Decizia nr. 194/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2712/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.712/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Georgiana Toader, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.461/103/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, fiind formulat un punct de vedere la raport de Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal a dispus, prin Încheierea din 20 septembrie 2024, în Dosarul nr. 2.461/103/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Dacă actualizarea soldei de grad în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, potrivit prevederilor art. I alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, se dispune începând cu data de 1 ianuarie 2023 în cuantumul prevăzut de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut de personalul militar, respectiv de poliţiştii şi poliţiştii de penitenciare.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 26 noiembrie 2024 cu nr. 2.712/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 26 mai 2025. II. Dispoziţiile legale şi infralegale relevante

Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) Anexa nr. 6, capitolul II, art. 7 alin. (1) şi (3) Art. 7 alin. (1) – „Pentru gradul militar pe care îl deţine, ca drept al titularului şi recunoaştere în plan social, personalul militar, respectiv poliţistul şi funcţionarul public cu statut special din sistemul administraţiei penitenciare beneficiază de soldă de grad, respectiv de salariul gradului profesional deţinut.” Art. 7 alin. (3) – „Cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se actualizează proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prin hotărâre a Guvernului.”

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022) Art. I alin. (5) – „În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii.” Art. I alin. (6) – „Începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, poliţişti şi poliţiştii de penitenciare actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se exceptează de la prevederile alin. (5).”

Hotărârea Guvernului nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut de personalul militar, respectiv de poliţiştii şi poliţiştii de penitenciare III. Expunerea succintă a procesului

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamţ la data de 23 noiembrie 2023 cu nr. 2.461/103/2023, reclamantul a solicitat obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ la emiterea unei noi fişe de pensie, care să actualizeze valoarea salariului de grad profesional cuvenit de la 1 ianuarie 2023, proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară conform Legii-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VI, capitolul II, art. 7 alin. (3) şi art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în raport cu valoarea salariului minim prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, cuantum efectiv stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 28/2023, iar în subsidiar, în măsura în care se va aprecia că Adresa nr. 844.302 din 20.09.2023 este un act administrativ, să se anuleze aceasta.

Prin Sentinţa civilă nr. 141 din 8 martie 2024 pronunţată de Tribunalul Neamţ a fost admisă acţiunea formulată de reclamant, dispunându-se obligarea pârâtului Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Neamţ la emiterea unei noi fişe de pensie, care să actualizeze valoarea salariului de grad profesional cuvenit reclamantului, de la 1 ianuarie 2023, proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară conform Legii-cadru nr. 153/2017, anexa nr. VI, capitolul II, art. 7 alin. (3) şi art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, în raport cu valoarea salariului minim prevăzut de Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022.

Împotriva acestei sentinţe a promovat recurs pârâtul Inspectoratul de Poliţie Judeţean Neamţ.

În motivare s-a arătat, în esenţă, că structura financiară din cadrul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Neamţ a procedat la întocmirea documentelor care fac parte din dosarul de pensionare al reclamantului în conformitate cu prevederile art. 28 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, potrivit cărora baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută de alin. (1), actualizată la data deschiderii dreptului la pensie.

Recurentul a învederat că, potrivit dispoziţiilor art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, poliţişti şi poliţiştii de penitenciare, actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se exceptează de la prevederile alin. (5), respectiv se realizează potrivit art. 7 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, prin hotărâre a Guvernului.

A mai arătat faptul că Guvernul a emis Hotărârea nr. 28/2023, pentru actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut de personalul militar, respectiv poliţiştii de penitenciare, act ce a intrat în vigoare la data de 13 ianuarie 2023, după încetarea raportului de muncă al reclamantului, neputând fi avut în vedere la stabilirea bazei de calcul utilizate pentru stabilirea pensiei.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La termenul de judecată din 20 septembrie 2024, din oficiu, Curtea a pus în discuţia părţilor aspectele legate de oportunitatea sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Prin Încheierea de şedinţă pronunţată la 20 septembrie 2024 sesizarea a fost considerată admisibilă şi, în temeiul dispoziţiilor art. 520 alin. (2) din Codul de procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecăţii. IV. Punctul de vedere al părţilor

Părţile nu au exprimat un punct de vedere asupra chestiunii de drept. V. Punctul de vedere al instanţei de trimitere

Completul de judecată care a formulat sesizarea a reţinut faptul că în categoria persoanelor care beneficiază de actualizarea soldei de grad intră toate persoanele al căror drept de pensie a fost deschis începând cu data de 1 ianuarie 2023, neexistând vreo justificare pentru limitarea acestei sfere doar la persoanele al căror drept de pensie a fost deschis după data de 13 ianuarie 2023, data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 28/2023, cât timp prevederile legale impun ca dată de referinţă data de 1 ianuarie 2023. VI. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a rezultat o opinie unanimă, potrivit căreia actualizarea soldei de grad în baza dispoziţiilor art. 7 alin. (1) şi (3) din capitolul II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit prevederilor art. I alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, se dispune începând cu data de 1 ianuarie 2023 în cuantumul prevăzut de dispoziţiile Hotărârii Guvernului nr. 28/2023.

S-a mai arătat că din interpretarea sistematică a art. I alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 rezultă că, începând cu data de 1 ianuarie 2023, actualizarea soldei de grad/salariului cuvenite poliţiştilor/militarilor nu mai este limitată la nivelul anului precedent, împrejurare a cărei relevanţă trebuie raportată la prevederile art. 7 alin. (1) şi (3) ale cap. II din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017.

Totodată, s-a reţinut că preambulul Hotărârii Guvernului nr. 28/2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 13 ianuarie 2023 şi intrată în vigoare la aceeaşi dată, evidenţiază că aceasta a fost adoptată în temeiul art. 7 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, astfel încât nu poate deroga de la conţinutul acestei legi, a cărei aplicare a fost consacrată prin art. I alin. (5) şi (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022.

Prin urmare, dreptul la actualizare este consacrat de prevederile art. 7 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017, potrivit cărora „cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se actualizează proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prin hotărâre a Guvernului”, iar data de la care se face actualizarea este determinată de lege, mai precis de art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022, ca fiind data de 1 ianuarie 2023. Cu alte cuvinte, actualizarea a devenit aplicabilă de la data de 1 ianuarie 2023 şi nu de la momentul intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 28/2023, care a fost emisă în vederea executării Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 şi care nu poate lipsi de aplicare acest din urmă act normativ.

În sprijinul acestei opinii au fost transmise puncte de vedere teoretice exprimate de judecătorii Curţii de Apel Bucureşti, ai Tribunalului Ialomiţa, ai Tribunalului Ilfov, ai Curţii de Apel Iaşi, ai Tribunalului Iaşi, ai Tribunalului Vaslui şi ai Tribunalului Prahova.

Curtea de Apel Constanţa a comunicat Sentinţa civilă nr. 283 din 30 octombrie 2023, pronunţată în Dosarul nr. 1.534/118/2023 de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a acestei instanţe, care priveşte un raport juridic în cadrul căruia reclamanţii au invocat dreptul de indexare/actualizare a pensiei, însă, în cauză, a fost admisă excepţia inadmisibilităţii acţiunii, nefiind incidente dispoziţiile legii contenciosului administrativ, astfel cum aceasta a fost indicată de reclamanţi.

Celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară în materie şi nici nu au comunicat opinii teoretice.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul de recursuri în interesul legii nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale a României

Nu au fost identificate decizii relevante pronunţate de Curtea Constituţională în exercitarea controlului de constituţionalitate a dispoziţiilor legale supuse interpretării. VIII. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale. IX. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Temeiul sesizării îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde dispoziţii speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Potrivit art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”, iar potrivit alin. (3) al aceluiaşi articol „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze”.

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, declanşarea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, circumscrisă domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Examinând sesizarea instanţei de trimitere, din perspectiva întrunirii condiţiilor de admisibilitate enunţate supra, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că primele două condiţii, impuse de prevederile art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sunt îndeplinite.

Astfel, litigiul în cadrul căruia s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie se circumscrie domeniului de aplicare al art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece priveşte îndreptăţirea reclamantului de a beneficia, pentru calculul drepturilor la pensie, de actualizarea salariului aferent lunii ianuarie 2023, proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

De asemenea, se constată că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-a dispus de către Curtea de Apel Bacău – Secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal în Dosarul nr. 2.461/103/2023, litigiul aflându-se în stadiul procesual al recursului.

În egală măsură, chestiunea de drept deferită instanţei supreme nu a făcut obiectul unei statuări anterioare punctuale a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie prin intermediul vreunuia dintre mecanismele de asigurare a unei jurisprudenţe unitare.

Cu toate acestea, prin raportare la jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la necesitatea existenţei unei chestiuni de drept reale, veritabile şi dificile, care să impună lămurirea sensului şi înţelesului unei norme de drept imperfecte, lacunare sau neclare, aptă să devină sursă a unor interpretări divergente, astfel încât să justifice declanşarea mecanismului de prevenire a dezvoltării unei practici judiciare neunitare la nivel naţional, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că această cerinţă de admisibilitate nu este întrunită.

Astfel, în ceea ce priveşte chestiunea de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei, în absenţa definirii acestei sintagme în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 ori în conţinutul art. 519 din Codul de procedură civilă, această cerinţă de admisibilitate este supusă unei evaluări în concret, din partea instanţei supreme, raportat la elementele care legitimează, în aprecierea instanţelor de trimitere, declanşarea mecanismului pronunţării hotărârii prealabile, ţinând seama şi de scopul edictării actului normativ pe care se întemeiază sesizarea, precum şi de necesitatea asigurării unei practici unitare, coerente şi previzibile.

În acest sens, din jurisprudenţa anterioară a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dezvoltată în cadrul mecanismului de unificare a jurisprudenţei reprezentat de procedura prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, rezultă că nu se verifică condiţia dificultăţii chestiunii de drept: a) atunci când claritatea normei, respectiv aplicarea corectă a dreptului se impune într-un mod atât de evident, încât nu lasă loc de îndoială cu privire la modul de soluţionare a întrebării adresate; b) când se solicită instanţei supreme determinarea chiar a normei juridice aplicabile unui raport juridic, atribut ce intră şi trebuie să rămână în sfera de competenţa a instanţei de judecată; c) când chestiunea de drept a cărei dezlegare se solicită şi-a clarificat înţelesul în practica judiciară, din hotărârile cercetate rezultând că normele de drept în discuţie au primit aceeaşi interpretare; d) când pe calea hotărârii prealabile se solicită completarea legii; e) când se solicită lămurirea unor aspecte ce se regăsesc tranşate în jurisprudenţa constantă şi clară a Curţii de Justiţie a Uniunii Europene, a Curţii Europene a Drepturilor Omului, a Curţii Constituţionale ori a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie; f) când există dezlegări anterioare date de instanţa supremă prin hotărâri obligatorii în materia vizată de chestiunea de drept enunţată de instanţa de trimitere, ce pot oferi repere concrete de interpretare, utile în soluţionarea cauzelor, prin aplicarea în fiecare caz particular, în funcţie de specificul speţei.

În acest sens, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat deja anterior, în jurisprudenţa sa, că este necesar „să fie identificată o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (spre exemplu, deciziile Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept nr. 90 din 4 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 191 din 1 martie 2018; nr. 20 din 20 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 651 din 6 august 2019; nr. 17 din 17 februarie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 508 din 15 iunie 2020, etc.).

Întrebarea pe care instanţa de trimitere o adresează instanţei supreme vizează posibilitatea ca un drept subiectiv reglementat de lege – dreptul la actualizarea soldei de grad a reclamantului – din perspectiva momentului naşterii acestui drept, precum şi a conţinutului şi întinderii sale să fie afectat/modificat de dispoziţiile cuprinse într-o hotărâre a Guvernului adoptată ulterior în vederea organizării aplicării legii.

Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reaminteşte că problema efectelor pe care le poate avea lipsa adoptării unei hotărâri a Guvernului asupra dreptului recunoscut de o lege (sau un alt act normativ cu forţă juridică echivalentă) a făcut deja obiectul unor statuări ale instanţei supreme, considerentele fiind pe deplin valorificabile de către instanţe în procesul cognitiv de interpretare şi aplicare a altor norme juridice.

Astfel, prin Decizia nr. 7/2021, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, s-a stabilit că „în interpretarea şi aplicarea unitară a prevederilor art. 120 alin. (5) din Legea nr. 46/2008 – Codul silvic, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, personalul silvic la care fac referire aceste dispoziţii beneficiază de un spor de risc de 25% din salariul de bază, în absenţa elaborării normelor, regulamentelor, instrucţiunilor şi ghidurilor de bune practici, conform prevederilor art. 115 alin. (1) din aceeaşi lege. În considerentele acestei decizii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a subliniat că: ”

Aplicarea principiului supremaţiei legii, prevăzut de art. 1 alin. (5) din Constituţie, presupune în situaţia de faţă că, dacă un drept sau spor a fost recunoscut unor categorii de persoane prin lege, act cu caracter normativ emis de Parlament sau de către Guvern, prin delegare legislativă, în condiţiile art. 115 din Constituţie, retragerea acestui drept sau spor trebuie să se facă, tot prin lege, astfel cum prevede expres art. 53 din Constituţie. (…) 58. În realizarea funcţiei normative, administraţia are o putere discreţionară largă, dacă legea nu o obligă la adoptarea într-un anumit termen a unei reglementări secundare, putând aprecia, în funcţie de interesul general, de relaţiile sociale concrete şi de interesele colectivităţii, asupra oportunităţii de a adopta o anumită reglementare. 59. Dimpotrivă, în situaţia în care prin lege s-a stabilit în sarcina administraţiei adoptarea unei anumite reglementări normative, atunci marja de apreciere este limitată, aceasta nemaiavând dreptul de a decide dacă şi când să emită un act administrativ, ci doar modul de reglementare formală, cu respectarea principiului legalităţii, respectiv ca actul să nu adauge la lege sau să restricţioneze, acolo unde legea nu o face.” 48. De asemenea, prin Decizia nr. 9 din 29 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a statuat că „în interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. IV alin. (1) din Legea nr. 236/2019 pentru modificarea şi completarea art. 15 din Ordonanţa Guvernului nr. 42/2004 privind organizarea activităţii sanitar-veterinare şi pentru siguranţa alimentelor, precum şi pentru modificarea unor acte normative, aceste dispoziţii sunt aplicabile în absenţa adoptării de către puterea executivă a normelor metodologice de aplicare prevăzute de art. V din această lege, pentru perioada 16 decembrie 2019-23 iulie 2020”.

În considerentele acestei decizii, instanţa supremă a statuat că: ” 43. Împrejurarea că normele metodologice nu au fost elaborate în termenul stabilit de lege (90 de zile de la de la data intrării în vigoare a Legii nr. 236/2019), precum şi faptul că elaborarea acestora nu apare ca o condiţie a acordării drepturilor beneficiarilor contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii stipulate în art. IV din Legea nr. 236/2019 conduc la concluzia că, de la data intrării în vigoare a legii şi până la data abrogării art. IV prin O.U.G. nr. 117/2020, sunt întemeiate pretenţiile tuturor beneficiarilor contractelor de concesiune şi/sau de prestări servicii aflate în derulare cu privire la plata sumei de 10.000 lei lunar. 44. Normele metodologice sunt acte administrative care au rolul de a clarifica şi detalia dispoziţiile actelor normative pentru care au fost emise şi nu pot adăuga la lege, nu pot contrazice legea şi nu pot anihila un drept recunoscut, astfel încât dreptul beneficiarilor la acordarea sumei de 10.000 lei lunar este un drept recunoscut şi viabil. 45. Respectând ierarhia actelor normative prevăzută de Constituţia României, republicată, şi de art. 4 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 260 din 21 aprilie 2010, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 24/2000), lipsa normelor metodologice prevăzute de art. V din Legea nr. 236/2019 nu poate adăuga, restrânge sau modifica dispoziţia legală a cărei executare erau menite să o asigure.”

Considerentele acestor decizii pronunţate de instanţa supremă în interesul legii îşi păstrează concludenţa şi în cadrul prezentei sesizări, în sensul că un drept recunoscut de lege sau un alt act normativ cu forţă juridică echivalentă nu poate fi anihilat, restrâns ori modificat prin intermediul unui act normativ cu forţă juridică inferioară, cum este hotărârea Guvernului.

Cu referire la raportul juridic dedus judecăţii, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie observă că dreptul la actualizarea soldei de grad este consacrat de art. 7 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, conform căruia „cuantumul soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se actualizează proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prin hotărâre a Guvernului”.

Prin art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, s-a stabilit că, „începând cu data de 1 ianuarie 2023, salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, prevăzut la art. 164 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, se stabileşte în bani, fără a include sporuri şi alte adaosuri, la suma de 3.000 lei lunar, pentru un program normal de lucru în medie de 165,333 ore pe lună, reprezentând 18,145 lei/oră”.

În acest context legislativ, prin art. I din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 privind unele măsuri fiscal-bugetare, prorogarea unor termene, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1186 din 9 decembrie 2022, s-a stabilit că: ” (5) În anul 2023, începând cu data de 1 ianuarie, cuantumul sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi al celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar, solda lunară de care beneficiază personalul plătit din fonduri publice se menţine cel mult la nivelul cuantumului acordat pentru luna decembrie 2022, în măsura în care personalul ocupă aceeaşi funcţie şi îşi desfăşoară activitatea în aceleaşi condiţii. (6) Începând cu data de 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, poliţişti şi poliţişti de penitenciare actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut se exceptează de la prevederile alin. (5).”

Din coroborarea acestor dispoziţii legale rezultă că, începând cu 1 ianuarie 2023, pentru personalul militar, poliţişti şi poliţişti de penitenciare, actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului profesional deţinut se realizează în acord cu prevederile legale – art. 7 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 – adică proporţional cu evoluţia salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată, astfel cum a fost majorat prin Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022.

Dreptul la solda de grad actualizată derivă aşadar din corelarea art. I alin. (6) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 168/2022 (care prevede excepţia de la interdicţia actualizării) cu art. 7 alin. (3) din Legea-cadru nr. 153/2017 (ce consacră actualizarea proporţională a soldei, odată cu creşterea salariului minim brut), precum şi cu Hotărârea Guvernului nr. 1.447/2022 (care a stabilit majorarea salariului minim începând cu 1 ianuarie 2023), toate aceste acte normative fiind în vigoare la data de 1 ianuarie 2023.

Hotărârea Guvernului nr. 28/2023 pentru actualizarea cuantumului soldei de grad/salariului gradului profesional deţinut de personalul militar, respectiv de poliţiştii şi poliţiştii de penitenciare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 13 ianuarie 2023, a fost adoptată în vederea aplicării şi organizării executării art. 7 alin. (3) din anexa nr. VI la Legea-cadru nr. 153/2017. Acest act normativ subsecvent nu reprezintă însă izvorul normativ al dreptului la actualizarea salariului/soldei de grad, nu stabileşte data de la care se acordă salariile/soldele actualizate, ci prevede exclusiv cuantumul noilor solde/salarii, ca urmare a efectuării operaţiunii matematice de actualizare a soldelor/salariilor de grad, proporţional cu majorarea salariului minim brut pe ţară de la 1 ianuarie 2023, în vederea facilitării punerii în aplicare a legii de către ordonatorii de credite, a noilor solde/salarii, în limitele, conţinutul şi de la data la care legea conferă acest drept.

În plus, instanţa supremă constată că instanţa de trimitere (în mod similar şi prima instanţă sesizată cu litigiul în care s-au formulat întrebările) nu a avut vreo dificultate în a interpreta şi aplica aceste prevederi legale, subliniind în cuprinsul încheierii de sesizare a instanţei supreme că „în categoria persoanelor care beneficiază de actualizare intră toate persoanele al căror drept de pensie a fost deschis începând cu data de 1 ianuarie 2023, neexistând vreo justificare pentru limitarea acestei sfere doar la persoanele al căror drept la pensie a fost deschis după data de 13 ianuarie 2023, data intrării în vigoare a Hotărârii Guvernului nr. 28/2023, cât timp prevederile legale impun ca dată de referinţă data de 1 ianuarie 2023”.

În raport cu aceste considerente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că pretinsa chestiune de drept inserată în întrebarea instanţei de trimitere nu prezintă niciun grad de dificultate în procesul cognitiv de interpretare şi aplicare, astfel încât să se justifice declanşarea mecanismului de prevenire a apariţiei unei jurisprudenţe neunitare la nivel naţional, respectiv a procedurii întrebării prealabile pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, lipsa oricărei dificultăţi a chestiunii supuse analizei pe calea întrebării adresate instanţei supreme conturând inadmisibilitatea acesteia.