2r-609/16 — încasarea datoriei

Curtea de Apel Bălți Dosarul nr. 2r-609/16

Judecători: E. Ababei, A. Garbuz, G. Polivenco

D E C I Z I E

29 iunie 2016 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței Valeriu Doagă,

Judecători Sveatoslav Moldovan, Iuliana Oprea

judecând recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu

Răspundere Limitată, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată înaintată

de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

Angelicăi Șușu privind încasarea datoriei pentru serviciile de salubritate, dobânzii de

întârziere și a cheltuielilor de judecată,

împotriva încheierii Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2016 prin care nu s-a dat

curs cererii de apel și s-a acordat termen pentru lichidarea neajunsurilor,

C O N S T A T Ă :

La 26 octombrie 2015, ÎM „INCASO” SRL s-a adresat cu cerere de chemare în

judecată împotriva Angelicăi Șușu cu privire la încasarea datoriei pentru serviciile de

salubritate și dobânzii de întârziere.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a indicat că Consiliul

municipal Bălți a emis decizia nr.4/4 din 19.06.2008 „Privind aprobarea tarifelor pentru

evacuarea deșeurilor” fiind stabilit tariful pentru o persoană de 5,40 lei, și anume pentru

persoanele ce locuiesc în fondul locativ amenajat și 11,40 lei și pentru persoanele ce

locuiesc în casele individuale.

Afirmă că, Primăria municipiului Bălți în calitate de gestionar a dispus și investit

ÎM „Terra Salubritate” SRL în calitate de operator, conform contractului nr.2 din

21.09.2012, de a presta servicii de salubritate ce constau în evacuarea deșeurilor

menajere de pe teritoriul mun. Bălți.

Concretizează că, operatorul a prestat în mod continuu cantitativ și calitativ

serviciile publice de evacuare a deșeurilor tuturor beneficiarilor/utilizatorilor de pe

teritoriul mun. Bălți, inclusiv și pârâtei Șușu Angelica la adresa mun. Bălți str. Krîlov 2,

ap. 19, atribuindu-i cont personal pentru serviciile de salubritate prestate la această

adresă, însă pârâta nu și-a onorat obligațiile pentru serviciile prestate, acumulând astfel o

datorie în sumă de 404,60 lei.

Ulterior, operatorul prin contractul de cesiune din 16.08.2013, actul de predare -

primire a creanțelor și factura de expediție a cesionat această creanță ÎM „INCASO”

SRL.

1

Menționează reclamanta că, a remis pârâtei o reclamație prin care a fost informată

că în caz de neachitare a datorie va fi acționată în judecată, însă pârâta a ignorat

reclamația.

Cere ÎM „INCASO” SRL, încasarea din contul Angelicăi Șușu a datoriei pentru

serviciile de salubritate în sumă de 404,60 lei, dobânzi de întârziere în sumă de 50,66 lei,

cheltuielile de judecată pentru taxa de stat în sumă de 270 lei și cheltuielile de asistență

juridică în sumă de 800 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Bălți din 22 februarie 2016, cererea de chemare în

judecată a fost respinsă.

La 21 martie 2016, ÎM „INCASO” SRL a depus apel nemotivat, solicitând

admiterea apelului, casarea hotărârii primei instanțe cu pronunțarea unei noi hotărâri de

admitere a acțiunii.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2016 nu s-a dat curs cererii de

apel înaintate de ÎM „INCASO” SRL, s-a acordat apelantei termen până la data de

17.05.2016 ora 16.10 pentru a prezenta apelul motivat și dovada achitării taxei de stat în

sumă 202,50 lei (f.d.73).

În motivarea soluției sale, instanța de apel a invocat prevederile alin. (1), art. 368

CPC și art. 3 din Legea taxei de stat, menționând că apelanta urmează să indice motivele

de fapt și de drept pe care se întemeiază apelul, probele invocate în susținerea lui, precum

și dovada achitării taxei de stat.

Prin încheierea Curții de Apel Bălți din 17 mai 2016 s-a restituit ÎM „INCASO”

SRL cererea de apel depusă împotriva hotărârii Judecătoriei Bălți din 22.02.2016.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a aplicat prevederile art. 369 alin. (1) lit. a)

CPC, menționând că apelanta, fără motive întemeiate, în termenul stabilit de instanță, nu

a lichidat neajunsurile indicate în încheierea Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2016.

Considerând ilegală încheierea instanței de apel din 29.04.2016, la 26 mai 2016

ÎM „INCASO” SRL a contestat-o cu recurs, solicitând admiterea recursului, casarea

încheierii recurate, cu restituirea cauzei spre rejudecare.

În argumentarea recursului, recurenta a invocat ilegalitatea încheierii recurate

considerînd-o neîntemeiată. Totodată, a menționat că încheierea instanței de apel din

29.04.2016 a fost adusă la cunoștința ÎM „INCASO” SRL la 17.05.2016, când a expirat

termenul acordat de instanță pentru înlăturarea neajunsurilor.

Potrivit art. 426 alin. (3) CPC, recursul împotriva încheierii se examinează în termen

de 3 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza dosarului și a materialelor anexate la

recurs, fără examinarea admisibilității și fără participarea părților.

Studiind materialele dosarului în raport cu criticile invocate în recurs, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ consideră că recursul declarat de ÎM „INCASO”

SRL este depus în afara termenului de atac și urmează a fi respins ca tardiv, din

următoarele considerente.

În conformitate cu art. 427 lit. a) CPC, instanța de recurs, după ce examinează

recursul împotriva încheierii, este în drept să-l respingă și să mențină încheierea.

Potrivit art. 425 CPC, termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de

15 zile de la pronunțarea ei.

2

În același timp, intervalul de timp stabilit de lege în cadrul căruia părțile sunt în drept

să declare recurs este de 15 zile din momentul pronunțării încheierii sau primirii încheierii

integrale. Acest termen poate fi restabilit printr-o încheiere, cu examinarea recursului în

fond, dacă persoanele îndreptățite solicită acest lucru și prezintă probe veridice, ce

confirmă imposibilitatea de a fi putut depune recursul în termen.

Potrivit materialelor cauzei instanța de recurs indică că, Curtea de Apel Bălți a

emis încheierea de a nu da curs cererii de apel și de acordare a termenului pentru plata

taxei de stat și prezentarea apelului motivat la 29.04.2016 (f.d. 73), fiind recepționată de

către recurentă la 06.05.2016 (f.d. 75) iar cererea de recurs a fost depusă la 26.05.2016.

Astfel, Colegiul constată cu certitudine că încheierea Curții de Apel Bălți din

29.04.2016 i-a devenit cunoscută ÎM „INCASO” SRL la 06.05.2016, însă ignorând

prevederile art. 425 CPC, a înaintat cererea de recurs în afara termenului de atac.

La caz, Colegiul notează că, o astfel de soluție este compatibilă cu respectarea

garanțiilor unui proces echitabil, în sensul articolului 6 din Convenția Europeană pentru

Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, avînd în vedere că

prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar împiedica

rămînerea irevocabilă, ca urmare a expirării termenului de atac, a încheierii judecătorești

emise în instanța de apel și ar leza, în acest mod, principiul securității raporturilor

juridice. În hotărîrea CEDO pronunțată în cauza Ponomaryov vs Ucraina (3 aprilie

2008), Curtea Europeană a notat că, deși în speță nu era vorba despre desființarea unei

hotărîri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de

atac în lumina unor circumstanțe nou descoperite, ci de redeschiderea unui proces prin

repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși, reînnoirea acestui

termen pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrînge

principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de

atac.

Curtea a admis că revine în primul rînd instanțelor interne să decidă asupra repunerii

în termen de introducere a căii ordinare de atac, dar ele nu se bucură de o marjă de

apreciere nelimitată. Instanțele sunt obligate să indice motivele pentru care au acceptat

repunerea în termen. Un asemenea motiv ar putea fi, spre exemplu, necomunicarea

hotărîrii luate în proces de către autoritățile competente ale statului. Chiar și atunci,

totuși, indică Curtea, posibilitatea repunerii în termen nu ar fi nelimitată, dată fiind

obligația părților de a se interesa, la intervale rezonabile, de stadiul procesului de care ele

au cunoștință. În toate cazurile, instanțele interne ar trebui să verifice dacă motivele de

repunere în termen ar putea justifica o ingerință în principiul autorității de lucru judecat.

Reglementări similare au fost statuate de către Înalta Curte și în cauzele Ceachir vs

Moldova, Popov vs Moldova și Melnic vs Moldova, în care s-a menționat că prin

neaducerea vre-unui motiv pentru prelungirea termenului de depunere de către parați a

unui act procedural, instanțele judecătorești naționale au încălcat drepturile reclamanților

la un proces echitabil.

Din considerentele menționate, Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție conchide că recursul declarat de ÎM „INCASO”

SRL este depus în afara termenului de atac și urmează a fi respins ca tardiv.

3

Ținînd cont de cele expuse și în temeiul art. 427 lit. a) CPC al RM, Colegiul civil,

comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Se respinge recursul declarat de Întreprinderea Mixtă „INCASO” Societate cu

Răspundere Limitată.

Se menține încheierea Curții de Apel Bălți din 29 aprilie 2016, adoptată în cauza

civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Întreprinderea Mixtă „INCASO”

Societate cu Răspundere Limitată împotriva Angelicăi Șușu privind încasarea datoriei

pentru serviciile de salubritate, dobânzii de întârziere și a cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele ședinței Valeriu Doagă

Judecători Sveatoslav Moldovan

Iuliana Oprea

4