3ra-897/17 — anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, plata despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-897/17 — anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, plata despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Prima instanță: Judecătoria Cimișlia (judecător S. Aramă)

Instanța de apel: Curtea de Apel Comrat (judecători Ș. Starciuc, M. Galupa, A. Curdov)

Dosar nr. 3ra-897/17

D E C I Z I E

30 august 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit

al Curții Supreme de Justiție

în următoarea componență:

Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

Luiza Gafton

examinând recursul declarat de Cancelaria de Stat,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă în ordinea

contenciosului administrativ de Gargaun Mihail, prin intermediul avocatului

Stănescu Valeriu, împotriva Cancelariei de Stat, intervenient accesoriu Munteanu

Dumitru, cu privire la anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, plata

despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Comrat din 16 mai 2017, prin care a fost

admis apelul declarat de Gargaun Mihail și avocatul Stănescu Valeriu, fiind casată

hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016 și emisă o nouă hotărâre,

prin care acțiunea a fost admisă parțial,

C O N S T A T Ă:

La 03 decembrie 2015 Gargaun Mihail a înaintat, prin intermediul

avocatului Stănescu Valeriu, o cerere de chemare în judecată în ordinea

contenciosului administrativ împotriva Cancelariei de Stat (volum I, f.d. 5-8), prin

care a solicitat: (1) anularea ordinului Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13

octombrie 2015 privind eliberarea sa din funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat; (2) restabilirea sa în funcția de șef adjunct

al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat din data de 15 octombrie

2015; (3) încasarea din contul Cancelariei de Stat a despăgubirii pentru întreaga

1

perioadă de absență forțată de la muncă; (4) repararea din contul Cancelariei de

Stat a prejudiciului moral cauzat în sumă de 50 000 lei; și (5) compensarea din

contul Cancelariei de Stat a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, Gargaun Mihail a susținut că prin ordinul Cancelariei

de Stat nr. 296-P din 05 octombrie 2010, semnat de ministrul de stat Bodiu Victor,

a fost numit în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei

de Stat, iar prin ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015,

semnat de secretarul general adjunct al Guvernului, Ceauș Sergiu, a fost eliberat

din această funcție începând cu data de 15 octombrie 2015.

A afirmat că a luat cunoștință de actul administrativ contestat la 13

octombrie 2015, iar la 17 octombrie 2015 a înaintat către Cancelaria de Stat o

cerere prealabilă prin care a solicitat: (1) anularea ordinului Cancelariei de Stat nr.

146-P din 13 octombrie 2015 privind eliberarea sa din funcția de șef adjunct al

Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat; (2) restabilirea sa în funcția de

șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat din data de 15

octombrie 2015; (3) încasarea din contul Cancelariei de Stat a despăgubirii pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă; și (4) repararea din contul

Cancelariei de Stat a prejudiciului moral cauzat în sumă de 30 000 lei.

A precizat că prin scrisoarea Cancelariei de Stat nr. 1508-655 din 23

noiembrie 2015, i s-a comunicat că nu există temei pentru anularea ordinului

contestat.

A invocat că actul administrativ contestat urmează a fi anulat în temeiul art.

26 alin. (1) Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, or

acesta este: (1) ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, neconținând

temeiurile de fapt și de drept ale eliberării sale din funcție; (2) ilegal ca fiind emis

cu încălcarea competenței, deoarece a fost semnat de o persoană neîmputernicită, și

anume de secretarul general adjunct al Guvernului; și (3) ilegal ca fiind emis cu

încălcarea procedurii stabilite la art. 63 alin. (1) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

A indicat că drept temei de eliberare din funcție eronat a servit art. 22 alin.

(3) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, care prevede încetarea înainte de termen a mandatului

demnitarului numit prin eliberarea din funcție a acestuia în temeiul actului

administrativ al autorității care l-a numit în funcție, neținându-se cont de

următoarele prevederi legale: (1) art. 6 alin. (4) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, conform căruia,

pentru ocuparea unor funcții de demnitate publică prin numire se organizează

concurs în condițiile legii; (2) Anexa nr. 1 la Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public, care prevede că,

Cancelaria de Stat este o autoritate publică ce cade sub incidența acestei Legi și art.

63 al Legii date, care reglementează procedura și temeiurile de eliberare din funcție

publică; și (3) pct. 18 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

845 din 18 decembrie 2009, potrivit căruia, persoanele angajate în oficiu au anume

2

statut de funcționar public, cu excepția șefului Oficiului și personalului tehnic

auxiliar.

În continuare, a evidențiat că prevederile art. 22 alin. (3) Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică nu

se aplică demnitarilor pentru care legea specială ce reglementează activitatea

acestora prevede o altă procedură de încetare a mandatului înainte de termen, iar

ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015 nu conține niciunul

din temeiurile prevăzute de art. 63 Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public, care este o lege specială în raport

cu șefii adjuncți ai oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat.

Cu referire la ilegalitatea actului contestat prin prisma încălcării

competenței, a susținut că în conformitate cu pct. 15 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, șefii adjuncți ai Oficiului

sunt numiți și eliberați din funcție de secretarul general al Guvernului, pe când

ordinul din 13 octombrie 2015 a fost semnat de secretarul general adjunct al

Guvernului.

A invocat că acțiunile Cancelariei de Stat i-au cauzat un prejudiciu moral

caracterizat prin suferințe psihice legate de lipsa de respect față de faptul că o bună

parte din viață și-a dedicat-o serviciului public, iar suma de 50 000 o consideră ca

fiind suficientă pentru repararea prejudiciului moral.

La 21 ianuarie 2016 Gargaun Mihail a înaintat, prin intermediul avocatului

Stănescu Valeriu, un demers privind ridicarea excepției de neconstituționalitate a

pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie

2000 (volum I, f.d. 35-36), care a fost admis prin încheierea Judecătoriei Cimișlia

din 24 mai 2016 (volum I, f.d. 72), fiind sesizată Curtea Constituțională.

Prin Hotărârea Curții Constituționale din 22 iulie 2016 (volum I, f.d. 84-90),

a fost admisă excepția de neconstituționalitate, fiind declarat neconstituțional pct.

15 din Anexa la Legea contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000.

Prin încheierea Judecătoriei Cimișlia din 28 noiembrie 2016 (volum I, f.d.

129), la cererea reprezentantului Cancelariei de Stat, Munteanu Dumitru a fost

atras în proces în calitate de intervenient accesoriu.

Prin hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016 (volum I, f.d.

163), acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată.

La 02 ianuarie 2017 Gargaun Mihail și avocatul Stănescu Valeriu au declarat

apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016

(volum I, f.d. 162), solicitând casarea integrală a acesteia, cu emiterea unei noi

hotărâri, prin care acțiunea să fie admisă integral, iar la 16 februarie 2017 au

declarat apel motivat (volum I, f.d. 183-184).

La 06 martie 2017 avocatul Stănescu Valeriu a declarat apel suplimentar

(volum I, f.d. 197).

Prin decizia Curții de Apel Comrat din 16 mai 2017 (volum I, f.d. 242-249),

a fost admis apelul declarat de Gargaun Mihail și avocatul Stănescu Valeriu, fiind

casată hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016 și emisă o nouă

3

hotărâre, prin care acțiunea a fost admisă parțial, și anume: (1) s-a anulat ca fiind

ilegal ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015 privind

eliberarea lui Gargaun Mihail din funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial

Hâncești al Cancelariei de Stat; (2) s-a restabilit Gargaun Mihail în funcția de șef

adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat din data de 15

octombrie 2015; (3) s-a încasat din contul Cancelariei de Stat, în beneficiul lui

Gargaun Mihail, salariul pentru absența sa forțată de la muncă în perioada 15

octombrie 2015 – 16 mai 2017 în sumă de 130 636, 16 lei; (4) s-a încasat din

contul Cancelariei de Stat, în beneficiul lui Gargaun Mihail, suma de 7 000 lei cu

titlu de reparare a prejudiciului moral; și (5) s-a încasat din contul Cancelariei de

Stat, în beneficiul lui Gargaun Mihail, suma de 14 600 lei cu titlu de cheltuieli de

asistență juridică, iar în rest, pretențiile au fost respinse.

Pentru a emite această soluție, instanța de apel a explicat că în conformitate

cu pct. 18 din Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18

decembrie 2009, în redacția în vigoare la 13 octombrie 2015 (data eliberării din

funcție a lui Gargaun Mihail), persoanele angajate în oficiu aveau statut de

funcționar public, cu excepția șefului Oficiului și personalului tehnic auxiliar, ceea

ce înseamnă că la data eliberării sale din funcție, Gargaun Mihail avea anume

statut de funcționar public, în privința acestuia fiind aplicabile dispozițiile Legii nr.

158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Astfel, instanța de apel a considerat că Gargaun Mihail putea fi eliberat din

funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat doar în

baza unuia din temeiurile prevăzute de art. 63 alin. (1) Legea nr. 158 din 04 iulie

2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Totodată, instanța de apel a menționat că indiferent de faptul în baza cărei

legi Gargaun Mihail a fost numit în funcție, apoi eliberat, actul administrativ

contestat contravine raționamentului logico-juridic al tuturor normelor legale

privitoare la eliberarea din funcție ca urmare a comiterii abaterilor disciplinare,

neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor etc.

La 26 mai 2017 Cancelaria de Stat a declarat recurs împotriva deciziei Curții

de Apel Comrat din 16 mai 2017 (volum II, f.d. 1-5), solicitând casarea acesteia și

menținerea hotărârii Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016.

În motivarea recursului, Cancelaria de Stat a susținut, în primul rând, că prin

neaplicarea legii care trebuia să fie aplicată, instanța de apel a aplicat eronat norme

de drept material.

În acest sens, a invocat că potrivit Anexei la Legea nr. 199 din 16 iulie 2010

cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcția de șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat este de demnitate publică, dar

instanța de apel nu a ținut cont de faptul că raporturile ce țin de eliberarea dintr-o

astfel de funcție sunt reglementate anume de Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

În continuare, a specificat că prin hotărârea Curții Constituționale nr. 46 din

21 noiembrie 2002 pentru controlul constituționalității unor prevederi din Legea

4

contenciosului administrativ nr.793 din 10 februarie 2000 cu modificările și

completările operate prin Legea nr. 726 din 07 decembrie 2001 și Legea nr. 833

din 07 februarie 2002, s-a stabilit că numirea persoanelor oficiale de stat într-o

funcție publică este întotdeauna rezultatul voinței politice unilaterale a

Parlamentului, Președintelui țării sau Guvernului, ei fiind aleși sau numiți în

funcție, și nu încadrați în temeiul legii civile, aceeași regulă a unilateralității

aplicându-se simetric și în cazul destituirii lor.

A indicat că intimatul a fost numit, nu ales prin concurs, în funcția de șef

adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat, la propria discreție a

ministrului de stat de atunci, din care motiv eliberarea sa din funcție trebuie să aibă

loc în aceleași condiții.

În al doilea rând, a susținut că și prin interpretarea eronată a legii, instanța de

apel a aplicat eronat norme de drept material.

A invocat că instanța de apel a dat o apreciere greșită prevederilor legale ce

țin de eliberarea din funcție a demnitarilor publici, asimilându-le cu normele ce țin

de concedierea funcționarilor publici, deși intimatul nu este funcționar public.

A făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, și

anume la hotărârea Pellegrin vs. Franța din 08 decembrie 1999, în care Curtea a

explicat că procedurile legate de ocuparea, promovarea și încetarea exercițiului

unei funcții publice nu pot fi încadrate în litigii de natură privată, or exercitarea

unei astfel de funcții implică responsabilități în domeniul interesului general și

presupune întotdeauna deținerea unei părți din suveranitatea statului, iar dispariția

angajamentului de loialitate și încredere reciprocă între autoritatea statului și

funcționarul public duce la apariția temeiurilor de încetare a raportului de muncă

dintre acești subiecți.

La 07 iulie 2017 instanța de recurs a expediat în adresa intimatului Gargaun

Mihail și intervenientului accesoriu Munteanu Dumitru câte o copie a cererii de

recurs, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței (volum II, f.d. 8).

La 31 iulie 2017 intimatul a expediat prin trimitere poștală în adresa

instanței de recurs referință (volum II, f.d. 10-12), solicitând declararea recursului

ca fiind inadmisibil, iar intervenientul accesoriu nu a făcut uz de acest drept

procedural.

La 07 august 2017 instanța de recurs a expediat în adresa recurentului și

intervenientului accesoriu câte o copie a referinței (volum II, f.d. 14).

Conform art. 434 alin. (1) Cod de procedură civilă, Recursul se declară în

termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Având în vedere că decizia contestată cu recurs a fost pronunțată la 16 mai

2017, iar recursul a fost declarat la 26 mai 2017, acesta se consideră a fi depus în

termen.

În temeiul art. 440 alin. (2) Cod de procedură civilă, prin încheierea instanței

de recurs din 16 august 2017 (volum II, f.d. 15), recursul declarat de Cancelaria de

Stat a fost considerat admisibil și transmis spre examinare într-un complet din 5

judecători.

Conform art. 444 Cod de procedură civilă, Recursul se examinează fără

5

înștiințarea participanților la proces. Completul din 5 judecători decide asupra

oportunității invitării tuturor participanților sau a reprezentanților acestora pentru a

se pronunța cu privire la problemele de legalitate invocate în cererea de recurs.

Studiind materialele cauzei în raport cu legislația care guvernează speța,

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de

Justiție consideră necesar să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel și

să mențină hotărârea primei instanțe.

Potrivit art. 442 alin. (1) Cod de procedură civilă, Judecînd recursul declarat

împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în

baza referinței depuse de către intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a

administra noi dovezi.

Art. 445 alin. (1) lit. f) Cod de procedură civilă prevede că Instanța, după ce

judecă recursul, este în drept să admită recursul, să caseze decizia instanței de apel

și să mențină hotărârea primei instanțe.

Colegiul constată că prin ordinul Cancelariei de Stat nr. 296-P din 05

octombrie 2010 (vol. I, f.d. 11), semnat de ministrul de stat Bodiu Victor, Gargaun

Mihail a fost numit în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al

Cancelariei de Stat, iar prin ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie

2015 (vol. I, f.d. 10), semnat de secretarul general adjunct al Guvernului, Ceauș

Sergiu, a fost eliberat din această funcție începând cu data de 15 octombrie 2015.

Ordinul Cancelariei de Stat nr. 296-P din 05 octombrie 2010 conține

mențiunea că a fost emis în conformitate cu Regulamentul cu privire la organizarea

și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea

Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, iar ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-

P din 13 octombrie 2015 – în conformitate cu pct. 15 din Regulamentul dat și cu

art. 22 alin. (3) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu

funcții de demnitate publică.

La 20 octombrie 2015 Cancelaria de Stat a înregistrat cererea prealabilă a lui

Gargaun Mihail (vol. I, f.d. 12), prin care acesta a solicitat: (1) anularea ordinului

Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015 privind eliberarea sa din

funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat; (2)

restabilirea sa în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al

Cancelariei de Stat din data de 15 octombrie 2015; (3) încasarea din contul

Cancelariei de Stat a despăgubirii pentru întreaga perioadă de absență forțată de la

muncă; și (4) repararea din contul Cancelariei de Stat a prejudiciului moral cauzat

în sumă de 30 000 lei, iar prin scrisoarea Cancelariei de Stat nr. 1508-655 din 23

noiembrie 2015 (vol. I, f.d. 13), lui Gargaun Mihail i s-a comunicat că nu există

temei pentru anularea ordinului contestat.

Ordinul Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015, care este

contestat de Gargaun Mihail, reprezintă un act administrativ în sensul Legii

contenciosului administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, iar conform art. 26 alin.

(1) al Legii date, Actul administrativ contestat poate fi anulat, în tot sau în parte, în

cazul în care: a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii; b) este

ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței; c) este ilegal ca fiind emis cu

6

încălcarea procedurii stabilite.

Colegiul observă că raporturile de serviciu dintre autoritățile publice și

funcționarii publici sunt reglementate de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire

la funcția publică și statutul funcționarului public, iar art. 63 alin. (1) al Legii date

prevede în mod expres și exhaustiv temeiurile de încetare a raportului de serviciu

dintre autoritatea publică și funcționarul public prin eliberarea acestuia din funcția

publică.

Art. 4 alin. (3) lit. a) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la funcția

publică și statutul funcționarului public stipulează că prevederile prezentei Legi nu

se aplică persoanelor ce exercită funcții de demnitate publică, adică nu

reglementează nici temeiurile de eliberare din funcția publică a acestei categorii de

subiecți.

Potrivit art. 22 alin. (3) Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul

persoanelor cu funcții de demnitate publică, În cazul demnitarului numit, încetarea

înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din

funcție a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-a numit

în funcție.

În această conjunctură, Colegiul evidențiază că actul de eliberare din funcție

a demnitarului numit se caracterizează prin lipsa unor criterii de destituire expres

prevăzute de lege, spre deosebire de actul de eliberare din funcție a funcționarului

public.

Astfel, atât prima instanță, cât și cea de apel corect au reținut că în procesul

de evaluare a legalității ordinului Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie

2015, chestiunea primordială este de a determina dacă funcția de șef adjunct al

Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat era de demnitate publică la data

emiterii actului administrativ contestat și, respectiv, dacă actul de eliberare din

funcție a lui Gargaun Mihail cade sub incidența Legii nr. 158 din 04 iulie 2008 cu

privire la funcția publică și statutul funcționarului public sau a Legii nr. 199 din 16

iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții

de demnitate publică a intrat în vigoare la 05 octombrie 2010, data la care Gargaun

Mihail a fost numit în funcția de șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al

Cancelariei de Stat, iar potrivit Anexei la această Lege în redacția în vigoare la 05

octombrie 2010, funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat

se atribuie la funcțiile de demnitate publică. De la 05 octombrie 2010 până în

prezent, această funcție continuă să fie inclusă în categoria funcțiilor de demnitate

publică.

Totodată, în conformitate cu pct. 18 din Regulamentul cu privire la

organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin

Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, în redacția în vigoare atât la

05 octombrie 2010, cât și la 13 octombrie 2015, Persoanele angajate în oficiu au

statut de funcționar public, cu excepția șefului Oficiului și personalului tehnic

auxiliar.

Colegiul relevă că potrivit art. 30 Legea nr. 64 din 31 mai 1990 cu privire la

7

Guvern, Pentru exercitarea atribuțiilor constituționale și celor ce decurg din

prezenta lege, precum și pentru organizarea executării legilor, Guvernul adoptă

hotărâri.

După cum este statuat în pct. 1 din Regulamentul cu privire la organizarea și

funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, acest act normativ a fost

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009 în scopul

îndeplinirii prerogativelor acordate prin Legea nr. 435 din 28 decembrie 2006

privind descentralizarea administrativă, Legea nr. 436 din 28 decembrie 2006

privind administrația publică locală și Regulamentul privind organizarea și

funcționarea Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 657 din 6

noiembrie 2009.

Îndeplinirea prerogativelor respective are tangență inclusiv cu raporturile de

exercitare a funcțiilor publice din cadrul oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

care sunt reglementate, după caz, de Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public sau de Legea nr. 199 din 16 iulie

2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

De aici rezultă că Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

845 din 18 decembrie 2009, are forță juridică inferioară față de actele legislative

sus-menționate, iar odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, funcția de șef

adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei de Stat a devenit de demnitate publică.

Distinct de cele relatate, Colegiul relevă că urmare a modificărilor intrate în

vigoare la 25 martie 2016, pct. 18 din Regulamentul dat este expus în următoarea

redacție: Persoanele angajate în oficiu au statut de funcționar public, cu excepția

șefului Oficiului, șefului adjunct al Oficiului și personalului tehnic auxiliar. Astfel,

Guvernul a racordat această prevedere legală conform Anexei la Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică.

Nu este convingător nici celălalt argument adus de Gargaun Mihail în

susținerea poziției precum că a fost numit în funcția de șef adjunct al Oficiului

teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat fără concurs, ceea ce ar însemna că funcția

respectivă nu era de demnitate publică, dat fiind art. 6 alin. (4) Legea nr. 199 din

16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,

conform căruia, pentru ocuparea unor funcții de demnitate publică prin numire se

organizează concurs în condițiile legii.

Prevederea dată condiționează organizarea concursurilor pentru ocuparea

doar anumitor funcții de demnitate publică în condițiile legii, iar Regulamentul cu

privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, reprezintă actul

normativ ce reglementează numirea în funcția de șef adjunct al oficiului teritorial

al Cancelariei de Stat. Potrivit pct. 15 din Regulamentul dat în redacția în vigoare

la data angajării lui Gargaun Mihail, șefii adjuncți ai oficiilor teritoriale ale

Cancelariei de Stat erau numiți în funcție de ministrul de stat, nefiind indicate

criteriile de numire, inclusiv necesitatea organizării concursurilor.

8

Prin urmare, prima instanță corect a judecat cauza prin prisma Legii nr. 199

din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,

iar instanța de apel a admis încălcarea prevăzută de art. 432 alin. (2) lit. b) Cod de

procedură civilă prin soluționarea greșită a conflictului dintre normele cuprinse în

diferite acte normative (Regulamentul cu privire la organizarea și funcționarea

oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr.

845 din 18 decembrie 2009, pe de o parte, și Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu

privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, pe de altă parte).

În continuare, Colegiul atestă că eroarea judiciară admisă de instanța de apel

poate fi înlăturată de instanța de recurs prin casarea deciziei instanței de apel și

menținerea hotărârii primei instanțe, fără a afecta dreptul părților la un proces

echitabil, nefiind necesară noua stabilire a circumstanțelor de fapt sau

administrarea unor noi probe.

Colegiul menționează că Gargaun Mihail și-a întemeiat pretenția de anulare

a actului administrativ vizat pe prevederile art. 26 alin. (1) Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, specificând că actul dat este: (1) ilegal

în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii, neconținând temeiurile de fapt și de

drept ale eliberării sale din funcție; (2) ilegal ca fiind emis cu încălcarea

competenței, deoarece a fost semnat de o persoană neîmputernicită, și anume de

secretarul general adjunct al Guvernului; și (3) ilegal ca fiind emis cu încălcarea

procedurii stabilite la art. 63 alin. (1) Legea nr. 158 din 04 iulie 2008 cu privire la

funcția publică și statutul funcționarului public.

În această ordine de idei, Colegiul explică faptul că ilegalitatea deciziei

instanței de apel se referă în exclusivitate la soluționarea greșită a conflictului

dintre normele cuprinse în diferite acte normative, iar invocarea de către Gargaun

Mihail a ilegalității actului administrativ contestat prin prisma încălcării

competenței la emiterea acestuia nu urmează a fi verificată în cadrul examinării

prezentului recurs, or aspectul dat ține de aprecierea probelor, pe care atât prima

instanța, cât și instanța de apel le-au examinat în partea respectivă în conformitate

cu prevederile legale. Se constată că nici instanța de apel nu a reținut argumentul

lui Gargaun Mihail privind ilegalitatea actului administrativ în cauză prin prisma

încălcării competenței la emiterea acestuia, întemeindu-și decizia pe celelalte

argumente.

În particular, instanța de apel a conchis că evaluarea legalității ordinului

Cancelariei de Stat nr. 146-P din 13 octombrie 2015 urma a fi efectuată prin prisma

drepturilor și garanțiilor conferite funcționarilor publici la eliberarea din funcție.

După cum a fost enunțat anterior, concluzia instanței de apel este eronată, actul de

eliberare din funcție a lui Gargaun Mihail fiind un act de eliberare dintr-o funcție

de demnitate publică, cu respectarea prevederilor legale aplicabile.

Colegiul consideră necesar să reliefeze că temeiul de eliberare a lui Gargaun

Mihail din funcție rezidă anume în actul său de numire, nefiind incidente

temeiurile de eliberare din funcție enumerate la art. 63 alin. (1) Legea nr. 158 din

04 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului public.

Este cert că pentru funcția de șef adjunct al oficiului teritorial al Cancelariei

9

de Stat cadrul normativ nu stabilește criterii de numire și destituire, circumstanță

derivată din caracterul de interes public deosebit al unei atare funcții de demnitate

publică.

Colegiul reține că prin Hotărârea Curții Constituționale din 22 iulie 2016, au

fost expuse următoarele: Persoanele respective (n.n. șefii adjuncți ai oficiului

teritorial al Cancelariei de Stat) sunt antrenate în raporturi speciale de muncă. Ca

urmare, deși acestea sunt numite și revocate din funcție prin Hotărâre de Guvern în

lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de drepturi și garanții speciale

de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației muncii și ținând cont de

particularitățile contractelor administrative.

Colegiul explică, că prin Hotărârea Curții Constituționale din 22 iulie 2016,

a fost declarat neconstituțional pct. 15 din Anexa la Legea contenciosului

administrativ nr. 793 din 10 februarie 2000, ceea ce a permis lui Gargaun Mihail să

conteste în instanța de contencios administrativ actul de eliberarea sa din funcția de

șef adjunct al Oficiului teritorial Hâncești al Cancelariei de Stat. Deschiderea căilor

de protecție a drepturilor speciale de muncă ale șefilor adjuncți ai oficiilor

teritoriale ale Cancelariei de Stat în calitatea acestora de subiecți exponenți ai unor

interese publice deosebite nu echivalează, totuși, cu posibilitatea ignorării

statutului de demnitari al persoanelor respective, care, în virtutea art. 22 alin. (3)

Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de

demnitate publică, sunt eliberate din funcție în lipsa unor criterii de destituire.

Este relevantă în acest sens jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului, și anume hotărârea Pellegrin vs. Franța din 08 decembrie 1999, prin care

s-a indicat că nu intră în domeniul de aplicabilitate al art. 6 din Convenția

Europeană a Drepturilor Omului litigiile între stat și agenții săi, atunci când

atribuțiile acestora din urmă sunt activități specifice de administrație publică,

funcționarul acționând ca și deținător al puterii publice însărcinat cu salvgardarea

intereselor generale ale statului.

În final, Colegiul relevă că prima instanță corect a respins acțiunea ca

neîntemeiată. Totodată, deși a emis o soluție legală, prima instanță a admis o

inexactitate în motivare, și anume a invocat prevederile pct. 18 din Regulamentul

cu privire la organizarea și funcționarea oficiilor teritoriale ale Cancelariei de Stat,

aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 845 din 18 decembrie 2009, în redacția

inaplicabilă speței.

Colegiul consideră că această carență este compensată prin motivarea

instanței de recurs, care oferă participanților la proces valorificarea deplină a

dreptului la cunoașterea raționamentelor ce stau la baza soluționării cauzei.

Astfel, având în vedere că instanța de apel a aplicat eronat norme de drept

material prin soluționarea greșită a conflictului dintre normele cuprinse în diferite

acte normative, iar soluția primei instanțe este legală, nefiind necesară noua

stabilire a circumstanțelor de fapt sau administrarea unor noi probe, Colegiul

ajunge la concluzia că recursul declarat de Cancelaria de Stat urmează a fi admis,

cu casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe.

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al Curții

10

Supreme de Justiție, în conformitate cu art. art. 445 alin. (1) lit. f) și alin. (3) Cod

de procedură civilă,

D E C I D E:

Se admite recursul declarat de Cancelaria de Stat.

Se casează decizia Curții de Apel Comrat din 16 mai 2017 și se menține

hotărârea Judecătoriei Cimișlia din 30 decembrie 2016 emisă în ordinea

contenciosului administrativ în cauza civilă la cererea de chemare în judecată

depusă de Gargaun Mihail, prin intermediul avocatului Stănescu Valeriu, împotriva

Cancelariei de Stat, intervenient accesoriu Munteanu Dumitru, cu privire la

anularea actului administrativ, restabilirea în funcție, plata despăgubirii pentru

întreaga perioadă de absență forțată de la muncă, repararea prejudiciului moral și

compensarea cheltuielilor de judecată.

Decizia este irevocabilă.

Președintele ședinței, judecător Iulia Sîrcu

Judecători Maria Ghervas

Ion Druță

Mariana Pitic

Luiza Gafton

11