2ra-1859/16 — încasarea datoriei

Dosarul nr.2ra-1859/16

prima instanță: A. Donos

instanța de apel: E. Ababei, G. Polivenco, A. Garbuz

ÎNCHEIERE

21 septembrie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî și Oleg Sternioală

examinând admisibilitatea recursului declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso”

Societatea cu Răspundere Limitată prin intermediul avocatului Natalia Covaliov,

în pricina civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Întreprinderea Mixtă

„Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată prin intermediul avocatului împotriva lui Crudu

Vasile cu privire la încasarea datoriei,

împotriva deciziei Curții de Apel Bălți din 29 martie 2016, prin care a fost respins apelul

declarat de către Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere Limitată și

menținută hotărîrea primei instanțe,

c o n s t a t ă:

La 02 octombrie 2015, Întreprinderea Mixtă „Incaso” Societatea cu Răspundere

Limitată prin intermediul avocatului Natalia Covaliov a depus cerere de chemare în judecată

împotriva lui Crudu Vasile cu privire la încasarea datoriei.

În motivarea acțiunii reclamanta a invocat că Consiliul municipal Bălți la 19 iunie 2008

a emis decizia nr.4/4 privind aprobarea tarifelor pentru evacuarea deșeurilor. Astfel, potrivit

pct. l a fost stabilit tariful pentru o persoană de 6,40 lei pentru cei ce locuiesc în fondul locativ

amenajat și 11,40 lei pentru cei ce locuiesc în casele individuale.

Totodată, Primăria mun. Bălți în calitate de gestionar a dispus și investit ÎM „Terra

Salubritate”, conform contractului Nr. 2 din 21.09.2012 în calitate de operator cu sarcina de

a presta servicii de salubritate ce constau în evacuarea deșeurilor menajere de pe teritoriul

mun. Bălți.

Afirmă reclamantul că operatorul a prestat în mod continuu, cantitativ și calitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor tuturor beneficiarilor/utilizatorilor de pe teritoriul

mun. Bălți, inclusiv beneficiarului-pîrît Vasile Crudu, la adresa mun. Bălți, str. Krîlov, 15 ap.

1

29, atribuindu-i cont personal pentru serviciile de salubritate prestate la această adresă.

Operatorul lunar a expediat în adresa acestuia avizele de plată în care se indica tariful lunar a

costului serviciilor prestate, însă Crudu Vasile a ignorat achitarea acestora, acumulînd o

datorie în sumă de 481,40 lei.

Mai menționează reclamantul că, operatorul prin contractul de cesiune din 16 august

2013, actul de predare-primire a creanțelor și factura de expediție a cesionat această creanță

companiei ÎM „Incaso” SRL. Astfel, reclamantul a expediat în adresa pîrîtului reclamație

privind achitarea datoriei acumulate, care a fost lăsată fără răspuns.

Solicită ÎM „Incaso” SRL încasarea de la Vasile Crudu a datoriei în sumă de 481,40 lei,

a dobînzii de întîrziere în sumă de 58,90 lei, taxa de stat în sumă de 270 lei și asistența juridică

în mărime de 800 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 30 noiembrie 2015, acțiunea a fost respinsă ca

neîntemeiată (f.d.60).

Prin decizia Curții de Apel Bălți din 29 martie 2016, a fost respins apelul declarat de

către ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său și menținută hotărîrea primei instanțe

(f.d. 96-99).

La 22 aprilie 2016, Curtea de Apel a expediat în adresa părților, copia deciziei emise

(f.d. 104).

Potrivit avizului de recepție anexat la dosar rezultă că ÎM „Incaso” SRL și avocatul

Natalia Covaliov au recepționat copia deciziei instanței de apel, la 27 aprilie 2016 (f.d. 101,

102).

La 15 iunie 2016, ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia Covaliov a

declarat recurs împotriva deciziei instanței de apel, solicitînd casarea deciziei Curții de Apel

Bălți din 29 martie 2016 și a hotărîrii primei instanțe cu emiterea unei noi hotărîri de admitere

a acțiunii.

În conformitate cu art. 434 al. (1) CPC, recursul se declară în termen de 2 luni de la data

comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale.

Prin prisma normei de drept citate, Completul de judecată consideră că recursul declarat

la 15 iunie 2016, este depus în termen, dat fiind faptul că decizia contestată au recepționat-o

la 27 aprilie 2016.

În motivarea recursului ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia

Covaliov a invocat că instanțele ierarhic inferioare au aplicat eronat normele de drept

material.

Verificînd legalitatea deciziei contestate, în limitele invocate în cererea de recurs depusă

de ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia Covaliov, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia că

recursul urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

În conformitate cu art.439 alin.(2) Codul de procedură civilă, după parvenirea dosarului,

un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității recursului, dispune expedierea

copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii acesteia.

La 07 iulie 2016, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului cererea de

recurs cu înștiințarea despre necesitatea depunerii referinței.

2

Până la examinarea pricinii, intimatul nu a depus referință, prin care să-și exprime opinia

referitor la recursul declarat.

În conformitate cu art.439 alin.(3) codul de procedură civilă, judecătorul raportor

verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și face un raport verbal

în fața completului de judecată instituit în conformitate cu alin.(2).

În conformitate cu prevederile art. 432 alin. (1) CPC, părțile și alți participanți la proces

sînt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural.

Alineatele (2) și (3) ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se consideră

că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcate sau aplicate, iar

alineatul (4) stabilește că săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie

temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut

duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs consideră că

aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile

comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Colegiul menționează că, ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia

Covaliov în cererea de recurs nu a invocat nici unul din temeiurile de declarare prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) sau (4) Codul de procedură civilă.

În conformitate cu art.433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de recurs se

consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la

art.432 alin.(2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 440 alin.(1) Codul de procedură civilă, în cazul în care se constată

existența unuia din temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători decide în mod

unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra inadmisibilității recursului.

Încheierea se emite conform prevederilor art.270 și nu conține nici o referire cu privire la

fondul recursului.

Completul judiciar indică că procedura admisibilității constă în verificarea faptului, dacă

motivele invocate în recurs se încadrează în cele prevăzute în art. 432 alin. (2) și (3) din Codul

de procedură civilă, fără a se examina temeinicia lor.

În acest sens, completul reiterează prin prisma jurisprudenței CEDO că „ ... art.6 parag.1

al Convenției, nu impune motivarea în detaliu a unei decizii prin care o instanță de recurs,

întemeindu-se pe dispoziții legale specifice, respinge recursul declarat împotriva sentinței

pronunțate de o instanță inferioară, ca fiind lipsit de șanse de succes.” (cauza Rebait și alții

contra Franței, Comisia Europeană a Drepturilor Omului, 25 februarie 1995, nr.26561/1995).

Totodată instanța de recurs reiterează și faptul că conform articolului 13 din Convenția

Europeană recursul trebuie să fie unul „efectiv”, atît în practică, cît și în drept.

Un astfel de recurs este cerut pentru pretențiile care pot fi considerate ca fiind „serioase

și legitime" conform Convenției (a se vedea Mitropolia Basarabiei și alții vs. Moldova,

nr.45701/99, §137, ECHR 2001-XII).

Astfel, din considerentele menționate și având în vedere faptul că, instanța de apel a

examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de procedură și aplicarea

corectă a legii materiale, iar în esența lor argumentele recursului care sânt similare

argumentelor invocate în instanța de apel, au fost verificate minuțios, la judecarea pricinii în

3

ordine de apel, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții

Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a considera recursul declarat de ÎM „Incaso” SRL

prin intermediul avocatului său Natalia Covaliov, ca inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă,

completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție,

d i s p u n e :

Recursul declarat de către ÎM „Incaso” SRL prin intermediul avocatului său Natalia

Covaliov, se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președinte, judecător Tatiana Vieru

Judecători Valentina Clevadî

Oleg Sternioală

4