Decizia nr. 70 din 3 martie 2025

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.548/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă domnul Cristian Balacciu, magistrat-asistent în cadrul Secţiilor Unite, desemnat în temeiul art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale în Dosarul nr. 2.793/30/2023.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat părţilor, nefiind formulate puncte de vedere la raport.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Curtea de Apel Timişoara – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale a dispus, prin încheierea din 30 octombrie 2024, în Dosarul nr. 2.793/30/2023, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: Este îndeplinită condiţia privind deţinerea cel puţin a gradului profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, condiţie stabilită în mod obligatoriu prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, de către procurorul cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, care, deşi nu a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel în urma unui examen de promovare în funcţii de execuţie, şi-a desfăşurat activitatea, în perioada de referinţă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, raportat la dispoziţiile art. 791 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, în vigoare în intervalul cu relevanţă în cauză? II. Dispoziţiile legale supuse interpretării

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 45/2007, cu modificările şi completările ulterioare (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006) Art. 13. – ” (1) Judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt detaşaţi sau delegaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, beneficiază, pe toată durata delegării sau detaşării, de următoarele drepturi: a) diurnă în cuantum de 2% din indemnizaţia de încadrare brută lunară, dar nu mai puţin decât cuantumul prevăzut pentru personalul din unităţile bugetare;”.

Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 303/2004) Art. 44. – (…) ” (3 1 ) Pentru a fi promovaţi în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, cel puţin 10 ani vechime în funcţia de procuror sau judecător, cel puţin gradul profesional corespunzător parchetului de pe lângă curtea de apel şi să fi fost declaraţi admişi în urma unui concurs organizat de către comisia constituită în acest scop.” Art. 46 1 . – ” (1) Promovarea efectivă a judecătorilor şi procurorilor se face numai prin concurs organizat la nivel naţional, în limita locurilor vacante existente la tribunale şi curţi de apel sau, după caz, la parchete.” (…)

Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 304/2004) Art. 79 1 . – (…) ” (3) Pentru a fi numiţi în cadrul Direcţiei de Investigarea a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, procurorii trebuie să nu fi fost sancţionaţi disciplinar, să aibă o bună pregătire profesională, o conduită morală ireproşabilă, o vechime de cel puţin 10 ani în funcţia de procuror sau judecător şi să fi fost declaraţi admişi în urma interviului organizat de către comisia constituită în acest scop.” (…) ” (11) De la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.” Art. 88 5 . – (…) ” (3) Pentru a participa la concursul pentru numirea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, procurorii trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiţii: (…) b) să aibă cel puţin gradul de parchet de pe lângă curtea de apel; c) să aibă o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror” (…) III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiş cu nr. 2.793/30/2023, reclamanţii S.I.C., S.J., S.M., G.A.D. şi D.A. au solicitat obligarea pârâţilor Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism, cu citarea obligatorie a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, la recalcularea şi plata indemnizaţiei de încadrare, începând cu data de 16 octombrie 2018 şi până la data de 14 martie 2022, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006.

Prin Sentinţa civilă nr. 396 din 21 martie 2024, Tribunalul Timiş – Secţia I civilă a respins acţiunea formulată împotriva pârâtei Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru lipsa calităţii procesuale pasive; a respins ca prescrise pretenţiile anterioare datei de 30 iunie 2020; a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii S.I.C., S.J. şi D.A. şi a obligat-o pe pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism la recalcularea şi plata indemnizaţiei de încadrare cuvenite acestor reclamanţi, în perioada cuprinsă între 30 iunie 2020 şi 14 martie 2022, cu includerea unui procent de 2% din această indemnizaţie, reprezentând echivalentul diurnei prevăzute de art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie şi la care se va aplica dobânda legală penalizatoare; a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamanţii S.M. şi G.A.D.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că reclamanţii S.I.C., S.J. şi D.A. îndeplinesc atât condiţia privind gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, cât şi condiţia privind vechimea de minimum 18 ani în funcţia de procuror pentru a li se putea acorda diurna recunoscută procurorilor numiţi în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, pe durata funcţionării acestei structuri. În consecinţă, pretenţiile acestor reclamanţi au fost apreciate ca fiind întemeiate pentru perioada 30 iunie 2020 şi 14 martie 2022. În schimb, pretenţiile reclamanţilor S.M. şi G.A.D. au fost considerate neîntemeiate, întrucât aceştia nu au îndeplinit în perioada de referinţă condiţia privind gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, pentru a li se putea acorda diurna recunoscută procurorilor numiţi în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie, pe durata funcţionării acestei structuri.

Împotriva acestei sentinţe, reclamantul S.M. a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii sale.

În motivare a susţinut că a îndeplinit funcţia de procuror la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, în perioada 30 iunie 2020-14 martie 2022.

A mai arătat că din interpretarea dispoziţiilor art. 85 alin. (1) şi art. 89 din Legea nr. 304/2022 rezultă că în perioada în care activează în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism procurorii au gradul corespunzător Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Împotriva aceleiaşi sentinţe, pârâta Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism a declarat apel prin care a solicitat admiterea căii de atac şi schimbarea în parte a sentinţei atacate, în sensul respingerii acţiunii.

În motivare, a susţinut că funcţia de procuror numit în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu reprezintă o funcţie similară cu cea de procuror numit în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie.

Astfel, pentru a fi numit în funcţia de procuror în cadrul Secţiei pentru Investigarea Infracţiunilor din Justiţie este necesară o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror şi deţinerea gradului profesional de parchet de pe lângă curtea de apel, potrivit art. 88 5 alin. (3) lit. b) şi lit. c) din Legea nr. 304/2004.

În schimb, pentru numirea în funcţia de procuror în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism este suficientă o vechime de 10 ani în funcţia de procuror sau judecător, fără a fi impusă vreo cerinţă de grad profesional, conform art. 79 1 alin. (3) din Legea nr. 304/2004. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Instanţa de trimitere a apreciat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În acest sens a arătat că pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu proceselor la care fac referire dispoziţiile art. 1 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Deşi apelantul-reclamant a invocat incidenţa art. 89 din Legea nr. 304/2022, norma în vigoare în perioada de referinţă cuprinsă între 30 iunie 2020 şi 14 martie 2022 este cea de la art. 79 1 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, care are acelaşi conţinut.

Soluţionarea apelului declarat de reclamant depinde de lămurirea modului de interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art. 791 alin. (11) din Legea nr. 304/2004.

Chestiunea de drept invocată prezintă un grad de dificultate care justifică intervenţia instanţei supreme, având în vedere că în această materie au fost pronunţate soluţii divergente asupra acestei probleme de drept, astfel cum rezultă din hotărârile judecătoreşti identificate la nivelul tribunalelor şi curţilor de apel.

A mai arătat că problema de drept nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, iar instanţa supremă nu a statuat asupra acestei chestiuni. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au expus puncte de vedere asupra chestiunii de drept. VI. Punctul de vedere al completului care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Instanţa de trimitere a apreciat că desfăşurarea activităţii, în perioada de referinţă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, nu echivalează cu deţinerea gradului de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, în interpretarea avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, întrucât gradul profesional trebuia dobândit prin promovarea concursului reglementat de lege cu această finalitate şi nu prin numirea în această structură. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale

Din răspunsurile transmise de către instanţele consultate au rezultat două opinii.

Astfel, într-o opinie majoritară s-a apreciat că nu este îndeplinită condiţia privind deţinerea cel puţin a gradului profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel de către procurorul cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, care, deşi nu a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel în urma unui examen de promovare în funcţii de execuţie, şi-a desfăşurat activitatea, în perioada de referinţă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Într-o opinie minoritară s-a apreciat că este îndeplinită condiţia privind deţinerea cel puţin a gradului profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel de către procurorul cu grad de parchet de pe lângă judecătorie, care, deşi nu a dobândit gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel în urma unui examen de promovare în funcţii de execuţie, şi-a desfăşurat activitatea, în perioada de referinţă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii cu privire la problema de drept care formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Prin Decizia nr. 545 din 28 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 6 iulie 2011, Curtea Constituţională a respins, ca neîntemeiată, excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 75 alin. (11 1 ) şi ale art. 87 alin. (9 1 ) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, reţinând că procurorii care nu au urmat procedurile legale de concurs pentru avansarea în grad profesional, dar care au lucrat o perioadă în cadrul DIICOT sau DNA şi li s-a recunoscut, pe acea perioadă, gradul profesional corespunzător acestor structuri, nu sunt în aceeaşi situaţie juridică cu cei care au urmat procedurile de concurs pentru avansarea în grad profesional, potrivit legii. IX. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Prin Decizia nr. 3 din 7 februarie 2022, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 347 din 8 aprilie 2022, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii a admis sesizarea şi a stabilit că: „În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 (…), pentru cuantificarea diurnei de care beneficiază judecătorii, procurorii, personalul asimilat acestora şi magistraţii-asistenţi, care sunt delegaţi sau detaşaţi în altă localitate decât cea de domiciliu, se va avea în vedere timpul efectiv lucrat, iar nu totalitatea zilelor calendaristice ce intră în calculul perioadei de delegare sau detaşare, după caz.”

Prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 10 mai 2023, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a admis sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi, în interpretarea dispoziţiilor art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, a stabilit că: „Dreptul reglementat de art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru procurorii care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar garanţiile principiului nediscriminării şi ale principiului egalităţii, prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, pot fi invocate doar de către magistraţii care ocupau o «funcţie similară» cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din acelaşi act normativ coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.” X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este inadmisibilă, întrucât nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie

Admisibilitatea sesizării va fi circumscrisă atât condiţiilor speciale instituite prin dispoziţiile art. 1 şi 2 ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, cât şi celor ce decurg din cuprinsul art. 519-521 din Codul de procedură civilă, a căror incidenţă este atrasă ca efect al normei de trimitere din art. 4 al ordonanţei de urgenţă menţionate la prevederile Legii nr. 134/2010, cu ale cărei dispoziţii se completează.

În lumina acestor dispoziţii legale, condiţiile de admisibilitate ale unei sesizări formulate în baza Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 sunt circumscrise următoarelor elemente: – existenţa unei cauze în curs de judecată care să privească fie stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, fie stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului plătit din fonduri publice, indiferent de natura şi obiectul proceselor, de calitatea lor ori de instanţa competentă să le soluţioneze (de dreptul muncii, de contencios administrativ şi fiscal); – instanţa de trimitere să judece cauza în primă instanţă ori în calea de atac; – sesizarea să privească o chestiune de drept; – soluţionarea pe fond a cauzei să depindă de lămurirea chestiunii de drept; – chestiunea de drept să nu fi făcut obiectul statuării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi nici obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Evaluând elementele sesizării, se constată că primele cerinţe de admisibilitate, referitoare la titularul sesizării şi existenţa unei cauze aflate în curs de judecată, care să privească stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, sunt îndeplinite.

Se constată că Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale din cadrul Curţii de Apel Timişoara a fost învestită cu judecata unui apel formulat de un procuror care, în perioada 16 octombrie 2018-14 martie 2022, şi-a desfăşurat activitatea la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova, structură în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cu scopul de a i se recalcula şi plăti indemnizaţia de încadrare, cu includerea unui procent de 2% din aceasta, reprezentând echivalentul diurnei, stabilite potrivit art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, drept acordat altor persoane din cadrul aceleiaşi familii ocupaţionale.

Apelantul-reclamant susţine că, în perioada 16 octombrie 2018-14 martie 2022, deţinea cel puţin gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel.

Aşadar, instanţa de trimitere a fost învestită cu soluţionarea unui litigiu care se înscrie în domeniul de aplicare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, astfel cum este acesta descris în art. 1 alin. (1) din actul normativ menţionat, titularul cererii de chemare în judecată fiind personal plătit din fonduri publice, respectiv procuror.

Instanţa de sesizare este învestită cu soluţionarea cauzei în apel, în virtutea competenţelor ei legale, conturate prin dispoziţiile art. 269 din Codul muncii, raportate la art. 96 pct. 2 din Codul de procedură civilă.

Se confirmă, astfel, că pretenţiile deduse judecăţii în apel se circumscriu stabilirii şi/sau plăţii drepturilor salariale şi sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 1 şi 3 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În continuare, potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Verificându-se îndeplinirea cerinţelor legale prevăzute prin dispoziţiile antereferite ale art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, în raport cu motivarea sesizării, au fost identificate o serie de neregularităţi de natură a contura concluzia neîndeplinirii exigenţelor procedurale pentru declanşarea mecanismului preîntâmpinării practicii neunitare, din mai multe perspective.

Astfel cum rezultă din dispoziţiile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, subzistă condiţia de admisibilitate ca sesizarea să vizeze o problemă de drept care necesită cu pregnanţă a fi „lămurită”, respectiv să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu. De altfel, în preambulul actului normativ menţionat anterior se arată în mod expres că „măsurile legislative propuse pot influenţa pozitiv activitatea instanţelor judecătoreşti, în condiţiile în care, încă dintr-o etapă incipientă, s-ar asigura clarificarea unor chestiuni dificile de drept”.

Trebuie subliniat că legiuitorul delegat a ţinut seama, la adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, potrivit principiilor expuse în preambulul acesteia, de configuraţia actuală a mecanismului hotărârii prealabile pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi de efectul obligativităţii hotărârii pe care o pronunţă Înalta Curte de Casaţie si Justiţie, în deplin acord cu îndatorirea sa constituţională, de asigurare a aplicării şi interpretării unitare a legii de către instanţele judecătoreşti din ţară.

În acest context legislativ, jurisprudenţa consolidată în legătură cu această condiţie de admisibilitate este în continuare de actualitate şi după adoptarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, prin care s-a urmărit asigurarea unei practici uniforme şi unitare, care să elimine diferenţierile în materia stabilirii/plăţii drepturilor salariale ale personalului plătit din fonduri publice şi a stabilirii şi/sau plăţii drepturilor la pensie.

Astfel, cum s-a reţinut constant în jurisprudenţa instanţei supreme, obiectul procedurii pentru pronunţarea hotărârii prealabile este reprezentat de o normă de drept incompletă sau neclară, de un text de lege care, pe baza interpretării printr-o argumentaţie juridică adecvată, consistentă, poate primi înţelesuri şi aplicări deopotrivă divergente în situaţii cvasiidentice şi poate determina, în final, o jurisprudenţă neunitară.

Totodată, în cuprinsul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul a prevăzut, în sarcina titularului sesizării, şi obligaţia prealabilă de „verificare” în sensul unei prime analize a îndeplinirii condiţiilor de admisibilitate ale acesteia.

Prin urmare, din încheierea de sesizare a instanţei supreme cu pronunţarea unei hotărâri prealabile, la fel ca şi în cazul unei sesizări întemeiate pe dispoziţiile art. 519 din Codul de procedură civilă, potrivit art. 520 din acelaşi act normativ cu care dispoziţiile ordonanţei de urgenţă se completează, este necesar să rezulte dificultatea chestiunii de drept ce se cere a fi lămurită, prin prezentarea interpretărilor diferite pe care aceasta le poate suscita. Această cerinţă impune ca punctul de vedere al instanţei să întrevadă explicit şi care este pragul de dificultate al întrebării şi în ce măsură acesta depăşeşte obligaţia instanţei de a interpreta şi aplica legea în cadrul soluţionării unui litigiu.

În sesizarea de faţă, în expunerea condiţiilor de admisibilitate a sesizării, instanţa de trimitere a afirmat că soluţionarea apelului depinde de interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 79 1 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, potrivit cărora, „de la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii”.

A arătat instanţa de trimitere că, în lumina acestor prevederi, este necesar a se stabili dacă procurorii care au activat, în perioada 16 octombrie 2018-14 martie 2022, în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism deţin cel puţin gradul profesional de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, condiţie obligatorie stabilită prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, pentru a pretinde că aplicarea normei de la art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 a creat efecte discriminatorii în privinţa lor.

Dificultatea chestiunii de drept rezultă, potrivit instanţei, din faptul că s-au conturat două orientări jurisprudenţiale divergente.

Totuşi, analizând dispoziţiile art. 44 alin. (3 1 ) şi ale art. 46 1 din Legea nr. 303/2004 şi ale art. 79 1 alin. (11) din Legea nr. 304/2004, instanţa de trimitere a formulat concluzia că desfăşurarea activităţii, în perioada de referinţă, la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Craiova nu echivalează cu deţinerea gradului de procuror de parchet de pe lângă curtea de apel, în interpretarea avută în vedere de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, prin Decizia nr. 13 din 13 martie 2023, întrucât gradul profesional trebuia dobândit prin promovarea concursului reglementat de lege cu această finalitate şi nu prin numirea în această structură.

Raţionamentul expus mai sus justifică concluzia că nu a fost afirmată o dificultate în interpretarea dispoziţiilor legale care au legătură cu soluţionarea cauzei, relevându-se chiar caracterul clar al acestora, lămurit şi de decizia instanţei supreme în mecanismul de unificare prevăzut de art. 519 din Codul de procedură civilă.

Or, în procesul de interpretare şi aplicare a normelor legale de a căror lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei, rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie rămâne şi în cazul sesizărilor formulate în temeiul dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 unul excepţional şi subsecvent, putând fi permis doar atunci când, în mod real, o chestiune de drept determinantă pentru soluţionarea pe fond a cauzei nu apare ca fiind, prin raportare la dispoziţiile legale din care aceasta derivă sau în care este conţinută, îndeajuns de clară, generând dificultăţi veritabile de înţelegere a ei şi, din acest motiv, având vocaţia de a conduce la o jurisprudenţă neunitară.

Pe de altă parte, nu se poate face abstracţie de faptul că instanţa de trimitere are la dispoziţie suficiente repere pentru soluţionarea cauzei, cuprinse în Decizia nr. 13 din 13 martie 2023 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unei chestiuni de drept, invocată chiar de instanţă.

Fiind sesizată cu interpretarea dispoziţiilor art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 coroborate cu prevederile art. 13 alin. (1) lit. a) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006, instanţa supremă a statuat că dreptul reglementat de art. 88 2 alin. (5) din Legea nr. 304/2004 are natura juridică a indemnizaţiei de încadrare brute lunare pentru procurorii care şi-au desfăşurat activitatea în cadrul Secţiei pentru investigarea infracţiunilor din justiţie, iar garanţiile principiului nediscriminării şi ale principiului egalităţii, prevăzute de art. 6 lit. b) şi c) din Legea-cadru nr. 153/2017, pot fi invocate doar de către magistraţii care ocupau o „funcţie similară” cu a acestora, astfel cum este definită la art. 7 lit. g) din acelaşi act normativ coroborat cu art. 8 din secţiunea a 2-a capitolul VIII din anexa nr. V la Legea-cadru nr. 153/2017.

Considerentele deciziei anterior menţionate cuprind lămuriri esenţiale pentru soluţionarea cauzei în litigiul pendinte, în sensul că stabilesc, fără putinţă de tăgadă, că, în privinţa gradului profesional, este necesar ca cel care se pretinde discriminat să ocupe o funcţie, care să presupună acelaşi grad profesional cu cel care ocupă funcţia ce constituie reperul de comparaţie. Sub acest aspect este relevant gradul profesional necesar pentru a putea participa la concursul de numire în funcţia de procuror cu funcţie de execuţie la S.I.I.J., respectiv cel puţin gradul de parchet de pe lângă curtea de apel, iar nu cel dobândit prin numirea în cadrul S.I.I.J., acesta din urmă neputând fi păstrat după încetarea activităţii în cadrul acestei structuri.

Paragrafele 171 şi 172 din considerentele acestei hotărâri ilustrează aspectele mai sus reliefate: „Numirea în cadrul S.I.I.J. nu echivalează cu păstrarea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, pentru că, potrivit art. 88 6 alin. (3) şi (4) din Legea nr. 304/2004, după data încetării activităţii în cadrul S.I.I.J., procurorii reveneau în parchetul din care proveneau şi îşi redobândeau gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia, avute anterior sau dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul secţiei. În privinţa gradului profesional, se observă că, pentru a putea participa la concursul de numire în funcţia de procuror cu funcţie de execuţie în cadrul S.I.I.J., legiuitorul a stabilit, la art. 88 5 alin. (3) lit. b) şi c) din Legea nr. 304/2004, între altele, condiţiile de a avea cel puţin gradul de parchet de pe lângă curtea de apel şi o vechime efectivă de cel puţin 18 ani în funcţia de procuror.”

Prin urmare, instanţa de trimitere, ţinând seama de statuările instanţei supreme, trebuie să verifice dacă cel care se pretinde discriminat îndeplinea, în perioada de referinţă, condiţia de a deţine gradul profesional care i-ar fi permis participarea la concursul de numire în funcţia de procuror cu funcţie de execuţie la S.I.I.J.

Din prevederile art. 79 1 alin. (11) din Legea nr. 304/2004 dedus spre interpretare rezultă că numirea în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu echivalează cu păstrarea gradului profesional de procuror al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, după data încetării activităţii în cadrul acestei structuri, pentru că, de la data revenirii la parchetul de unde provin, procurorii care au activat în cadrul Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism îşi redobândesc gradul profesional de execuţie şi salarizarea corespunzătoare acestuia avute anterior sau pe cele dobândite ca urmare a promovării, în condiţiile legii, în timpul desfăşurării activităţii în cadrul acestei direcţii.

În consecinţă, identificarea şi aplicarea textului de lege în modalitatea în care a fost supus interpretării prealabile, prin dezvoltarea unor raţionamente logico-juridice, constituie prerogative care sunt şi rămân în puterea suverană a judecătorului cauzei, fiind înglobate funcţiei jurisdicţionale pe care acesta o are de îndeplinit şi la care nu îi este permis să renunţe sau să o delege.

Pentru toate aceste considerente, constatând că nu au fost relevate elemente care să se circumscrie unei chestiuni de drept neclare, care să genereze dificultăţi veritabile de înţelegere, susceptibile de analiză şi dezlegare pe calea mecanismului de unificare, nefiind astfel îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, coroborate cu cele ale art. 519 din Codul de procedură civilă, în temeiul art. 521 din acelaşi cod,