Decizia nr. 103 din 31 martie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare („Regulamentul”). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 1.221/3/2021*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părţilor, conform dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părţile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanţele naţionale hotărâri judecătoreşti şi opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Prin Încheierea din 14 octombrie 2024, pronunţată în Dosarul nr. 1.221/3/2021*, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a dispus, în temeiul dispoziţiilor art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispoziţiilor art. 28, art. 29, art. 30 şi art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% şi 9% pentru contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăşi 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăşi 85% din soldă.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 29 octombrie 2024 cu nr. 2.414/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 31 martie 2025. II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare („Legea nr. 223/2015”) ” Art. 28. – (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcţia de bază în ultimele luni consecutive de activitate, stabilite conform eşalonării prevăzute în anexa nr. 3, actualizate cu indicele preţurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie, în care nu se includ: (…) (2) Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special pensionaţi în condiţiile art. 18, 19, 26 şi 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), aferentă vechimii în serviciu, actualizată cu indicele preţurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului la pensie. (…). (11) La determinarea soldelor/salariilor lunare brute nu se au în vedere dispoziţiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările şi completările ulterioare. (…). Art. 29. – (1) Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel: a) militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puţin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 65% din baza de calcul prevăzută la art. 28; b) pentru fiecare an care depăşeşte vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28. (2) De pensie de serviciu beneficiază şi militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special, în condiţiile legii, cu o vechime cumulată de până la 25 de ani, cuantumul pensiei fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28 pentru fiecare an care lipseşte din această vechime. (3) Cuantumul pensiilor militare de stat stabilite în baza prevederilor art. 19 şi 26 se determină proporţional cu numărul anilor de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile prevăzute la art. 24, în raport cu vechimea prevăzută la alin. (2). Art. 30. – Pensia stabilită, recalculată şi actualizată în condiţiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28″. ” Art. 108. – Pentru militarii, poliţiştii şi funcţionarii publici cu statut special care au plătit contribuţie la Fondul pentru pensia suplimentară şi/sau contribuţia individuală la buget la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare se acordă un spor de: a) 3% pentru o vechime a contribuţiei între 5-15 ani; b) 6% pentru o vechime a contribuţiei între 15-25 ani; c) 9% pentru o vechime a contribuţiei peste 25 de ani”. III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale la 18.01.2021 cu nr. 1.221/3/2021, reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne („CPS – MAI”), Inspectoratul General al Jandarmeriei Române („IGJR”), Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei şi Ministerul Afacerilor Interne („MAI”), ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună: (i) obligarea fostului angajator să comunice către CPS – MAI solda de funcţie şi celelalte drepturi băneşti pentru perioada ianuarie-iunie 2018, stabilite şi calculate potrivit dispoziţiilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare („Legea-cadru nr. 153/2017”), pentru perioada ianuarie-iunie 2018, respectiv ca produs între salariul minim brut pe economie [adică 1.900 lei, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe ţară garantat în plată („Hotărârea Guvernului nr. 846/2017”)] şi coeficientul de ierarhizare a funcţiei prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017; (ii) să revizuiască pensia, conform art. 65 din Legea nr. 223/2015, pentru acordarea drepturilor cuvenite reclamantului conform Legii-cadru nr. 153/2017, iar apoi să o actualizeze cu indicele de inflaţie şi dobânda legală până la plata efectivă şi integrală, pentru perioada 9.03.2020-la zi; (iii) să calculeze, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 223/2015, pensia suplimentară de 9% în mod distinct şi neplafonat, conform art. 108 din aceeaşi lege, pensie care trebuie adăugată la pensia de la punctul (ii); (iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea prezentei cauze.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat, în esenţă, că din 9.03.2020 este pensionar în baza Legii nr. 223/2015. În luna iunie 2018 avea o soldă brută de 9.714 lei, aşa cum reiese din buletinul de calcul care a stat la baza întocmirii Deciziei de pensie nr. aaaaa/19.05.2020 („Decizia de pensie”). Având în vedere dispoziţiile Legii-cadru nr. 153/2017, elementul din solda lunară care trebuia calculat şi comparat prin utilizarea salariului minim brut pe ţară garantat în plată este solda de funcţie.

Pârâţii MAI, CPS – MAI, IGJR şi Brigada Specială de Intervenţie a Jandarmeriei au depus întâmpinări, prin care au invocat o serie de excepţii, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Ca urmare a disjungerii primului capăt al cererii de chemare în judecată s-a înregistrat, pe rolul aceleiaşi instanţe, Dosarul nr. 18.760/3/2021, soluţionat prin Sentinţa civilă nr. 4.176 din 20 iunie 2022, de respingere a acţiunii ca neîntemeiată, definitivă prin Decizia civilă nr. 2.617 din 2 mai 2023 a Curţii de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, judecarea Dosarului nr. 1.221/3/2021 fiind suspendată până la soluţionarea definitivă a Dosarului nr. 18.760/3/2021.

Prin Sentinţa civilă nr. 5.163 din 2 octombrie 2023, Tribunalul Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis excepţia prematurităţii acţiunii, invocată de pârâta CPS – MAI prin întâmpinare, respingând acţiunea ca fiind tardivă.

Prin Decizia civilă nr. 2.025 din 19 aprilie 2024, Curtea de Apel Bucureşti – Secţia a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a admis apelul, a anulat Sentinţa civilă nr. 5.163 din 2 octombrie 2023 şi a trimis cauza spre rejudecare primei instanţe, cauza fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale cu nr. 1.221/3/2021*.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de şedinţă din 14 octombrie 2024, instanţa de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, dat fiind faptul că, în cauză, reclamantul are calitatea de militar în rezervă, în prezent pensionar, făcând astfel parte din personalul plătit din fonduri publice, avut în vedere de legiuitor la edictarea art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iar, în legătură cu această problemă de drept, instanţa supremă nu a statuat concret (sesizarea pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile fiind respinsă ca inadmisibilă) şi nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 s-a reţinut că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecăţii în cauzele care se încadrează la art. 1 din actul normativ menţionat, indiferent de gradul de dificultate. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia reclamantului, Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 este incidentă în cauză, fiind întrunite condiţiile pentru sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Pârâţii nu au formulat puncte de vedere cu privire la aplicabilitatea, în cauză, a Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sau cu privire la chestiunea de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ceea ce priveşte contribuţia la pensia suplimentară, tribunalul a apreciat că, potrivit art. 108 din Legea nr. 223/2015, sporul aferent acordat este inclus în plafonul maxim de 85% prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015 şi nu se adaugă la acest plafon maxim.

Din interpretarea sistematică şi literală a dispoziţiilor legale analizate, plafonarea de 85% se aplică, la final, după adăugarea sporului pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăşi 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015. Or, art. 28 din lege indică expres sporurile care nu sunt incluse, rezultând, per a contrario, că sporul pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară se adaugă la baza de calcul, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Faţă de identificarea, în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, a Deciziei Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 985 din 14 octombrie 2021, nu mai prezintă relevanţă, pentru soluţionarea prezentei sesizări, examinarea jurisprudenţei instanţelor naţionale.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat faptul că la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Dispoziţiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 au fost supuse analizei conformităţii cu dispoziţiile constituţionale, prin deciziile Curţii Constituţionale nr. 652 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 114 din 13 februarie 2019 (paragraful 19), şi nr. 301 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019 (paragrafele 48-57), prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepţiile de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, constatându-se că acestea sunt constituţionale în raport cu criticile formulate.

Prevederile art. 108 din Legea nr. 223/2015 au făcut, de asemenea, obiectul analizei conformităţii cu normele constituţionale, prin Decizia nr. 322 din 21 mai 2019 pronunţată de Curtea Constituţională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 806 din 4 octombrie 2019, fiind respinsă excepţia de neconstituţionalitate a normelor legale evocate, acestea fiind considerate astfel constituţionale (paragrafele 13-17).

De asemenea, instanţa de contencios constituţional s-a referit la prevederile art. 30 din Legea nr. 223/2015 în cadrul considerentelor Deciziei nr. 848 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020 (paragrafele 23-25). IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată o decizie ce prezintă relevanţă directă asupra dezlegării chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări.

Prin Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 14 octombrie 2021, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 108, coroborate cu cele ale art. 28 şi 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la sporul pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară, în sensul că acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind, prin urmare, supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeaşi lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

În prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condiţiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin art. 1 şi 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519 şi 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă menţionate la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, cu ale cărei dispoziţii arată că se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, se reţine că sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, formulată în temeiul prevederilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiţii de admisibilitate: (i) existenţa unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze; (ii) instanţa care sesizează Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să judece cauza în primă instanţă sau în calea de atac; (iii) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei; (iv) Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept şi aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Referitor la primele două condiţii legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât, pe de-o parte, cauza se află în curs de soluţionare pe rolul Tribunalului Bucureşti – Secţia a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, care judecă litigiul în primă instanţă, în virtutea competenţei sale legale date de dispoziţiile art. 100 şi 101 din Legea nr. 223/2015, raportate la cele ale art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar, pe de alta, litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, deoarece acţiunea are ca obiect revizuirea şi plata drepturilor la pensie în cuantumul pretins.

Totodată, este îndeplinită ultima condiţie legală, întrucât, în urma consultării evidenţelor întocmite la nivelul instanţei supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Cea de-a treia condiţie de admisibilitate a sesizării nu este însă îndeplinită pentru considerentele expuse mai jos.

După cum s-a reţinut în practica Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentaţie juridică adecvată, consistentă, poate primi înţelesuri şi aplicări deopotrivă divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023).

Aşadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudenţială, ci numai aceea care ridică problema precarităţii textelor de lege, a caracterului lor dual şi complex. În caz contrar, rolul instanţei supreme ar deveni unul de soluţionare directă a cauzei aflate pe rol şi ar neutraliza rolul instanţei legal învestite, acela de a judeca în mod direct şi efectiv procesul, rol consacrat constituţional.

Analizând cuprinsul încheierii de sesizare, se constată că instanţa de trimitere a reţinut că reclamantul, în calitate de militar în rezervă, în prezent pensionar, a pretins revizuirea drepturilor sale la pensie prin aplicarea în mod diferit a sporurilor de 3%, 6% şi 9% pentru contribuţia la Fondul pentru pensia suplimentară, în sensul ca acestea să nu fie incluse în plafonul maxim de 85%, prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

În acest cadru s-a solicitat interpretarea prevederilor art. 28, 29, 30 şi 108 din Legea nr. 223/2015, în sensul de a se preciza dacă sporurile anterior menţionate se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăşi plafonul de 85% prevăzut de art. 30 sau, din contră, se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăşi 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din actul normativ menţionat.

Se reţine astfel că instanţa de trimitere invocă doar formal o problemă de interpretare a dispoziţiilor legale anterior menţionate.

În realitate, analizând cuprinsul încheierii de sesizare, se constată că întrebarea nu urmăreşte lămurirea conţinutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanţa de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate.

De altfel, sesizarea, care expune o analiză succintă asupra condiţiilor de admisibilitate a sesizării, o omite chiar pe aceea privitoare la identificarea chestiunii de drept care, prin caracterul său dificil, controversat ori nelămurit, să o califice a fi dedusă spre examinare în procedura reglementată în cuprinsul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, instanţa de trimitere nu prezintă dificultăţile întâmpinate în soluţionarea cererii şi posibilele variante de interpretare care ar putea constitui tot atâtea direcţii de evoluţie viitoare a unei jurisprudenţe neunitare.

Or, identificarea normei/normelor de drept ori a instituţiilor juridice implicate în rezolvarea pretenţiei concrete deduse judecăţii, de natură să genereze dificultăţi de interpretare care să constituie izvor al unei posibile viitoare jurisprudenţe neunitare, ţine de atributul exclusiv, dar, în acelaşi timp, şi de obligaţia instanţei de trimitere atunci când formulează sesizarea, nefiind posibilă şi nici oportună substituirea în atribuţiile acesteia de către instanţa supremă. (Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 109; Decizia nr. 8 din 21 februarie 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 5 aprilie 2022, paragraful 79; Decizia nr. 25 din 9 mai 2022 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022, paragraful 65; Decizia nr. 44 din 12 iunie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 27 iulie 2023, paragraful 95 etc.).

Dintr-un alt punct de vedere, în analiza aceleiaşi condiţii de admisibilitate, se reafirmă că, atunci când chestiunea de drept nu este una veritabilă, ci reprezintă doar o întrebare formală, ce nu ridică nicio dificultate şi al cărei răspuns se impune cu evidenţă şi fără cel mai mic dubiu, mecanismul hotărârii prealabile, inclusiv cel reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, nu mai trebuie declanşat, pentru că nu există o reală chestiune de drept care să necesite a fi rezolvată de principiu.

În acest sens, un criteriu important de testare a dificultăţii chestiunii de drept este aptitudinea acesteia de a genera neclarităţi sau interpretări multiple, materializate prin practică neunitară la nivelul instanţelor sau opinii teoretice divergente.

Or, în acest context, se constată că prin Decizia nr. 16 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 14 octombrie 2021, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea cu privire la interpretarea dispoziţiilor art. 108 coroborate cu cele ale art. 28 şi 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporul pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară, în sensul dacă acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeaşi lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia.

În justificarea acestei soluţii s-a arătat că toate hotărârile judecătoreşti anexate sesizării ilustrează o singură orientare jurisprudenţială în ceea ce priveşte sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015, toate instanţele judecătoreşti apreciind unitar că acest spor este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Potrivit paragrafului 65 al menţionatei decizii, „În fundamentarea acestei orientări jurisprudenţiale s-a arătat, în esenţă, că aplicarea sporului pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară are ca efect majorarea cuantumului pensiei brute. Acest spor nu reprezintă însă un drept distinct faţă de pensia brută, neavând o existenţă de sine stătătoare, ci reprezintă o componentă a acesteia. Din modificarea dispoziţiilor legale incidente rezultă că intenţia legiuitorului a fost aceea de a plafona pensia militară de stat ce urmează a fi încasată efectiv de către pensionar, în toate componentele ei. În consecinţă, acest spor este supus plafonării de 85%, care se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuţia la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăşi plafonarea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel fiind, niciunul dintre elementele prin care a fost majorat cuantumul pensiei nu este înlăturat de la plafonare”.

Se constată că aceste statuări ale instanţei constituie elemente diriguitoare apte să conducă la adoptarea soluţiei corecte şi la preîntâmpinarea practicii neunitare, făcând inutilă recurgerea la procedura sesizării prealabile instituite prin dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În consecinţă, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că sesizarea este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,