Decizia nr. 377/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 1792/1/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a fost constituit conform prevederilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Ileana Peligrad, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, în Dosarul nr. 3.981/62/2024, privind lămurirea următoarei chestiuni de drept: Dacă, în interpretarea art. 111 alin. (9) şi (10) din Legea nr. 145/2019, art. 15 alin. (3) şi art. 24 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 482/2020, sintagma „pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei” are în vedere exclusiv prima locuinţă cumpărată de solicitant, indiferent de durata acordării dreptului şi de mutarea ulterioară în interes de serviciu, ori dreptul de opţiune conferit de art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019 are în vedere şi posibilitatea acordării compensaţiei lunare pentru chirie vizând plata ratelor aferente creditului contractat pentru achiziţia unei locuinţe în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea poliţistul de penitenciare, mutat în interesul serviciului dintr-o altă localitate unde achiziţionase anterior o locuinţă, pentru care a beneficiat de acelaşi drept pe durata detaşării, fără incidenţa unei situaţii de încetare dintre cele prevăzute de art. 24 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 482/2020?

După prezentarea referatului de către magistratul-asistent, preşedintele completului, doamna judecător Mariana Constantinescu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 7 aprilie 2025, în Dosarul nr. 3.981/62/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 18 august 2025, cu nr. 1.792/1/2025, termenul de judecată fiind stabilit la 27 octombrie 2025. II. Normele legale incidente

Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare, denumită în continuare Legea nr. 145/2019 ” Art. 111. – (…) (9) Poliţiştii de penitenciare care îndeplinesc condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (2) şi care contractează un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau încheie un contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe beneficiază de compensaţia lunară pentru chirie, pe o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate, respectiv pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate. În această situaţie, compensaţia lunară pentru chirie se acordă în cuantumul prevăzut la alin. (2), dar nu poate depăşi rata lunară plătită pentru creditul ipotecar/imobiliar sau pentru contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate. (10) Dreptul prevăzut la alin. (9) se menţine în cazul transferului sau încadrării funcţionarilor publici cu statut special într-o altă instituţie din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională. (11) În situaţia prevăzută la alin. (9) compensaţia lunară pentru chirie se acordă pentru o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei. Compensaţia lunară pentru chirie nu se poate acorda concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. (2) şi pentru situaţia prevăzută la alin. (9), caz în care poliţistul de penitenciare optează pentru una dintre aceste situaţii.”

Ordinul ministrul justiţiei nr. 482/C/2020 privind stabilirea condiţiilor de acordare în beneficiul poliţiştilor de penitenciare a compensaţiei lunare a chiriei, precum şi a compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul nr. 482/2020 ” Art. 15. – (…) (3) Compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei se acordă în continuare poliţiştilor de penitenciare care sunt detaşaţi sau mutaţi în interesul serviciului în altă localitate decât cea în care au achiziţionat imobilul, în cazul în care aceştia nu optează pentru acordarea compensaţiei pentru chirie în localitatea unde au fost detaşaţi sau mutaţi în interesul serviciului. (…) Art. 24. – Dreptul la compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rată încetează în următoarele situaţii: a) la data dobândirii de către poliţistul de penitenciare sau de către soţia/soţul/copiii aflaţi în întreţinere, pe orice cale, a unei locuinţe, alta decât cea achiziţionată prin creditul imobiliar/ipotecar sau prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care beneficiază de acordarea compensaţiei lunare a chiriei în vederea achitării ratei sau unei fracţiuni din rată, aflată în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea; b) la data dobândirii de către poliţistul de penitenciare sau de către soţia/soţul/copiii aflaţi în întreţinere, pe orice cale, a unei locuinţe, alta decât cea achiziţionată prin creditul imobiliar/ipotecar sau prin contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care beneficiază de acordarea compensaţiei lunare a chiriei în vederea achitării ratei sau unei fracţiuni din rată, aflată în localitatea în care beneficiază de acest drept sau într-o localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege, atunci când nu există fond locativ corespunzător în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea; c) la data încheierii căsătoriei, dacă soţul/soţia are locuinţă în proprietate personală în localitatea în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul de penitenciare sau, în situaţia în care nu există fond locativ corespunzător în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, în localitatea unde solicită acordarea compensaţiei lunare a chiriei ori în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege; d) în ziua următoare celei în care încetează contractul de credit ipotecar/imobiliar sau contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei pentru care se acordă compensaţia lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată; e) la data pierderii dreptului de proprietate asupra locuinţei achiziţionate prin credit ipotecar/imobiliar sau prin contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată; f) la data încetării obligaţiei de plată a ratelor creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată; g) la data închirierii sau schimbării destinaţiei locuinţei achiziţionate prin credit ipotecar/imobiliar sau contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată; h) în cazul în care soţului/soţiei beneficiarului încadrat/încadrată într-o altă autoritate sau instituţie publică ori în sectorul privat i se atribuie o locuinţă sau i se decontează chiria de către angajator în aceeaşi localitate în care îşi desfăşoară activitatea poliţistul de penitenciare sau, în situaţia în care nu există fond locativ corespunzător în localitatea unde îşi desfăşoară activitatea, în localitatea unde solicită acordarea compensaţiei lunare a chiriei ori în altă localitate situată mai aproape de locul de muncă, în limita prevăzută de lege; i) în cazul încetării raporturilor de serviciu ale poliţistului de penitenciare, cu excepţia situaţiei prevăzute la art. 23 alin. (5); j) dacă nu mai sunt îndeplinite condiţiile de alocare la plata compensaţiei lunare a chiriei.” III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul, persoană fizică, a solicitat în contradictoriu cu pârâta, instituţie publică, anularea Adresei nr. (…) şi a răspunsului la plângerea prealabilă, prin care i-a fost respinsă solicitarea de acordare a compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei, obligarea pârâtei la emiterea unei decizii de alocare la plata compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei, de la data formulării cererii până la data achitării creditului imobiliar sau data când nu va mai îndeplini condiţiile legale, oricare dintre situaţii va interveni prima, precum şi calculul şi plata de despăgubiri egale cu valoarea dobânzii legale penalizatoare.

În motivare a învederat că solicitarea de aprobare a plăţii compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate a unei locuinţe i-a fost refuzată cu motivul că actele normative în vigoare prevăd acordarea compensaţiei lunare a chiriei pentru plata unei singure locuinţe achiziţionate pe timpul carierei. Astfel, i s-a adus la cunoştinţă că nu se mai poate deconta chiria pentru plata ratei aferente locuinţei achiziţionate în municipiul C, având în vedere că a beneficiat de acest drept în municipiul B.

În opinia reclamantului, din interpretarea textelor de lege incidente rezultă că singura condiţie sine qua non pentru recunoaşterea beneficiului constând în compensaţia lunară pentru chirie este aceea ca nici poliţistul, nici soţia/soţul acestuia/acesteia să nu deţină o locuinţă proprietate personală în localitatea în care poliţistul a fost numit în funcţie sau mutat în interesul serviciului.

Din perspectiva situaţiei de fapt, reclamantul susţine că, în perioada în care a fost detaşat în municipiul B, a achiziţionat un imobil şi a beneficiat de compensaţia lunară pentru plata ratei. Decontul ratei pentru imobilul din municipiul B a fost realizat pe o perioadă de doar 12 luni, ulterior detaşarea a încetat, iar reclamantul a revenit la Penitenciarul C, angajatorul de bază.

Reclamantul a optat iniţial pentru închirierea unei locuinţe în municipiul C şi a beneficiat de decontarea compensaţiei lunare a chiriei, apoi a decis achiziţionarea unui imobil în raza localităţii respective, dar i-a fost respinsă solicitarea de acordare a compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei aferente creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării locuinţei.

Refuzând acordarea ajutorului prevăzut de lege, reclamantul susţine că pârâta încalcă dreptul de proprietate, garantat de art. 1 din Primul Protocol adiţional la Convenţia europeană a drepturilor omului, în condiţiile în care reclamantul deţine o creanţă suficient de bine justificată.

Totodată, deşi a beneficiat de compensaţia lunară pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rată ca urmare a achiziţionării unei locuinţe în municipiul B pentru perioada cât a fost detaşat, faptul că acest drept a fost acordat doar pentru o perioadă de 12 luni nu a avut finalitatea scontată şi nu poate echivala cu „acordarea dreptului”, nu a dus la îndeplinirea finală şi cu efecte reale a condiţiei esenţiale că dreptul se acordă doar o dată în carieră.

Conform art. 111 din Legea nr. 145/2019, elementul definitoriu, şi anume „localitatea în care se desfăşoară activitatea” a suferit modificări, din interpretarea legii rezultând că „dreptul” se acordă cu scopul evident de a produce efecte, respectiv de a achiziţiona o locuinţă cu plata în rate în localitatea în care poliţistul de penitenciare îşi desfăşoară activitatea.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acţiunii. În motivare se arată că prin adresa a cărei anulare se solicită s-a respins cererea de decontare a chiriei pentru plata ratei aferente locuinţei achiziţionate în localitatea C, deoarece anterior a solicitat şi a beneficiat de dreptul privind acordarea compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei aferente unui credit pentru achiziţionarea unei locuinţe în municipiul B.

În cadrul soluţionării acţiunii s-au dispus suspendarea cauzei şi sesizarea instanţei supreme. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării, care susţin admisibilitatea sesizării

În conformitate cu art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, ordonanţa de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal.

Potrivit art. 2 din acelaşi act normativ, dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1 completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.

În speţă, instanţa de trimitere a constatat admisibilitatea sesizării în ceea ce priveşte problema de drept pusă în discuţie, în conformitate cu prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, motivat de faptul: a) tribunalul este învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă a unui proces privind stabilirea şi plata unor drepturi aferente raportului de serviciu al personalului plătit din fonduri publice (reclamantul având calitatea de funcţionar public în cadrul Penitenciarului C, instituţie publică teritorială, finanţată integral de la bugetul de stat); b) în ce priveşte caracterul complex sau, după caz, precar al reglementării, de natură a conduce, în final, la interpretări diferite, precum şi dificultatea completului în a-şi însuşi o anumită interpretare s-a reţinut că îndeplinirea acestei condiţii de admisibilitate a sesizării se impune a fi analizată în contextul particularităţilor procedurii reglementate de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care are un caracter special şi parţial derogatoriu de la dispoziţiile de drept comun; problema de drept pusă în discuţie în speţă prezintă un grad de dificultate ridicat, de natură a justifica intervenţia instanţei supreme, având în vedere că îşi are izvorul în reglementări nou-intrate în vigoare, iar modalitatea de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor Legii nr. 145/2019 nu a făcut încă obiectul vreunei decizii de interpretare de către instanţa supremă ori de către instanţele judecătoreşti în ceea ce priveşte noţiunea legală ce interesează în cauza de faţă; c) de lămurirea modului de interpretare a dispoziţiilor legale expuse în cuprinsul problemei de drept depinde, în esenţă, soluţionarea acţiunii din prezentul dosar, cele două părţi având interpretări diferite asupra acestora; d) prin consultarea jurisprudenţei s-a constatat că asupra problemei de drept enunţate Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. V. Punctul de vedere al completului de judecată

Coroborând art. 109 şi art. 111 alin. (2), (9), (10) şi (11) din Legea nr. 145/2019 cu art. 15 şi 24 din Ordinul nr. 482/2020, instanţa de trimitere a apreciat că a se acorda sintagmei „o singură locuinţă achiziţionată pe timpul carierei” exclusiv înţelesul de prima locuinţă pentru care s-a încheiat un contract de credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe echivalează cu o interpretare formalistă a textelor de lege şi în dezacord cu scopul avut în vedere de legiuitor la stabilirea acestui drept în favoarea funcţionarilor publici cu statut special din cadrul poliţiei penitenciare.

Se are în vedere, mai întâi, norma primară din art. 111 alin. (9) din Legea nr. 145/2019, din care se desprind cele două condiţii necesare pentru ca poliţistul de penitenciare să beneficieze de compensaţia lunară pentru chirie, respectiv să îndeplinească condiţiile de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie potrivit alin. (2) şi să fi contractat un credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe.

Relevant este că, potrivit aceleiaşi norme, dreptul se acordă pentru o perioadă ce nu poate depăşi durata de derulare a creditului sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate.

Or, în ipoteza poliţistului de penitenciare care a beneficiat de acest drept pe o perioadă limitată, de câteva luni, echivalentă cu durata detaşării în altă localitate decât cea unde este încadrat în funcţie, şi nu pe durata de derulare a creditului încheiat pentru locuinţa achiziţionată în localitatea unde a fost detaşat, nu se poate aprecia că a beneficiat de o locuinţă achiziţionată pe timpul carierei.

S-a considerat, de asemenea, că nici interpretarea gramaticală a textului, pornind de la noţiunea de „o singură locuinţă”, nu se opune acestei interpretări extensive şi în acord cu scopul urmărit de lege, care este, în esenţă, acela de a nu permite acordarea acestei compensaţii şi, respectiv, dobândirea în proprietate prin plata acesteia din fonduri publice a mai mult de un singur imobil, considerat necesar şi suficient de legiuitor pentru desfăşurarea activităţii poliţistului în bune condiţii.

Esenţial este, după cum se prevede în art. 111 alin. (11) din Legea nr. 145/2019, ca această compensaţie lunară pentru chirie să nu se acorde concomitent pentru situaţia prevăzută la alin. (2) şi pentru situaţia prevăzută la alin. (9), caz în care poliţistul de penitenciare optează pentru una dintre aceste situaţii.

Or, inclusiv acest drept de opţiune confirmă interpretarea extensivă a textului propusă de instanţă, în condiţiile în care la încetarea detaşării şi reluarea activităţii de către poliţistul de penitenciare în localitatea de unde a fost detaşat şi unde este încadrat pe funcţia publică se consideră că are dreptul la acordarea compensaţiei pentru chirie, însă nu ar mai avea dreptul la compensaţia pentru rata creditului, deşi sarcina bugetară pentru stat ar fi aceeaşi.

În acelaşi sens apar a fi şi dispoziţiile care reglementează momentul încetării dreptului la compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei, din cuprinsul art. 24 din Ordinul nr. 482/2020, respectiv în ziua următoare celei în care încetează contractul de credit ipotecar/imobiliar sau contractul de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei pentru care se acordă compensaţia lunară pentru chirie pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată, respectiv la data încetării obligaţiei de plată a ratelor creditului ipotecar/imobiliar sau contractului de vânzare-cumpărare cu plata în rate pentru care se acordă compensaţia lunară a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni de rată.

Scopul avut în vedere de legiuitor este, în esenţă, acordarea dreptului până la momentul finalizării ratelor creditului contractat, în raport cu aceste cazuri de încetare impunându-se a fi corelată şi noţiunea de achiziţionare a unei singure locuinţe pe timpul carierei, în sensul ca funcţionarul public să îşi finalizeze ratele aferente unui imobil asupra căruia a dobândit dreptul de proprietate cu ajutorul unui credit, iar bugetul public să nu mai fie grevat de alte sarcini de aceeaşi natură în privinţa respectivului funcţionar public (precum plata compensaţiei pentru chirie). VI. Punctul de vedere al părţilor

Nu s-au formulat puncte de vedere. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Faţă de conţinutul întrebării adresate instanţei supreme nu a fost necesară consultarea instanţelor naţionale cu privire la practica judiciară relevantă. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 59 din 25 septembrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1025 din 10 noiembrie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea dispoziţiilor art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, raportat la art. 31 alin. (1) şi art. 31 alin. (1 1 ) din aceeaşi lege, forma anterioară modificării prin Legea nr. 113/2023 pentru modificarea şi completarea art. 31 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, a stabilit că, pentru a beneficia de compensaţia lunară pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar, nu este necesar ca locuinţa achiziţionată de poliţist să fie situată în localitatea în care poliţistul îşi desfăşoară activitatea, locuinţa putând fi situată şi în altă localitate aflată în proximitate (limitrofă).

Prin Decizia nr. 40 din 17 februarie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 398 din 5 mai 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 20 1 alin. 2 1 , alin. 2 2 , alin. 2 3 , alin. 2 5 şi alin. 3 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, cu modificările şi completările ulterioare, a stabilit că dreptul la compensaţia lunară pentru chirie nu poate fi recunoscut şi cadrelor militare care au încheiat contracte de credit ipotecar în vederea construirii unei locuinţe, fiind însă respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: „dacă dispoziţiile art. 111 din Legea nr. 145/2019 privind statutul poliţiştilor de penitenciare, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 25 din Ordinul ministrului justiţiei nr. 482/C/2020 privind stabilirea condiţiilor de acordare în beneficiul poliţiştilor de penitenciare a compensaţiei lunare a chiriei, precum şi a compensaţiei lunare a chiriei pentru plata ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă unui credit ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe sau unui contract de vânzare-cumpărare cu plata în rate a locuinţei, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică exclusiv poliţiştilor de penitenciare care obţin contractarea unui credit ipotecar/imobiliar după intrarea în vigoare a Legii nr. 145/2019, adică după data de 1 august 2019.”

Prin Decizia nr. 79 din 17 martie 2025, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 360 din 24 aprilie 2025, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a stabilit că prevederile art. 31 alin. (1)-(1 4 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 2 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 284/2005 privind stabilirea cuantumului şi condiţiilor de acordare a compensaţiei lunare pentru chirie cuvenite poliţiştilor, cu modificările şi completările ulterioare, se aplică şi în cazul achiziţionării unor locuinţe cu plata în rate, inclusiv a celor edificate de Agenţia Naţională pentru Locuinţe. În interpretarea şi aplicarea art. 31 alin. (1) din Legea nr. 360/2002, poliţistul mutat la cerere cu locul de muncă într-o altă localitate decât cea unde îşi are domiciliul nu are dreptul la compensaţie lunară pentru chirie după mutarea în aceeaşi localitate în interesul serviciului.

Prin Decizia nr. 12 din 19 iunie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 644 din 13 iulie 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a stabilit, în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 31 alin. (1 2 ) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului, cu modificările şi completările ulterioare, introduse prin art. I din Legea nr. 288/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, că dreptul la compensaţia lunară pentru chirie, pentru plata ratelor de credit, nu poate fi recunoscut poliţiştilor care au încheiat contracte de credit ipotecar/imobiliar anterior intrării în vigoare a Legii nr. 288/2018. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit, judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea este inadmisibilă. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării îl constituie Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024: „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar, conform alin. (3) al aceluiaşi articol, „Prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.”

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ: „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate a unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată, în primă instanţă ori în calea de atac, dintre cele la care se referă art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; – sesizarea să privească o chestiune de drept; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificând îndeplinirea condiţiilor subsumate prevederilor art. 1 alin. (1) şi (3) şi ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea iniţială are ca obiect obligarea pârâtului Administraţia Naţională a Penitenciarelor la acordarea compensaţiei lunare pentru chirie în vederea plăţii ratei sau a unei fracţiuni din rata aferentă creditului ipotecar/imobiliar destinat achiziţionării unei locuinţe, începând cu luna aprilie 2024.

Potrivit art. 3 alin. (2) din Legea nr. 145/2019, poliţistul de penitenciare este învestit cu exerciţiul autorităţii publice, iar beneficiul compensării chiriei în vederea plăţii ratelor de credit este suportat din fonduri publice, astfel încât pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauza în care a fost formulată sesizarea se află în primă instanţă, pe rolul unui complet de judecată din cadrul Tribunalului Braşov – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept formată în aplicarea art. 519 din Codul de procedură civilă s-a statuat mod constant că, pentru a se putea discuta de existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept antamată „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (spre exemplu, Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023).

Noul act normativ reprezentat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 a preluat sintagma utilizată în cuprinsul art. 519 din Codul de procedură civilă referitoare la existenţa chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, aceasta regăsindu-se în cuprinsul art. 2 alin. (1) din ordonanţa de urgenţă menţionată.

În consecinţă, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate rămâne de actualitate şi sub imperiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici judiciare unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice (Decizia nr. 71 din 11 noiembrie 2024 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1330 din 31 decembrie 2024).

Se cuvine subliniat că nu orice chestiune de drept poate fi supusă dezlegării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege şi a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul constituţional al instanţei legal învestite de a judeca în mod direct şi efectiv procesul.

Chestiunea de drept supusă dezlegării în cauza de faţă nu se circumscrie însă exigenţelor care să permită declanşarea mecanismului hotărârii prealabile, autorul sesizării nearătând în ce constă dificultatea interpretării, în contextul în care dispoziţiile legale anterior citate nu sunt lacunare, incomplete şi nici neclare, neargumentându-se riscul apariţiei unei practici judiciare neunitare.

În acest sens se observă din modul în care instanţa de trimitere a formulat punctul de vedere asupra problemei de drept că judecătorul nu se confruntă cu o veritabilă dificultate în interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor legale în circumstanţele litigiului dedus judecăţii, aspect ce reiese din încheierea de sesizare, în care instanţa de trimitere a interpretat normele legale în discuţie fără nicio dificultate.

Astfel, absenţa indicării elementelor de ambiguitate sau neclaritate a textelor, precum şi punctul de vedere clar exprimat al instanţei de trimitere relevă o solicitare de soluţionare, în concret, a raportului dedus judecăţii, cu toate că acest atribut intră şi este necesar să rămână în sfera de competenţă a instanţelor judecătoreşti (Decizia nr. 55 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1102 din 19 noiembrie 2021, şi Decizia nr. 31 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 693 din 28 iulie 2023, pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie).

În concluzie, în urma evaluării elementelor sesizării formulate se constată că problema ce se solicită a fi lămurită nu este susceptibilă de a primi o rezolvare de principiu printr-o hotărâre pronunţată în condiţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, atât timp cât nu vizează interpretarea in abstracto a dispoziţiilor legale invocate, ci doar aplicarea acestora la cazul concret dedus judecăţii, în funcţie de particularităţile speţei rezultate din analiza materialului probatoriu administrat, cu scopul de a se identifica soluţia ce trebuie adoptată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului Braşov.

În considerarea argumentelor expuse, constatând că nu este îndeplinită cerinţa de admisibilitate vizând existenţa unei veritabile probleme de drept având un grad ridicat de dificultate care să justifice pronunţarea unei hotărâri prealabile în condiţiile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care Înalta Curte să dea o rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată, se impune soluţia de respingere ca inadmisibilă a sesizării.