ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, Decizia nr. 103/2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept este legal constituit, conform dispozițiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă și ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea și funcționarea administrativă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 20/2023, cu modificările și completările ulterioare ("Regulamentul").

Ședința este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreședintele Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La ședința de judecată participă doamna magistrat-asistent Elena-Mădălina Ivănescu, desemnată în conformitate cu dispozițiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizarea formulată de Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale în Dosarul nr. 1.221/3/2021*.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, ce a fost comunicat părților, conform dispozițiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la chestiunea de drept.

De asemenea, referă asupra faptului că au fost transmise de către instanțele naționale hotărâri judecătorești și opinii teoretice exprimate de judecători în materia ce face obiectul sesizării, iar Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat că nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui recurs în interesul legii cu privire la această problemă de drept.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunțare asupra sesizării în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul și obiectul sesizării

Prin Încheierea din 14 octombrie 2024, pronunțată în Dosarul nr. 1.221/3/2021*, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a dispus, în temeiul dispozițiilor art. 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluționarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum și a proceselor privind prestații de asigurări sociale (Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile, prin care să se dea o rezolvare de principiu cu privire la următoarea chestiune de drept: Interpretarea dispozițiilor art. 28, art. 29, art. 30 și art. 108 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, în sensul de a se preciza dacă sporurile de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, prevăzute de art. 108 din Legea nr. 223/2015, se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% sau se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din soldă.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 29 octombrie 2024 cu nr. 2.414/1/2024, termenul de judecată fiind stabilit la 31 martie 2025. II. Dispozițiile legale supuse interpretării

Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare ("Legea nr. 223/2015") " Art. 28. - (1) Baza de calcul folosită pentru stabilirea pensiei militare de stat este media soldelor/salariilor lunare brute realizate la funcția de bază în ultimele luni consecutive de activitate, stabilite conform eșalonării prevăzute în anexa nr. 3, actualizate cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii drepturilor de pensie, în care nu se includ: (...) (2) Pentru militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special pensionați în condițiile art. 18, 19, 26 și 38, baza de calcul utilizată pentru stabilirea pensiei militare de stat este cea prevăzută la alin. (1), aferentă vechimii în serviciu, actualizată cu indicele prețurilor de consum lunar la data deschiderii dreptului la pensie. (...). (11) La determinarea soldelor/salariilor lunare brute nu se au în vedere dispozițiile Legii nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare. (...). Art. 29. - (1) Cuantumul pensiei de serviciu se determină în procente din baza de calcul, astfel: a) militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, cu vechime cumulată conform art. 3 lit. f) de cel puțin 25 de ani, beneficiază, la împlinirea vârstei prevăzute de lege, de pensie de serviciu, în cuantum de 65% din baza de calcul prevăzută la art. 28; b) pentru fiecare an care depășește vechimea prevăzută la lit. a), la cuantumul pensiei se adaugă câte 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28. (2) De pensie de serviciu beneficiază și militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special, în condițiile legii, cu o vechime cumulată de până la 25 de ani, cuantumul pensiei fiind diminuat cu 1% din baza de calcul prevăzută la art. 28 pentru fiecare an care lipsește din această vechime. (3) Cuantumul pensiilor militare de stat stabilite în baza prevederilor art. 19 și 26 se determină proporțional cu numărul anilor de vechime în serviciu, la care se adaugă sporurile prevăzute la art. 24, în raport cu vechimea prevăzută la alin. (2). Art. 30. - Pensia stabilită, recalculată și actualizată în condițiile prezentei legi nu poate fi mai mare decât 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28". " Art. 108. - Pentru militarii, polițiștii și funcționarii publici cu statut special care au plătit contribuție la Fondul pentru pensia suplimentară și/sau contribuția individuală la buget la stabilirea, recalcularea sau actualizarea pensiei militare se acordă un spor de: a) 3% pentru o vechime a contribuției între 5-15 ani; b) 6% pentru o vechime a contribuției între 15-25 ani; c) 9% pentru o vechime a contribuției peste 25 de ani". III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale la 18.01.2021 cu nr. 1.221/3/2021, reclamantul AA a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Afacerilor Interne ("CPS - MAI"), Inspectoratul General al Jandarmeriei Române ("IGJR"), Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei și Ministerul Afacerilor Interne ("MAI"), ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună: (i) obligarea fostului angajator să comunice către CPS - MAI solda de funcție și celelalte drepturi bănești pentru perioada ianuarie-iunie 2018, stabilite și calculate potrivit dispozițiilor din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările și completările ulterioare ("Legea-cadru nr. 153/2017"), pentru perioada ianuarie-iunie 2018, respectiv ca produs între salariul minim brut pe economie [adică 1.900 lei, stabilit prin Hotărârea Guvernului nr. 846/2017 pentru stabilirea salariului de bază minim brut pe țară garantat în plată ("Hotărârea Guvernului nr. 846/2017")] și coeficientul de ierarhizare a funcției prevăzut de Legea-cadru nr. 153/2017; (ii) să revizuiască pensia, conform art. 65 din Legea nr. 223/2015, pentru acordarea drepturilor cuvenite reclamantului conform Legii-cadru nr. 153/2017, iar apoi să o actualizeze cu indicele de inflație și dobânda legală până la plata efectivă și integrală, pentru perioada 9.03.2020-la zi; (iii) să calculeze, conform art. 14 lit. a) din Legea nr. 223/2015, pensia suplimentară de 9% în mod distinct și neplafonat, conform art. 108 din aceeași lege, pensie care trebuie adăugată la pensia de la punctul (ii); (iv) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat, în esență, că din 9.03.2020 este pensionar în baza Legii nr. 223/2015. În luna iunie 2018 avea o soldă brută de 9.714 lei, așa cum reiese din buletinul de calcul care a stat la baza întocmirii Deciziei de pensie nr. aaaaa/19.05.2020 ("Decizia de pensie"). Având în vedere dispozițiile Legii-cadru nr. 153/2017, elementul din solda lunară care trebuia calculat și comparat prin utilizarea salariului minim brut pe țară garantat în plată este solda de funcție.

Pârâții MAI, CPS - MAI, IGJR și Brigada Specială de Intervenție a Jandarmeriei au depus întâmpinări, prin care au invocat o serie de excepții, iar pe fondul cauzei au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Ca urmare a disjungerii primului capăt al cererii de chemare în judecată s-a înregistrat, pe rolul aceleiași instanțe, Dosarul nr. 18.760/3/2021, soluționat prin Sentința civilă nr. 4.176 din 20 iunie 2022, de respingere a acțiunii ca neîntemeiată, definitivă prin Decizia civilă nr. 2.617 din 2 mai 2023 a Curții de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, judecarea Dosarului nr. 1.221/3/2021 fiind suspendată până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. 18.760/3/2021.

Prin Sentința civilă nr. 5.163 din 2 octombrie 2023, Tribunalul București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale a admis excepția prematurității acțiunii, invocată de pârâta CPS - MAI prin întâmpinare, respingând acțiunea ca fiind tardivă.

Prin Decizia civilă nr. 2.025 din 19 aprilie 2024, Curtea de Apel București - Secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale a admis apelul, a anulat Sentința civilă nr. 5.163 din 2 octombrie 2023 și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, cauza fiind reînregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale cu nr. 1.221/3/2021*.

Tribunalul judecă într-o cauză dintre cele prevăzute de art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. IV. Motivele reținute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Prin Încheierea de ședință din 14 octombrie 2024, instanța de trimitere a apreciat că sesizarea este admisibilă, dat fiind faptul că, în cauză, reclamantul are calitatea de militar în rezervă, în prezent pensionar, făcând astfel parte din personalul plătit din fonduri publice, avut în vedere de legiuitor la edictarea art. 1 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, iar, în legătură cu această problemă de drept, instanța supremă nu a statuat concret (sesizarea pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile fiind respinsă ca inadmisibilă) și nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 s-a reținut că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție intervine în legătură cu orice problemă de drept dedusă judecății în cauzele care se încadrează la art. 1 din actul normativ menționat, indiferent de gradul de dificultate. V. Punctele de vedere ale părților cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În opinia reclamantului, Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024 este incidentă în cauză, fiind întrunite condițiile pentru sesizarea instanței supreme în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile pentru dezlegarea chestiunii de drept.

Pârâții nu au formulat puncte de vedere cu privire la aplicabilitatea, în cauză, a Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024 sau cu privire la chestiunea de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

În ceea ce privește contribuția la pensia suplimentară, tribunalul a apreciat că, potrivit art. 108 din Legea nr. 223/2015, sporul aferent acordat este inclus în plafonul maxim de 85% prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015 și nu se adaugă la acest plafon maxim.

Din interpretarea sistematică și literală a dispozițiilor legale analizate, plafonarea de 85% se aplică, la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din Legea nr. 223/2015. Or, art. 28 din lege indică expres sporurile care nu sunt incluse, rezultând, per a contrario, că sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară se adaugă la baza de calcul, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015. VII. Jurisprudența instanțelor naționale în materie

Față de identificarea, în cadrul mecanismelor de unificare a practicii judiciare, a Deciziei Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 985 din 14 octombrie 2021, nu mai prezintă relevanță, pentru soluționarea prezentei sesizări, examinarea jurisprudenței instanțelor naționale.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a comunicat faptul că la nivelul Secției judiciare - Serviciul judiciar civil nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii în problema de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudența Curții Constituționale

Dispozițiile art. 30 din Legea nr. 223/2015 au fost supuse analizei conformității cu dispozițiile constituționale, prin deciziile Curții Constituționale nr. 652 din 30 octombrie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 114 din 13 februarie 2019 (paragraful 19), și nr. 301 din 7 mai 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 29 iulie 2019 (paragrafele 48-57), prin care au fost respinse, ca neîntemeiate, excepțiile de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 30 din Legea nr. 223/2015, constatându-se că acestea sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

Prevederile art. 108 din Legea nr. 223/2015 au făcut, de asemenea, obiectul analizei conformității cu normele constituționale, prin Decizia nr. 322 din 21 mai 2019 pronunțată de Curtea Constituțională, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I nr. 806 din 4 octombrie 2019, fiind respinsă excepția de neconstituționalitate a normelor legale evocate, acestea fiind considerate astfel constituționale (paragrafele 13-17).

De asemenea, instanța de contencios constituțional s-a referit la prevederile art. 30 din Legea nr. 223/2015 în cadrul considerentelor Deciziei nr. 848 din 12 decembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 236 din 23 martie 2020 (paragrafele 23-25). IX. Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție

În mecanismele de unificare a practicii judiciare a fost identificată o decizie ce prezintă relevanță directă asupra dezlegării chestiunii de drept care face obiectul prezentei sesizări.

Prin Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii nr. 16 din 13 septembrie 2021, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 14 octombrie 2021, printre altele, a fost respinsă, ca inadmisibilă, sesizarea formulată de Colegiul de conducere al Curții de Apel București cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 108, coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat, cu modificările și completările ulterioare, referitoare la sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, în sensul că acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind, prin urmare, supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunțării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casație și Justiție Asupra admisibilității sesizării

În prealabil, se impune a se verifica dacă, în raport cu întrebarea formulată de către titularul sesizării, sunt îndeplinite, în mod cumulativ, condițiile de admisibilitate prevăzute de lege pentru pronunțarea unei hotărâri prealabile.

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condițiilor speciale instituite prin art. 1 și 2 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cât și celor ce decurg din cuprinsul art. 519 și 520 din Codul de procedură civilă, a căror incidență este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanței de urgență menționate la prevederile Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu ale cărei dispoziții arată că se completează.

În lumina acestor dispoziții legale, se reține că sesizarea Înaltei Curți de Casație și Justiție, formulată în temeiul prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024, trebuie să îndeplinească, în mod cumulativ, următoarele condiții de admisibilitate: (i) existența unei cauze în curs de judecată, care să privească fie stabilirea și/sau plata drepturilor salariale/de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/și cele privind raporturile de muncă și de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea și/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/și cele privind alte prestații de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura și obiectul proceselor, de calitatea părților ori de instanța competentă să le soluționeze; (ii) instanța care sesizează Înalta Curte de Casație și Justiție să judece cauza în primă instanță sau în calea de atac; (iii) să existe o chestiune de drept veritabilă, de a cărei lămurire depinde soluționarea pe fond a cauzei; (iv) Înalta Curte de Casație și Justiție să nu fi statuat asupra chestiunii de drept și aceasta să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Referitor la primele două condiții legale, acestea sunt îndeplinite, întrucât, pe de-o parte, cauza se află în curs de soluționare pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, care judecă litigiul în primă instanță, în virtutea competenței sale legale date de dispozițiile art. 100 și 101 din Legea nr. 223/2015, raportate la cele ale art. 95 pct. 1 din Codul de procedură civilă, iar, pe de alta, litigiul se înscrie în domeniul specific de reglementare prevăzut la art. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, deoarece acțiunea are ca obiect revizuirea și plata drepturilor la pensie în cuantumul pretins.

Totodată, este îndeplinită ultima condiție legală, întrucât, în urma consultării evidențelor întocmite la nivelul instanței supreme, rezultă că problema de drept supusă dezlegării nu a făcut obiectul statuării Înaltei Curți de Casație și Justiție și nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluționare.

Cea de-a treia condiție de admisibilitate a sesizării nu este însă îndeplinită pentru considerentele expuse mai jos.

După cum s-a reținut în practica Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, obiectul procedurii este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentație juridică adecvată, consistentă, poate primi înțelesuri și aplicări deopotrivă divergente în situații cvasiidentice și poate determina, în final, o jurisprudență neunitară (Decizia nr. 70 din 31 octombrie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 7 din 4 ianuarie 2023; Decizia nr. 32 din 24 aprilie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 455 din 25 mai 2023).

Așadar, nu orice chestiune de drept poate fi supusă interpretării prin acest mecanism de unificare jurisprudențială, ci numai aceea care ridică problema precarității textelor de lege, a caracterului lor dual și complex. În caz contrar, rolul instanței supreme ar deveni unul de soluționare directă a cauzei aflate pe rol și ar neutraliza rolul instanței legal învestite, acela de a judeca în mod direct și efectiv procesul, rol consacrat constituțional.

Analizând cuprinsul încheierii de sesizare, se constată că instanța de trimitere a reținut că reclamantul, în calitate de militar în rezervă, în prezent pensionar, a pretins revizuirea drepturilor sale la pensie prin aplicarea în mod diferit a sporurilor de 3%, 6% și 9% pentru contribuția la Fondul pentru pensia suplimentară, în sensul ca acestea să nu fie incluse în plafonul maxim de 85%, prevăzut de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

În acest cadru s-a solicitat interpretarea prevederilor art. 28, 29, 30 și 108 din Legea nr. 223/2015, în sensul de a se preciza dacă sporurile anterior menționate se includ în cuantumul pensiei ce nu poate depăși plafonul de 85% prevăzut de art. 30 sau, din contră, se adaugă la cuantumul pensiei ce nu poate depăși 85% din baza de calcul prevăzută la art. 28 din actul normativ menționat.

Se reține astfel că instanța de trimitere invocă doar formal o problemă de interpretare a dispozițiilor legale anterior menționate.

În realitate, analizând cuprinsul încheierii de sesizare, se constată că întrebarea nu urmărește lămurirea conținutului textelor de lege supuse interpretării, câtă vreme instanța de trimitere nu oferă niciun indiciu care ar releva o neclaritate sau controversă asupra chestiunii sesizate.

De altfel, sesizarea, care expune o analiză succintă asupra condițiilor de admisibilitate a sesizării, o omite chiar pe aceea privitoare la identificarea chestiunii de drept care, prin caracterul său dificil, controversat ori nelămurit, să o califice a fi dedusă spre examinare în procedura reglementată în cuprinsul Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024. Astfel, instanța de trimitere nu prezintă dificultățile întâmpinate în soluționarea cererii și posibilele variante de interpretare care ar putea constitui tot atâtea direcții de evoluție viitoare a unei jurisprudențe neunitare.

Or, identificarea normei/normelor de drept ori a instituțiilor juridice implicate în rezolvarea pretenției concrete deduse judecății, de natură să genereze dificultăți de interpretare care să constituie izvor al unei posibile viitoare jurisprudențe neunitare, ține de atributul exclusiv, dar, în același timp, și de obligația instanței de trimitere atunci când formulează sesizarea, nefiind posibilă și nici oportună substituirea în atribuțiile acesteia de către instanța supremă. (Decizia nr. 64 din 27 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1.099 din 18 noiembrie 2021, paragraful 109; Decizia nr. 8 din 21 februarie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 331 din 5 aprilie 2022, paragraful 79; Decizia nr. 25 din 9 mai 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 554 din 7 iunie 2022, paragraful 65; Decizia nr. 44 din 12 iunie 2023 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 689 din 27 iulie 2023, paragraful 95 etc.).

Dintr-un alt punct de vedere, în analiza aceleiași condiții de admisibilitate, se reafirmă că, atunci când chestiunea de drept nu este una veritabilă, ci reprezintă doar o întrebare formală, ce nu ridică nicio dificultate și al cărei răspuns se impune cu evidență și fără cel mai mic dubiu, mecanismul hotărârii prealabile, inclusiv cel reglementat de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, nu mai trebuie declanșat, pentru că nu există o reală chestiune de drept care să necesite a fi rezolvată de principiu.

În acest sens, un criteriu important de testare a dificultății chestiunii de drept este aptitudinea acesteia de a genera neclarități sau interpretări multiple, materializate prin practică neunitară la nivelul instanțelor sau opinii teoretice divergente.

Or, în acest context, se constată că prin Decizia nr. 16 din 13 septembrie 2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 985 din 14 octombrie 2021, a fost respinsă ca inadmisibilă sesizarea cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 108 coroborate cu cele ale art. 28 și 30 din Legea nr. 223/2015 referitoare la sporul pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, în sensul dacă acesta intră în baza de calcul al pensiei, fiind supus plafonării prevăzute de art. 30 din aceeași lege, sau este un drept care nu face parte din pensie, astfel că trebuie adăugat la cuantumul acesteia.

În justificarea acestei soluții s-a arătat că toate hotărârile judecătorești anexate sesizării ilustrează o singură orientare jurisprudențială în ceea ce privește sporul reglementat de art. 108 din Legea nr. 223/2015, toate instanțele judecătorești apreciind unitar că acest spor este supus plafonării de 85% prevăzute de art. 30 din Legea nr. 223/2015.

Potrivit paragrafului 65 al menționatei decizii, "În fundamentarea acestei orientări jurisprudențiale s-a arătat, în esență, că aplicarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară are ca efect majorarea cuantumului pensiei brute. Acest spor nu reprezintă însă un drept distinct față de pensia brută, neavând o existență de sine stătătoare, ci reprezintă o componentă a acesteia. Din modificarea dispozițiilor legale incidente rezultă că intenția legiuitorului a fost aceea de a plafona pensia militară de stat ce urmează a fi încasată efectiv de către pensionar, în toate componentele ei. În consecință, acest spor este supus plafonării de 85%, care se aplică la final, după adăugarea sporului pentru contribuția la Fondul de pensie suplimentară, legiuitorul stabilind că pensia nu poate depăși plafonarea prevăzută de art. 30 din Legea nr. 223/2015. Astfel fiind, niciunul dintre elementele prin care a fost majorat cuantumul pensiei nu este înlăturat de la plafonare".

Se constată că aceste statuări ale instanței constituie elemente diriguitoare apte să conducă la adoptarea soluției corecte și la preîntâmpinarea practicii neunitare, făcând inutilă recurgerea la procedura sesizării prealabile instituite prin dispozițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 62/2024.

În consecință, nefiind îndeplinite, în mod cumulativ, toate condițiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că sesizarea este inadmisibilă.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 62/2024, cu referire la art. 521 din Codul de procedură civilă,