Decizia nr. 15/2026 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2372/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.372/1/2025, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Ana Hermina Iancu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 31.991/3/2025.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulate puncte de vedere de către pârât, prin care arată că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a raportului, iar, pe fond, arată că poate beneficia de stagiul de cotizare „cumpărat” şi pentru accesarea pensiei anticipate parţiale, şi de către reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, care arată că chestiunea de drept supusă examinării nu este una veritabilă, iar, pe fond, învederează că stagiul de cotizare „cumpărat” este destinat exclusiv valorificării în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, iar nu şi pentru accesarea pensiei anticipate parţiale. Au fost depuse mai multe memorii amicus curiae de către părţi care au dosare similare.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin Încheierea din 19 noiembrie 2025, în Dosarul nr. 31.991/3/2025, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile prin care să dea o rezolvare de principiu asupra chestiunii de drept privind: Dacă, în interpretarea şi aplicarea prevederilor art. 25 alin. (1) raportat la art. 3 lit. i), perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate” în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parţială în temeiul art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat. II. Dispoziţiile supuse interpretării

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, denumită în continuare Legea nr. 223/2015 ” Art. 3. – În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (…) i) stagiu de cotizare – perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuţii de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii; (…) Art. 18. – (1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii (…): b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii, denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin Cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti cu nr. 31.991/3/2025, reclamanta Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Afacerilor Interne a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul – persoană fizică, anularea Deciziei din 24 aprilie 2023 prin care s-a deschis dreptul la pensie militară de stat şi obligarea acestuia la restituirea sumelor de bani încasate, de la data deschiderii dreptului şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, ca fiind sume nedatorate.

În motivarea acţiunii arată, în esenţă, că pârâtul este beneficiarul unui drept de pensie anticipată parţială, stabilit în temeiul art. 18 lit. b) din Legea nr. 223/2015, şi că, deşi la momentul deschiderii drepturilor de pensie, la nivelul casei de pensii s-a apreciat că acesta îndeplinea condiţiile de acordare a pensiei militare, ulterior, ca urmare a analizării la nivelul Ministerului Afacerilor Interne a dispoziţiilor legale incidente, a rezultat că stagiul de cotizare realizat în sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială poate fi recunoscut în sistemul militar doar în vederea deschiderii dreptului la pensie pentru limită de vârstă, pensie de invaliditate şi pensie de urmaş.

Precizează că, în condiţiile în care în perioada iunie 2020-iunie 2024 pensiile militare au fost asimilate ca sistem propriu neintegrat sistemului public de pensii, recunoaşterea reciprocă a stagiilor de cotizare se impunea a fi analizată şi din perspectiva prevederilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, doar pentru deschiderea drepturilor de pensie pentru limită de vârstă, de urmaş şi de invaliditate, iar nu şi în cazul pensiei anticipate parţiale.

În acest context, perioada în care pârâtul a contribuit la sistemul public de pensii în baza unui contract de asigurare socială nu putea fi avută în vedere la deschiderea dreptului la pensie anticipată parţială, împrejurare în care decizia de pensie emisă cu nerespectarea dispoziţiilor legale se impune a fi anulată. Prin urmare, drepturile achitate în baza acesteia apar a fi achitate necuvenit şi sunt supuse restituirii conform art. 1.341, 1.635 şi 1.636 din Codul civil.

Pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, arătând că la data înscrierii la pensie anticipată parţială îndeplinea condiţiile prevăzute de art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015.

A făcut trimitere la dispoziţiile art. 3 lit. f), g) şi i) şi ale art. 25 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 223/2015 şi a arătat că, în opinia sa, rezultă că legiuitorul a inclus în mod expres stagiile de cotizare realizate în sistemul public de pensii, inclusiv cele achitate conform Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, în calculul vechimii efective necesare pentru deschiderea dreptului la pensia de serviciu anticipată parţială.

Subliniază că în situaţia sa este aplicabilă exclusiv Legea nr. 223/2015, care consacră autonomia pensiilor militare de stat, astfel că dispoziţiile Legii nr. 263/2010 nu sunt incidente cauzei deoarece restrâng definiţiile şi regulile prevăzute de Legea nr. 223/2015.

Consideră că anularea deciziei de pensie, cu consecinţa obligării sale la restituirea sumelor încasate cu titlu de pensie, ar reprezenta o încălcare vădită a principiilor securităţii juridice şi protecţiei încrederii legitime, întrucât ar lipsi de efect stabilitatea actelor administrative şi ar transfera asupra sa consecinţele unor pretinse erori de interpretare ale reclamantei.

De asemenea, apreciază că în speţă interesul său legitim de a beneficia de pensia stabilită potrivit dispoziţiilor legale prevalează, emiterea deciziei în discuţie nefiindu-i imputabilă, căci nu are nicio culpă în legătură cu emiterea actului atacat în prezenta cauză.

În ceea ce priveşte capătul de cerere privind obligarea sa la restituirea sumelor de bani încasate în baza deciziei de pensie, pârâtul apreciază că sumele încasate nu constituie plată nedatorată, astfel că nu pot fi supuse restituirii. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. V. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Tribunalul a reţinut că perioadele de stagiu de cotizare constituite prin încheierea unui contract de asigurare socială în condiţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 constituie stagiu de cotizare în sistemul public, astfel că, în principiu, pot fi recunoscute în sistemul pensiilor militare de stat, însă doar în măsura în care acestea pot constitui stagiu de cotizare în sistemul public, iar nu şi în situaţii în care aceste perioade de stagiu nu pot fi avute în vedere în sistemul public.

O altfel de interpretare ar conduce la concluzia că militarii care, pentru a beneficia de un anumit tip de pensie, au apelat la modalitatea de completare a vechimii instituită în mod derogatoriu de la dispoziţiile legii generale, Legea nr. 263/2010, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 ar beneficia de un tratament privilegiat faţă de contribuabilii din sistemul public de pensii (care nu pot valorifica un astfel de stagiu), ceea ce nu poate fi admis.

În acest context, tribunalul a observat că în expunerea de motive din preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 s-a menţionat că „măsura legislativă are drept consecinţă evitarea excluderii unor categorii de persoane care nu ar putea beneficia de pensie pentru limită de vârstă în cadrul sistemului public de pensii, întrucât nu îndeplinesc condiţiile prevăzute de Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, cu privire la stagiul de cotizare, şi care, în lipsa îndeplinirii condiţiilor de pensionare pentru limită de vârstă, ar apela la sistemul de asistenţă socială, fapt ce ar împovăra bugetul de stat”.

S-a observat, de asemenea, că scopul edictării (pe durată determinată, de altfel) dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, acela de a permite completarea stagiului de cotizare realizat cu maximum 6 ani, în vederea îndeplinirii condiţiei stagiului minim de cotizare în sistemul public (15 ani), rezultă şi din cuprinsul contractului de asigurare socială încheiat în temeiul acestui act normativ, contract ce se regăseşte în anexa la Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 şi care prevede în mod expres la art. 1: „Obiectul prezentului contract de asigurare socială este asigurarea în sistemul public de pensii în vederea obţinerii pensiei pentru limită de vârstă.”

Tribunalul a concluzionat astfel că perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate” în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în sistemul public exclusiv în vederea deschiderii dreptului de pensie pentru limită de vârstă şi nu şi pentru alte categorii de pensii (de exemplu, pensia anticipată parţială).

În aceste condiţii, tribunalul a apreciat că perioada ce reprezintă stagiu de cotizare ce face obiectul contractului de asigurare socială încheiat în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 nu poate fi valorificată la deschiderea dreptului de pensie militară de stat anticipată parţială. VI. Punctul de vedere al părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Pârâtul a arătat în susţinerea cererii de sesizare că situaţia juridică analizată a creat divergenţe de interpretare/opinie chiar între structurile de specialitate ale Ministerului Afacerilor Interne, aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de audit întocmit, punctul de vedere al Casei de Pensii fiind contrar celor susţinute prin prezenta acţiune. A mai arătat că din cuprinsul aceluiaşi material rezultă că numărul pensionarilor aflaţi în aceeaşi situaţie cu pârâtul este foarte mare (757), iar la data formulării întâmpinării au fost deja identificate mai multe dosare înregistrate pe rolul Tribunalului Bucureşti având acelaşi obiect.

Reclamanta a precizat prin acţiunea formulată că stagiul de cotizare „cumpărat” în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 nu poate fi valorificat la deschiderea dreptului la pensie anticipată parţială. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

La solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanţele naţionale au comunicat că nu au identificat practică judiciară cu privire la chestiunea de drept în discuţie.

Tribunalul Bucureşti, Tribunalul Giurgiu, Tribunalul Ilfov, Tribunalul Teleorman, Curtea de Apel Iaşi, Tribunalul Iaşi, Tribunalul Vaslui, Curtea de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău şi Curtea de Apel Suceava au comunicat punctul de vedere asupra chestiunii în discuţie, în sensul că apreciază că perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate” în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pot fi valorificate în sistemul public exclusiv în vederea deschiderii dreptului de pensie pentru limită de vârstă, iar nu pentru alte categorii de pensii. Curtea de Apel Ploieşti a înaintat o hotărâre judecătorească definitivă (Decizia civilă nr. 1.038/2024 a Curţii de Apel Ploieşti) pronunţată în sensul menţionat. Unele dintre instanţele enunţate au comunicat că au pe rol astfel de cauze, însă nesoluţionate încă.

Totodată, se remarcă că doar la nivelul Secţiei a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti opinia majoritară a magistraţilor a fost în sensul că, atât timp cât perioadele de stagiu de cotizare „cumpărate” în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 presupun plata de către beneficiar a contribuţiilor de asigurări sociale în sistemul public de asigurări sociale, anterior îndeplinirii condiţiilor de pensionare, atunci aceste perioade reprezintă vechime efectivă prevăzută de art. 3 lit. g) din Legea nr. 223/2015, vechime care poate fi utilizată în vederea deschiderii drepturilor de pensie anticipată parţială, desigur dacă sunt îndeplinite toate condiţiile prevăzute de lege pentru deschiderea acestui drept de pensie. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată o decizie care ar putea fi relevantă cu privire la soluţionarea sesizării, respectiv Decizia nr. 16/2024 privind examinarea sesizării formulate de Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă în Dosarul nr. 52/118/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 478 din 23 mai 2024, prin care s-a respins, ca inadmisibilă, sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea următoarei chestiuni de drept: „În interpretarea art. 55 alin. (2) corelat cu art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările ulterioare, asiguraţii care au realizat stagii de cotizare în sistemul pensiilor militare de stat în condiţii speciale sau deosebite (grupa I sau II de muncă) beneficiază de reducerea vârstelor standard de pensionare în condiţiile art. 55 alin. (1) lit. a) şi b) din Legea nr. 263/2010?”. IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Decizia Curţii Constituţionale nr. 99 din 16 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 753 din 18 august 2023, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice

Decizia Curţii Constituţionale nr. 119 din 27 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 782 din 21 august 2025, prin care s-a respins excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 192 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul prezentei sesizări este reprezentat de dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 559 din 14 iunie 2024. Prin adoptarea acestui act normativ s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare uniforme şi unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii sau plăţii drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice ori în materia stabilirii sau plăţii drepturilor la pensie şi a altor prestaţii de asigurări sociale ale acestui personal.

În privinţa domeniului de aplicare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, art. 1 stabileşte că acest act normativ se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Condiţiile de admisibilitate a sesizării sunt reglementate de prevederile art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată, conform cărora „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Totodată, sunt relevante dispoziţiile cuprinse în art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care prevăd completarea normelor speciale privind sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept cu normele generale cuprinse în art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

În raport cu cele arătate, rezultă că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrise domeniului de aplicare al art. 1 din ordonanţa de urgenţă; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept veritabile; d) de lămurirea problemei de drept respective să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; e) chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Procedând la verificarea cerinţelor legale anterior menţionate, se constată că sesizarea supusă analizei a fost formulată într-un litigiu de asigurări sociale, prin care reclamanta Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne, în contradictoriu cu pârâtul – persoană fizică, a solicitat anularea unei decizii emise la data de 24.04.2023 prin care s-a deschis dreptul la pensie militară de stat, pensie anticipată parţială, şi obligarea pârâtului la restituirea sumelor de bani încasate cu acest titlu, de la data deschiderii dreptului şi până la data rămânerii definitive a hotărârii, ca fiind sume nedatorate.

Observând pretenţia concretă a cererii de chemare în judecată, este cert că aceasta se încadrează în obiectul specific indicat la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, fiind vorba despre un litigiu care priveşte stabilirea şi plata drepturilor la pensie ale personalului plătit din fonduri publice.

De asemenea, este realizată a doua cerinţă de admisibilitate menţionată, întrucât sesizarea emană de la Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, instanţă învestită cu soluţionarea în primă instanţă a litigiului de asigurări sociale, conform art. 101 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat.

În urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme a rezultat că este îndeplinită şi condiţia referitoare la inexistenţa unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi la nestatuarea anterioară de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu privire la problema semnalată de instanţa de trimitere.

Deşi se constată întrunirea şi a cerinţei legăturii de dependenţă dintre problema de drept supusă dezlegării şi soluţionarea pe fond a cauzei respective, chestiunea de drept constituind chiar obiectul concret al primului capăt de cerere dedus judecăţii tribunalului, în schimb, se observă că nu este îndeplinită a treia condiţie de admisibilitate, respectiv cea referitoare la existenţa unei chestiuni de drept veritabile.

În legătură cu această cerinţă de admisibilitate este necesar a se sublinia că trebuie avute în vedere criteriile stabilite în jurisprudenţa constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept pentru determinarea înţelesului acestei noţiuni, fiind relevant că, sub acest aspect, prevederile speciale cuprinse în art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu derogă de la norma generală cuprinsă în art. 519 din Codul de procedură civilă, ambele dispoziţii legale făcând referire la existenţa unei chestiuni de drept.

Aşa fiind, în mod consecvent, instanţa supremă a stabilit că trebuie să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi în scopul înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 62 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1277 din 18 decembrie 2024).

Tot astfel, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a mai statuat, cu valoare de principiu, că în cadrul acestei proceduri Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se substituie atributului fundamental al instanţelor judecătoreşti de interpretare şi aplicare a legii în cauzele deduse judecăţii, ci se limitează la a facilita judecătorului eliminarea ambiguităţilor ori dificultăţilor întâmpinate în interpretarea unor texte de lege (a se vedea, cu titlu exemplificativ, Decizia nr. 97 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 53 din 22 ianuarie 2025).

De asemenea, se impune sublinierea în sensul că dezlegarea raportului juridic litigios şi modul de soluţionare a unei cauze deduse judecăţii, prin aplicarea legii la circumstanţele concrete ale fiecărui litigiu, sunt şi rămân în puterea suverană a judecătorului pricinii, reprezentând atribuţii ce reflectă îndeplinirea funcţiei jurisdicţionale a instanţei învestite cu soluţionarea cauzei, şi garantează, totodată, accesul la o justiţie independentă.

Pentru a se reţine îndeplinirea condiţiei referitoare la deducerea spre interpretare a unei veritabile chestiuni de drept este necesar a se verifica premisele acesteia. Sub un prim aspect, trebuie identificată existenţa unei chestiuni de drept apte a primi o dezlegare de principiu, deoarece nelămuririle care vizează aplicarea legii sau care reprezintă aspecte de fapt nu pot primi o dezlegare de principiu în cadrul acestui mecanism. Sub un al doilea aspect, chestiunea de drept pusă în discuţie trebuie să fie una veritabilă, serioasă, susceptibilă să dea naştere unor interpretări diferite şi, prin urmare, să prezinte un anumit nivel de dificultate. Aşadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite, acela de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.

Aplicând aceste repere jurisprudenţiale în cazul prezentei sesizări, se constată că întrebarea adresată de instanţa de trimitere se referă, în esenţă, la determinarea din perspectiva elementului vechimii a domeniului de aplicare a dispoziţiei cuprinse în cadrul art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, potrivit căreia „(1) Au dreptul la pensie de serviciu anticipată parţială militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în activitate, care au o vechime efectivă de minimum 20 de ani, dintre care cel puţin 10 ani vechime în serviciu, şi care se află în una dintre următoarele situaţii: (…) b) sunt trecuţi în rezervă sau direct în retragere ori au încetat raporturile de serviciu ca urmare a clasării ca inapt sau apt limitat pentru serviciul militar/serviciu de către comisiile de expertiză medico-militară”, prin raportare la prevederile art. 25 alin. (1) („Constituie vechime pentru stabilirea pensiei militare de stat în condiţiile art. 16-18 şi 32 şi perioadele recunoscute ca vechime în serviciu, vechime în muncă, stagiu de cotizare sau perioade asimilate în condiţiile legii, până la data intrării în vigoare a prezentei legi”) şi art. 3 lit. i) din aceeaşi lege [„În înţelesul prezentei legi, termenii şi expresiile de mai jos au următoarea semnificaţie: (…) i) stagiu de cotizare – perioada în care persoanele prevăzute la lit. a)-c) au datorat/plătit contribuţii de asigurări sociale de stat în sistemul public de pensii”] şi la dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 pentru completarea art. 159 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, precum şi pentru adoptarea unor măsuri în domeniul asigurării unor persoane în sistemul public de pensii.

Or, chestiunea vizând posibilitatea valorificării în procedura de obţinere a pensiei militare de stat anticipate parţiale, prevăzută de art. 18 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, a perioadelor de stagiu de cotizare pentru care s-a efectuat plata contribuţiei de asigurări sociale în temeiul unui contract de asigurare socială încheiat în baza Ordonanţei de urgenţă nr. 163/2020 nu reprezintă o veritabilă problemă de drept din perspectiva dificultăţii, întrucât ea îşi găseşte facil rezolvarea prin aplicarea unor instrumente juridice uzuale.

Ab initio, completul de judecată are la îndemână în acest sens, inter alia: – în raport cu rezultatul interpretării, interpretarea literală, declarativă a normelor de drept respective; – în raport procedeele folosite: – metoda de interpretare sistematică a normelor juridice (analizate, aşadar, în corelare cu alte prevederi normative, cum ar fi, între altele, dispoziţiile art. II din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 sau anexa nr. 1 la aceeaşi ordonanţă de urgenţă, anexă care ilustrează cuprinsul contractului de asigurare socială); – metoda de interpretare teleologică (prin raportare la identificarea finalităţii concrete urmărite de legiuitor la adoptarea prevederilor din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, finalitate ilustrată atât în cadrul notei de fundamentare a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020 realizate de Guvernul României, în cadrul preambulului ordonanţei de urgenţă a Guvernului, cât şi în cadrul expunerii de motive a proiectului de lege elaborat pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 163/2020, înregistrat sub nr. PL-x 666/2020 la Camera Deputaţilor, expunere regăsită la adresa de internet chromeextension://efaidnbmnnnibpcajpcglclefindmkaj/https://www.cdep.ro/proiecte/2020/600/60/6/em858.pdf); – în fine, metoda interpretării raţionale, logice reprezintă un alt instrument juridic util de lucru la îndemâna instanţei de trimitere, chestiunea de drept prezentă putând fi dezlegată inclusiv prin aplicarea regulilor de interpretare logică.

Înalta Curte subliniază că argumentele anterioare au fost expuse doar în scopul configurării concluziei asupra inexistenţei caracterului dificil al respectivei probleme de drept, ca cerinţă de admisibilitate a prezentei sesizări, fără însă a impune în niciun fel instanţei de trimitere soluţia pe care aceasta ar trebui să o adopte asupra chestiunii de drept în discuţie, întrucât, în acest ultim caz, Înalta Curte ar proceda practic la soluţionarea chestiunii de drept obiect al sesizării, în pofida însă a neregularităţii identificate a sesizării care împiedică cercetarea sub aspectul fondului a problemei de drept exhibate.

Lecturând statuările şi opinia asupra chestiunii de drept ale completului de judecată expuse în încheierea de sesizare, se observă şi că instanţa de judecată respectivă nu învederează şi nu întâmpină vreo dificultate în rezolvarea problemei de drept pendinte, considerentele sale neilustrând niciun atribut juridic de dificultate a chestiunii de drept (prin – de exemplu – prezentarea argumentată a mai multor posibilităţi de interpretare a textului normativ în discuţie).

În egală măsură, împrejurarea că, în lipsă de practică judiciară pe marginea acestei probleme de drept (fiind înaintată de către instanţele naţionale doar o singură hotărâre judecătorească definitivă, hotărâre prin care problema de drept a fost soluţionată în sensul indicat de către instanţa de trimitere, existând însă astfel de cauze – nesoluţionate încă – pe rolul unora dintre instanţele de judecată), punctul de vedere exprimat de colectivele de magistraţi – din cadrul doar a patru curţi de apel, restul comunicând exclusiv aspectul lipsei de astfel de pricini pe rol – este unul cvasiunanim reprezintă un alt motiv convergent în direcţia concluziei atributului facil al chestiunii de drept în discuţie.

Se observă că doar Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti a exprimat o opinie diferită, însă acest aspect nu constituie un argument apt să circumscrie caracterul dificil al problemei de drept, întrucât se contrapun motivele prezentate supra, la paragraful 53, motive care configurează inexistenţa atributului dificil al chestiunii de drept în discuţie.

Prin urmare, chestiunea supusă analizei nu reprezintă o problemă de drept veritabilă, suficient de dificilă pentru a reclama o rezolvare de principiu din partea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, nefiind astfel îndeplinite cumulativ condiţiile de admisibilitate prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în privinţa sesizării prezente, astfel că se impune respingerea acesteia, ca inadmisibilă.