2ra-879/17 — încasarea datoriei și a cheltuielilor de judecată

Dosarul nr. 2ra-879/17

Instanța de fond: Judecătoria Călărași – V. Neguriță

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, A. Nogai, A. Minciuna

Î N C H E I E R E

03 mai 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas,

judecătorii Iurie Bejenaru, Oleg Sternioală,

soluționând chestiunea referitoare la admisibilitatea recursului declarat de către

avocatul Natalia Covaliov în interesele Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată,

în pricina civilă la acțiunea Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu

Răspundere Limitată împotriva Valeriei Cosovan privind încasarea datoriei și

cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016,

C O N S T A T Ă:

ÎM „Incaso” SRL la data de 27 noiembrie 2015 s-a adresat cu cerere de

chemare în judecată împotriva Valeriei Cosovan privind încasarea datoriei în mărime

de 23 647,85 lei și cheltuielilor de judecată în mărime de 1 543 lei ( f.d 2-4).

În motivarea acțiunii reclamanta a indicat, că la data de 21 iulie 2014 între ÎCS

„Iute Credit” SRL și Valeria Cosovan a fost încheiat contractul de împrumut nr.

582897, creditorul și-a onorat obligația și a transferat debitorului împrumutul, iar

debitorul s-a obligat pentru neexecutarea graficului de rambursare a împrumutului să

plătească pe lângă valoarea împrumutului dobânda și o penalitate contractuală.

Debitorul Valeria Cosovan nu și-a onorat obligațiile contractuale asumate în

baza contractului de împrumut, astfel, creditorul a expediat în adresa acesteia

reclamațe, prin care a informat debitorul despre neexecutarea contractului și faptul

rezilierii contractului.

În baza contractului de cesiune CES- 1/01/06/2010 din 01 iunie 2010, încheiat

între ÎCS „Iute Credit” SRL și ÎM „Incaso” SRL, prelungit prin acordul adițional

1

nr.01/06/2013 până la data de 01 iunie 2018 ÎCS „Iute Credit” SRL a transmis dreptul

de creanță către ÎM „Incaso” SRL.

Prin hotărârea Judecătoriei Călărași din data de 31 mai 2016 s-a admis parțial

cererea de chemare în judecată, s-a încasat de la Valeria Cosovan în beneficiul ÎM

„Incaso” SRL datoria în mărime de 10 999 lei și cheltuielile de judecată în sumă de

800 lei cu titlul de asistență juridică, în sumă de 329,97 lei cu titlul de taxă de stat și

în sumă de 90 lei cheltuieli de citare publică, în total suma de 12 218,19 lei, în rest

cererea de chemare în judecată a fost respinsă ca fiind nefondată ( f.d 54, 61-62).

Prima instanță a reținut, că clauzele contractuale, ce vizează penalitatea pentru

rezilierea anticipată a contractului și penalitatea contractuală pentru întârziere sunt

nule de drept în temeiul art. 719 alin. 1, lit. f) Codul Civil, întrucât obligă

împrumutatul la plata unor sume disproporționat de mari în cazul neonorării

obligațiunilor contractuale, comparativ cu eventualele pagube suferite de

împrumutător. În partea ce ține de suma împrumutată și taxa aferentă acesteia instanța

a conchis că urmează a fi încasată în beneficiul reclamantului deoarece la materialele

cauzei nu există probe, ce ar atesta rambursarea de către Valeria Cosovan a sumelor

menționate.

Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, la data de 23 iunie 2016 avocatul

Natalia Covaliov în interesele ÎM „Incaso” SRL a depus apel, prin care a solicitat

admiterea apelului, casarea parțială a hotărârii în partea respingerii pretențiilor cu

privire la rezilierea contractului de împrumut și a penalităților contractuale de

întârziere cu emiterea în această arte a unei hotărâri privind admiterea pretențiilor și a

cheltuitelor de judecată suportate în instanța de apel ( f.d. 59, 67-68)

Prin decizia Curții de Apel Chișinău din data de 26 octombrie 2016 s-a respins

apelul declarat de către avocatul Natalia Covaliov în interesele ÎM „Incaso” SRL, s-a

menținut hotărârea Judecătoriei Călărași din data de 31 mai 2016 ( f. 82, 83-85).

Invocând ilegalitatea deciziei instanței de apel, la data de 26 ianuarie 2017

avocatul Natalia Covaliov în interesele ÎM „Incaso” SRL a contestat-o cu recurs,

solicitând admiterea recursului, casarea integrală a deciziei instanței de apel și

casarea parțială a hotărârii primei instanțe în partea contestată cu emiterea unei

hotărâri noi, prin care să fie admise pretențiile cu privire la încasarea penalităților

contractuale și încasarea cheltuielilor de judecată ( f.d. 90-91).

În motivarea recursului a invocat, că instanța de apel a aplicat eronat art. 602

alin. 1) și art. 624 alin. 1) Cod Civil, iar decizia recurată a fost emisă contrar art. 22

din CPC.

În conformitate cu art. 434 alin.1) CPC recursul se declară în termen de 2 luni

de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

26 octombrie 2016. Copia a fost expediată în adresa participanților la proces la data

2

de 21 noiembrie 2016, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul declarat de către avocatul Natalia Covaliov în

interesele ÎM „Incaso” SRL la data de 26 ianuarie 2017 se consideră a fi depus în

termen.

Examinând temeiurile de admisibilitate ale recursului în raport cu materialele

pricinii civile, completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia, că recursul declarat de către avocatul

Natalia Covaliov în interesele ÎM „Incaso” SRL este inadmisibil din următoarele

considerente.

Verificând motivele de casare, invocate în recurs, completul Colegiului atestă,

că recurenta indică argumente ce țin de dezacordul cu felul în care instanțele de

judecată au apreciat înscrisurile probatorii și au constatat circumstanțele cauzei. Nu

pot fi reținute ca temei de admisibilitate aceste argumente, deoarece țin de

reaprecierea probelor, fapt inadmisibil în recurs.

În speță, completul Colegiului menționează, că recursul în cauză conține obiecții

de fapt și de drept, care deja au fost studiate și verificate de către instanța de apel

primind o apreciere corespunzătoare.

În consecință, nu există aparența unei încălcări a dreptului recurentei la

soluționarea tuturor argumentelor cu privire la judecarea cauzei în apel, în modul în

care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.

Drept urmare, se reține că argumentele invocate în recurs nu pot constitui temei

de admisibilitate a recursului, deoarece nu denotă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normei de drept material sau a normei de drept procesual, așa cum formal

invocă recurenta și, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Recursul exercitat conform secțiunii a 2 - a are caracter devolutiv numai asupra

problemelor de drept material și procesual, verificîndu-se doar legalitatea deciziei,

dar nu și temeinicia în fapt.

Astfel, completul Colegiului constată, că argumentele invocate în recurs nu pot

constitui temei de casare a deciziei recurate, or, acesta nu se încadrează în cele expres

stabilite la art. 432, al. 2, 3 și 4 CPC.

Potrivit prevederilor art. 432 al.1 CPC părțile și alți participanți la proces sunt în

drept să declarare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esențială sau aplicarea

eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procesual.

Aliniatele 2 și 3 ale aceluiași articol prevăd exhaustiv cazurile în care se

consideră că normele de drept material sau de drept procedural au fost încălcare sau

aplicate eronat, iar al. 4 stabilește că săvîrșirea altor încălcări decât cele indicate la al.

3 constituie temei de declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea

au dus sau ar fi putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care

3

instanța de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a

fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și

libertăților fundamentale ale omului.

În conformitate cu art. 433 lit. a) CPC cererea de recurs se consideră

inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art.

432 al. 2, 3 și 4.

Totodată, potrivit jurisprudenței CEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să

fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, pe când în recursul

declarat de către avocatul Natalia Covaliov în interesele ÎM „Incaso” SRL asemenea

aspecte nu se regăsesc.

Din considerentele menționate instanța de recurs ajunge la concluzia de a

considera recursul declarat de către avocatul Natalia Covaliov în interesele ÎM

„Incaso” SRL inadmisibil.

Conform celor expuse, în temeiul art. 270, 432, 433, 440 CPC, completul

Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al Curții Supreme de

Justiție

D I S P U N E :

Se consideră inadmisibil recursul declarat de către avocatul Natalia Covaliov în

interesele Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva

deciziei Curții de Apel Chișinău din 26 octombrie 2016 în pricina civilă la acțiunea

Întreprinderii Mixte „Incaso” Societate cu Răspundere Limitată împotriva Valeriei

Cosovan privind încasarea datoriei și cheltuielilor de judecată.

Încheierea este irevocabilă.

Președintele completului, judecătorul Maria Ghervas

judecătorii Iurie Bejenaru

Oleg Sternioală

4