Decizia nr. 77 din 18 noiembrie 2024

Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept competent să judece sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.856/1/2024, la care s-a conexat Dosarul nr. 2.019/1/2024, este legal constituit conform dispoziţiilor art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă şi ale art. 35 alin. (3) din Regulamentul privind organizarea şi funcţionarea administrativă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, aprobat prin Hotărârea Colegiului de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie nr. 20/2023, cu modificările ulterioare (Regulamentul). 2. Şedinţa este prezidată de doamna judecător Corina-Alina Corbu, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

La şedinţa de judecată participă doamna Ileana Peligrad, magistrat-asistent, desemnată în conformitate cu dispoziţiile art. 36 din Regulament.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a luat în examinare sesizările conexate formulate de Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă cu privire la dezlegarea următoarei probleme de drept: „dacă, în interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepţie, în unităţile unde nu există posibilităţi de distribuire în natură, iar pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea?” şi de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal, în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea problemă de drept: „dacă norma de hrană nr. 12 suplimentul B se aplică şi în privinţa cadrelor militare poliţişti, aflaţi în subordinea M.A.I., conform Ordinului M.A.I. nr. 136/2017 şi Ordinului M.A.I. nr. 310/2009”.

Magistratul-asistent învederează că la dosarul cauzei au fost depuse raportul întocmit, concluzii scrise din partea Inspectoratului General al Poliţiei Române şi puncte de vedere din partea Ministerului Afacerilor Interne şi a intimatului.

Preşedintele completului, doamna judecător Corina Alina Corbu, constatând că nu mai sunt alte completări, chestiuni de invocat sau întrebări de formulat din partea membrilor completului, a declarat dezbaterile închise, iar completul de judecată a rămas în pronunţare. ÎNALTA CURTE, deliberând asupra chestiunilor de drept cu care a fost sesizată, a constatat următoarele: I. Titularii şi obiectul sesizărilor

Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a dispus, prin Încheierea din 13 august 2024, în Dosarul nr. 56/116/2023, sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în temeiul dispoziţiilor art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 privind unele măsuri pentru soluţionarea proceselor privind salarizarea personalului plătit din fonduri publice, precum şi proceselor privind prestaţii de asigurări sociale (denumită în continuare Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024), în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la chestiunile de drept anterior menţionate.

Sesizarea a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la 2 septembrie 2024 cu nr. 1.856/1/2024.

Ulterior, pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a fost înregistrată, cu nr. 2.019/1/2024, sesizarea formulată de Curtea de Apel Cluj – Secţia a III-a contencios administrativ şi fiscal în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile cu privire la problema de drept anterior menţionată.

Având în vedere existenţa unei strânse legături între obiectul primei sesizări şi cel al sesizării înregistrate ulterior, în temeiul art. 2 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, s-a dispus conexarea Dosarului nr. 2.019/1/2024 la Dosarul nr. 1.856/1/2024. II. Normele de drept intern incidente

Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, cu modificările ulterioare, denumită în continuare Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 ” Art. 1. – Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană. Art. 2. – Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre. Art. 3. – Hrana se asigură în conformitate cu prevederile actelor normative care reglementează acordarea drepturilor de hrană, în timp de pace, ale personalului din sectorul de apărare naţională, ordine publică şi siguranţă naţională. Art. 4. – Normele de aplicare a prezentei hotărâri, precum şi structura normelor de hrană se stabilesc prin ordin al ministrului de interne.”

Ordinul ministrului afacerilor interne nr. 136/2017 pentru aprobarea Regulilor de aplicare a normelor de hrană, a Regulilor privind organizarea şi funcţionarea popotelor, a structurii normelor de hrană pentru animalele de serviciu, precum şi a structurii normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării şi păstrării produselor alimentare, preparării, transportului şi servirii hranei în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, pe timp de pace, cu modificările şi completările ulterioare, denumit în continuare Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 ” Art. 1. – Se aprobă Regulile de aplicare a normelor de hrană la care are dreptul personalul Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 1*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 2. – Se aprobă Regulile privind organizarea şi funcţionarea popotelor în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 2*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 3. – Se aprobă structura normelor de hrană pentru animalele de serviciu şi Regulile de aplicare a acestora în unităţile Ministerului Afacerilor Interne, prevăzute în anexa nr. 3*), care face parte integrantă din prezentul ordin. Art. 4. – Se aprobă structura normelor de dotare cu bunuri materiale necesare aprovizionării, depozitării şi păstrării produselor alimentare, preparării, transportului şi servirii hranei, prevăzute în anexa nr. 4*), care face parte integrantă din prezentul ordin. *) Anexele nr. 1-4 nu se publică, fiind clasificate potrivit legii. […]” III. Expunerea succintă a proceselor

Prin acţiunea introductivă, înregistrată pe rolul Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă, reclamanţii, persoane fizice, prin sindicat, au solicitat, în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, obligarea în solidar a acestora la calcularea şi plata valorii financiare a suplimentului 12 B la norma de hrană pentru ultimii trei ani şi acordarea pentru viitor, calendaristic, în tot cursul anului, a acestui drept, precum şi actualizarea cu indicele de inflaţie a sumelor deja acordate sub forma de supliment 12B pentru membrii de sindicat care nu au beneficiat de acest drept, plata valorilor actualizate ale normelor de hrană nr. I şi nr. 6, atât pe timp de pace, cât şi în timpul stării de mobilizare, asediu, război sau urgenţă, prevăzute de ordinele ministrului apărării naţionale, pentru perioada celor 3 ani anteriori introducerii acţiunii, efectuarea demersurilor necesare, la nivel de Guvern, pentru emiterea unui ordin de ministru prin care să fie stabilită valoarea normei de hrană începând cu 1 ianuarie 2022 la 45 lei/zi (valoarea reală la o creştere a indicilor preţurilor de consum de 17,6%) şi plata efectivă a diferenţei rezultate, actualizate.

Pârâţii au formulat întâmpinări, invocând excepţia lipsei calităţii procesuale pasive (Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră) şi excepţia prescripţiei dreptului material la acţiune, pe fondul cauzei solicitând respingerea cererii ca neîntemeiată.

La termenul din 13 august 2024, Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a dispus sesizarea instanţei supreme în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile şi suspendarea judecăţii până la soluţionarea sesizării.

Prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul persoană fizică pe rolul Tribunalului Sălaj s-a solicitat obligarea pârâţilor Inspectoratul General al Poliţiei Române şi Inspectoratul de Poliţie al Judeţului Cluj, în solidar, la calcularea şi la plata drepturilor băneşti aferente normei de hrană nr. 12 supliment B, actualizate cu indicele de inflaţie, pentru perioada în care reclamantul a avut sau are calitatea de lucrător în cadrul serviciilor sau brigăzilor subordonate I.G.P.R., conform fişelor lunare de prezenţă.

Tribunalul Sălaj, prin Sentinţa civilă nr. 1.167 din 6 decembrie 2023, a admis acţiunea şi a obligat pârâtul instituţie publică să calculeze şi să plătească reclamantului drepturile băneşti aferente normei de hrană nr. 12 supliment B.

Împotriva acestei sentinţe pârâtul a formulat recurs, în susţinerea căruia a arătat că intimatul-reclamant nu este încadrat într-o unitate din structura sa, existând o distincţie clară între unităţile teritoriale aflate în subordinea Inspectoratului General al Poliţiei Române şi unităţile sau subunităţile din structura centrală a Inspectoratului General al Poliţiei Române, iar Ordinul ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009 stabileşte în mod expres că suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B se acordă poliţiştilor care încadrează unităţile şi subunităţile din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Dispoziţii similare referitoare la procedura de alocare la plata suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B sunt prevăzute de art. 7 şi 18 din Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, respectiv pct. 1 la nota I, suplimentul B pentru norma 12B din ordin, act normativ ce a înlocuit dispoziţiile Ordinului ministrului administraţiei şi internelor nr. 310/2009, în anexa nr. 1 la ordin fiind reglementată norma 12 suplimentul B, iar categoriile de efective care beneficiază gratuit de aceasta sunt enumerate în tabelul nr. 1.

În consecinţă, în considerarea celor menţionate mai sus, recurentul susţine că şi după intrarea în vigoare a Ordinului M.A.I. nr. 136/2017 numai poliţiştii care sunt încadraţi în structurile unităţii centrale a Inspectoratului General al Poliţiei Române beneficiază de norma 12B în tot cursul anului, nu şi poliţiştii care sunt încadraţi în unităţile teritoriale subordonate nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei Române, cum este cazul reclamantului.

În cadrul soluţionării recursului, reţinând existenţa unei norme speciale derogatorii cuprinse în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 şi obligativitatea sesizării instanţei supreme cu dezlegarea unei chestiuni de drept atunci când obiectul cauzei este cel menţionat la art. 1 din actul normativ anterior menţionat, a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi suspendarea cauzei. IV. Motivele de admisibilitate reţinute de titularii sesizării

Instanţele de trimitere au constatat că sunt îndeplinite condiţiile de admisibilitate a sesizării Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în raport cu dispoziţiile art. 1 alin. (1) şi art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Astfel, în cadrul dosarului înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă, reclamantul are calitatea de funcţionar public cu statut special – poliţist de frontieră, desfăşurându-şi activitatea în cadrul Gărzii de Coastă, iar obiectul acţiunii de faţă este reprezentat de pretenţia de acordare a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană, precum şi a valorilor actualizate ale normelor de hrană nr. I şi nr. 6, atât pe timp de pace, cât şi în timpul stării de mobilizare, asediu, război sau urgenţă.

În dosarul aflat pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul îşi desfăşoară activitatea profesională în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj, unitate componentă a structurii centrale a Inspectoratului General al Poliţiei Române, iar prin cererea de chemare în judecată s-au solicitat drepturi salariale. V. Punctele de vedere ale instanţelor de trimitere

Tribunalul Giurgiu – Secţia civilă a arătat că, potrivit Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, alocarea la drepturile de hrană se face la începutul fiecărui an calendaristic, nominal, prin dispoziţie zilnică a şefului unităţii din care face parte sau la care se află în asigurare logistică sau financiară. În ceea ce priveşte modalitatea de acordare a normei de hrană 12B, la pct. 2 al notei de subsol de la anexa nr. 1 se menţionează că acolo unde nu sunt posibilităţi pentru distribuirea hranei în natură, cu aprobarea comandantului/şefului unităţii, la sfârşitul lunii se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei.

Astfel, s-a reţinut că modalitatea principală de acordare a normei de hrană 12B este în natură, iar acordarea valorii financiare a acesteia are caracter subsidiar, în ipoteza în care nu există posibilitatea acordării în natură.

În ceea ce priveşte perioada pentru care se acordă această normă de hrană, s-a observat că în tabelul nr. 1 cuprinzând categoriile de efective care beneficiază gratuit de norma nr. 12 suplimentul B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se menţionează că această normă se acordă, printre alte categorii de personal, şi poliţiştilor din structurile aparţinând Poliţiei de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră, stabilită în condiţiile legii, şi cei care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, cu excepţia poliţiştilor de frontieră din unităţile de învăţământ aflate în această zonă, în tot cursul anului.

Menţiunea potrivit căreia norma 12B se acordă categoriilor de personal anterior menţionate în tot cursul anului trebuie interpretată şi prin luarea în considerare a menţiunilor de la pct. 3 al notei de subsol de la anexa nr. 1, unde se menţionează că suplimentul B de hrană nu se acordă personalului în zilele când se află în concedii, permisii şi învoiri de peste 12 ore şi nici în zilele libere sau de sărbători legale, în care personalul nu se află la serviciu.

Aşadar, intenţia legiuitorului este ca acordarea suplimentului 12B să se realizeze doar pentru perioadele în care personalul care beneficiază de acest drept se află efectiv în activitate, astfel că, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.

Curtea de Apel Cluj a arătat că se impune a se stabili dacă numai poliţiştii care sunt încadraţi în structurile aparatului central al Inspectoratului General al Poliţiei Române beneficiază de norma 12B în tot cursul anului, nu şi poliţiştii care sunt încadraţi în unităţile teritoriale subordonate nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei Române, din moment ce textele legale nu fac distincţie după cum aceste structuri (unităţi şi subunităţi) sunt sau nu subordonate.

Reţinând că există un cadru normativ aplicabil, s-a apreciat că soluţionarea problemei de drept se poate realiza doar în limitele cadrului legislativ existent. VI. Punctele de vedere ale părţilor

În dosarul înregistrat pe rolul Tribunalului Giurgiu – Secţia civilă, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a formulat un punct de vedere, arătând că, în raport cu obiectul prezentului dosar, respectiv acordarea de drepturi de natură salarială – contravaloarea financiară a normei de hrană, în cauză sunt incidente dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

În dosarul înregistrat pe rolul Curţii de Apel Cluj, reclamantul a considerat că nu se impune sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi că este posibilă acordarea normei de hrană, întrucât a fost şi este încadrat într-o unitate teritorială subordonată nemijlocit Inspectoratului General al Poliţiei Române, în timp ce pârâtul a susţinut inexistenţa normei legale de reglementare în privinţa dreptului solicitat, acesta existând doar în privinţa poliţiştilor încadraţi în structura centrală a Inspectoratului General al Poliţiei Române. VII. Jurisprudenţa instanţelor naţionale în materie

Practica identificată pe rolul Secţiei a II-a civile, de contencios administrativ şi fiscal din cadrul Curţii de Apel Bacău vizează parţial problema de drept pusă în discuţie, anume s-a considerat că beneficiază de suplimentul de hrană prevăzut de norma 12B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 toţi poliţiştii care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române şi că suplimentul pentru lucrul în ture se acordă numai pe timpul lucrului efectiv.

La nivelul Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Bucureşti a arătat că, potrivit anexei nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, norma de hrană 12B este un supliment care se acordă pentru eforturi deosebite sau în situaţii speciale mai multor categorii de personal, limitativ enumerate în dispoziţiile legale invocate, cum ar fi personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv. S-a precizat că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană nr. 12 suplimentul B reprezintă o situaţie de excepţie, reglementată doar pentru unităţile în care nu există posibilităţi de distribuire în natură, potrivit prevederilor pct. 2 al notei de subsol la norma în referinţă din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017. Astfel, conform dispoziţiilor sus-menţionate, suplimentul de hrană 12B se acordă sub formă de hrană rece sau contravaloarea financiară a acestuia poliţiştilor şi personalului contractual care depun eforturi deosebite sau se află în situaţiile speciale enumerate în tabelul nr. 1. De asemenea, pct. 3 al notei de subsol a anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 menţionează perioadele în care nu se acordă suplimentul 12B, iar pentru poliţiştii care îşi desfăşoară activitatea în ture de serviciu, alocarea la suplimentul 12B este prevăzută la pct. 13 al tabelului nr. 1 din anexa nr. 1 (secret de serviciu) la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017, raportat la pct. 6 al notei de subsol la norma de referinţă din anexa nr. 1 la acelaşi ordin. Secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale a Curţii de Apel Bucureşti, având în vedere că doar în cazul unora dintre normele de hrană prevăzute de actul normativ incident se arată în mod expres faptul că se acordă doar în natură, a concluzionat că, în cazul celorlalte norme de hrană, inclusiv 12B, ce face obiectul sesizării, se impune acordarea acesteia în natură, iar în măsura în care este imposibilă acordarea în natură se acordă sub formă de contravaloare financiară. În ceea ce priveşte acordarea normei de hrană 12B către personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, în cadrul anexei se indică faptul că acest supliment se acordă personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care deserveşte staţiile radiotehnice sau punctele de comandă în ture sau care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv. Prin urmare, având în vedere această precizare şi modalitatea în care a fost prevăzut acest beneficiu în cuprinsul art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003, respectiv pentru perioada în care personalul se află în activitate, s-a considerat că acest drept poate fi acordat exclusiv pentru perioada în care beneficiarul şi-a desfăşurat efectiv activitatea. La nivelul Tribunalului Călăraşi s-a înaintat practica judiciară identificată, însă aceasta priveşte tangenţial problema ce face obiectul prezentei sesizări, reţinându-se că reclamanţii beneficiază de alocarea la suplimentul 12B doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea de serviciu în ture, nu şi pentru tot timpul anului când nu se află în această situaţie. Opinia judecătorilor din cadrul Tribunalului Ialomiţa a fost în sensul că, în interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B nu are aplicabilitate generală, ci se acordă doar cu titlu de excepţie, în situaţia desfăşurării unor activităţi ce presupun eforturi deosebite sau în situaţii speciale astfel cum sunt reglementate de actele normative sus-arătate. Pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea. La nivelul Tribunalului Ilfov s-a opinat în sensul că, în ceea ce priveşte modalitatea de acordare a normei de hrană 12B, este în principal în natură, iar cu titlu subsidiar, sub formă valorică, în ipoteza în care nu există posibilitatea acordării în natură. Referitor la perioada pentru care se acordă suplimentul de hrană 12B, aceasta este proporţională cu perioada lucrată, astfel că, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea suplimentului 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea. De asemenea, se reţine că norma 12B se acordă, printre alte categorii de personal, şi poliţiştilor din structurile aparţinând Poliţiei de Frontieră Române, aflate în zona de frontieră, stabilită în condiţiile legii, şi celor care deservesc punctele de trecere a frontierei de stat, cu excepţia poliţiştilor de frontieră din unităţile de învăţământ aflate în această zonă, în tot cursul anului. În urma consultării judecătorilor Secţiei conflicte de muncă, asigurări sociale şi contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Teleorman, punctul de vedere exprimat a fost în sensul că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală, iar alocarea suplimentului 12B se realizează nu doar pentru perioada în care personalul îşi desfăşoară efectiv activitatea.

La nivelul Secţiei contencios administrativ şi fiscal a Curţii de Apel Braşov au fost identificate hotărâri judecătoreşti definitive numai cu privire la partea a doua a acestei probleme juridice, în sensul că, pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.

Curtea de Apel Constanţa – Secţia I civilă a comunicat Decizia civilă nr. 82/CM din 10 martie 2021, prin care s-a menţinut sentinţa Tribunalului Constanţa prin care s-a dispus alocarea, calcularea şi plata valorii financiare a suplimentului de hrană prevăzut de norma 12B pentru personalul care îşi desfăşoară activitatea în schimburi.

Curtea de Apel Iaşi a arătat că, la nivelul Secţiei a II-a civile de contencios administrativ şi fiscal a Tribunalului Iaşi, au fost identificate doar acţiuni având ca obiect actualizarea acestei norme de hrană, în care, cu titlu de exemplu, s-a apreciat că acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală. În urma consultării judecătorilor din cadrul secţiei şi analizării încheierii de sesizare, opinia majoritară este în sensul că intenţia legiuitorului a fost ca acordarea suplimentului 12B să se realizeze doar pentru perioadele în care personalul care beneficiază de acest drept se află efectiv în activitate, astfel că, pentru personalul ce îşi desfăşoară activitatea în ture, alocarea la suplimentul 12B se realizează doar pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.

La nivelul Curţii de Apel Ploieşti, Tribunalul Buzău – Secţia I civilă a apreciat că, în interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B nu are aplicabilitate generală, legiuitorul prevăzând posibilitatea acordării efective a hranei persoanelor care au funcţiile prevăzute de lege, aceasta acordându-se pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea.

Hotărârile înaintate de curţile de apel Piteşti şi Timişoara nu vizează problemele de drept ce fac obiectul prezentei sesizări, iar celelalte curţi de apel nu au identificat practică judiciară şi nu au formulat niciun punct de vedere.

Ministerul Public a menţionat că, la nivelul Secţiei judiciare, nu se verifică, în prezent, practică judiciară în vederea promovării unui eventual recurs în interesul legii asupra problemei de drept ce formează obiectul sesizării. VIII. Jurisprudenţa Curţii Constituţionale şi a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie

Nu a fost identificată jurisprudenţă relevantă. IX. Raportul asupra chestiunii de drept

Prin raportul întocmit în cauză, conform art. 520 alin. (8) din Codul de procedură civilă, s-a apreciat că sesizarea formulată de Tribunalul Giurgiu este inadmisibilă, iar referitor la sesizarea conexă a Curţii de Apel Cluj – Secţia I civilă s-a considerat că norma de hrană 12 suplimentul „B” se aplică şi în privinţa cadrelor militare poliţişti încadraţi în brigăzile de combatere a criminalităţii organizate. X. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie X.I. Asupra admisibilităţii sesizării

Potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, „dacă în cursul judecăţii proceselor prevăzute la art. 1, completul de judecată învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac, verificând şi constatând că asupra unei chestiuni de drept, de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond a cauzei respective, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu a statuat şi aceasta nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare, va solicita Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie să pronunţe o hotărâre prin care să se dea rezolvare de principiu chestiunii de drept cu care a fost sesizată”.

Conform art. 1 alin. (1) din acelaşi act normativ, „prezenta ordonanţă de urgenţă se aplică în procesele privind stabilirea şi/sau plata drepturilor salariate sau de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, inclusiv cele privind obligarea la emiterea actelor administrative sau privind anularea actelor administrative emise pentru acest personal sau/şi cele privind raporturile de muncă şi de serviciu ale acestui personal”.

Din coroborarea acestor prevederi legale cu normele de drept comun – art. 519 şi următoarele din Codul de procedură civilă – se reţine că, în procesele de tipul celor enumerate la art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, legiuitorul delegat a instituit următoarele condiţii de admisibilitate pentru sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile: a) existenţa unei cauze aflate în curs de judecată; b) completul de judecată să fie învestit cu soluţionarea cauzei în primă instanţă sau în calea de atac; c) să existe o chestiune de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei; d) chestiunea de drept invocată să nu facă obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare şi nici al unei statuări anterioare a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

Verificând îndeplinirea acestor condiţii cu privire la ambele sesizări conexate, se constată că procesele în care s-au formulat acestea au ca obiect: – obligarea pârâţilor Ministerul Afacerilor Interne, Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră şi Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu la plata către reclamantul având calitatea de poliţist de frontieră în cadrul Gărzii de Coastă – S.P.F. Isaccea a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană pentru ultimii trei ani înaintea sesizării instanţei şi pentru viitor, calendaristic, în tot cursul anului (Dosarul nr. 1.856/1/2024) şi, respectiv, – obligarea pârâtului Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata către reclamantul având calitatea de poliţist în cadrul Brigăzii de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca a valorii financiare a suplimentului 12B la norma de hrană începând cu data de 15.11.2022 – data încadrării sale la B.C.C.O. Cluj-Napoca – şi până în prezent şi pentru viitor, lunar, până la încetarea acestei calităţi (Dosarul nr. 2.019/1/2024).

În consecinţă, pretenţiile deduse judecăţii se circumscriu unor drepturi de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice, în sensul art. 1 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Cauzele în care au fost formulate sesizările se află în primă instanţă, respectiv în recurs, cerinţa de admisibilitate de la paragraful 46 lit. b) fiind complinită.

În ceea ce priveşte condiţia existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea pe fond a cauzei – cerinţa de admisibilitate de la paragraful 46 lit. c) – în jurisprudenţa Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept s-a statuat că sesizarea în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile trebuie să aibă ca obiect o chestiune de drept ce necesită cu pregnanţă a fi lămurită, care să prezinte o dificultate suficient de mare, în măsură să reclame intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării de principiu a chestiunii de drept şi al înlăturării oricărei incertitudini care ar putea plana asupra securităţii raporturilor juridice deduse judecăţii.

Astfel, în Decizia nr. 72 din 16 octombrie 2017 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 901 din 16 noiembrie 2017, cu privire la cerinţa chestiunii de drept, la paragrafele 51 şi 52, s-au arătat următoarele: ” Referitor la acest aspect, în doctrină s-a arătat că, în înţelesul legii, chestiunea de drept a cărei lămurire se solicită trebuie să fie specifică, urmărind interpretarea punctuală a unui text legal, fără a-i epuiza înţelesurile sau aplicaţiile; întrebarea instanţei trebuie să fie una calificată, iar nu generică şi pur ipotetică. În acelaşi timp, problema de drept trebuie să fie reală, iar nu aparentă, să privească interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte ori incidenţa unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.”

Prevederile art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 impun drept condiţie de admisibilitate a sesizării în vederea pronunţării unei hotărâri prealabile existenţa unei chestiuni de drept, iar noţiunea de „chestiune de drept” are, în acest context, înţelesul dat de art. 519 din Codul de procedură civilă, deoarece termenii folosiţi de legiuitor sunt aceiaşi, iar art. 4 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024 prevede că dispoziţiile prezentei ordonanţe de urgenţă se completează cu cele ale Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu celelalte reglementări aplicabile în materie”.

Nu poate fi, astfel, concepută o reglementare specială care să folosească o noţiune autonomă identică, dar cu un conţinut juridic diferit decât cea din legea generală (cu care se completează), mai ales având în vedere dispoziţiile art. 15 alin. (3) din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, denumită în continuare Legea nr. 24/2000: „Reglementarea este derogatorie dacă soluţiile legislative referitoare la o situaţie anume determinată cuprind norme diferite în raport cu reglementarea-cadru în materie, aceasta din urmă păstrându-şi caracterul său general obligatoriu pentru toate celelalte cazuri.”

Conex acestei probleme se observă că, din punct de vedere formal, încheierea de sesizare a instanţei supreme în vederea dezlegării, în prealabil, a unei chestiuni de drept trebuie să respecte dispoziţiile art. 520 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, de la care legea specială nu derogă. Aşadar, încheierea de sesizare trebuie să cuprindă motivele care susţin admisibilitatea sesizării, această obligaţie rezultând de altfel şi din prevederile art. 2 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, care impun completului de judecată să verifice şi să constate îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate şi să dispună sesizarea instanţei supreme doar dacă rezultatul acestei verificări este afirmativ, fiind necesare o analiză argumentată cu privire la toate condiţiile de admisibilitate incidente, precum şi exprimarea opiniei preliminare a completului de judecată asupra chestiunii de drept cu privire la care se dispune sesizarea.

Sunt îndeosebi necesare, în acest context, expunerea elementelor de fapt şi de drept relevante ale litigiului, precum şi indicarea argumentelor din care rezultă că chestiunea de drept are caracter veritabil, de natură să justifice intervenţia instanţei supreme în scopul rezolvării sale, respectiv caracter esenţial, fiind de natură să influenţeze în mod direct soluţia cauzei pe fond.

În lipsa enunţării acestor elemente, sesizarea nu îndeplineşte condiţiile legii, iar instanţa supremă nu se poate substitui instanţei de trimitere în ceea ce priveşte identificarea şi enunţarea unei chestiuni de drept punctuale cu privire la care se solicită o dezlegare de principiu, respectiv în ceea ce priveşte determinarea contextului factual şi juridic în raport cu care rezultă îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate.

Plecând de la premisa incidenţei dispoziţiilor art. 519 din Codul de procedură civilă, în sensul necesităţii existenţei unei chestiuni de drept apte a constitui izvor al practicii neunitare şi ca această chestiune să determine soluţia ce va fi pronunţată de instanţa de trimitere, se impune a examina distinct cele trei întrebări adresate pe calea procedurală prevăzută de art. 2 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024.

Primo şi secundo, în Dosarul nr. 1.856/1/2024, instanţa de trimitere a întrebat dacă, în interpretarea dispoziţiilor Hotărârii Guvernului nr. 65/2003 şi ale Ordinului M.A.I. nr. 136/2017, acordarea contravalorii financiare a normei de hrană 12B are aplicabilitate generală sau doar cu titlu de excepţie în unităţile unde nu există posibilităţi de distribuire în natură şi dacă acelaşi drept salarial se acordă personalului care lucrează în ture numai pentru perioada în care îşi desfăşoară activitatea.

Încheierea de sesizare cuprinde în speţă indicarea calităţii reclamantului de funcţionar public cu statut special – poliţist de frontieră în cadrul Gărzii de Coastă – S.P.F. Isaccea (acţiunea iniţială, din care cererea a fost disjunsă, fiind formulată de un număr de 13 reclamanţi), a obiectului cauzei indicat la paragraful 50, precum şi statuarea în sensul incidenţei normelor speciale din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 62/2024, ce fac necesară sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu chestiunea de drept de a cărei lămurire depinde soluţionarea pe fond, întrucât, asupra acesteia, instanţa supremă nu a statuat şi ea nici nu face obiectul unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare.

Mai departe, instanţa de trimitere a expus punctul său de vedere cu privire la dezlegarea celor două chestiuni ce fac obiectul sesizării.

În aceste condiţii, lipseşte cu desăvârşire din încheierea de sesizare argumentarea referitoare, pe de o parte, la existenţa unei chestiuni de drept în sensul arătat mai sus la paragraful 54, iar, pe de altă parte, la modul în care cele două aspecte cuprinse în sesizare influenţează soluţionarea cauzei cu care instanţa este învestită.

Nu se poate pretinde Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept a se substitui instanţei de trimitere pentru verificarea cerinţei ca de chestiunea de drept a cărei lămurire se cere să depindă soluţionarea cauzei; chiar dacă o asemenea verificare s-ar face, din documentele ataşate încheierii de sesizare nu rezultă că ea este îndeplinită în speţă.

Astfel, reclamantul a cerut obligarea a trei pârâţi la plata echivalentului valoric al normei de hrană suplimentul 12B pentru 3 ani înaintea sesizării instanţei şi pentru viitor.

Pârâţii Ministerul Afacerilor Interne şi Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră au invocat prin întâmpinare lipsa calităţii lor procesuale pasive, cu argumentarea esenţială că reclamantul nu se află în raporturi de serviciu cu aceste două entităţi, ci cu cel de-al treilea pârât, Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, unitate cu personalitate juridică, conform art. 12 alin. (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 104/2001 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei de Frontieră Române.

Pe fondul cauzei, pârâtul Ministerul Afacerilor Interne a arătat că norma de hrană nr. 12 suplimentul B se acordă numai personalului limitativ indicat în anexa nr. 1 la Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 privind stabilirea drepturilor de hrană, în timp de pace, respectiv personalului aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplica Statutul poliţistului, cum ar fi personalului care deserveşte staţiile radiotehnice sau punctele de comandă în ture sau care lucrează în ture, numai pe timpul lucrului efectiv, „categorie din care fac parte lucrătorii din cadrul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu care au calitatea de reclamanţi în dosar”, alocarea la suplimentul 12B fiind cuvenită reclamanţilor numai pentru perioada în care îşi desfăşoară efectiv activitatea de serviciu în ture, şi nu pentru tot timpul anului când nu se află în această situaţie.

Pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră Române nu a formulat apărări pe fondul cauzei în privinţa solicitării de acordare a normei de hrană suplimentul 12B.

Pârâtul Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu s-a apărat prin întâmpinare în sensul netemeiniciei cererii de acordare a normei de hrană suplimentul 12B, cu argumentul că Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se aplică numai poliţiştilor încadraţi în aparatul Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră, nu şi celor încadraţi în unităţile teritoriale subordonate Inspectoratului Teritorial al Poliţiei de Frontieră Giurgiu, cum este cazul reclamanţilor, încadraţi la S.P.F. Chirnogi, unitate în subordinea pârâtului, şi nu în structura sa.

Faţă de toate aceste împrejurări, nu se identifică în cadrul procesual astfel stabilit necesitatea pentru instanţa de sesizare de a stabili împrejurarea dacă acordarea valorii financiare a suplimentului de hrană 12B este condiţionată de inexistenţa posibilităţii de acordare a acestui drept în natură, de vreme ce reclamantul a afirmat generic că nu a primit acest drept şi niciunul dintre pârâţi nu s-a apărat în sensul că el a fost acordat în natură sau că ar putea fi acordat în natură pentru viitor, chestiunile ridicate prin întâmpinări privind cu totul alte aspecte.

Această constatare subliniază încă o dată necesitatea ca instanţa de trimitere să motiveze adecvat încheierea de sesizare, în acord cu exigenţele art. 519 şi art. 520 alin. (1) teza a doua din Codul de procedură civilă, pentru a putea permite Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept identificarea corectă a cerinţelor de admisibilitate a sesizării.

Fireşte că, distinct de susţinerile şi apărările părţilor, care determină limitele judecăţii în acord cu art. 9 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în procesul desfăşurat după regulile procesuale civile instanţa este în drept a avea în vedere şi alte chestiuni apreciate ca relevante pentru cauză, însă numai succesiv punerii lor în discuţia părţilor, conform art. 22 alin. (2) teza a II-a din Codul de procedură civilă, pentru a respecta dreptul părţilor de a-şi exprima punctul de vedere cu privire la acestea, prevăzut de art. 14 alin. (4) din acelaşi cod.

Or, o atare măsură nu a fost luată în cauză de instanţa de trimitere şi, în absenţa oricărei susţineri a părţilor sub aspectul subsidiarităţii acordării valorii financiare a suplimentului de hrană faţă de posibilitatea acordării sale în natură şi a oricărui argument al instanţei în acest sens cuprins în încheierea de sesizare, nu se poate verifica dacă de această problemă depinde soluţionarea pe fond a cauzei.

Similar, nici chestiunea acordării normei de hrană numai în timpul desfăşurării activităţii în ture (alternativa fiind acordarea şi în timpul de odihnă, în zilele libere) nu face obiectul dezbaterilor, astfel cum rezultă el din informaţiile aflate la dispoziţia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept; este adevărat că în întâmpinarea Ministerului Afacerilor Interne se regăseşte o frază cu formulare generică în sensul acordării suplimentului pe perioada turelor, dar prima facie chestiunea nu îmbracă forma unei apărări veritabile sau a unei susţineri în sensul necesităţii respingerii acţiunii reclamantului în privinţa acestui petit. Dimpotrivă, acest pârât recunoaşte apartenenţa reclamantului la categoria de personal vizată de dreptul în discuţie.

În urma acestor argumente se apreciază că, în cauză, nu este îndeplinită cerinţa legăturii cu cauza a chestiunii ce face obiectul sesizării.

Subsidiar, se reţine că nici cerinţa ca sesizarea să aibă ca obiect o chestiune de drept nu este îndeplinită.

Din examinarea prevederilor anexei nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 se poate observa că, la secţiunea dedicată normei de hrană 12 suplimentul B, în cuprinsul notelor incluse în anexă sunt prevăzute condiţiile concrete în care această normă de hrană suplimentară se acordă, iar nota 2, ce arată în ce condiţii se acordă valoarea financiară neimpozabilă a normei, este neîndoielnic clară şi lipsită de orice echivoc.

De aceea, se consideră, în aplicarea consideraţiilor teoretice cuprinse în paragraful 54, că prima întrebare din sesizarea ce formează obiectul Dosarului nr. 1.856/1/2024 nu îndeplineşte cerinţa de a constitui o chestiune de drept veritabilă, pentru că ea nu priveşte interpretarea diferită sau contradictorie a unui text de lege, a unei reguli cutumiare neclare, incomplete sau, după caz, incerte şi nici nu pune în discuţie incidenţa unor principii generale ale dreptului, al căror conţinut sau a căror sferă de acţiune sunt discutabile.

Dimpotrivă, legislaţia terţiară analizată statuează în mod clar chestiunea ce face obiectul întrebării, fără a fi incidentă niciuna dintre ipotezele necesare pentru a califica întrebarea ca reprezentând o chestiune de drept.

În privinţa întrebării dacă acelaşi drept salarial – mai sus evocat – se acordă personalului care lucrează în ture numai pentru perioada în care îşi desfăşoară activitatea, notele ce însoţesc secţiunea dedicată suplimentului de hrană 12 B din anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 arată în mod neechivoc acest aspect, detaliind şi modul de acordare a normei de hrană şi, respectiv, modul de calcul al echivalentului financiar al normei de hrană, cu evidenţierea distincţiei dintre personalul care lucrează program normal de lucru şi personalul care lucrează în ture.

Cu privire la sesizarea ce face obiectul Dosarului nr. 2.019/1/2024, cerinţa de admisibilitate a existenţei unei chestiuni de drept de a cărei lămurire să depindă soluţionarea cauzei este îndeplinită, după cum se va arăta.

Astfel, în cauza în care s-a dispus această sesizare reclamantul are calitatea de poliţist încadrat în Brigada de Combatere a Criminalităţii Organizate Cluj-Napoca şi a cerut instanţei obligarea pârâţilor Inspectoratul de Poliţie Judeţean Cluj şi Inspectoratul General al Poliţiei Române la plata valorii băneşti a suplimentului de hrană 12B începând cu data de 15.11.2022 până în prezent şi pentru viitor, până la încetarea acestei calităţi.

Prima instanţă a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române la calcularea şi la plata către reclamant a drepturilor băneşti aferente normei de hrană nr. 12 supliment B începând cu data de 15.11.2022, actualizate, precum şi la plata dobânzii legale penalizatoare.

Prin recursul declarat împotriva acestei sentinţe pârâtul Inspectoratul General al Poliţiei Române a susţinut, în dezvoltarea unui motiv de recurs întemeiat pe art. 488 alin. (1) pct. 8 din Codul de procedură civilă, că reclamantul nu este încadrat într-o unitate din structura organizatorică a Inspectoratului General al Poliţiei Române, ci într-o unitate aflată în subordinea acestei entităţi, astfel încât dreptul prevăzut de Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 şi pretins prin acţiune nu i se cuvine, beneficiarii săi fiind exclusiv poliţiştii care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Faţă de aceste împrejurări, ce rezultă din documentele aflate la dispoziţia Completului pentru dezlegarea unor chestiuni de drept şi parţial din încheierea de sesizare, se apreciază că, în speţă, este necesară, pentru soluţionarea cererii de recurs cu care instanţa de trimitere este învestită, dezlegarea chestiunii de drept ce priveşte câmpul de aplicare al normei invocate de reclamant în susţinerea acţiunii sale, din perspectiva calificării unităţii sale angajatoare ca fiind una dintre cele la care se referă ordinul menţionat.

În acest sens se impun analiza dispoziţiilor legale ce reglementează organizarea Inspectoratului General al Poliţiei Române, a statutului brigăzilor pentru combaterea criminalităţii organizate, precum şi interpretarea normelor cuprinse în Hotărârea Guvernului nr. 65/2003 şi, respectiv, în Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 a căror aplicare în speţă este disputată de părţi.

Raportând această constatare la consideraţiile teoretice mai sus expuse referitoare la calificarea chestiunii de drept ce poate face obiectul sesizării, văzând şi existenţa unor puncte de vedere argumentate ce se contrazic, este îndeplinită cerinţa în discuţie, atât din perspectiva existenţei unei chestiuni de drept, cât şi a legăturii sale cu cauza aflată pe rolul instanţei de trimitere.

În fine, sub aspectul admisibilităţii, se constată că nu a rezultat din verificările efectuate că Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a statuat asupra chestiunii de drept, iar aceasta nu formează obiect al unui recurs în interesul legii în curs de soluţionare. X.II. Asupra fondului sesizării ce face obiectul Dosarului nr. 2.019/1/2024, conexat

Potrivit art. 1 din Hotărârea Guvernului nr. 65/2003: „Personalul aparţinând structurilor Ministerului de Interne, căruia i se aplică Statutul poliţistului, beneficiază pentru perioada în care se află în activitate de o alocaţie de hrană zilnică, în limita unor plafoane calorice, diferenţiate pe categorii, care constituie norme de hrană.”

Art. 2 al hotărârii menţionate prevede că „Normele de hrană zilnice, plafoanele calorice şi categoriile de personal pentru care se acordă sunt prevăzute în anexa care face parte integrantă din prezenta hotărâre”, iar în anexă este inclusă norma de hrană 12 suplimentul „B” – supliment pentru eforturi deosebite sau situaţii speciale – ce se acordă, inter alia, „personalului căruia i se aplică Statutul poliţistului, care încadrează unităţile şi subunităţile de poliţie din structura Inspectoratului General al Poliţiei Române”.

Reglementarea terţiară – anexa nr. 1 la Ordinul M.A.I. nr. 136/2017 nu conţine prevederi diferite în privinţa beneficiarilor normei de hrană 12 suplimentul „B”.

Pentru a determina dacă reclamantul, angajat al unei brigăzi teritoriale pentru combaterea criminalităţii organizate, este inclus în sfera de aplicare subiectivă a dreptului la norma de hrană în discuţie, este necesar a fi avute în vedere mai multe dispoziţii legale ce conturează modul de organizare a Inspectoratului General al Poliţiei Române.

Potrivit art. 1 din Legea nr. 218/2002 privind organizarea şi funcţionarea Poliţiei Române, cu modificările şi completările ulterioare (denumită în continuare Legea nr. 218/2002), „Poliţia Română face parte din Ministerul Afacerilor Interne şi este instituţia specializată a statului, care exercită atribuţii privind apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale persoanei, a proprietăţii private şi publice, prevenirea şi descoperirea infracţiunilor, respectarea ordinii şi liniştii publice, în condiţiile legii”.

Art. 5 din acelaşi act normativ prevede că: ” Poliţia Română are următoarea structură organizatorică: a) Inspectoratul General al Poliţiei Române; b) u