3ra-363/23 — privind anularea actului administrativ defavorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- privind anularea actului administrativ defavorabil
- Temei legal
- temeiurile declarării recursului
3ra-363/23 — privind anularea actului administrativ defavorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2025)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Primarul general al
municipiului Chișinău,
în cauza de contencios administrativ, intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Valentin Vdovicenco împotriva Primarului general al
municipiului Chișinău, terț Pretura sectorului Râșcani, Doina Serghei
privind anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea
emiterii acului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului
moral, material și compensarea cheltuielilor de judecată,
împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău,
prin care s-a respins apelul declarat de Primarul general al mun. Chișinău și
s-a menținut hotărârea din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Râșcani,
(Dosarul nr. 3ra-363/23
NR. PIGD 2-22052079-01-3ra-29032023)
Recursul declarat inadmisibil. Motivarea recursului nu a fost depusă în interiorul
termenului prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor
acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de
Justiție), în vigoare 01 septembrie 2023).
Au examinat anterior cauza judecătorii:
Prima instanță: Judecătoria Chișinău, sediul Râșcani (Ig. Barbacaru)
Instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău (Gh. Mîra, A. Bostan, Gr. Dașchevici)
30 iulie 2025
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților recursul depus de Primarul general al mun.
Chișinău,
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Gheorghe Stratulat, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 13 aprilie 2022, Vdovicenco Valentin s-a adresat cu cerere de chemare
în judecată, în procedura contenciosului administrativ, împotriva Primarului
general al mun. Chișinău, terț Pretura sectorului Râșcani, Doina Serghei
privind anularea actelor administrative individuale defavorabile și obligarea
emiterii acului administrativ individual favorabil, repararea prejudiciului
moral, material și compensarea cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii a invocat în fapt că în conformitate cu dispoziția
Primarului general interimar al mun. Chișinău, dl Adrian Talmaci, nr.371-dc
din 01 august 2019 „Cu privire la numirea dlui Vdoviceneo Valentin în funcția
de vicepretor al sectorului Râșcani”, a fost numit în funcția de vicepretor al
sectorului Râșcani. mun. Chișinău.
Prin dispoziția Primarului general al mun. Chișinău, dl Ion Ceban, nr.
125/1-de din 02 martie 2020 „Cu privire la revocarea dlui Vdoviceneo Valentin
din funcția de vicepretor al sectorului Râșcani”, a fost încetat mandatul dlui
Vdoviceneo Valentin de vicepretor al sectorului Râșcani, mun. Chișinău din
02 martie 2020.
Prin hotărârea 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani,
dosar nr. 3-950/2020, s-a admis cererea de chemare în judecată înaintată de
Valentin Vdoviceneo. S-a anulat dispoziția Primarului general al mun.
Chișinău nr. 125/1-de din 02 martie 2020 „Cu privire la revocarea dlui
Vdovicenco Valentin din funcția de vicepretor al sectorului Râșcani”. S-a
obligat Primarul general al mun. Chișinău să emită actul administrativ
individual cu privire la restabilirea lui Valentin Vdoviceneo în funcția de
vicepretor al sectorului Râșcani, s-a obligat Primarul general al mun. Chișinău
să emită actul administrativ individual cu privire la calcularea și respectiv
achitarea în beneficiul lui Valentin Vdovicenco a salariului pentru perioada
absenței forțate de la locul de muncă, începând cu 02 martie 2020 pînă la data
pronunțării hotărârii judecătorești, 24 noiembrie 2020. S-a încasat din contul
Primarului general al mun. Chișinău în beneficiul lui Valentin Vdovicenco
cheltuielile de asistență juridică în mărime de 7000,00 de lei. S-a obligat
Primarul general al mun. Chișinău să emită actul administrativ individual cu
privire la achitarea în beneficiul lui Valentin Vdovicenco a despăgubirii pentru
prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu mediu lunar al
vicepretorului sectorului Râșcani. mun. Chișinău.
1
Prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de Apel Chisinau, dosar nr.3a-
180/21, s-a casat hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău,
sediul Rîșcani, în partea pretenției cu privire la repararea prejudiciului moral
și în această parte s-a emis o decizie nouă sub formă de încheiere, prin care s-
a declarat pretenția cu privire la repararea prejudiciului moral ca inadmisibilă.
În rest, hotărârea primei instanțe s-a menținut fără modificări. S-a admis parțial
cererea formulată de către Valentin Vdovicenco, cu privire la încasarea
cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în instanța de apel în mărime
de 5000,00 de lei și s-a dispus încasarea de la Primarul general al mun.
Chișinău în beneficiul lui Valentin Vdovicenco cheltuielile pentru acordarea
asistenței juridice în mărime de 2000,00 de lei, suportate în instanța de apel. În
rest, pretențiile au fost respinse ca neîntemeiate.
În acest context, a afirmat reclamantul că la 01 noiembrie 2021, a depus
la Curtea de Apel Chișinău cerere prin care a solicitat inițierea procedurii de
executare a hotărârii din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, dosar nr.3-950/2020 și a decizia din 13 octombrie 2021 a Curții de
Apel Chișinău, dosar nr.3a-180/21, în conformitate cu prevederile art.249 din
Codul administrativ al RM.
Drept urmare, a susținut că la data de 25 ianuarie 2022, a fost telefonat de
către colaboratorii Secției resurse umane din cadrul Primăriei mun. Chișinău,
care i-au comunicat că este necesar să se prezinte la Primărie. Astfel,
prezentându-se la sediul primăriei, de către colaboratorii Secției resurse umane
i-au fost înmânate dispozițiile nr.72-dc din 25 ianuarie 2022 „Cu privire la
executarea hotărârii judecătorești” și nr.74-dc din 25 ianuarie 2022 „Cu privire
la revocarea domnului Valentin Vdovicenco din funcția de Vicepretor al
sectorului Râșcani”, semnate de Viceprimarul Ilie Ceban.
Subsecvent, a menționat că potrivit dispoziției nr.72-dc din 25 ianuarie
2022, s-a dispus restabilirea dlui Valentin Vdovicenco în funcția de Vicepretor
al sectorului Râșcani, mun. Chișinău și calcularea și respectiv achitarea
sumelor bănești în beneficiul lui Valentin Vdovicenco, în conformitate cu
hotărârea din 24 noiembrie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, nr.3-
950/2020, cu modificările operate prin decizia din 13 octombrie 2021 a Curții
de Apel Chișinău, nr.3a-180/21.
Cu toate acestea, a susținut că dispoziția nr.72-dc din 25 ianuarie 2022
așa și nu a fost executată până la momentul adresări cu prezenta acțiune în
instanța de judecată.
În continuare, reclamantul a afirmat că nu este de acord nici cu dispoziția
nr.74-dc din 25 ianuarie 2022 ,,Cu privire la revocarea domnului Valentin
Vdovicenco din funcția de Vicepretor al sectorului Râșcani”, pe care o
consideră ilegală și nefondată, și care urmează a fi anulată din următoarele
considerente.
În acest sens, a invocat că din conținutul acestei dispoziții, rezultă că
motivul revocării din funcție a servit demersul pretorului sect. Râșcani - dlui
2
Vlad Melnic, nr.03-8/01-60/22 din 25 ianuarie 2022 adresat Primarului general
al mun. Chișinău. La fel, din conținutul demersului rezultă că pretorul sect.
Râșcani - dlui Vlad Melnic a invocat faptul că „...eu nu mă bucur de încrederea
pretorului sect. Rîșcani dlui Vlad Melnic, ultimul considerând că nu va putea
conlucra cu mine, ceea ce va crea blocaje grave în activitățile Preturii
Rîșcani”. Tot, din conținutul demersului se atestă și faptul că ultimul a invocat
că „....nu-mi pot exprima consimțământul pentru a lucra cu domnul
Vdovicenco Valentin, deoarece, chiar fără culpa domnului, modul în care
înțeleg eu lucrurile referitoare la gestionarea treburilor publice, dar și
indicațiile și sarcinile Primarului general, diferă de modul în care le tratează
domnul Vdovicenco Valentin”.
Astfel, a susținut reclamantul că chiar din demersul formulat de pretor,
acesta recunoaște expres lipsa oricărei culpe din partea lui Valentin
Vdovicenco în procesul de exercitare a atribuțiilor de serviciu în cadrul Preturii
sect. Râșcani, mun. Chișinău.
În continuare, reclamantul a susținut că temeiurile de drept invocate
pentru revocarea din funcție a reclamantului au fost art.4 și art.22 alin.(3) al
Legii nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcție de demnitate
publică, art.29 alin.(2) și art.32 din Legea nr.436/2006 „Privind administrația
publică locală”, art. 15 alin.(1), pct. 1) lit. b), art. 16 alin.(3) și art.20 alin.(3)-
(4) din Legea nr. 136/2016 „Privind statutul municipiului Chișinău”.
Astfel, a considerat reclamantul temeiurile invocate neîntemeiate, or,
prevederile art.20 alin.(4) al Legii nr. 136/2016 privind statutul municipiului
Chișinău, prevede că: Încetarea înainte de termen a mandatului pretorului și
vicepretorului are loc în conformitate cu prevederile art. 22 alin.(3) din Legea
cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică”. Conform
acesteia din urmă, „În cazul demnitarului numit, încetarea înainte de termen a
mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcție a
demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-a numit în
funcție”.
Așadar, din analiza normelor juridice invocate supra, a concluzionat că
art.22 alin.(3) din Legea nr.199/2010 nu prevede temeiuri pentru eliberarea din
funcție a pretorului sau a altui demnitar, ci prevede doar procedura revocării
din funcție și anume, prin emiterea (atunci când există temeiuri) unui act
administrativ al autorității care a numit demnitarul în funcție.
Subsecvent, a menționat că alineatul (3) din art.22 al Legii nr.199/2010
prevede doar procedura și nu temeiuri pentru eliberarea din funcție a
demnitarului rezultă și din alin.(4) art.22 al acestei legi, care prevede că,
,,Dispozițiile alin.(3) nu se aplică demnitarilor pentru care legea specială ce
reglementează activitatea acestora prevede o altă procedura de încetare a
mandatului înainte de termen”. Or, acest fapt, încă o data accentuează că art.22
alin.(3) din Legea nr.199/2010 reglementează doar procedura de eliberare din
funcție a demnitarului și nu este în sine o lege materială care ar constitui temei
pentru eliberarea din funcție a demnitarului.
3
Prin urmare, a susținut că pentru eliberarea din funcție a persoanelor cu
funcții de demnitate publică (inclusiv a pretorilor) nu este suficient doar să
respecți procedura, dar mai este necesar existența unui temei prevăzut de lege.
Astfel, în contextul celor enunțate mai sus, a susținut că argumentele
invocate în dispoziția contestată cu referire la dreptul Primarului general de a
revoca din funcție vicepretorii doar în baza „lipsei de încredere”, în lipsa unor
temeiuri concrete, le consideră drept aberante. Or, la acest aspect s-au expus
deja instanțele de judecată atât în cauza sa, cât și în alte cauze similare.
Mai mult ca atât, a considerat necesar de a menționa și faptul că aceste
argumente contravin și constatărilor făcute de Curtea Constituțională și
reflectate în hotărârea nr.22 din 22 iulie 2016 privind excepția de
neconstituționalitate a unor prevederi din Anexa la Legea contenciosului
administrativ nr.793 din 10 februarie 2000. Or, potrivit prevederilor pct.58, 61
și 62 al hotărârii prenotate, Curtea a menționat: ,,(58) Cu referire la speța
examinată, Curtea retine că, potrivit Legii nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire
la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, șeful și adjunctul
Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat sunt persoane de demnitate publică.
În același timp, Curtea constată că pentru aceste funcții cadrul normativ nu
stabilește criterii de numire sau destituire; (61) Astfel, având în vedere
competentele funcționale, Curtea menționează că respectivele funcții nu se
înscriu în categoria funcțiilor politice, care să justifice excluderea persoanelor
care le dețin de la protecția drepturilor speciale de muncă; (62) Curtea
menționează că persoanele respective sunt antrenate în raporturi speciale de
muncă. Ca urmare, deși acestea sunt numite și revocate din funcție prin
Hotărâre de Guvern în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază de
drepturi și garanți speciale de muncă, ce decurg din normele generale ale
legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor
administrative”.
A mai susținut reclamantul că concluzia că revocarea din funcție a
demnitarului public poate avea loc pentru motive ce nu presupun prezența
culpei acestuia rezultă și din prevederile art.118 alin.(1)-(3) din Codul
administrativ. Deci, prin însăși definiția motivării actului administrativ, se
impune expres necesitatea motivării acestuia, indiferent de norma în baza
căreia se emite acesta, fără să implice careva elemente de interpretare.
Mai mult ca atât, a afirmat reclamantul că pe parcursul perioadei de
muncă în funcția de vicepretor al sect. Râșcani, mun. Chișinău, din 01 august
2019 – 02 martie 2020, nu a fost sancționat disciplinar, nu a avut nici o dată
obiecții sau critici vizavi de executarea corectă a obligațiunilor de muncă atît
din partea pretorului sect. Râșcani, mun.Chișinău - dlui Vlad Melnic cât și din
partea altor persoane.
La fel, reclamantul a susținut că pornind de la condițiile de fond și formă
pentru emiterea actelor administrative și respectiv a sancțiunilor ce survin în
cazul nerespectării acestora, se atestă că dispoziția contestată este ilegală.
4
În continuare, reclamantul a mai susținut că analizând dispoziția
contestată, a concluzionat că procedura administrativă, care a avut drept
rezultat final revocarea din funcție a dlui Valentin Vdovicenco, a fost inițiată
la 25 ianuarie 2022, odată cu emiterea demersului de către pretorul sectorului
Rîșcani, mun. Chișinău, în adresa Primarului General, însă, fără a se ține cont
de prevederile art.24 al Legii nr. 199/2010 cu privire la statutul persoanelor cu
funcții de delimitate publică, art.8 alin. (2) din Codul muncii, art. 16 alin.(1),
art. 60 alin.(1), art.70 alin.(1), art.71 alin.(1) art. 137 alin.(1) și art.225 alin.(2)
din Codul administrativ
Astfel, reclamantul a susținut că a constatat faptul că o procedura în
vederea verificării circumstanțelor invocate în demers, nu a fost inițiată, dlui
Valentin Vdovicenco nefiindu-i solicitate nici explicații referitor la
circumstanțele descrise. Totodată, nici la emiterea actului administrativ
contestat, circumstanțele indicate în demers nu au fost supuse verificării. Or,
actul administrativ contestat nu reflectă aprecierea faptelor indicate în demers
și nici nu indică în ce măsură acestea pot servi ca temei pentru revocarea din
funcție a dlui Valentin Vdovicenco. În asemenea condiții, a considerat
reclamantul că Viceprimarul General nu a respectat principiul statuat la art.31
din Codul administrativ, conform căruia actele administrative individual și
operațiunile administrative scrise trebuie să fie motivate.
Cu referire la invocarea art.4 al Legii nr. 199/2010 ,,Cu privire la statutul
persoanelor cu funcții de delimitate publică”, reclamantul o consideră
nefondată, or, acesta doar enumeră principiile fundamentale de exercitare a
funcției de demnitate publică.
În ceea ce privește invocarea art.29 alin.(2) și art.32 din Legea
nr.436/2006 „Privind administrația publică locală”, reclamantul a susținut că
acestea nu pot fi reținute întru justificarea dispoziției contestate, or, aceste
norme juridice prevăd doar atribuția primarului de a emite dispoziții cu caracter
normativ și individual în domeniile atribuite prin lege.
De asemenea, a considerat reclamantul că este irelevantă și invocarea
prevederilor art. 15 alin.( 1), pct. 1) lit. b) din Legea nr. 136/2016 „Privind
statutul municipiului Chișinău”, or, potrivit acestuia „Primarul general
numește, modifică, suspendă și încetează raporturile de serviciu sau de muncă,
în condițiile legii, cu personalul primăriei, pretorii...”
Cu referire la temeiul de drept invocat de partea pîrîtă la emiterea
dispoziției și anume prevederile art. 16 alin.(3) din Legea nr. 136/2016,
reclamantul a menționat că temeiul respectiv poartă un caracter general și nu
are tangență cu încetarea mandatului persoanei cu funcție de demnitate publică.
La fel, reclamantul a susținut că invocarea prevederilor art.20 alin.(3)-
(4) din Legea nr. 136/2016 „Privind statutul municipiului Chișinău” este
nefondată, or, aceste norme completează alte norme juridice privind procedura
de eliberare din funcție a vicepretorilor precum și fac trimitere la prevederile
art.22 alin.(3) din Legea nr. 199/2010 la care s-a referit anterior.
5
Cu referire la prevederile art.89 alin.(l) din Codul muncii, reclamantul a
susținut că dispoziția Viceprimarului general al mun. Chișinău, Ilie Ceban,
nr.74-dc din 25 ianuarie 2022 ,,Cu privire la revocarea domnului Valentin
Vdovicenco din funcția de Vicepretor al sectorului Râșcani” urmează a fi
anulată, ca fiind ilegală în fond, cu restabilirea sa în funcția anterior deținută.
În continuare, cu referire la prevederile art.90 alin.(2) din Codul Muncii,
reclamantul a susținut că în cazul restabilirii sale în funcție, Primăria mun.
Chișinău urmează să-i achite salariul mediu pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă, adică începând cu data de 26 ianuarie 2022 și până
la restabilirea în funcție, precum și să-i compenseze prejudiciul moral cauzat
ca urmare a revocării ilegale din funcție pe care î-l estimează la moment la
suma de 50 000,00 de lei.
În final, a comunicat reclamantul că prin cererea prealabilă expediată la
24 februarie 2022 în adresa Primarului General al mun. Chișinău a solicitat
revocarea pe cale extrajudiciară a dispoziției nr.74-dc din 25 ianuarie 2022 prin
care a fost revocat ilegal din funcție, precum și compensarea prejudiciului
material cauzat și anume: achitarea salariului mediu pentru perioada de absență
forțată de la muncă, începând cu data de 25 ianuarie 2022 și până la restabilirea
în funcție, precum și a sumei de 50 000,00 de lei în calitate de prejudiciu moral.
Prin răspunsul nr.V-879/22 din 14 martie 2022 a fost informat că cererea
prealabilă în partea ce ține de anularea dispoziției nr.74-dc din 25 ianuarie 2022
a fost respinsă pe motiv că actul administrativ contestat a fost emis în
conformitate cu normele legale indicate în preambulul dispoziției, care au fost
aplicate corespunzător, iar temeiuri de anulare a acesteia nu sunt. Totodată, în
partea compensării prejudiciului material și moral, cererea prealabilă a fost
declarată ca inadmisibilă, în temeiul art. 167 din Codul administrativ.
Nefiind de acord cu motivele invocate în răspunsul nr.V-879/22 din 14
martie 2022, în conformitate cu art. 189 alin.(1) din Codul Administrativ, a
decis să se adreseze cu prezenta acțiune în instanța de judecată.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani
s-a admis parțial acțiunea. S-a anulat în tot Dispoziția Viceprimarului General
al mun. Chișinău nr. 74-dc din 25 ianuarie 2022 „Cu privire la revocarea dlui
Valentin Vdovicenco din funcția de vicepretor al sectorului Rîșcani”. S-a
obligat Primarul general al mun. Chișinău să emită actul administrativ
individual cu privire la restabilirea lui Valentin Vdovicenco în funcția de
vicepretor al sectorului Rîșcani, mun. Chișinău. S-a obligat Primarul general
al municipiului Chișinău să emită actul administrativ individual cu privire la
calcularea și respectiv achitarea în beneficiul lui Valentin Vdovicenco a
salariului pentru perioada absenței forțate de la locul de muncă, începând cu
25 ianuarie 2022, până la data pronunțării hotărârii judecătorești, 28 iunie
S-a obligat Primarul general al mun. Chișinău să emită actul
administrativ cu privire la achitarea în beneficiul lui Valentin Vdovicenco a
6
despăgubirii pentru prejudiciul moral echivalentă cu mărimea unui salariu
mediu lunar al vicepretorului sectorului Râșcani, mun. Chișinău. În rest,
acțiunea s-a respins ca fiind neîntemeiată.
Dispozitivul hotărârii din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani a fost notificat preturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, la data de 01 iulie
2022, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe scrisoare de expediere a actului
judecătoresc anexată la materialele cauzei (f.d.75), iar Primarului General al
Mun. Chișinău la data de 05 iulie 2022, fapt confirmat prin avizul de recepție
anexat la materialele cauzei (f.d.76).
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 07 iulie 2022, Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău, a depus apel
nemotivat împotriva hotărârii din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani (f.d. 77/78).
La 15 iulie 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.83), Primarul
General al mun. Chișinău a depus apel nemotivat împotriva hotărârii din 28
iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani (f.d. 80/81).
Potrivit scrisori de expediere a actului de dispoziție nr.13430-14433,
rezultă că la 27 iulie 2024, prin intermediul poștei terestre, Judecătoria
Chișinău, sediul Rîșcani a expediat pentru notificare în dresa participanților la
proces, copia hotărârii motivate a primei instanțe (f.d.92), care a fost
recepționată de către Pretura sect. Rîșcani, mun. Chișinău la data de 27 iulie
2022, fapt confirmat prin ștampila aplicată pe scrisoare de expediere a actului
judecătoresc anexată la materialele cauzei (f.d.94), iar de către Primarul
General al mun. Chișinău a fost recepționată la 02 august 2022 , fapt confirmat
prin avizul de recepție anexat la materialele cauzei (f.d.95).
La 09 august 2022, prin intermediul poștei terestre (f.d.104), Primarul
General al mun. Chișinău a depus motivarea apelului prin care în temeiul
motivelor de fapt și de drept a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii din
28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani, cu pronunțarea unei noi
decizii de respingere a acțiunii înaintate de Valentin Vdovicenco va
neîntemeiată (f.d.97/103).
La acest capitol, Completul de Judecată al Curții Supreme de Justiție,
relevă că, instanța de apel întemeiat a considerat ca fiind în termen apelul depus
de Primarul general al mun. Chișinău, împotriva hotărârii din 28 iunie 2022 a
Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins
apelul declarat de Primarul general al mun. Chișinău și s-a menținut hotărârea
din 28 iunie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Râșcani. S-a încasat din
contul Primăriei mun. Chișinău, cheltuielile de asistență juridică în cuantum de
1 500,00 de lei, în beneficiul lui Valentin Vdovicenco (f.d.121; 122/129).
7
Pentru a decide astfel, instanța de apel stabilind starea de fapt și de drept,
în coraport cu materialele dosarului și criticile formulate în cererea de apel a
ajuns la concluzia că soluția primei instanțe este întemeiată și urmează a fi
menținută din motivele ce succed.
Din analiza actelor și probelor administrate la caz, instanța de apel a
constat că reclamantul, își exprimă dezacordul cu dispoziția Primarului general
al mun. Chișinău nr.74-dc din 25 ianuarie 2022 „Cu privire la revocarea a lui
Valentin Vdovicenco din funcția de Vicepretor al sectorului Râșcani”,
invocând că este un act administrativ ilegal, emis cu încălcarea procedurilor
administrative și normelor de drept material.
În aceste circumstanțe, instanța de apel a analizând prevederile art. 3
alin. (1), art. 6 alin. (1) și alin. (3), art. 7 alin. (1), (2) art. 22 alin. (1)-(3) din
Legea nr. 199 din 16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de
demnitate publică, la prevederile art. 20 alin. (4) din Legea privind statutul
municipiului Chișinău, a reținut că în cazul demnitarului numit, încetarea
înainte de termen a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea
din funcție a demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-
a numit în funcție.
Subsecvent, a notat că în sensul normelor enunțate, se deduce că
Primarul general al municipiului Chișinău este în drept să decidă asupra
eliberării din funcție a vicepretorului, însă acest drept poate fi realizat doar în
condițiile expres prevăzute de lege, în special Legea privind statutul
municipiului Chișinău, Legea privind statutul alesului local, Legea cu privire
la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică și cu respectarea
procedurii administrative inițiate în condițiile Codului administrativ.
La fel, instanța de apel a stabilit că actul administrativ individual, prin
care se dispune încetarea mandatului demnitarului, urmează a fi emis în
rezultatul unei activități administrative, activitate ce trebuie să fie conformă
principiilor și regulilor generale de emitere, în special art. 16 alin. (1) și art.
137 alin. (1) și art. 225 alin. (2) din Codul administrativ (dreptul discreționar),
art. 21, art.118, art. 219 din Codul administrativ (legalitatea formală și
materială a actului administrativ).
În continuare, instanța de apel analizând prevederile art.60 alin. (1), art.
70 alin. (1) și art. 71 alin. (1) din Codul administrativ, în coraport cu lucrările
dosarului a constatat că procedura administrativă a fost inițiată, la 25 ianuarie
2022, odată cu emiterea Demersului de către pretorul sectorului Rîșcani al
mun. Chișinău, în adresa Primarului General al mun. Chișinău.
Nota informativă din 25 ianuarie 2022 evocă neîncrederea pretorului în
raport cu Valentin Vdovicenco...” „...pe care o consideră ca fiind o persoană
impusă, cu care nu va putea conlucra, ceea ce va crea blocaje grave în
activitățile preturii Rîșcani...”, „...în calitate de pretor, nu-mi pot exprima
consimțământul pentru a lucra cu domnul Valentin Vdovicenco, deoarece,
chiar fără culpa domnului, modul în care înțeleg eu lucrurile referitoare la
8
gestionare treburilor publice, dar și indicațiile și sarcinile Primarului general,
diferă de modul în care le tratează domnul Valentin Vdovicenco”
La caz, instanța de apel a evidențiat că procedura administrativă și
verificarea eventualelor abateri reprobabile în acțiunile lui Valentin
Vdovicenco, nu a fost inițiată și nici realizată, Valentin Vdovicenco nu a fost
audiat și nici nu i-au fost solicitate explicații referitoare la omisiunile
incriminate.
La fel, instanța de apel a constatat că chiar dacă actul administrativ
individual are la bază Demersul nr.03-8/01-60/22, în baza acestuia cu siguranță
nu putea fi luată decizia de eliberare din funcție, de altfel exclusiv prin
asumarea arbitrariului, or, instanța de apel cert a stabilit că conținutul
informației din notă, este formal și de cancan.
La emiterea actului administrativ contestat circumstanțele indicate în
nota informativă nu au fost supuse verificării, iar actul administrativ contestat
nu reflectă aprecierea faptelor indicate în ea și nici nu indică în ce măsură,
acestea pot servi ca temei pentru eliberarea din funcție a reclamantului.
Deși necesitatea verificării circumstanțelor ce au constituit componenta
notei informative a fost indicată expres și în decizia instanței ierarhic
superioare corespunzător fiind solicitată apelantului prezentarea probelor ce le-
ar confirma în instanța de apel, reprezentanții au infirmat existența probelor
suplimentare, invocând că referința exclusivă la prevederile legii, este
suficientă pentru operarea revocării.
Corespunzător, instanța de apel a concluzionat nerespectarea
principiului motivării actului administrativ individual și a operațiunii
administrative scrise, consfințit de art. 31 din Codul administrativ.
La fel, instanța de apel a notat că art. 118 din Codul administrativ
statuează că, motivarea este operațiunea administrativă prin care se expun
considerentele care justifică emiterea unui act administrativ individual. În
motivare se indică temeiurile esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în
considerare autoritatea publică pentru decizia sa. Din motivarea deciziilor
discreționare trebuie să poată fi recunoscute și punctele de vedere din care
autoritatea publică a reieșit la exercitarea dreptului discreționar. Motivarea
trebuie să se refere și la argumentele expuse în cadrul audierii. Motivarea
completă a unui act administrativ individual cuprinde: a) motivarea în drept –
temeiul legal pentru emiterea actului administrativ, inclusiv formele
procedurale obligatorii pe care se bazează actul; b) motivarea în fapt –
oportunitatea emiterii actului administrativ, inclusiv modul de exercitare a
dreptului discreționar, dacă este cazul; c) în cazul actelor administrative
defavorabile – o descriere succintă a procedurii administrative care a stat la
baza emiterii actului: investigații, probe, audieri, opinii ale participanților
contrare conținutului final al actului etc. Motivarea completă este obligatorie,
este parte integrantă a actului administrativ individual și condiționează
legalitatea acestuia.
9
Așadar, pretinsa argumentare bazată exclusiv pe trimiterea la nota
informativă și limitarea la o enumerare a normelor de drept, nu reprezintă o
motivare a actului administrativ în sensul normelor citate și nu justifică în nici
un mod aplicarea sancțiunii aplicate, mai cu seamă racordarea ei la cea mai
dură pedeapsă, or actul în redacția adoptată, derogă absolut de la principiul
transparenței și comprehensibilității.
Corespunzător, alegațiile apelantului conform cărora, prevederile Legii
cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, îi oferă
dreptul pretorului de a propune numirea și eliberarea din funcție a
vicepretorului, iar Primarul general este cel care decide modul în care
organizează activitatea autorității executive municipale și în cazul în care nu
este satisfăcut de activitatea persoanelor cu funcție de demnitate publică poate
să dispună eliberarea lor din funcție fără a indica careva motive imputabile
acestuia, sunt greșite, or dispozițiile citate și constatările făcute exclud o
asemenea interpretare.
Or, conform art. 23 al Legii cu privire la statutul persoanelor cu funcții
de demnitate publică, demnitarul își exercită mandatul cu bună-credință. În
cazul încălcării acestei prevederi, demnitarul poartă răspundere personală.
Încălcările comise în exercițiul mandatului atrag răspunderea disciplinară,
civilă, contravențională sau penală în condițiile legii. Neexecutarea sau
executarea necorespunzătoare de către persoana cu funcție de demnitate
publică a obligațiilor, prerogativelor și competențelor sale, indiferent de
prezența culpei, poate atrage după sine revocarea sau eliberarea din funcție.
Temeiul și cauzele revocării sau eliberării din funcție din motive imputabile
demnitarului se vor indica în actul administrativ corespunzător.
Totodată, instanța de apel a notat că potrivit art. 24 din Legea nr.199 din
16 iulie 2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică,
dispozițiile prezentei legi se completează cu prevederile legislației muncii, cu
reglementările de drept comun civile, administrative sau penale, după caz, în
măsura în care nu contravin legilor ce reglementează activitatea persoanei cu
funcție de demnitate publică.
În acest context, instanța de apel a mai menționat că art. 208 alin. (1) și
(2) din Codul muncii, până la aplicarea sancțiunii disciplinare, angajatorul este
obligat să ceară în scris salariatului o explicație scrisă privind fapta comisă.
Explicația privind fapta comisă poate fi prezentată de către salariat în termen
de 5 zile lucrătoare de la data solicitării. Refuzul de a prezenta explicația cerută
se consemnează într-un proces- verbal semnat de un reprezentant al
angajatorului și un reprezentant al salariaților. (2) În funcție de gravitatea faptei
comise de salariat, angajatorul este în drept să organizeze și o anchetă de
serviciu, a cărei durată nu poate depăși o lună. În cadrul anchetei, salariatul are
dreptul să-și explice atitudinea și să prezinte persoanei abilitate cu efectuarea
anchetei toate probele și justificările pe care le consideră necesare.
Astfel, la caz, instanța de apel a reținut că din probatoriul cauzei că la
emiterea actului administrativ individual defavorabil lui Valentin Vdovicenco,
10
garanțiile legale nu au fost respectate. O cercetare de serviciu pe fapte
reprobabile imputate reclamantului nu a fost inițiată. Intimatului Valentin
Vdovicenco nu i-au fost solicitate explicații și nu i s-a oferit opțiunea
prezentării probelor. Or, subsumarea stării de fapt constatate la prevederile
legale citate, a determinat instanța de apel la concluzia că actul administrativ
contestat nu corespunde principiilor enunțate și astfel este ilegal.
La fel, instanța de apel a stabilit că actul administrativ contestat nu
reflectă o motivare plauzibilă și suficientă raliată scopului declarat de Primarul
general al municipiului Chișinău, ceea ce contravine art.31 din Codul
administrativ, nu corespunde principiului proporționalității și este contrar
art.119 alin. (1) din Codul administrativ, care prescrie cu titlu imperativ că,
conținutul unui act administrativ individual trebuie să fie suficient de cert.
În asemenea circumstanțe, instanța de apel a notat că dispoziția emisă de
Primarul general al municipiului Chișinău, fără a fi motivată suficient,
constituie o încălcare a principiilor, prevăzute de Codul administrativ, inclusiv
principiului de eficiență, reglementat la art.28 din Codul administrativ, care
prevede că procedura administrativă se realizează într-un mod simplu, adecvat,
rapid, eficient și corespunzător scopului.
În virtutea acestui fapt instanța de apel a conchis că consecințele anulării
dispoziției de eliberare din funcție sunt restabilirea în funcție anterior ocupată
cu aplicarea consecutivă a legislației muncii, art. 90 și art. 330 din Codul
muncii. Or, persoana cu demnitate publică, este persoana antrenată în raporturi
speciale de muncă, iar în lipsa unor criterii strict determinate, ele beneficiază
de drepturi și garanții de muncă, ce decurg din normele generale ale legislației
muncii și ținând cont de particularitățile contractelor administrative.
În această ordine de idei, instanța de apel a a considerat necesar de a
menționa faptul că aceeași concluzie derivă și din prevederile pct. 62 din
hotărârea Curții Constituționale nr.22 din 22 iulie 2016, care stabilește că
persoanele cu demnitate publică sunt antrenate în raporturi speciale de muncă,
ele beneficiază de drepturi și garanții speciale de muncă, ce decurg din normele
generale ale legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor
administrative.
Prin prisma celor supra menționate instanța de apel a a conchis de a
respinge ca nefondat argumentul apelantului cu referire la faptul că în
preambulul dispoziției contestate sunt expuse considerentele, temeiurile
esențiale luate în considerare de către autoritatea publică pentru justificarea
emiterii actului administrativ, fără a fi necesare aplicarea consecințelor pentru
anularea acestuia.
În conformitate instanța de apel analizând prevederile art. 94 alin. (1),
art. 96 alin. (1) și (11) din Codul de procedură civilă, în coraport cu cerința
intimatului privind încasarea cheltuielilor de asistență juridică în sumă de
50000,00 de lei, pentru serviciile prestate de avocatul Dorel Rotaru, a conchis
că suma de 5000,00 de lei solicitată de intimat în calitate de onorariu de avocat,
11
nu îndeplinește condițiile de a fi necesară și rezonabilă și, în consecință,
diminuarea sa în limita sumei de 1500,00 de lei, ca fiind legală și proporțională
cu complexitatea cauzei și efortul depus din partea apărătorului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 06 decembrie 2022, Primarul general al mun. Chișinău a depus recurs
nemotivat, împotriva deciziei din 22 noiembrie 202 a Curții de Apel Chișinău
(f.d.131/132), iar la 28 aprilie 2023, prin intermediul poștei terestre (f.d.143),
a prezentat motivarea recursului împotriva deciziei instanței de apel, astfel, în
baza motivelor de fapt și de drept a solicitat admiterea recursului, casarea
deciziei instanței de apel, cu pronunțarea unei decizii noi, prin care să fie
respinsă acțiunea ca neîntemeiată (f.d.135/141).
În motivarea cererii de recurs a reiterat circumstanțele de fapt și de drept
din cererea de apel. Suplimentar au menționat că decizia instanței de apel este
bazată pe interpretarea eronată a normelor de drept și pe concluzii contrare
circumstanțelor faptei, iar aprecierea probelor a fost arbitrară.
La 10 mai 2023, Curtea Supremă de Justiție, în scopul asigurării unui
proces echitabil în ordine de recurs, a expediat prin intermediul poștei
electronice în adresa Preturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, iar în adresa lui
Valentin Vdovicenco și Serghei Doina, prin intermediul poștei terestre, pentru
notificare copia cereri de recurs depusă de Primarul General al mun. Chișinău,
fapt ce se confirmă prin extrasul din poșta electronică și avizele de recepție
anexate la materialele dosarului (f.d. 147; 149/150).
La 30 ianuarie 2024, Primarul General al mun. Chișinău a depus
supliment (motive suplimentare) la recursul declarat împotriva deciziei 22
noiembrie 202 a Curții de Apel Chișinău (f.d. 156).
În motivarea suplimentului (motive suplimentare) recurentul a
menționat că potrivit art.442 alin.(1) din Codul de procedură civilă, instanța de
recurs judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța
verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin
prisma temeiurilor prevăzute la art.432.
72.1. În acest sens a notat că prin încheierea din 13 decembrie 2023 a Curții
Supreme de Justiție nr.3ra-228/23, instanța de recurs a concluzionat că la
eliberarea persoanei din funcția de demnitate publică, reieșind din caracterul
de interes public deosebit al funcției de demnitate publică deținută de către
acesta, legiuitorul nu a stabilit careva criterii exprese cu privire la eliberarea
din funcție a peroanelor care dețin o atare funcție. Mai mult ca atât, numirea
persoanelor într-o funcție de demnitate publică este întotdeauna rezultatul
voinței politice unilaterale a Guvernului, ele fiind numite în funcție, și nu
încadrate în temeiul legii civile, aceeași regulă a unilateralității, aplicându-se
simetric și în cazul destituirii lor.
72.2. Drept urmare, în temeiul art. 432 alin.(1), lit.a) din Codul de procedură
civilă, a solicitat casarea integrală a deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de
12
Apel Chișinău, cu emiterea unei noi decizii de respingere a cererii depuse de
Valentin Vdovicenco ca neîntemeiată.
La 29 iulie 2025, prin intermediul poștei electronice (f.d.182), Primarul
general al mun. Chișinău a depus argumente suplimentare la cererea de recurs
depusă împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău
(f.d.183/186).
În motivarea suplimentului (motive suplimentare) recurentul a
menționat că instanțele de judecată ierarhic inferioare au ignorat soluțiile Curții
Supreme de Justiție în spețe similare, și anume în cauza Gărgăun Mihail către
Cancelaria de Sat, dosar nr. 3ra-897/17, în cauza Emelianov Roman împotriva
Guvernului Republicii Moldova, terți Cancelaria de Stat a Republicii, Cazac
Iurie și Berzan Victoria dosar nr.3ra-228/23, precum și în cauza Aliona Briciag
și Rodica Hasan către Consiliul raional Leova, dosar nr. 3ra-l032/23, drept
urmare instanțele de judecată ierarhic inferioare au aplicat greșit normele
speciale aplicabile speței.
74.1. Subsecvent a notat că Legea oferă Primarului General dreptul de a
decide cu privire la oportunitatea numirii, cît și revocării unui pretor similar
consiliului raional în raport cu vicepreședintele raionului sau Guvernului în
raport cu șeful Oficiului teritorial al Cancelariei de Stat din spețele enumerate
supra.
74.2. Or, potrivit art. 41 din Legea nr. 436/2006 privind administrația
publică locală, (1) Consiliul raional este autoritatea reprezentativă si
deliberativă a populației raionului, iar potrivit art. 26 din aceeași lege, (1)
Primarul este autoritatea reprezentativă a populației unității administrativ-
teritoriale și executivă a consiliului local.
74.3. În acest sens a notat că, la fel, ca și consiliul raional, Primarul General
este autoritate reprezentativă a populației și urmează să dispună de aceleași
prerogative stabilite de lege în raport cu persoanele cu funcție de demnitate
publică care sunt numite în funcție conform competenței.
74.4. Totodată, a menționat că aspectele examinate de către instanța de apel
depășesc competențele instanței de contencios administrativ, or, decizia cu
privire la numirea și eliberarea din funcție a vicepretorului este strict de
competența primarului general.
74.5. A mai susținut că autoritatea publică a acționat în limitele normelor
legale aplicabile circumstanțelor cauzei, ceea ce nu a fost luat în considerație
de către prima instanță, care a examinat superficial cauza.
74.6. Drept urmare, a menționat că în speranța obținerii unei clarități în
aplicarea corectă a normelor invocate, a depus argumentele suplimentare la
recurs, deoarece nu este clar care ar fi diferența între art. 20 din Legea nr.
163/2016 privind statutul municipiului Chișinău și art. 50, alin. (2) din Legea
nr. 436/2006 privind administrația publică locală în situația în care atât
primarul general, cât și consiliul raional sunt autorități reprezentative, iar,
13
vicepretorii și vicepreședinții de raion sunt persoane cu funcție de demnitate
publică.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. XI alin.(1) și (3) din Legea nr.246 din 31 iulie 2023 pentru
modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex
reformei Curții Supreme de Justiție) statuează că:
„(1) Prezenta lege intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, cu excepția art.IV, V pct. 1–9 și 11–16 și art.VII, care vor intra în vigoare la 1
septembrie 2023. (3) Recursurile depuse la Curtea Supremă de Justiție până la data intrării
în vigoare a prezentei legi vor fi examinate în baza temeiurilor în vigoare la data depunerii
recursului.”
Din sensul normei de drept enunțate urmează că legiuitorul a optat
pentru principiul aplicării imediate a noilor reglementări procedurale, cu
excepția temeiurilor în baza cărora se vor examina recursurile depuse la Curtea
Supremă de Justiție până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
În conjunctura enunțată, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție la examinarea admisibilității recursului, va aplica prevederile Codului
administrativ în redacția în vigoare la data declarării recursului..
Art. 244 alin. (1) din Codul administrativ (în vigoare până la 01
septembrie 2023) prevedea următoarele:
„Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel pot fi
contestate cu recurs.”
Art. 245 alin.(1) –(2) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare
până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01
septembrie 2023), reglementa că:
„(1) „(1) Recursul se depune la instanța de apel în termen de 30 de zile de la notificarea deciziei
instanței de apel, dacă legea nu stabilește un termen mai mic. Instanța de apel transmite neîntârziat
Curții Supreme de Justiție recursul împreună cu dosarul judiciar.
(2) Motivarea recursului se prezintă Curții Supreme de Justiție în termen de 30 de zile de la
notificarea deciziei instanței de apel. Dacă se depune împreună cu cererea de recurs, motivarea
recursului se depune la instanța de apel.”
Art. 195 din Codul administrativ, reglementează că:
„Procedura acțiunii în contenciosul administrativ se desfășoară conform prevederilor
prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura
civilă, cu excepția art.169–171.”
Art.110 din Codul de procedură civilă stipulează că:
„Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în
interiorul căruia instanța (judecătorul), participanții la proces și alte persoane legate de
activitatea instanței trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un
ansamblu de acte.”
Art. 111 alin.(1) din Codul de procedură civilă prevede că:
„(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege.”
14
Art. 113 din Codul de procedură civilă indică că:
„Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului
prevăzut de lege ori stabilit de instanța de judecată. Nerespectarea termenului atrage după
sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”
Art. 223 din Codul administrativ reglementează că:
„Hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, precum și numirea
ședințelor și citațiile se notifică participanților la proces conform art.96–114.”
Art.96 alin.(1) din Codul administrativ prevede că.
„(1) Notificările și comunicările către participanții la procedura administrativă se
realizează în orice formă de comunicare adecvată, rapidă și eficientă din punctul de vedere
al costurilor. Comunicarea prin mijloace electronice are prioritate dacă este adecvată
obiectului comunicării și acceptată de participantul la procedură.”
Art. 97 alin.(3) din Codul administrativ menționează că:
„(3) Autoritatea publică poate alege între următoarele forme de notificare: a) notificare
prin act de recunoaștere a recepționării; b) notificare prin poștă cu act de notificare; c)
notificare prin poștă cu scrisoare recomandată; d) notificare prin poștă electronică sau prin
mijloace electronice de comunicație dedicate.”
Art. 1101 alin.(1) și (5) din Codul administrativ indică că:
„(1) Notificarea prin poșta electronică la adresa electronică a persoanei care urmează a
fi notificată se efectuează prin transmiterea înscrisului de notificat în formă de document
electronic, cu aplicarea semnăturii electronice de persoana responsabilă din cadrul
autorității publice. Notificarea prin poșta electronică se efectuează dacă adresa poștală a fost
indicată prealabil de persoana notificată. Notificarea prin poștă electronica este echivalentă
cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.
(5) Notificarea prin intermediul sistemelor informaționale dedicate sau al altor mijloace
electronice de comunicație care permit confirmarea recepționării notificării este echivalentă
cu notificarea prin poștă convențională cu scrisoare recomandată. Confirmarea recepției
notificării, emisă în mod automatizat de sistemul informațional sau de alt mijloc electronic
de comunicație dedicat, probează notificarea.”
Art. 114 din Codul administrativ prevede că:
„Dacă o notificare a înscrisului, care îndeplinește condițiile de formă, nu
poate fi probată sau dacă înscrisul a ajuns cu încălcarea prevederilor obligatorii
de notificare, atunci acesta se consideră notificat din momentul în care într-
adevăr a ajuns la persoana care urma să fie notificată.”
Ar.47 alin.(2), (3), (4), (6) din Legea nr.124 din 19 mai 2022 privind
identificarea electronică și serviciile de încredere prevede că:
„(2) Documentul electronic se expediază într-un mod ce permite păstrarea și utilizarea
acestuia de către destinatar.
(3) În cazul în care semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul
documentului electronic nu au convenit altfel, documentul electronic se consideră expediat
dacă: a) este expediat de către semnatar sau creatorul sigiliului electronic ori de către un
intermediar în circulația electronică a documentelor, care acționează în numele semnatarului
sau al creatorul sigiliului electronic, sau prin sistemul informațional utilizat de către
semnatar sau creatorul sigiliului electronic; b) este adresat în mod corespunzător sau este
direcționat în sistemul informațional indicat de destinatar; c) este redat într-o formă ce
15
permite prelucrarea acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar; d) intră într-un
sistem informațional ce nu este controlat de către semnatar sau de către creatorul sigiliului
electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a documentelor care expediază
documentul electronic în numele semnatarului sau al creatorului sigiliului electronic.
(4) În cazul în care semnatarul și destinatarul documentului electronic nu au convenit
altfel, documentul electronic se consideră recepționat de către destinatar dacă acesta: a) intră
în sistemul informațional din care destinatarul poate să extragă documentele electronice; b)
intră în sistemul informațional indicat de destinatar într-o formă accesibilă pentru utilizare
în sistemul respectiv.
(6) Documentul electronic nu se consideră recepționat dacă persoana care l-a recepționat
nu este destinatarul preconizat al acestuia.”
Art. 48 alin.(1) și (2) din Legea nr.124/2022 privind identificarea
electronică și serviciile de încredere relevă că:
„(1) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, moment al expedierii documentului electronic se consideră
momentul intrării acestuia în sistemul informațional care nu este controlat de către semnatar
sau creatorul sigiliului electronic ori de către intermediarul în circulația electronică a
documentelor care expediază documentul electronic în numele semnatarului sau al
creatorului sigiliului electronic.
(2) Dacă semnatarul sau creatorul sigiliului electronic și destinatarul documentului
electronic nu au convenit altfel, momentul recepționării documentului electronic se
consideră momentul intrării acestuia în sistemul informațional indicat de destinatar. În cazul
în care destinatarul documentului electronic nu a indicat sistemul informațional respectiv,
documentul electronic se consideră recepționat din momentul intrării acestuia în sistemul
informațional al destinatarului, iar în cazul în care destinatarul nu dispune de un asemenea
sistem – din momentul extragerii de către destinatar a documentului electronic din sistemul
informațional prin care a fost transmis.”
Art. 246 alin.(1) și (2) lit.e) din Codul administrativ (în redacția Legii în
vigoare până la 01.09.2023) statuează că:
„(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă este inadmisibil, recursul se declară ca atare printr-o încheiere.
(2) Recursul se declară inadmisibil în special când: e) motivarea recursului nu a fost
depusă sau a fost depusă după expirarea termenului prevăzut la art.245 alin.(2).”
Art. 47 alin.(1)-(3) din Codul administrativ relevă că:
„(1) Acțiunile procedurale întreprinse de reprezentantul împuternicit se atribuie
participantului reprezentat. În măsura în care participantul nu contrazice neîntârziat
acțiunile întreprinse de reprezentantul împuternicit, acestea se consideră ca fiind întreprinse
de participant.
(2) În pofida desemnării unui reprezentant împuternicit, participantul este în drept să
întreprindă el însuși acțiuni procedurale.
(3) Culpa reprezentantului împuternicit se atribuie participantului reprezentat.”
Art. 24 alin.(1) din Codul administrativ reglementează că:
„(1) Participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ
trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună-credință, fără a
încălca drepturile procesuale ale altor participanți.”
16
MOTIVAREA INSTANȚEI DE RECURS
Completul de judecată reține că termenele legale sunt termene
prestabilite de către legislator, la caz, de Codul administrativ, reglementate în
mod exhaustiv, conținute și în normele legislației procesual-civile, care nu pot
fi modificate prin voința subiecților relațiilor procesuale.
Pornind de la prevederile legale precitate supra, termenele procedurale
stabilesc regimul optim pentru realizarea justiției, fiind o modalitate de
ordonare a realizării acțiunilor procedurale și fortificare a securității
raporturilor juridice. Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea
loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor, cu respectarea anumitor
exigențe, căror li se subsumează și instituirea unor termene, după a căror
expirare valorificarea respectivului drept nu mai este posibilă.
Așadar, referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de
judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că Curtea de Apel Chișinău a
pronunțat dispozitivul deciziei contestate la 22 noiembrie 2022 (f.d.121).
La 06 decembrie 2022, Primarul general al mun. Chișinău a depus recurs
nemotivat, împotriva deciziei din 22 noiembrie 202 a Curții de Apel Chișinău,
prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel, cu
pronunțarea unei decizii noi, prin care să fie respinsă acțiunea ca neîntemeiată
(f.d.131/132).
La 14 martie 2023, ora 16:07, Curtea de Apel Chișinău a expediat
pentru notificare prin intermediul poștei electronice în adresa Primarului
general al mun. Chișinău, copia deciziei motivate din 22 noiembrie 2022, fapt
confirmat prin extrasul din poșta electronică anexat la materialele cauzei (f.d.
134).
La acest aspect se reține că notificarea prin poștă electronica este
echivalentă cu notificarea de substituire prin introducerea în cutia poștală.
Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă
că confirmarea expedierii și recepționării documentului către partea interesată
prin poșta electronică se atestă prin extrasul eliberat de către operatorul poștei
electronice. În mod special, înscrisul dat conține: datele de identificare a poștei
electronice a expeditorului și a destinatarului, data calendaristică, anul, ora
expedierii, precum și atașamentul cu actul judecătoresc. Cu titlu de excepție,
în caz de eroare tehnică sau neexpediere a actului pe poșta electronică, extrasul
menționat va cuprinde informații cu privire la aceste inexactități, cu alte
cuvinte, expeditorul va primi un mesaj separat de la „Mail delivery system”
sau extrasul dedus analizei va cuprinde mesajul de la „Mail delivery system”
conform căruia operatorul poștal va explica cauzele care au stat la baza
returnării mesajului către expeditor. De regulă, acesta este informat că
transmiterea mesajului nu a fost posibilă, deoarece adresa nu a fost găsită sau
ea nu poate primi e-mailuri.
17
În speță, astfel de mențiuni de eroare tehnică la data de 14 martie 2023,
odată cu expedierea a deciziei integrale (motivate) din 22 noiembrie 2022 a
Curții de Apel Chișinău, la adresele electronice ale Primarului general al mun.
Chișinău, precum și Preturii sect. Rîșcani, mun. Chișinău, lipsesc.
Din cele menționate supra rezultă faptul că instanța de apel, folosind
cel mai eficient și rapid mijloc de comunicație, cum ar fi poșta electronică, și-
a îndeplinit corespunzător obligația pozitivă de notificare a deciziei motivate
recurentului, iar termenul de 30 de zile prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul
administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările operate prin
Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie 2023), pentru
prezentarea motivării recursului, a început să curgă din data de 15 martie 2023,
ziua imediat următoare de la data notificării recurentului, a deciziei integrale
(motivate) a instanței de apel, care a expirat în ziua lucrătoare de 13 aprilie
2023 (joi) inclusiv.
În pofida celor enunțate, recurentul nu s-a conformat prevederilor
legale, prezentând motivarea recursului, contrar prevederilor art.245 alin.(2)
din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare din 01 septembrie
2023), abia la 28 aprilie 2023 (f.d.135/141). Or, fiind interesați de soluționarea
cauzei în ordine de recurs, recurentul, odată ce a fost respectată corespunzător
procedura de notificare a deciziei motivate a instanței de apel încă la data de
14 martie 2023, trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a-și proteja
dreptul de acces la instanță după cum sugerează și jurisprudența CEDO, prin
efectuarea actului de procedură (prezentarea motivării recursului) până la
expirarea termenului legal prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ
(în redacția legii în vigoare până la modificările din 01 septembrie 2023), adică
până la 13 aprilie 2023, inclusiv.
Drept consecință, intervenind aplicarea sancțiunii procedurale
prevăzută la art.246 alin.(2) lit. e) din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare până la modificările din 01 septembrie 2023), de declarare a recursului
depus de Primarul general al mun. Chișinău, inadmisibil.
La acest aspect, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
reține că buna-credință prevăzut la art.24 din Codul administrativ, prezumă că
partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de
recurs prevăzut la art.245 alin.(2) din Codul administrativ (în redacția legii în
vigoare până la modificările operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în
vigoare din 01 septembrie 2023), este considerat un termen imperativ, astfel că
nerespectarea acestuia atrage ca și consecință după sine decăderea părții din
dreptul de a mai exercita această cale de atac.
Din cele constatate rezultă că, culpa neprezentării motivării recursului
în interiorul termenului legal, se datorează în exclusivitate comportamentului
pasiv al recurentului Primarul general al mun. Chișinău, care trebuia să dea
dovadă de responsabilitate și atitudine activă, folosindu-se cu bună-credință de
drepturile și obligațiile sale procedurale, în situația în care încă la data de 14
18
martie 2023, la adresa electronice ale ultimului a fost notificată decizia
integrală a instanței de apel, care la rândul său nu au depus diligența (de a-și
verifica poșta electronică) până la expirarea termenului limită – 13 aprilie
2023, pentru prezentarea recursului motivat.
Totodată, în conformitate cu prevederile art. 65 alin.(1)-(2) din Codul
administrativ, dacă o persoană, din motive independente de voința ei, nu a
putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen.
Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.
Cererea de repunere în termen se depune în termen de 15 zile de la înlăturarea
impedimentului. La cerere se anexează probele care confirmă faptele pe care
aceasta se întemeiază și, suplimentar, se recuperează acțiunile omise.
Astfel, din materialele cauzei, precum și din conținutul recursului
depus de Primarul general al mun. Chișinău, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție reține că ultimul nu a făcut uz de prevederile art.65 alin.(1)
și (2) din Codul administrativ și nu a solicitat repunerea în termenul de
declarare a recursului.
Or, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la
încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art.6§1 din
Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților
Fundamentale.
Imperioase speței sunt și dezideratele statuate de CtEDO în cauza
Ponomaryov vs Ucraina, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre
desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma
admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe nou
descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de
timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac,
totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive
neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul
securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale extraordinară de
atac. În acest caz Înalta Curte a reiterat că, ține de obligația părților de a lua
măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.
În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de
Primarul general al mun. Chișinău, drept inadmisibil, este compatibilă cu
respectarea prevederilor Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului și a Libertăților 13 Fundamentale, având în vedere că prelungirea
nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul
securității raporturilor juridice.
Având în vedere considerentele menționate și faptul că recurentul nu a
respectat prevederile imperative ale 245 alin. (2) din Codul administrativ (în
redacția legii în vigoare la momentul emiterii actului de dispoziție contestat),
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul
depus de Primarul general al mun. Chișinău, împotriva deciziei din 22
noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău trebuie declarat inadmisibil.
19
Ținând cont de cele expuse și în temeiul art.230 și art.246 alin.(1) și (2)
lit.e) din Codul administrativ (în redacția legii în vigoare până la modificările
operate prin Legea nr.246 din 31 iulie 2023, în vigoare 01 septembrie 2023),
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Primarul general al municipiului
Chișinău, împotriva deciziei din 22 noiembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Gheorghe Stratulat
20