 2013

de către acesta a terenurilor agricole cu nr. cadastrale XXXXX și YYYYY, care le

aparțin cu drept de proprietate.

În motivarea cererii date, au explicat că în anii 2011 – 2013 Macaru Nicolae

a folosit ilicit întreaga suprafață a terenurilor agricole cu nr. cadastrale XXXXX și

YYYYY, care este de 0, 44 ha.

Prin hotărârea primei instanțe din 18 februarie 2016 (vol. I, f.d. 159; 165-

168), s-a admis integral acțiunea; s-a încasat în beneficiul Liubei Mîrzac și al lui

Mîrzac Foma, din contul lui Macaru Nicolae, suma de 11 158 lei cu titlu de venit

ratat; și s-a încasat în beneficiul statului, din contul lui Macaru Nicolae, suma de

106, 5 lei cu titlu de taxă de stat la înaintarea acțiunii.

La 16 martie 2016 Macaru Nicolae a depus o cerere de apel nemotivată

împotriva hotărârii primei instanțe (vol. I, f.d. 164), solicitând casarea integrală a

acesteia și emiterea unei noi hotărâri, prin care acțiunea să fie respinsă ca

neîntemeiată, iar la 27 octombrie 2016 a depus cererea de apel motivată (vol. I, f.d.

203-207).

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016 (vol. I, f.d. 215;

216-224), s-a respins apelul declarat de Macaru Nicolae și s-a menținut hotărârea

primei instanțe.

La 26 aprilie 2017 Macaru Nicolae a depus o cerere de recurs împotriva

deciziei instanței de apel (vol. II, f.d. 2-4), solicitând casarea acesteia și a hotărârii

primei instanțe.

În motivarea recursului, a susținut că prima instanță și instanța de apel au

aplicat eronat prevederile art. 14 și 610 Cod civil.

A explicat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat prevederile date

din motiv că au dat o apreciere greșită probelor din dosar, în special scrisorii

Primăriei s. Pitușca nr. 13 din 12 ianuarie 2012, adeverinței Primăriei s. Pitușca nr.

678 din 30 iunie 2014, actului de constatare al Primăriei s. Pitușca nr. 1266 din 14

septembrie 2015 și depozițiilor martorilor, care pe de o parte, se contrazic între ele,

2

iar pe de altă parte, nu indică în mod cert asupra folosirii de către Macaru Nicolae

în anii 2011 – 2013 a terenurilor agricole cu nr. cadastrale XXXXX și YYYYY.

A subliniat că instanțele ierarhic inferioare nu au luat în considerare

accidentul XXXXX pe care l-a suferit în 2012 și care nu i-ar fi permis să

folosească aceste terenuri agricole.

La 18 octombrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat prin trimitere

poștală în adresa Liubei Mîrzac și a lui Mîrzac Foma câte o copie a cererii de

recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o

lună de la data primirii copiei respective, dar Mîrzac Liuba și Mîrzac Foma nu au

prezentat referințe în termenul stabilit, admisibilitatea recursului urmând a fi decisă

în lipsa acestora.

Examinând admisibilitatea recursului potrivit rigorilor prevăzute de art. 440

Cod de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ ajunge la concluzia că recursul declarat de Macaru Nicolae împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 15 noiembrie 2016 urmează a fi considerat

inadmisibil din următoarele raționamente.

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Cod de procedură civilă, Judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Conform art. 433 lit. b) Cod de procedură civilă, Cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea termenului

de declarare prevăzut la art. 434.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Fișa de însoțire a deciziei integrale a instanței de apel (vol. I, f.d. 225)

include mențiunea că acest act judecătoresc a fost expediat prin trimitere poștală în

adresa lui Macaru Nicolae la 18 noiembrie 2016, dar la materialele dosarului nu se

află avizul de recepție corespunzător. De asemenea, la materialele dosarului nu se

află vreo probă care ar confirma comunicarea lui Macaru Nicolae a deciziei

integrale a instanței de apel prin alte mijloace.

Astfel, în condițiile în care nu poate fi stabilită cu precizie data la care

Macaru Nicolae a luat cunoștință de decizia integrală a instanței de apel, declararea

recursului la 26 aprilie 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea termenului

prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă.

Audiind raportul verbal al judecătorului raportor cu privire la încadrarea

celor invocate în recurs în temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2)-(4) Cod de

procedură civilă, completul constată existența temeiului de inadmisibilitate stipulat

la art. 433 lit. a) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

3

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă prevede că Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură

civilă, are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept

material și procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica

temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de CEDO.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței CtEDO, procedura de

examinare a admisibilității unui recurs în materie civilă trebuie să corespundă în

principiu garanțiilor unui proces echitabil, consfințite de art. 6 din CEDO, în

special cu referire la dreptul de acces liber la justiție și la dreptul subsecvent de a fi

audiat de o instanță judecătorească (hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17

ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

4

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul reține că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia în

funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că cererea de recurs depusă de Macaru Nicolae nu este

bazată pe vreun temei prevăzut de art. 432 Cod de procedură civilă.

Din conținutul cererii de recurs rezultă că Macaru Nicolae a reluat criticile

formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora instanța de apel s-a

pronunțat cu suficientă putere de convingere, iar invocarea pretinselor încălcări nu

are vocația de a duce la modificarea soluției în prezenta cauză.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, În cazul în care

se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3

judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Din considerentele nominalizate, având în vedere faptul că instanța de apel a

examinat cauza sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și cu

aplicarea corectă a legii materiale, iar argumentele recursului, care au fost deja

invocate, au fost verificate minuțios la judecarea cauzei în ordinea de apel,

completul ajunge în mod unanim la concluzia de a considera recursul declarat de

Macaru Nicolae ca inadmisibil.

Conform art. 433 lit. a) și 440 alin. (1) Cod de procedură civilă, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E:

Recursul declarat de Macaru Nicolae se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Mariana Pitic

Luiza Gafton

5