Decizia nr. 37/2025 — ÎCCJ, Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept · Dosar nr. 2197/1/2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, învestit cu soluţionarea Dosarului nr. 2.197/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (1) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Mariana Constantinescu, vicepreşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna magistrat-asistent Mihaela Lorena Repana, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept ia în examinare sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui – Secţia civilă, în Dosarul nr. 160/89/2024, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile.

Magistratul-asistent prezintă referatul cauzei, arătând că la dosar a fost depus raportul întocmit de judecătorii-raportori, care a fost comunicat, conform art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nefiind formulate puncte de vedere de către părţi.

Constatând că nu sunt chestiuni prealabile, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept rămâne în pronunţare asupra sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunii de drept cu care a fost sesizată, constată următoarele: I. Titularul şi obiectul sesizării

Tribunalul Vaslui – Secţia civilă a dispus, prin încheierea din 12 septembrie 2024, în Dosarul nr. 160/89/2024, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi a proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), pentru lămurirea următoarelor chestiuni de drept: A. Dacă salariul de bază al cadrelor didactice – profesori pentru învăţământul primar – angajate în regim de plata cu ora trebuie majorat cu 10%, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, ca în cazul profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi prin contract individual de muncă cu normă întreagă. B. Dacă salariul orar al profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi în regim de plata cu ora trebuie calculat prin raportare la numărul de ore din norma didactică de predare „standard” (80 de ore de predare pe lună) – conform art. 9 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, cu modificările şi completările ulterioare – sau prin raportare la numărul de ore efectiv prestate, ca urmare a faptului că la nivelul învăţământului primar un număr de ore sunt predate de către profesori calificaţi (Limba modernă, Educaţia fizică, Religia), luând în considerare că, potrivit art. 4 alin. (1) din acelaşi act normativ, în contractul individual de muncă trebuie precizat numărul total de ore pe săptămână efectiv desfăşurate cu clasa. II. Dispoziţiile legale care formează obiectul sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la pronunţarea unei hotărâri prealabile

Anexa nr. I (Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”) la Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare (Legea-cadru nr. 153/2017) : ” Art. 8. – Personalul didactic care îndeplineşte funcţia de diriginte, învăţătorii, educatoarele, institutorii, profesorii pentru învăţământul primar, profesorii pentru învăţământul preşcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază.”

Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, cu modificările şi completările ulterioare (Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018) : ” Art. 4. – (1) Cadrele didactice încadrate pe post, conform prevederilor art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, educatoarele/institutorii/profesorii pentru învăţământul preşcolar şi învăţătorii/institutorii/profesorii pentru învăţământul primar se pot încadra în regim de plata cu ora, pe baza de contract individual de muncă separat de cel aferent funcţiei de bază, precizându-se numărul total de ore pe săptămână efectiv desfăşurate cu clasa/grupa de elevi/preşcolari. (2) Personalul didactic de predare pensionat şi personalul angajat în alte domenii de activitate pot desfăşura activităţi didactice salarizate în regim de plata cu ora.” ” Art. 9. – (1) Calculul pentru plata cu ora se raportează la norma didactică de predare-învăţare-evaluare, de instruire practică şi de evaluare curentă a preşcolarilor şi a elevilor în clasă prevăzută la art. 262 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Pentru calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate se utilizează salariul de bază aferent cadrului didactic încadrat, având în vedere treapta de vechime în învăţământ şi gradul didactic corespunzător. La salariul de bază se aplică, după caz, următoarele sporuri: indemnizaţie pentru învăţământ special, indemnizaţie pentru zone izolate, spor pentru activitatea de predare în sistemul penitenciar, spor pentru predare simultană. (3) Tarifele orare din învăţământul preuniversitar se calculează prin raportarea salariului de bază calculat conform alin. (2) la numărul de ore aferent normei didactice de predare, astfel: a) 1/72 pentru norma didactică de 18 ore pe săptămână; b) 1/64 pentru norma didactică de 16 ore pe săptămână în învăţământul special; c) 1/96 pentru norma didactică de 24 de ore pe săptămână, învăţători, antrenori din palatele şi cluburile copiilor, profesori de instruire practică şi maiştri-instructori; d) 1/80 pentru norma didactică de 20 de ore pe săptămână, învăţător-educator, institutor-educator, profesor-educator, maistru-instructor şi profesor de instruire practică în învăţământul special; e) 1/80 pentru profesori pentru învăţământul primar, învăţători, institutori învăţământ primar; f) 1/100 pentru profesori pentru învăţământul preşcolar, educatoare, institutori învăţământ preşcolar. (4) Pentru activitatea de dirigenţie efectuată de personalul didactic de predare angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau cu timp parţial, cu cel puţin jumătate de normă de bază, în una sau mai multe şcoli, majorarea corespunzătoare se calculează la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenţie. (5) Personalul didactic de predare care prestează activitate de dirigenţie şi care îşi desfăşoară activitatea didactică în baza mai multor contracte individuale de muncă poate desfăşura activitate de dirigenţie doar în executarea unui singur contract individual de muncă.” III. Expunerea succintă a procesului în cadrul căruia s-a invocat chestiunea de drept supusă interpretării

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, la data de 26 ianuarie 2024, cu nr. 160/89/2024, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei şcoală gimnazială la: – recalcularea şi plata drepturilor salariale corespunzătoare rezultate prin aplicarea majorării de 10% asupra salariului de bază stabilit conform contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, sume actualizate cu indicele de inflaţie; – recalcularea şi plata drepturilor salariale corespunzătoare aferente contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora, drepturi salariale rezultate din calcularea tarifului orar prin raportarea la salariul de bază calculat conform normei didactice de predare efective rezultate din planul-cadru în vigoare, sume actualizate cu indicele de inflaţie; – plata dobânzii legale penalizatoare calculate de la data la care ar fi trebuit plătite drepturile respective (de la scadenţă) şi până la data plăţii efective.

În fapt, reclamanta a avut calitatea de personal angajat – personal didactic de predare, în cadrul unităţii de învăţământ pârâte, pe o funcţie de profesor pentru învăţământul primar, conform contractelor individuale de muncă cu nr. xxx/8.09.2023 şi, respectiv, nr. xxx/10.09.2021, contracte pentru durată determinată, în regim de plata cu ora.

În ceea ce priveşte activitatea desfăşurată în funcţia de profesor pentru învăţământul primar, reclamanta a arătat că, potrivit adeverinţelor eliberate de către unitatea angajatoare, drepturile salariale aferente contractelor individuale de muncă menţionate nu au inclus şi majorarea de 10%, conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, cu atât mai mult cu cât textul de lege este foarte clar în acest sens, iar legea nu face deosebire între tipurile de contracte (durată ne/determinată, timp parţial/normă întreagă, plata cu ora/cumul).

Astfel, indiferent de tipul de contract individual de muncă, personalul didactic care desfăşoară activitate de diriginte/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar trebuie să primească această majorare a salariului de bază în plată cu 10%, iar reclamanta, în calitatea sa de profesor pentru învăţământul primar, a fost prejudiciată de angajator prin neacordarea acestei majorări de 10% a salariului de bază, în mod nejustificat.

În ceea ce priveşte încadrarea în regim de plata cu ora şi calculul tarifului orar cuvenit, reclamanta a invocat prevederile art. 254 alin. (1) şi (16) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 1/2011), precum şi normele metodologice incidente în materie.

Pârâta nu a formulat apărări în cauză. IV. Motivele reţinute de titularul sesizării cu privire la admisibilitatea procedurii

Completul de judecată al instanţei de sesizare a apreciat, faţă de preambulul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, că singura condiţie de admisibilitate în materia litigiilor privind stabilirea şi/sau plata drepturilor de natură salarială sau de pensie ale personalului plătit din fonduri publice este ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea procesului, iar această chestiune de drept să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Verificate fiind aceste condiţii, instanţa de trimitere a reţinut că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este obligatorie.

Totodată, a arătat că nu s-a identificat nicio hotărâre prealabilă sau decizie de recurs în interesul legii pronunţate de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie care să privească exact chestiunea de drept care face obiectul prezentei cauze. V. Punctele de vedere ale părţilor cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Părţile nu au prezentat un punct de vedere.

După comunicarea raportului întocmit de judecătoriiraportori, potrivit dispoziţiilor art. 520 alin. (10) din Codul de procedură civilă, nu au fost formulate puncte de vedere de către părţi. VI. Punctul de vedere al completului de judecată care a formulat sesizarea cu privire la dezlegarea chestiunii de drept

Completul de judecată al instanţei de trimitere a reţinut, cu privire la prima chestiune de drept, incidenţa dispoziţiilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017.

Prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.415/2018 pentru modificarea şi completarea Normelor metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018 (Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.415/2018), majorarea a fost reglementată doar pentru activitatea de dirigenţie.

Astfel, conform art. I din acest act normativ, ” Normele metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe, aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 770 din 6 septembrie 2018, se modifică şi se completează după cum urmează: 1. La articolul 9, după alineatul (3) se introduc două noi alineate, alineatele (4) şi (5), cu următorul cuprins: ” (4) Pentru activitatea de dirigenţie efectuată de personalul didactic de predare angajat cu contract individual de muncă pe durată nedeterminată sau determinată, cu normă întreagă sau cu timp parţial, cu cel puţin jumătate de normă de bază, în una sau mai multe şcoli, majorarea corespunzătoare se calculează la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenţie. (5) Personalul didactic de predare care prestează activitate de dirigenţie şi care îşi desfăşoară activitatea didactică în baza mai multor contracte individuale de muncă poate desfăşura activitate de dirigenţie doar în executarea unui singur contract individual de muncă.»”

Instanţa de trimitere a apreciat că prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.415/2018 (act administrativ în executarea legii) se face o distincţie care este contrară textului legii. În cuprinsul legii nu se face o distincţie privind modul de angajare a profesorilor pentru învăţământul primar, formularea fiind imperativă: „profesorii pentru învăţământul primar, profesorii pentru învăţământul preşcolar beneficiază de o majorare de 10% a salariului de bază” – art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017. Prin urmare, majorarea trebuie să se aplice salariului de bază, indiferent cum este acesta calculat (în regim obişnuit sau în regim de plata cu ora).

În concluzie, opinia completului de judecată care a formulat sesizarea este în sensul că salariul de bază al profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi în regim de plata cu ora trebuie majorat cu 10%.

Cu privire la cea de-a doua chestiune de drept, în opinia completului de judecată al instanţei de trimitere, salarizarea orară a profesorilor din învăţământul primar angajaţi în regim de plata cu ora trebuie făcută prin respectarea raportului 1/80.

Astfel, regimul juridic al salarizării învăţătorului/profesorului pentru învăţământul primar, angajat prin contract de muncă obişnuit, este distinct de cel special în regim de plata cu ora şi rezultă din prevederile art. 254 din Legea nr. 1/2011, respectiv art. 181 alin. (1) şi art. 207 din Legea învăţământului preuniversitar nr. 198/2023, cu modificările şi completările ulterioare (Legea nr. 198/2023). În esenţă, în regim obişnuit, programul de lucru este de 8 ore pe zi/40 de ore pe săptămână, care include norma didactică de predare [art. 207 alin. (1) lit. a) ], precum şi alte activităţi [art. 207 alin. (1) lit. b) -f) ] care ar trebui să ocupe restul intervalului de timp de muncă până la 8 ore/zi.

În cazul cadrelor didactice de predare – inclusiv al profesorilor din învăţământul primar, retribuiţi în regim de plata cu ora -, acestea sunt obligate să lucreze doar orele de predare efectivă şi au dreptul de a fi retribuite doar pentru aceste ore, pentru pensionari existând beneficiul legal al cumulului pensiei cu salariul în regim de plata cu ora.

Salariul orar se calculează prin raportare la o normă standard (80 de ore), însă numărul de ore pentru care este remunerat profesorul pentru învăţământul primar în regim de plata cu ora este cel pentru orele de activitate didactică efectiv prestate, număr de ore prevăzut în contractul individual de muncă.

Atât timp cât profesorul pentru învăţământul primar nu predă efectiv ora de educaţie fizică sau limbă străină – în ipoteza în care nu este calificat – este firesc să nu fie retribuit pentru aceasta. VII. Practica judiciară a instanţelor naţionale în materie

Din răspunsurile transmise de instanţele naţionale, la solicitarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, au rezultat următoarele aspecte:

Cu privire la prima întrebare din sesizare, într-o opinie, s-a apreciat că majorarea de 10% se aplică şi profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi în regim de plata cu ora, această interpretare fiind sprijinită de principiul uniformizării salarizării şi de necesitatea unui tratament echitabil pentru toţi profesorii, indiferent de tipul de angajare, întrucât legea nu distinge.

Cu titlu de practică judiciară au fost identificate o decizie pronunţată de o curte de apel şi o sentinţă definitivă prin neapelare. De asemenea, au fost exprimate şi puncte de vedere teoretice de către judecători.

Într-o altă opinie, regăsită doar la nivel teoretic, s-a considerat că această majorare se aplică doar cadrelor didactice cu normă întreagă, invocându-se necesitatea de a distinge între diferitele forme de angajare şi responsabilităţile specifice asociate acestora.

Cu privire la cea de-a doua întrebare din sesizare, într-o opinie, s-a apreciat că, în ceea ce priveşte calculul salariului orar al profesorilor pentru învăţământul primar, conform art. 9 alin. (3) lit. d) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, acesta ar trebui să fie stabilit prin raportare la norma didactică standard de 80 de ore pe lună. Argumentul principal este că această abordare oferă o bază clară şi uniformă pentru remunerare.

Cu titlu de practică judiciară a fost identificată o sentinţă definitivă prin neapelare, fiind exprimate şi puncte de vedere teoretice de către judecători.

Într-o altă opinie, regăsită doar în punctele de vedere teoretice exprimate de judecători, s-a considerat că, în contextul învăţământului primar, salariul orar trebuie să fie calculat în funcţie de numărul efectiv de ore prestate, având în vedere că anumite discipline sunt predate de profesori calificaţi şi că, în practică, numărul de ore poate varia semnificativ. Conform art. 4 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, este esenţial ca în contractul individual de muncă să fie precizat numărul total de ore desfăşurate, ceea ce sugerează că o abordare flexibilă, care să reflecte realitatea activităţii didactice, este mai adecvată.

Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a comunicat că, la nivelul Secţiei judiciare – Serviciul judiciar civil, nu se verifică, în prezent, practica judiciară, în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii, cu privire la chestiunea de drept supusă dezlegării. VIII. Jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Verificând jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în procedurile de unificare a practicii judiciare, au fost identificate următoarele decizii: – Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 75 din 26 ianuarie 2022, prin care a fost admis recursul în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Curţii de Apel Bucureşti şi s-a stabilit că: ” În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art. 5 alin. (1) şi art. 8 din anexa nr. I capitolul I litera B din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, personalul didactic beneficiază de gradaţia de merit sau de majorarea de dirigenţie începând cu data la care salariul de bază este stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv data de la care salariul de bază devine egal sau mai mare decât cel stabilit potrivit legii pentru anul 2022. Până la acel moment, începând cu data de 1 ianuarie 2019, aceste drepturi vor fi luate în considerare în conformitate cu dispoziţiile art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017, prin aplicarea acestora la salariul de bază prevăzut de lege pentru anul 2022, din care se scade salariul de bază aferent lunii decembrie 2018 pentru determinarea tranşelor de majorare.”; – Decizia nr. 32 din 24 octombrie 2016 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 30 ianuarie 2017, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Piteşti – Secţia I civilă privind pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, a stabilit că: „În interpretarea dispoziţiilor art. 262 alin. (1) lit. a) şi alin. (3) lit. b), art. 263 alin. (1), alin. (2) şi alin. (7) din Legea nr. 1/2011, precum şi a dispoziţiilor art. 8, art. 12 alin. (4) şi alin. (5) din Ordinul nr. 5.560/2011, art. 8 din Ordinul nr. 6.239/2012, art. 8 din Ordinul nr. 5.451/2013 şi art. 8 din Ordinul nr. 4.895/2014, orele de educaţie fizică efectuate de învăţători sau de profesori pentru învăţământul primar nu se cuprind în norma didactică a acestora şi se plătesc separat, cu ora.”; – Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 239 din 9 martie 2021, prin care a fost admisă sesizarea formulată de Curtea de Apel Iaşi – Secţia litigii de muncă şi asigurări sociale pentru pronunţarea unei hotărâri prealabile şi, în consecinţă, s-au stabilit următoarele: „În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 38 alin. (41) din Legea-cadru nr. 153/2017 privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, cu modificările şi completările ulterioare, şi ale art. 34 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investiţiilor publice şi a unor măsuri fiscal-bugetare, modificarea şi completarea unor acte normative şi prorogarea unor termene, cu modificările şi completările ulterioare, drepturile salariale reglementate de art. 5, respectiv de art. 8 din anexa nr. I – Familia ocupaţională de funcţii bugetare «Învăţământ» capitolul I lit. B din Legea-cadru nr. 153/2017, intră sub incidenţa prevederilor art. 38 alin. (41) din această lege.” IX. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale

Nu au fost identificate decizii relevante ale Curţii Constituţionale. X. Raportul asupra chestiunii de drept

Judecătorii-raportori au apreciat că sesizarea formulată în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile este admisibilă doar cu privire la prima întrebare, soluţia propusă asupra fondului chestiunii de drept fiind în sensul că salariul de bază al cadrelor didactice – profesori pentru învăţământul primar – angajate în regim de plata cu ora include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca şi în cazul profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi prin contract individual de muncă cu normă întreagă. Referitor la cea de a doua întrebare din sesizare s-a apreciat că nu sunt îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate. XI. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Asupra admisibilităţii sesizării

Temeiul prezentei sesizări îl constituie prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, act normativ care cuprinde norme speciale de reglementare a procedurii hotărârii prealabile, în scopul asigurării unei practici judiciare unitare în materia litigiilor de muncă ale personalului plătit din fonduri publice, precum şi în materia asigurărilor sociale, parţial derogatorii de la procedura de drept comun reglementată prin dispoziţiile art. 519-521 din Codul de procedură civilă.

Domeniul de aplicare al acestui act normativ este conturat expres prin dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi (2), ordonanţa de urgenţă aplicându-se în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal, precum şi în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, inclusiv cele rezultate din actualizarea/recalcularea/revizuirea drepturilor la pensie sau/şi cele privind alte prestaţii de asigurări sociale ale personalului prevăzut la alin. (1), iar, potrivit art. 1 alin. (3), ordonanţa de urgenţă se aplică indiferent de natura şi obiectul proceselor prevăzute la alin. (1) şi (2), de calitatea părţilor ori de instanţa competentă să le soluţioneze.

Conform art. 2 alin. (1) din acelaşi act normativ, „Dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată.”

Din analiza dispoziţiilor legale mai sus evocate rezultă că, în procesele de tipul celor menţionate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, iniţierea procedurii hotărârii prealabile este posibilă numai în cazul în care sunt îndeplinite, concomitent, următoarele condiţii: a) existenţa unei cauze în stare de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) existenţa unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Se observă că, spre deosebire de condiţiile de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile circumscrise art. 519 din Codul de procedură civilă, în procedura reglementată de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 nu mai este prevăzută condiţia noutăţii chestiunii de drept ce formează obiectul sesizării şi că, în această procedură, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie poate fi sesizată şi de către completele de judecată învestite cu soluţionarea cauzei în primă instanţă, iar nu doar de către completele de judecată ale Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, ale curţilor de apel sau ale tribunalelor învestite cu soluţionarea cauzelor în ultimă instanţă.

În acelaşi timp, însă, având în vedere art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, potrivit căruia „Dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”, completului de judecată care sesizează instanţa supremă în temeiul Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 îi revine obligaţia respectării dispoziţiilor cu caracter general cuprinse în prevederile art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, în conformitate cu care, „Dacă prin încheiere se dispune sesizarea, aceasta va cuprinde motivele care susţin admisibilitatea sesizării potrivit dispoziţiilor art. 519, punctul de vedere al completului de judecată şi al părţilor”.

În cazul prezentei sesizări, examinarea condiţiilor în care poate fi declanşat mecanismul de unificare a practicii judiciare reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 pune în evidenţă faptul că cerinţele legale mai sus enunţate sunt îndeplinite numai cu privire la prima întrebare.

Astfel, se constată că procesul în care a fost formulată sesizarea are ca obiect o cerere privind recalcularea şi plata drepturilor salariale corespunzătoare în cazul profesorilor pentru învăţământul primar – angajaţi în regim de plata cu ora, prin raportare la salariul de bază al cadrelor didactice, care include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca şi în cazul profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi, prin contract individual de muncă cu normă întreagă, precum şi recalcularea drepturilor salariale corespunzătoare aferente contractelor individuale de muncă avute în regim de plata cu ora prin raportare la norma didactică de predare efectivă rezultată din planul-cadru în vigoare, sume actualizate cu indicele de inflaţie.

Prin urmare, obiectul acţiunii se circumscrie litigiilor privind plata drepturilor salariale ori de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, respectiv stabilirea şi/sau plata drepturilor la pensie, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Se constată, totodată, că procesul în care a fost formulată sesizarea se află în curs de soluţionare pe rolul unui complet de judecată al Tribunalului Vaslui – Secţia civilă, care judecă în primă instanţă, în conformitate cu art. 269 alin. (1) din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicată, cu modificările şi completările ulterioare (Codul muncii).

De asemenea, ca urmare a verificărilor efectuate, se constată că este îndeplinită şi cerinţa ca Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie să nu fi statuat asupra chestiunii de drept enunţate şi să nu fie învestită cu soluţionarea unui recurs în interesul legii, având acest obiect.

Cerinţa nestatuării anterioare de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie vizează inexistenţa unor dezlegări de principiu ale aceleiaşi chestiuni de drept sau ale unei chestiuni similare date de instanţa supremă în cadrul competenţei specifice de asigurare a practicii unitare la nivelul tuturor instanţelor judecătoreşti din ţară prin mecanismele reglementate de lege în acest scop, hotărârea prealabilă pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi, respectiv, recursul în interesul legii.

Chiar dacă există dezlegări anterioare date de instanţa supremă prin hotărâri obligatorii – Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii -, acestea nu sunt suficiente pentru a oferi repere concrete de interpretare utile în soluţionarea cauzei pendinte, având în vedere specificitatea acesteia.

În ceea ce priveşte cerinţa existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei se constată că aceasta presupune o dublă condiţionare: să existe o chestiune de drept, pe de o parte, şi să fie probată legătura necesară între dezlegarea chestiunii de drept identificate şi soluţionarea cauzei pe fond.

Cu referire la primul aspect, în lipsa unei definiţii legale a noţiunii, pe care noul act normativ a preluat-o întocmai, în jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, formată în aplicarea prevederilor art. 519 din Codul de procedură civilă, s-a subliniat în mod constant că, pentru a se putea vorbi despre existenţa unei chestiuni de drept, este necesar ca problema de drept supusă dezbaterii „să necesite cu pregnanţă a fi lămurită, să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii” (de exemplu, Decizia nr. 10 din 4 aprilie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 393 din 23 mai 2016, paragraful 37; Decizia nr. 70 din 23 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1112 din 11 decembrie 2023, paragraful 42).

Referitor la sesizarea supusă analizei, intervenţia instanţei supreme este justificată numai cu privire la prima întrebare formulată, întrucât există o chestiune de drept ce prezintă un grad semnificativ de dificultate (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 41 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1056 din 21 octombrie 2024; Decizia nr. 53 din 21 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1191 din 29 noiembrie 2024; Decizia nr. 89 din 25 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1291 din 20 decembrie 2024), având în vedere faptul că, aşa cum a rezultat din hotărârile judecătoreşti evocate şi din punctele de vedere exprimate de către instanţele de judecată, există soluţii şi puncte de vedere divergente referitoare la modalitatea de calcul al tarifului orar pentru cadrele didactice – profesori pentru învăţământul primar – angajate în regim de plata cu ora prin raportare la salariul de bază al cadrelor didactice – profesori pentru învăţământul primar – cu luarea în considerare a majorării de 10% stabilite conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca şi în cazul profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi prin contract individual de muncă cu normă întreagă.

Referitor la condiţia privind caracterul esenţial al chestiunii de drept pentru soluţionarea pe fond a cauzei se relevă că hotărârea prealabilă trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra soluţiei ce urmează a fi pronunţată de către instanţa de trimitere, cerinţa pertinenţei fiind expresia utilităţii pe care rezolvarea de principiu a chestiunii de drept invocate trebuie să o aibă în cadrul soluţionării litigiului, ceea ce presupune ca problema de drept ce face obiectul sesizării să fie direct incidentă pentru soluţionarea cauzei (a se vedea, de exemplu, Decizia nr. 42 din 16 septembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1036 din 16 octombrie 2024; Decizia nr. 64 din 28 octombrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1251 din 12 decembrie 2024).

Această condiţie este îndeplinită, întrucât, aşa cum rezultă din încheierea de sesizare, reclamantul contestă modalitatea de calcul al drepturilor salariale, apreciind că angajatorul trebuia să calculeze tariful orar prin raportare la salariul de bază cu luarea în considerare a majorării de 10% stabilite conform art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017.

Aşadar, la nivel formal, dezlegarea solicitată în cauză are efect direct asupra fondului litigiului, întrucât vizează o chestiune de drept esenţială, pe care se întemeiază pretenţiile deduse judecăţii.

Fiind îndeplinite toate condiţiile de admisibilitate prevăzute de art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, se impune pronunţarea unei hotărâri prealabile prin care să se dea o dezlegare de principiu primei chestiuni de drept ce face obiectul sesizării.

Referitor la cea de a doua întrebare cuprinsă în sesizarea formulată de Tribunalul Vaslui – Secţia civilă se constată că nu este îndeplinită cea de-a treia condiţie de admisibilitate.

Definitoriu pentru această procedură este faptul că urmăreşte interpretarea cu caracter de principiu a unei norme de drept (îndoielnice, neclare), stabilită ca incidentă în cauză de către instanţa de trimitere, aptă să ducă la dezlegarea litigiului, iar nu determinarea, în concret, de către instanţa supremă a elementelor care conturează raţionamentul juridic, pentru ca, ulterior, instanţa de trimitere să recurgă la punerea punctuală în aplicare a acestuia la raportul juridic dedus judecăţii, întrucât nu aceasta este finalitatea mecanismului de unificare a practicii judiciare. Instanţa supremă nu poate fi învestită, în cadrul acestei proceduri, cu interpretarea şi aplicarea legii la circumstanţele concrete ale cauzei aflate pe rol, atribut care se impune cu necesitate să rămână în sfera de competenţă exclusivă a completului de judecată legal învestit cu soluţionarea procesului.

Legiuitorul nu şi-a propus o partajare de competenţe între instanţa de trimitere şi instanţa supremă, instanţele de trimitere având în continuare obligaţia de a aplica dreptul incident stării de fapt particulare fiecărei cauze atunci când acesta este clar, neîndoielnic ori când contestarea clarităţii şi a sensului său lămurit de către părţile aflate în conflict dă expresie nu unei dificultăţi în înţelegerea şi aplicarea legii, ci diverselor lor interese de ordin subiectiv (a se vedea Decizia nr. 70 din 11 noiembrie 2024, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1275 din 18 decembrie 2024).

Astfel, se constată că instanţa de trimitere solicită interpretarea unei norme juridice clare, ce derivă dintr-un act normativ infralegal, respectiv ordinul ministrului educaţiei naţionale, care nu este susceptibilă de interpretări divergente, având în vedere dispoziţiile art. 262 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, art. 12 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 şi art. 106 alin. (2) din Codul muncii.

Concluzia evidentă cu respectarea principiului legalităţii este cea argumentată chiar de către instanţa de trimitere, şi anume că, în privinţa salariului orar al profesorilor angajaţi în regim de plata cu ora, dispoziţiile art. 9 alin. (3) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018 sunt clare.

Faţă de cele menţionate se constată că această întrebare nu îndeplineşte cerinţele necesare pentru a fi considerată chestiune de drept, urmând a fi respinsă sesizarea pe acest aspect. Asupra fondului sesizării

Problema de drept vizează, în esenţă, chestiunea dacă salariul de bază al cadrelor didactice – profesori pentru învăţământul primar – angajate în regim de plata cu ora include majorarea de 10% stabilită conform prevederilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ca în cazul profesorilor pentru învăţământul primar angajaţi prin contract individual de muncă cu normă întreagă.

În sesizarea care formează obiectul prezentei dezlegări, reclamantul este beneficiarul unor contracte de muncă în regim de plata cu ora, care sunt guvernate de Legea nr. 1/2011.

În conformitate cu dispoziţiile art. 254 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, „În unităţile de învăţământ sau în consorţiile şcolare poate fi angajat personal didactic cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului, respectiv în plata cu ora, în condiţiile legii”. Aceeaşi modalitate de reglementare a fost consacrată şi prin dispoziţiile art. 165 şi art. 176 alin. (6) din Legea nr. 198/2023.

Interpretând sistematic şi teleologic normele juridice incidente se relevă că personalul didactic de predare din familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ” poate fi angajat cu contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată, cu contract individual de muncă pentru o perioadă determinată de cel mult un an şcolar, cu posibilitatea prelungirii contractului sau în regim de plata cu ora/cumul, în condiţiile legii.

Pentru personalul didactic angajat în regim de plata cu ora, în conformitate cu dispoziţiile art. 12 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, calculul tarifar orar se realizează prin raportare la norma didactică de predare prevăzută de Legea nr. 1/2011, iar modalitatea de aplicare a prevederilor alin. (1) se stabileşte prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

În aplicarea normei de trimitere a fost emis Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018 pentru aprobarea Normelor metodologice privind salarizarea prin plata cu ora pentru personalul didactic de predare, de conducere, de îndrumare şi control, precum şi pentru cadrele didactice metodiste din unităţile de învăţământ preuniversitar de stat şi unităţile conexe, ce a fost modificat şi completat prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.415/2018.

Legiuitorul delegat a normat, prin dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, modalitatea de remuneraţie, statuând că pentru calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate se utilizează salariul de bază aferent cadrului didactic încadrat, având în vedere treapta de vechime în învăţământ şi gradul didactic corespunzător. La salariul de bază se aplică, după caz, următoarele sporuri: indemnizaţie pentru învăţământ special, indemnizaţie pentru zone izolate, spor pentru activitatea de predare în sistemul penitenciar, spor pentru predare simultană.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie decelează faptul că, în cuprinsul actului normativ infralegal, este utilizată noţiunea juridică de „salariu de bază” aferent cadrului didactic încadrat. Semnificaţia acestei noţiuni este în sensul că reprezintă suma de bani la care are dreptul lunar personalul plătit din fonduri publice, corespunzător funcţiei, gradului/treptei profesionale, gradaţiei, vechimii în specialitate, astfel cum este stabilită în anexa nr. I – Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ”. Această noţiune este diferită de noţiunea de „salariu lunar”, prevăzută de art. 7 lit. e) din Legea-cadru nr. 153/2017, întrucât salariul lunar cuprinde salariul de bază ori, după caz, indemnizaţia lunară sau indemnizaţia de încadrare, compensaţiile, indemnizaţiile, sporurile, adaosurile, primele, premiile, precum şi celelalte elemente ale sistemului de salarizare corespunzătoare fiecărei categorii de personal din sectorul bugetar (paragrafele 125 şi 126 din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Salarii de bază sunt cele stabilite în anexele Legii-cadru nr. 153/2017, cu luarea în considerare a majorărilor, care nu sunt incluse în categoria elementelor sistemului de salarizare suplimentare/adiţionale salariului de bază, soldei de funcţie/salariului de funcţie, avute în vedere de art. 25 din Legea-cadru nr. 153/2017, ci îşi găsesc o reglementare specifică în anexele legii unice de salarizare, corespunzătoare fiecărei familii ocupaţionale, distinctă de cea a sporurilor, indemnizaţiilor, compensaţiilor, primelor şi a celorlalte elemente ale sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din solda lunară/salariul lunar.

În acest sens, anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 prevede pentru Familia ocupaţională de funcţii bugetare „Învăţământ” o serie de drepturi specifice, constând în sporuri, indemnizaţii şi majorări, pentru care stabileşte condiţiile, limitele în care se acordă şi modalitatea de determinare.

Cu privire la semnificaţia dispoziţiilor art. 8 din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017 s-a statuat că majorarea evocată de lege vizează în mod direct salariul de bază, atrăgând creşterea acestuia, astfel că ea nu reprezintă un element salarial distinct de salariul de bază, asimilabil sporurilor, indemnizaţiilor, primelor ş.a. la care se referă (paragraful 134 din Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept).

Chiar dacă statuările obligatorii cuprinse în Decizia nr. 7 din 8 februarie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept privesc majorarea pentru gradaţia de merit şi majorarea pentru dirigenţie de 10%, prevăzute de art. 5 şi respectiv de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, raţionamentul expus de instanţa supremă, pentru identitate de raţiune, trebuie să fie identic în interpretarea aceleiaşi norme juridice.

Astfel, majorarea de 10% prevăzută de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, fie că este acordată pentru activitatea de dirigenţie, fie pentru activitatea profesorului pentru învăţământul primar, are acelaşi regim juridic, având ca efect direct creşterea salariului de bază corespunzător funcţiei îndeplinite, aşa cum este acesta definit de art. 7 lit. a) din legea-cadru, rezultând un salariu de bază calculat cu luarea în considerare a acesteia. Această majorare nu are regimul juridic al unui spor, nu este un drept distinct de salariul de bază şi nu este inclusă în categoria elementelor sistemului de salarizare care fac parte, potrivit legii, din salariul brut lunar.

În acest sens sunt şi considerentele de la paragraful 68 din Decizia nr. 24 din 15 noiembrie 2021 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru soluţionarea recursului în interesul legii, în cuprinsul cărora s-a statuat că, „Date fiind calificarea nouă oferită prin intermediul Legii-cadru nr. 153/2017 (de majorări/creşteri ale salariului de bază) şi modalitatea distinctă de calcul (prin raportare la salariul de bază stabilit potrivit anexelor legii-cadru), se constată că în privinţa acestor drepturi salariale sunt aplicabile deopotrivă concluziile statuate anterior de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în mecanismele de unificare a practicii judiciare, potrivit cărora majorările salariului de bază prevăzute de noua lege vor fi acordate doar de la momentul în care acesta va fi stabilit conform anexelor acestei legi, respectiv va ajunge la nivelul stabilit pentru anul 2022.”

Plecând de la premisa că salariul de bază aferent activităţii profesorului pentru învăţământul primar este stabilit cu luarea în considerare a majorării de 10% prevăzute de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, rezultă că acest salariu de bază trebuie avut în vedere şi la calcularea tarifului orar pentru cadrele didactice – profesori pentru învăţământul primar – angajate în regim de plata cu ora. Numai în această modalitate pot fi interpretate dispoziţiile art. 9 alin. (2) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018 referitoare la calculul tarifului la plata cu ora aferent posturilor didactice de predare/catedrelor vacante/rezervate prin raportare la salariul de bază.

O interpretare contrară a dispoziţiilor actului administrativ normativ, în sensul că salariul de bază nu cuprinde şi majorarea de 10% prevăzută de art. 8 al capitolului I lit. B din anexa nr. I la Legea-cadru nr. 153/2017, ar încălca normele legale, aşa cum au fost interpretate prin mecanismele de unificare a practicii judiciare.

Împrejurarea că prin Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 5.415/2018, care a modificat şi completat Ordinul ministrului educaţiei naţionale nr. 4.827/2018, au fost completate dispoziţiile art. 9 cu alin. (4) şi (5) numai cu privire la majorarea pentru activitatea de dirigenţie nu poate conduce la concluzia că intenţia legiuitorului delegat a fost de a înlătura majorarea de 10% acordată pentru activitatea profesorului pentru învăţământul primar, întrucât prin actul administrativ normativ se detaliază numai modalitatea efectivă de calcul al majorării acordate pentru activitatea de dirigenţie prin raportare la nivelul prevăzut pentru norma întreagă, la unitatea unde efectuează activitatea de dirigenţie, sau că majorarea se acordă doar în executarea unui singur contract individual de muncă.

Se explicitează modalitatea de stabilire a salariului de bază cu luarea în considerare a majorării pentru activitatea de dirigenţie, ţinându-se