2ra-2069/17 — încasarea datoriei de bază, taxei aferente contractului de împrumut, dobânzii și a penalităților, compensarea cheltuielilor de judecată

2ra-2069/17 — încasarea datoriei de bază, taxei aferente contractului de împrumut, dobânzii și a penalităților, compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Călărași (judecător V. Negurița)

Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (judecători A. Bostan, V. Negru și A. Pahopol)

Dosar nr. 2ra-2069/17

D E C I Z I E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul

avocatului Covaliov Natalia,

în cauza civilă în procedura contencioasă la cererea de chemare în judecată

înaintată de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul avocatului Covaliov Natalia,

împotriva lui Rău Andrei cu privire la încasarea datoriei de bază, taxei aferente

contractului de împrumut, dobânzii și a penalităților, precum și compensarea

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017, prin care

s-a respins apelul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia, împotriva hotărârii Judecătoriei Călărași din 10 octombrie 2016,

și s-a menținut hotărârea primei instanțe,

C O N S T A T Ă:

La 29 aprilie 2016 avocatul Covaliov Natalia, acționând în interesele ÎM

„Incaso“ SRL, a expediat prin trimitere poștală în adresa Judecătoriei Călărași o

cerere de chemare în judecată împotriva lui Rău Andrei (f.d. 4-6; 24), prin care a

solicitat: (1) încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a

datoriei de bază în sumă de 9 535, 6 lei, conform contractului de împrumut nr.

462606 din 17 iulie 2012, încheiat între ÎCS OM „Iute Credit“ SRL și Rău Andrei;

(2) încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a taxei

aferente contractului de împrumut în sumă de 2 383, 92 lei; (3) încasarea în

beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a dobânzii în sumă de 850,

1

07 lei; (4) încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a

penalității de întârziere în sumă de 10 349, 61 lei; (5) încasarea în beneficiul ÎM

„Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a penalității pentru rezilierea contractului

de împrumut în sumă de 3 350 lei; și (6) încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL,

din contul lui Rău Andrei, a sumei de 799 lei cu titlu de taxă de stat plătită la

înaintarea cererii de chemare în judecată și a sumei de 800 lei cu titlu de cheltuieli

de asistență juridică.

În motivarea acțiunii, a susținut că la 17 iulie 2012 între ÎCS OM „Iute

Credit“ SRL și Rău Andrei a fost încheiat contractul de împrumut nr. 462606, prin

care ÎCS OM „Iute Credit“ SRL s-a obligat să pună la dispoziția lui Rău Andrei

suma de 15 000 lei, iar Rău Andrei s-a obligat să restituie această sumă până la 17

ianuarie 2014, să plătească dobânda, taxa aferentă contractului și, după caz,

penalitatea de întârziere și penalitatea pentru rezilierea contractului.

A invocat că Rău Andrei nu și-a executat integral obligațiile de restituire a

împrumutului, plată a dobânzii și a taxei aferente contractului.

A indicat că Rău Andrei a fost înștiințat în repetate rânduri că își încălcă

obligațiile contractuale, iar prin reclamația nr. 701340878, pe care Rău Andrei a

recepționat-o la 17 august 2015, acesta a fost informat despre operarea rezilierii

contractului și despre necesitatea achitării sumei de 26 647, 16 lei în contul ÎM

„Incaso“ SRL.

A precizat că prin contractul de cesiune nr. CES-1/01/06/2010 din 01 iunie

2010, completat și modificat prin acordul adițional nr. 01/06/2013 din 01 iunie

2013, ÎCS OM „Iute Credit“ SRL a cesionat ÎM „Incaso“ SRL, inter alia, creanța

deținută față de Rău Andrei.

La 21 iulie 2016 avocatul Covaliov Natalia, acționând în interesele ÎM

„Incaso“ SRL, a expediat prin trimitere poștală în adresa instanței de judecată o

cerere (f.d. 34; 36; 38), prin care a solicitat încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“

SRL, din contul lui Rău Andrei, a sumei de 90 lei cu titlu de cheltuieli de citare

publică a acestuia.

Prin hotărârea primei instanțe din 10 octombrie 2016 (f.d. 40; 44-46), s-a

admis parțial acțiunea și s-a încasat în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui

Rău Andrei, suma de 4 097, 87 lei cu titlu de datorie totală și suma de 1 160 lei cu

titlu de cheltuieli de judecată, iar în rest, s-a respins acțiunea ca neîntemeiată.

La 19 octombrie 2016 avocatul Covaliov Natalia, acționând în interesele ÎM

„Incaso“ SRL, a expediat prin trimitere poștală în adresa primei instanțe o cerere

de apel nemotivată împotriva hotărârii din 10 octombrie 2016 (f.d. 42; 43),

solicitând modificarea parțială a acesteia.

La 01 decembrie 2016 avocatul Covaliov Natalia, acționând în interesele ÎM

„Incaso“ SRL, a expediat prin trimitere poștală în adresa Curții de Apel Chișinău o

cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 10 octombrie 2016 (f.d. 59-62; 63),

solicitând modificarea acesteia prin dispunerea încasării în beneficiul ÎM „Incaso“

SRL, din contul lui Rău Andrei, a următoarelor sume bănești: (1) 5 437, 63 lei cu

titlu de datorie de bază; (2) 2 383, 92 lei cu titlu de taxă aferentă contractului; (3)

850, 07 lei cu titlu de dobândă; (4) 10 349, 61 lei cu titlu de penalitate de

2

întârziere; (5) 3 350 lei cu titlu de penalitate pentru rezilierea contractului; și (6)

524 lei cu titlu de taxă de stat. De asemenea, a solicitat încasarea în beneficiul ÎM

„Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a sumei de 596 lei cu titlu de taxă de stat

plătită la depunerea cererii de apel.

Prin decizia instanței de apel din 07 februarie 2017 (f.d. 66; 67-72), s-a

respins apelul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul avocatului Covaliov

Natalia, și s-a menținut hotărârea primei instanțe.

La 27 septembrie 2017 avocatul Covaliov Natalia, acționând în interesele ÎM

„Incaso“ SRL, a expediat prin trimitere poștală în adresa Curții Supreme de Justiție

o cerere de recurs împotriva deciziei instanței de apel (f.d. 78-83; 84), solicitând

casarea acesteia și modificarea hotărârii primei instanțe prin dispunerea încasării în

beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a următoarelor sume

bănești: (1) 5 437, 63 lei cu titlu de datorie de bază; (2) 2 383, 92 lei cu titlu de

taxă aferentă contractului; (3) 10 349, 61 lei cu titlu de penalitate de întârziere; (4)

3 350 lei cu titlu de penalitate pentru rezilierea contractului; și (5) 524 lei cu titlu

de taxă de stat. De asemenea, a solicitat încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL,

din contul lui Rău Andrei, a sumei de 596 lei cu titlu de taxă de stat plătită la

depunerea cererii de apel și a sumei de 400 lei cu titlu de taxă de stat plătită la

depunerea cererii de recurs.

În motivarea recursului, a susținut că instanțele ierarhic inferioare eronat au

ajuns la concluzia că suma împrumutului acordat lui Rău Andrei a fost de 11 621,

31 lei, și nu de 15 000 lei.

A explicat că la data încheierii contractului de împrumut nr. 462606, Rău

Andrei era deja dator să restituie ÎCS OM „Iute Credit“ SRL o sumă de bani în

baza unui alt contract de împrumut.

A evidențiat că în scopurile recreditării și restituirii de către Rău Andrei a

sumei date, în contractul de împrumut nr. 462606 a fost inserată mențiunea privind

reținerea de către ÎCS OM „Iute Credit“ SRL a sumei de 3 378, 69 lei.

Consideră că în acest fel, în baza contractului de împrumut nr. 462606, Rău

Andrei a beneficiat de suma de 15 000 lei.

De asemenea, a invocat neaplicarea de către instanțele ierarhic inferioare a

prevederilor art. 624 Cod civil.

A reliefat că încheind contractul de împrumut nr. 462606, ÎCS OM „Iute

Credit“ SRL și Rău Andrei au convenit asupra clauzelor penale, iar respingând

pretențiile privind plata penalităților, instanțele ierarhic inferioare nu au luat în

considerare voința părților .

În aceeași ordine de idei, s-a expus cu referire la netemeinicia soluției de

respingere a pretenției de încasare a taxei aferente contractului.

A subliniat că Agenția pentru Protecția Consumatorilor a verificat conținutul

contractelor încheiate de ÎCS OM „Iute Credit“ SRL cu consumatori și nu a

identificat clauze abuzive.

La 24 octombrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat prin trimitere

poștală în adresa lui Rău Andrei o copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre

necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data primirii

3

copiei respective, dar Rău Andrei nu a prezentat referința în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului urmând a fi decisă în lipsa acesteia.

Prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 29 noiembrie 2017 (f.d. 89), s-

a considerat admisibil recursul.

În conformitate cu art. 444 Cod de procedură civilă, Recursul se examinează

fără înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

În speță, Colegiul a considerat că examinarea recursului este posibilă fără

înștiințarea participanților la proces.

Examinând recursul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul

avocatului Covaliov Natalia, împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 07

februarie 2017, studiind materialele dosarului și raportând cele constatate la

prevederile legale care guvernează speța, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră necesar să admită

recursul, să caseze integral decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, și

să pronunțe o nouă hotărâre, prin care se va admite parțial acțiunea, din

următoarele raționamente.

Conform art. 445 alin. (1) lit. b) Cod de procedură civilă, Instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul și să caseze integral sau parțial

decizia instanței de apel și hotărârea primei instanțe, pronunțând o nouă hotărâre.

Cu referire la încadrarea ÎM „Incaso“ SRL în termenul de declarare a

recursului, Colegiul consideră necesar să releve următoarele.

Potrivit art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Fișa de însoțire a deciziei integrale a instanței de apel (f.d. 74) include

mențiunea că acest act judecătoresc a fost expediat prin trimitere poștală în adresa

ÎM „Incaso“ SRL la 21 februarie 2017, dar la materialele dosarului nu se află

avizul de recepție corespunzător. De asemenea, la materialele dosarului nu se află

vreo probă care ar confirma comunicarea ÎM „Incaso“ SRL a deciziei integrale a

instanței de apel prin alte mijloace.

Astfel, în condițiile în care nu poate fi stabilită cu precizie data la care ÎM

„Incaso“ SRL a luat cunoștință de decizia integrală a instanței de apel, declararea

recursului la 27 septembrie 2017 se consideră a fi îndeplinită cu respectarea

termenului prevăzut de art. 434 Cod de procedură civilă.

În continuare, verificând, în limitele invocate în recurs, legalitatea deciziei

instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, Colegiul constată următoarele

temeiuri de admitere a recursului.

În conformitate cu art. 432 alin. (1) Cod de procedură civilă, Părțile și alți

participanți la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă

încălcarea esențială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a

normelor de drept procedural.

Conform art. 432 alin. (2) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanța

4

judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Potrivit art. 432 alin. (3) Cod de procedură civilă, Se consideră că normele

de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

În conformitate cu art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, Săvârșirea altor

încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului

doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluționarea

greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că aprecierea

probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Art. 432 alin. (5) Cod de procedură civilă prevede că Temeiurile prevăzute la

alin. (3) se iau în considerare de către instanță din oficiu și în toate cazurile.

Colegiul constată că la 17 iulie 2012 între ÎCS OM „Iute Credit“ SRL și Rău

Andrei a fost încheiat contractul de împrumut nr. 462606 (f.d. 7-10), prin care ÎCS

OM „Iute Credit“ SRL s-a obligat să pună la dispoziția lui Rău Andrei suma de

15 000 lei, iar Rău Andrei s-a obligat să restituie această sumă până la 17 ianuarie

2014, să plătească dobânda, taxa aferentă contractului și, după caz, penalitatea de

întârziere și penalitatea pentru rezilierea contractului.

Conform art. 867 alin. (1) Cod civil, Prin contractul de împrumut o parte

(împrumutător) se obligă să dea în proprietate celeilalte părți (împrumutatul) bani

sau alte bunuri fungibile, iar aceasta se obligă să restituie banii în aceeași sumă sau

bunuri de același gen, calitate și cantitate la expirarea termenului pentru care i-au

fost date.

Contractul de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012 conține mențiunea că

Rău Andrei este de acord ca ÎCS OM „Iute Credit“ SRL să deducă din suma de

15 000 lei soldul datoriei sale în mărime de 3 378, 69 lei, pe care Rău Andrei a

acumulat-o în baza contractului de împrumut nr. 419471.

Astfel, este indubitabil că în baza contractului de împrumut nr. 462606 din

17 iulie 2012, Rău Andrei a primit în proprietate de la ÎCS OM „Iute Credit“ SRL

anume suma de 15 000 lei, din care suma de 3 378, 69 lei i-a fost acordată în scop

de refinanțare, aceasta fiind direcționată spre stingerea datoriei în baza contractului

5

de împrumut nr. 419471, iar suma de 11 621, 31 lei i-a fost nemijlocit virată, fapt

confirmat prin ordinul de plată nr. 14 din 17 iulie 2012 (f.d. 12).

Potrivit art. 195 Cod civil, Act juridic civil este manifestarea de către

persoane fizice și juridice a voinței îndreptate spre nașterea, modificarea sau

stingerea drepturilor și obligațiilor civile.

Colegiul consideră că instanțele ierarhic inferioare au aplicat în mod eronat

art. 195 Cod civil în raport cu circumstanțele speței, or voința părților la contractul

de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012 nu reprezintă un fenomen subiectiv,

pasibil de interpretare, ci un act exteriorizat în modul corespunzător (în speță, un

împrumut de 15 000 lei acordat prin două mecanisme distincte).

Mai mult, Colegiul reține că atât prima instanță, cât și instanța de apel

indică, că valoarea contractului de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012 este

anume de 15 000 lei, dar admit o confuzie prin echivalarea sumei primite de Rău

Andrei prin ordinul de plată nr. 14 din 17 iulie 2012 cu suma efectivă a

împrumutului.

Confuzia constă și în aceea că instanțele ierarhic inferioare nu au elucidat de

ce lui Rău Andrei i-a fost nemijlocit virată doar suma de 11 621, 31 lei, deși, după

cum s-a menționat anterior, contractul de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012

este suficient de concludent în această privință.

În mod cert, această confuzie a dus la soluționarea greșită a cauzei,

constituind o încălcare în sensul art. 432 alin. (4) Cod de procedură civilă, iar

instanța de recurs este abilitată de a corecta eroarea judiciară comisă de prima

instanță și de instanța de apel.

Prin contractul de cesiune nr. CES-1/01/06/2010 din 01 iunie 2010 (f.d. 16),

completat și modificat prin acordul adițional nr. 01/06/2013 din 01 iunie 2013 (f.d.

17), ÎCS OM „Iute Credit“ SRL a cesionat ÎM „Incaso“ SRL, inter alia, creanța

deținută față de Rău Andrei.

Având în vedere că Rău Andrei nu și-a executat integral obligațiile asumate

conform contractului de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012, prin reclamația nr.

1438937630204 din 07 august 2015 (f.d. 14), recepționată de Rău Andrei la 17

august 2015 (f.d. 15), ÎM „Incaso“ SRL l-a somat să-și execute aceste obligații, dar

reclamația a rămas fără efect.

În continuare, Colegiul relevă că ÎM „Incaso“ SRL a prezentat un calcul al

sumelor datorate de Rău Andrei (f.d. 13), pe care debitorul nu l-a combătut, fiind

legal înștiințat despre examinarea cauzei și în prima instanță, și în instanța de apel.

În conformitate cu art. 512 alin. (1) Cod civil, În virtutea raportului

obligațional, creditorul este în drept să pretindă de la debitor executarea unei

prestații, iar debitorul este ținut să o execute. Prestația poate consta în a da, a face

sau a nu face.

În speță, în baza contractului de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012,

obligația lui Rău Andrei de a da este un efect legal al acordului de voințe intervenit

între părți, nefiind altceva decât un efect legal al contractului, iar sarcina instanței

de recurs constă în a verifica corectitudinea prestațiilor la executarea cărora

debitorul a devenit ținut pe cale judecătorească.

6

În această ordine de idei, Colegiul pornește de la faptul că în cadrul

contractului de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012, care este unul de adeziune,

Rău Andrei are calitatea de consumator.

Conform art. 3 Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele

abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, clauza abuzivă este acea clauză

contractuală care, nefiind negociată în mod individual cu consumatorul, prin ea

însăși sau împreună cu alte prevederi din contract, creează, în detrimentul

consumatorului, contrar cerințelor de bună-credință, un dezechilibru semnificativ

între drepturile și obligațiile părților care decurg din contract.

Potrivit art. 666 Cod civil, Contractul poate fi de adeziune sau negociat,

sinalagmatic sau unilateral (generează obligații doar pentru una dintre părți),

comutativ sau aleatoriu și cu executare instantanee sau succesivă, precum și de

consumator.

Contractele de adeziune sunt contractele în care clauzele sînt preformulate

de una din părți (de regulă acesta este partea care are o mai mare putere economică

și care este un comerciant) iar cealaltă parte doar poate să accepte încheierea

contractului în condițiile impuse sau să renunțe de a încheia contractul.

În speță, Rău Andrei nu a dispus de posibilitatea de a negocia în mod

individual clauzele contractului de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012.

În conformitate cu art. 7 alin. (5) Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011

privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii, În cazul în care

constată caracterul abuziv al clauzelor contractuale elaborate pentru a fi utilizate în

o multitudine de contracte, instanța de judecată dispune nulitatea acestor clauze.

Caracterul abuziv al unei clauze contractuale este temei de declarare a

nulității absolute a unei astfel de clauze.

Conform art. 217 alin. (1) Cod civil, Nulitatea absolută a actului juridic

poate fi invocată de orice persoană care are un interes născut și actual. Instanța de

judecată o invocă din oficiu.

Prin sintagma „instanța de judecată o invocă din oficiu" se are în vedere

inclusiv ipoteza în care una din părți declanșează un litigiu civil având ca obiect

executarea unui act juridic, iar instanța, constatând că actul juridic ce constituie

fundamentul prestației supuse judecății este lovit în parte de nulitate absolută, va

respinge parțial, după caz, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată, fără

însă a pronunța și nulitatea în parte a actului juridic respectiv în dispozitivul

hotărârii.

Instanțele ierarhic inferioare au considerat că sunt abuzive clauzele prin care

Rău Andrei s-a obligat la: (1) plata taxei aferente contractului în sumă de 3 750 lei;

(2) plata, după caz, a penalității de întârziere în cuantum de 0, 5% pentru fiecare zi

de întârziere a rambursării datoriei de bază; și (3) plata, după caz, a penalității

pentru rezilierea contractului în sumă de 3 750 lei.

Colegiul consideră că această concluzie este legală și întemeiată din

următoarele raționamente.

Primo, legiuitorul, spre deosebire de contractele de credit bancar, nu a

prevăzut pentru contractele de împrumut posibilitatea părților de a conveni asupra

7

unui comision pentru serviciile prestate, iar obligarea consumatorului, în baza unui

contract de împrumut preformulat, la plata unei taxe aferente contractului, urmează

a fi calificată ca fiind contrar cerințelor de bună-credință impuse comerciantului.

Secundo, potrivit art. 624 alin. (1) Cod civil, Clauza penală (penalitatea) este

o prevedere contractuală prin care părțile evaluează anticipat prejudiciul, stipulând

că debitorul, în cazul neexecutării obligației, urmează să remită creditorului o sumă

de bani sau un alt bun.

Clauza penală fiind un contract, trebuie să îndeplinească condițiile de

validitate ale oricărei convenții, însă, în contractele încheiate cu consumatorii,

instanța este obligată să verifice respectarea principiului reglementat de Legea nr.

256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii și de Directiva nr. 93/13/CEE a Consiliului Comunităților Europene

din 05 aprilie 1993 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu

consumatorii.

În cazul unei clauze penale disproporționate, prevăzute în eventualitatea

neîndeplinirii obligațiilor de către consumator, sarcina de a acționa în consecință,

potrivit dreptului național, astfel încât această clauză să nu fie opozabilă

consumatorului în discuție, revine instanței naționale. Prin urmare, instanța de

judecată se poate sesiza, din oficiu, cu privire la disproporția vădită a penalității.

Intervenția instanței, din oficiu, rezultă dintr-o interpretare sistematică a legislației

menționate ce reglementează clauza penală.

În acest context, Colegiul subliniază că, clauzele referitoare la obligarea

consumatorului la plata penalității de întârziere în cuantum de 0, 5% pentru fiecare

zi de întârziere a rambursării datoriei de bază și la plata penalității pentru rezilierea

contractului în sumă de 3 750 lei, corect au fost apreciate ca fiind abuzive, creând

un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților ce decurg din

contractul de împrumut nr. 462606 din 17 iulie 2012.

Cele trei clauze abuzive se consideră ca nefiind producătoare de efecte

juridice, dar Colegiul reliefează că Rău Andrei a achitat următoarele sume bănești

în conexiune cu clauzele date: (1) 1 366, 08 lei cu titlu de taxă aferentă

contractului; (2) 1 143, 03 lei cu titlu de penalitate de întârziere; și (3) 400 lei cu

titlu de penalitate pentru rezilierea contractului, adică în total 2 909, 11 lei.

Suma de 2 909, 11 lei urmează a se considera ca fiind achitată în scopul

stingerii datoriei de bază, deopotrivă cu suma de 5 464, 4 lei, astfel încât datoria de

bază a lui Rău Andrei la data de 18 aprilie 2016 constituia suma de 8 373, 51 lei,

care va fi încasată din contul acestuia în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL.

În conformitate cu art. 869 alin. (1) Cod civil, În baza contractului de

împrumut, părțile pot prevedea și plata unei dobânzi, care trebuie să se afle într-o

relație rezonabilă cu rata de bază a Băncii Naționale a Moldovei.

Conform art. 869 alin. (4) Cod civil, În cazul în care împrumutatul nu

plătește dobânda în termen, împrumutătorul poate cere restituirea imediată a

împrumutului și a dobânzii aferente.

Luând în considerare că Rău Andrei a admis restanțe la plata dobânzii, care a

fost stabilită în cuantum de 14% anual, fiind așadar într-o relație rezonabilă cu rata

8

de bază a Băncii Naționale a Moldovei în perioada de referință, ÎM „Incaso“ SRL

este îndreptățită să obțină de la Rău Andrei suma de 850, 07 lei cu titlu de

dobândă.

Astfel, pretențiile ÎM „Incaso“ SRL față de Rău Andrei urmează a fi admise

parțial (8 373, 51 lei cu titlu de datorie de bază și 850, 07 lei cu titlu de dobândă,

adică în total suma de 9 223, 58 lei).

Potrivit art. 94 alin. (1) Cod de procedură civilă, Instanța judecătorească

obligă partea care a pierdut procesul să plătească, la cererea părții care a avut câștig

de cauză cheltuielile de judecată. Dacă acțiunea reclamantului a fost admisă parțial,

acestuia i se compensează cheltuielile de judecată proporțional părții admise din

pretenții.

În conformitate cu art. 82 Cod de procedură civilă, Cheltuielile de judecată

se compun din taxa de stat și din cheltuielile de judecare a pricinii.

Înaintând cererea de chemare în judecată, ÎM „Incaso“ SRL a achitat taxa de

stat în sumă de 800 lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 1146 (f.d. 2) și a

suportat cheltuieli de asistență juridică în sumă de 800 lei, fapt confirmat prin actul

de primire-predare nr. 00095-03-13C din 19 aprilie 2016 (f.d. 23), care sunt

necesare, reale și rezonabile.

Totodată, ÎM „Incaso“ SRL a cheltuit 90 lei pentru citarea publică a lui Rău

Andrei, fapt confirmat prin actul de prestare a serviciilor nr. 8 din 11 iulie 2016

(f.d. 36) și prin ordinul de plată nr. 2057 din aceeași dată (f.d. 37).

Colegiul notează că valoarea acțiunii este de 26 469, 2 lei, iar partea din

pretenții ce va fi admisă este în proporție de 34, 85%.

Față de cele ce preced, pronunțând noua hotărâre și soluționând chestiunea

privind compensarea cheltuielilor de judecată suportate în prima instanță, Colegiul

va dispune încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a

următoarelor sume bănești: (1) 278, 8 lei cu titlu de taxă de stat; (2) 800 lei cu titlu

de cheltuieli de asistență juridică; și (3) 90 lei cu titlu de cheltuieli de citare

publică.

Prima instanță a admis pretențiile ÎM „Incaso“ SRL în proporție de 15, 48%,

iar depunând cererea de apel, prin care a contestat hotărârea primei instanțe în

partea pretențiilor neadmise, ÎM „Incaso“ SRL a achitat taxa de stat în sumă de 596

lei, fapt confirmat prin ordinul de plată nr. 3313 din 21 octombrie 2016 (f.d. 58).

Instanța de apel a respins cerințele ÎM „Incaso“ SRL, iar depunând cererea

de recurs, ÎM „Incaso“ SRL a achitat taxa de stat în sumă de 400 lei, fapt confirmat

prin ordinul de plată nr. 2879 din 17 august 2017 (f.d. 77).

Partea pretențiilor neadmise de instanțele ierarhic inferioare este în sumă de

22 371, 23 lei, iar pronunțând noua hotărâre, Colegiul va dispune încasarea sumei

9 223, 58 lei în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, adică în final, partea pretențiilor

neadmise va fi în sumă de 17 245, 62 lei, ceea ce înseamnă că parcurgând căile de

atac, ÎM „Incaso“ SRL a reușit să reducă această parte cu 22, 91%.

În consecință, soluționând chestiunea privind compensarea cheltuielilor de

plată a taxei de stat la depunerea cererii de apel și a cererii de recurs, Colegiul va

dispune încasarea în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei, a

9

sumei de 337, 5 lei.

Ținând cont că instanțele ierarhic inferioare au aplicat în mod eronat art. 195

Cod civil în raport cu circumstanțele speței, eroare judiciară care poate fi înlăturată

pe calea recursului, Colegiul va admite recursul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin

intermediul avocatului Covaliov Natalia, va casa integral decizia instanței de apel

și hotărârea primei instanțe, și va pronunța o nouă hotărâre, prin care va admite

parțial acțiunea.

În conformitate cu art. 445 alin. (1) lit. b) și alin. (3) Cod de procedură

civilă, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

Supreme de Justiție

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de ÎM „Incaso“ SRL, prin intermediul avocatului

Covaliov Natalia.

Se casează integral decizia Curții de Apel Chișinău din 07 februarie 2017 și

hotărârea Judecătoriei Călărași din 10 octombrie 2016, și se pronunță o nouă

hotărâre, prin care:

Se admite parțial cererea de chemare în judecată înaintată de ÎM „Incaso“

SRL, prin intermediul avocatului Covaliov Natalia, împotriva lui Rău Andrei cu

privire la încasarea datoriei de bază, taxei aferente contractului de împrumut,

dobânzii și a penalităților, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

Se încasează în beneficiul ÎM „Incaso“ SRL, din contul lui Rău Andrei,

următoarele sume bănești: (1) 8 373, 51 lei cu titlu de datorie de bază; (2) 850, 07

lei cu titlu de dobândă; (3) 616, 3 lei cu titlu de taxă de stat; (4) 800 lei cu titlu de

cheltuieli de asistență juridică; și (5) 90 lei cu titlu de cheltuieli de citare publică.

În rest, pretențiile se resping ca neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

Luiza Gafton

10