3ra-176/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil s.a.
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil s.a.
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-176/24 — anularea actului administrativ individual defavorabil, obligarea emiterii actului individual favorabil s.a. (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de Valeriu Nemerenco
și recursului depus de Primarul General al mun. Chișinău,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Valeriu Nemerenco împotriva Primarului General al
municipiului Chișinău privind anularea actului administrativ individual
defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil de
restabilire în funcție și de achitare a drepturilor salariale,
împotriva deciziei din 01 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-176/24
NR. PIGD 2-22062126-01-3ra-20022024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurenților cu decizia instanței de apel nu constituie un temei
de casare a deciziei contestate. Pretorul nu deține funcția de demnitate
publică pe o perioadă nedeterminată.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. L. Holevețcaia,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, E. Palanciuc, I. Dutca
23 octombrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de Valeriu
Nemerenco și a recursului depus de Primarul general al mun. Chișinău
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 04 mai 2022, Valeriu Nemerenco s-a adresat în instanța de judecată
cu acțiune în contencios administrativ împotriva Primarului General al mun.
Chișinău, prin care a solicitat anularea în tot a Dispoziției Primarului General
al mun. Chișinău nr.438-dc din 28.03.2022 cu privire la revocarea
reclamantului Nemerenco Valeriu din funcția de Pretor al sect. Buiucani și a
deciziei Primarului General al mun. Chișinău nr.584/22 din 15.04.2022
privind respingerea cererii prealabile și declararea inadmisibilă a cererii
privind repararea prejudiciului material și moral; repunerea reclamantului
Nemerenco Valeriu în dreptul lezat, obligând pârâtul de a-l restabili în
funcția de Pretor al sect. Buiucani; obligarea Primarului General al mun.
Chișinău să-i achite reclamantului Nemerenco Valeriu salariul pentru
absența forțată de la muncă pentru perioada 29.03.2022 până în ziua
restabilirii efective în funcția de Pretor al sect. Buiucani și repararea
prejudiciului moral cauzat prin revocarea ilegală a reclamantului din funcție
în sumă de 200 000 lei.
În motivarea acțiunii, reclamantul a relatat că a activat în funcția de
președinte al fostului Comitet Executiv Raional Frunze (actualmente - Pretor
al sect. Buiucani) din anul 1990 și Pretor al sect. Buiucani al mun. Chișinău,
începând cu anul 1991.
Prin dispoziția Primarului General interimar, Ruslan Codreanu nr.
317/2- dc din 25.07.2018, a fost reconfirmat în funcția de Pretor al sect.
Buiucani, având statut de persoană cu funcție de demnitate publică, începând
cu data de 20.08.2018 pentru un mandat de 4 ani.
Prin Dispoziția Primarului General-interimar al mun. Chișinău nr.175-
dc din 14.05.2019 a fost eliberat din funcția de Pretor al sect. Buiucani din
data de 15.05.2019, conform prevederilor art.22 alin.(3) din Legea nr.199
din 16.07.2010 cu privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate
publică, art.20 alin.(1), alin.(4) din Legea nr.136 din 17.06.2016 privind
statutul municipiului Chișinău.
1
Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 03
decembrie 2020, s-a admis parțial acțiunea în contencios administrativ
depusă de Nemerenco Valeriu împotriva Primarului General al mun.
Chișinău cu privire la anularea actului administrativ, obligarea restabilirii în
funcție, obligarea achitării salariului pentru absența forțată de la muncă și
repararea prejudiciului moral, fiind anulată dispoziția nr.175-dc din
14.05.2019 a Primarului General-interimar cu privire la eliberarea lui
Nemerenco Valeriu din funcția de Pretor al sect. Buiucani, cu restabilirea în
funcția de Pretor al sect. Buiucani a lui Nemerenco Valeriu; s-a obligat
Primarul General al mun. Chișinău să-i achite lui Nemerenco Valeriu,
salariul pentru absența forțată de la muncă pentru perioada 15.05.2019 –
03.12.2020; s-a dispus încasarea de la Primarul General al mun. Chișinău în
beneficiul lui Nemerenco Valeriu a prejudiciului moral în sumă de 10 000
lei, în partea restabilirii reclamantului în funcție și achitarea salariului pentru
absență forțată de la muncă, în mărimea unui salariu, urmând a fi executată
imediat.
Prin Decizia Curții de Apel Chișinău din 20 aprilie 2021 s-a admis
cererea de apel depusă de Primarul General al mun. Chișinău, s-a casat
parțial Hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani) din 03 decembrie
2020, în partea ce ține de încasarea de la Primarul General în beneficiul lui
Nemerenco Valeriu a prejudiciului moral în sumă de 10 000 lei și în această
parte, s-a emis o decizie nouă potrivit căreia acțiunea depusă de Nemerenco
Valeriu împotriva Primarului General cu privire la încasarea prejudiciului
moral, s-a declarat inadmisibilă, în rest, hotărârea instanței de fond fiind
menținută, iar prin încheierea Colegiului civil, comercial și de contencios
administrativ al Curții Supreme de Justiție din 11 august 2021, recursul
Primarului General s-a declarat inadmisibil, fiind menținute Decizia Curții
de Apel Chișinău din 20 aprilie 2021 și Hotărârea Judecătoriei Chișinău
(sediul Râșcani) din 03 decembrie 2020 privind restabilirea reclamantului în
funcția de Pretor al sect. Buiucani și achitarea salariului pentru absența
forțată de la muncă.
La data de 22 martie 2022 Primarul General al mun. Chișinău a emis
Dispoziția nr.429-dc cu privire la revocarea lui Vadim Brînzaniuc din funcția
de Pretor al sect. Buiucani. În motivarea acestei dispoziții, s-a indicat că, în
conformitate cu Hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul (Râșcani) nr.3-
4508/2019 din 03 decembrie 2020 cu privire la restabilirea dlui Valeriu
Nemerenco în funcția de Pretor al sect. Buiucani, mun. Chișinău, modificată
prin Decizia Curții de Apel Chișinău nr.3a-231/21 din 20 aprilie 2021,
menținută prin încheierea Curții Supreme de Justiție nr.3ra-703/21 din 11
august 2021, luând în considerație poziția dlui Vadim Brînzaniuc în cadrul
2
audierilor verbale organizate înainte de emiterea unui act administrativ
individual defavorabil, în temeiul art.94 Cod administrativ, art.82 lit.f) Codul
muncii, Legii nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor personale,
art.12 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare în sector
bugetar, art.17 alin.(1) și art.22 alin.(3) din Legea nr.199/2010 cu privire la
statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, art.29 alin.(2) și art.32
din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală, art.15 alin.(1)
pct.1) lit. b), art.16 alin.(3) și art.20 alin.(1)-(4) din Legea nr.136/2016
privind statutul municipiului Chișinău, s-a dispus revocarea d.Vadim
Brînzaniuc din funcția de Pretor al sect. Buiucani, din 22.03.2022 (...)”.
Peste o zi, la data de 23.03.2022, Primarul General a emis Dispoziția
nr.430-dc privind restabilirea lui Nemerenco Valeriu în funcția de Pretor al
sect. Buiucani, indicându-se că, (…în conformitate cu Hotărârea Judecătoriei
Chișinău (sediul Râșcani) nr.4508/2019 din 03 decembrie 2020 cu privire la
restabilirea dlui Valeriu Nemerenco în funcția de Pretor al sect. Buiucani,
calcularea și achitarea salariului pentru absența forțată de la locul de muncă,
încasarea cheltuielilor pentru prejudiciul moral, modificată prin Decizia
Curții de Apel Chișinău nr.3a-231/21 din 20 aprilie 2021, ambele contestate
în ordine de recurs la Curtea Supremă de Justiție nr.3ra-703/21 din data de
11 august 2021, în temeiul art.256 CPC, art.89 Codul Muncii, art.95 și
art.165 Cod Administrativ, Legii nr.133/2016 privind declararea averii și a
intereselor personale, art.12 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar
de salarizare în sector bugetar, art.29 alin.(2) și art.32 din Legea nr.436/2006
privind administrația publică locală, art.15 alin.(1) pct.1) lit. b) și art.16
alin.(1) din Legea nr.136/2016 privind statutul municipiului Chișinău, cu
conținutul dispoziției în cauză reclamantul făcând cunosțință abia la data de
28.03.2022, în sediul Primăriei mun. Chișinău, în prezența șefului direcției
juridice și a șefului direcției recurse umane, aplicând semnătura pe acest act
administrativ).
În aceeași zi, 28.03.2022, imediat (peste 1 minută) după ce a luat
cunosțință și a semnat Dispoziția Primarului General privind executarea
Hotărârilor judecătorești privind restabilirea sa în funcția de Pretor al sect.
Buiucani, șeful direcției resurse umane a Primăriei mun. Chișinău, i-a
înaintat Dispoziția Primarului General nr.438-dc din 28.03.2022, prin care a
fost revocat din funcția de Pretor al sect. Buiucani, cu acest act administrativ
luând cunoștință în prezența acelorași funcționari publici vizați supra, l-a
semnat, menționând că nu este de acord cu această dispoziție.
Consideră că, această dispoziție a Primarului General este una vădit
ilegală, prin care i-au fost încălcate drepturile la muncă, și în acest context,
la data de 31.03.2022, în conformitate cu art.162-165 Cod administrativ, în
3
interiorul termenului stabilit de lege, a depus Primarului General al mun.
Chișinău cerere prealabilă, prin care a contestat Dispoziția Primarului
General nr.438-dc din 28.03.2022, solicitând anularea acesteia în tot,
restabilirea în funcția de Pretor al sect. Buiucani, achitarea salariului pentru
absența forțată de la muncă, începând cu data de 28.03.2022 până la
restabilirea efectivă în funcția de Pretor al sect. Buiucani și repararea
daunelor morale în sumă de 200 000 lei.
Afirmă reclamantul că, prin scrisoarea de răspuns nr.584/22 din
15.04.2022, recepționată la data de 16.04.2022, pretențiile au fost respinse
pe motiv că, actul administrativ contestat a fost emis în conformitate cu
normele legale indicate în preambul dispoziției.
Nefiind de acord cu dispoziția Primarului General al mun. Chișinău
nr.438-dc din 28.03.2022 și cu decizia privind respingerea cererii prealabile,
în conformitate cu prevederile art.189 Cod administrativ, în termenul stabilit
de lege, a înaintat în instanța de contencios administrativ prezenta acțiune,
iar întru motivarea și susținerea acțiunii, a prezentat instanței probe
confirmative.
Astfel, relatează că, în Dispoziția Primarului General al mun. Chișinău
nr.438-dc din 28.03.2022 cu privire la revocarea reclamantului din funcția
de Pretor al sect. Buiucani, s-a indicat că, în conformitate cu prevederile
art.94 Cod administrativ, luând în considerație poziția dlui Valeriu
Nemerenco în cadrul audierilor verbale organizate înainte de emiterea unui
act administrativ individual, exprimând neîncrederea pentru motive ce nu
presupun prezența culpei acestuia, totodată ținând cont de faptul că
exercitarea funcției de demnitate publică se bazează pe principiile legalității,
liberului consimțământ, transparenței, exemplului personal, responsabilității
și al loialității, având în vedere că, încetarea demnitarului înainte de termen
a mandatului are loc prin revocarea sau, după caz, eliberarea din funcție a
demnitarului în temeiul actului administrativ al autorității care l-a numit în
funcție, în temeiul Legii nr.133/2016 privind declararea averii și a intereselor
personale, art.12 din Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de salarizare
în sector bugetar, art.22, alin. (3) din Legea nr.199/2010 cu privire la statutul
persoanelor cu funcții de demnitate publică, art.29 alin.(2) și art.32 din Legea
nr.436/2006 privind administrația publică locală, art.15 alin.(1) pct.1) lit. b),
art.16 alin.(3) și art.20 alin.(1)-(4) din Legea nr.136/2016 privind statutul
municipiului Chișinău.
Consideră că, această Dispoziție a Primarului General a fost emisă
contrar prevederilor legale relevante, deoarece pentru emiterea acestui act
administrativ individual nu a existat niciun temei legal pentru revocarea sa
4
din funcție la inițiativa angajatorului, așa cum prevede art.86 alin.(1) lit. a) -
lit. z) din Codul muncii și art.23 alin.(3) din Legea nr.199 din 16.07.2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, iar din
conținutul normei de drept ce se conține în art.22 alin.(3) din legea enunțată
supra, se înțelege că, aceasta reglementează doar procedura de
revocare/eliberare din funcție a persoanei de demnitate publică, dar nu și
temeiurile legale pentru astfel de decizii, ceea ce nu a respectat pârâtul.
În acest context, menționează că, ilegalitatea dispoziției contestate se
confirmă și prin faptul că, conform art.7 din Legea nr.199 din 16.07.2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică mandatul
demnitarului este de 4 ani, iar eliberarea înainte de termen a acestuia la
inițiativa angajatorului, conform art.23 alin.(3) din lege vizată poate avea loc
doar pentru neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a obligațiilor,
prerogativelor și competențelor sale de serviciu, iar astfel de fapte în
activitatea reclamantului de către angajator nu au fost depistate și în actul
administrativ contestat nu se conțin.
De asemenea, invocă reclamantul că, în realitate, nici nu a avut
posibilitate fizică să admită fapte, care ar fi putut fi apreciate de angajator ca
neexecutare sau executare necorespunzătoare ale obligațiilor, prerogativelor
și competențelor de serviciu, deoarece Dispoziția contestată a Primarului
General din 28.03.2022 privind revocarea din funcția de pretor a fost emisă
concomitent cu notificarea reclamantului de către Primarul General cu
Dispoziția nr.430-dc din 23.03.2022, prin care a fost restabilit în funcția de
Pretor al sect. Buiucani, în temeiul Hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul
Râșcani) nr.3-4508/2019 din 03 decembrie 2020 și a Deciziei executorii a
Curții de Apel Chișinău nr.3a-231/21 din 20 aprilie 2021 privind restabilirea
reclamantului în funcția de Pretor al sect. Buiucani, însă în exercitarea
atribuțiilor de serviciu nu a fost admis.
Menționează că, cele relatate supra, elocvent confirmă că, reclamantul
efectiv nu a fost restabilit în funcție, pe care motiv nu a avut posibilitate
fizică să comită careva fapte ce ar fi putut apreciate ca neexecutare sau
executare necorespunzătoare a obligațiilor, prerogativelor și competențelor
de serviciu sau să exprime neîncrederea Primarului General.
În acest sens, reclamantul reliefează că, la data de 28.03.2022, orele
14:00 în incinta Primăriei mun. Chișinău, după discuția cu Primarul General
dl. Ion Ceban și semnarea de către reclamant a Dispoziției Primarului
General nr.430-dc din 23.03.2022 privind restabilirea sa în funcția de Pretor
al sect. Buiucani, imediat (peste 1 minută), i s-a comunicat și prezentat pentru
semnare și Dispoziția Primarului General nr.438-dc din 28.03.2022 privind
5
revocarea sa din funcția de Pretor al sect. Buiucani, fapte, care cu desăvârșire
confirmă că, Dispoziția Primarului General al mun. Chișinău nr.430-dc din
23.03.2022 privind executarea hotărârii judecătorești nu este altceva decât o
mimare a restabilirii reclamantului în funcție, odată ce acesta nu a fost repus
în drepturi și nu i-au fost create condiții necesare pentru a-și exercita
atribuțiile funcționale de pretor.
În același context, punctează reclamantul că, nu sânt relevante la caz
și nu pot fi reținute nici Legea nr.133/2016 privind declararea averii și a
intereselor personale, nici Legea nr.270/2018 privind sistemul unitar de
salarizare în sector bugetar, nici art.22 alin.(3) din Legea nr.199/2010 cu
privire la statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică, nici art.29
alin.(2) și art.32 din Legea nr.436/2006 privind administrația publică locală,
nici art.15 alin.(1) pct.1) lit. b), art.16 alin.(3) și art.20 alin.(1)-(4) din Legea
nr.136/2016 privind statutul municipiului Chișinău, la care se face trimitere
în Dispoziția contestată a Primarului General nr.438-dc din 28.03.2022, or,
reglementările legale invocate nu se referă la activitatea reclamantului, ne
fiind pertinente pentru soluționarea cauzei.
Opinează reclamantul că, nu este relevantă în acest sens și nu poate fi
reținută nici mențiunea din dispoziția contestată, potrivit căreia, în
conformitate cu prevederile art.94 Cod administrativ, luând în considerație
poziția dlui Valeriu Nemerenco în cadrul audierilor verbale organizate
înainte de emiterea unui act administrativ individual, exprimând
neîncrederea pentru motive ce nu presupun prezența culpei acestuia.... ,
această mențiune fiind una declarativă, neclară și neînțeleasă după conținut.
Subliniază că, reclamantul a fost audiat de către Primarul General al
mun. Chișinău, dl Ion Ceban la 28.03.2022, orele 12:00 și discuția avută cu
pârâtul pe marginea restabilirii reclamantului în funcția de Pretor, nu are nici
o relevanță pentru emiterea Dispoziției contestate, iar fraza „...exprimând
neîncrederea pentru motive ce nu presupun prezența culpei acestuia...” din
această mențiune, nu corespunde discuției avute, nu este una veridică, pe care
motiv, de asemenea, nu poate fi reținută în prezenta cauză.
Indică reclamantul că, cele menționate supra, confirmă, cu certitudine
că, dispoziția contestată, ca act administrativ individual nu corespunde nici
cerințelor art.art.31, 118 Cod administrativ, care se referă la
motivarea/justificarea actului administrativ individual în sensul argumentării
necesității emiterii lui. Or, art.31 Cod administrativ prevede că, actele
administrative individuale și operațiunile administrative scrise trebuie să fie
motivate, iar art.118 alin. (1) și (3) prevede expres că, motivarea este
operațiunea administrativă prin care se expun considerentele care justifică
6
emiterea unui act administrativ individual. În motivare se indică temeiurile
esențiale de drept și de fapt pe care le-a luat în considerare autoritatea publică
pentru decizia sa. Motivarea completă este obligatorie, este parte integrantă
a actului administrativ individual și condiționează legalitatea acestuia.
În același context, relatează că, dispoziția contestată a fost emisă cu
încălcarea prevederilor art.4 din Diviziunea A: ”Justificarea încetării” din
Convenția nr.158 din 22.06.1982 a Organizației Internaționale a Muncii cu
privire la încetarea raporturilor de muncă din inițiativa patronului, la care
Republica Moldova este parte, în vigoare pentru Republica Moldova din
14.02.1998 (Publicată la 30.12.1999, Tratate Internaționale Nr. 11, art. Nr:
267), care stabilește că, raporturile de muncă ale unui lucrător nu vor înceta
decât dacă există un motiv valabil pentru o asemenea încetare legat de
capacitatea sau conduita lucrătorului sau bazat pe cerințele operaționale ale
întreprinderii, instituției sau serviciului.
În acest sens, cu referire la prevederile art.4 alin.(2) din Constituție,
indică că, dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la
drepturile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte și
legile ei interne, prioritate au reglementările internaționale, iar instanțele
judecătorești în aceste situații sânt în drept să aplice la direct reglementările
tratatelor internaționale, la care Republica Moldova este parte.
În același context, subliniază că, eliberarea din serviciu a unei
persoane, inclusiv a persoanei cu funcție de demnitate publică, poate avea
loc doar în strictă conformitate cu legea, care asigură respectarea drepturilor
și garanțiilor sociale ale salariatului garantate și protejate de stat. La acest
subiect, Curtea Constituțională în pct.62 din Hotărârea nr.22 din 22 iulie
2016, a menționat că, persoanele cu funcții de demnitate publică, deși sânt
antrenate în raporturi speciale de muncă, sânt numite și revocate din funcție
prin Hotărâre de Guvern în lipsa unor criterii strict determinate, ele
beneficiază de drepturi și garanții speciale de muncă, ce decurg din normele
generale ale legislației muncii și ținând cont de particularitățile contractelor
administrative.
Astfel, invocă reclamantul că, Dispoziția Primarului General nr.438-
dc din 28.03.2022 este una vădit ilegală, arbitrară și abuzivă, adoptată contrar
art.21 Cod administrativ, care prevede că, autoritățile publice și instanțele de
judecată competente trebuie să acționeze în conformitate cu legea și alte acte
normative. Exercitarea atribuțiilor legale nu poate fi contrară scopului pentru
care acestea au fost reglementate. Autoritățile publice și instanțele de
judecată competente nu pot dispune limitarea exercitării drepturilor și a
7
libertăților persoanelor decât în cazurile și în condițiile expres stabilite de
lege.
De asemenea indică reclamantul că, decizia Primarului General al
mun. Chișinău nr.584/22 din 15.04.2022 privind respingerea pretențiilor din
cererea prealabilă și declararea ca inadmisibilă a solicitării de reparare a
salariului pentru absența forțată de la muncă și a daunelor morale, o
consideră ilegală.
Susține că, în decizia enunțată, s-a indicat că, actul administrativ, la
caz - Dispoziția nr.438-dc din 28.03.2022, a fost emis în conformitate cu
normele legale indicate în preambulul dispoziției, considerând că, acestea au
fost aplicate corespunzător, iar temeiuri de anulare a acesteia nu sânt.
În acest context, reclamantul Nemerecnco Valeriu învederează că,
pârâtul nu a avut nici un temei legal de a dispune revocarea sa din funcția de
Pretor al sect. Buiucani, deoarece acesta nu a fost restabilit efectiv în funcția
deținută anterior conform hotărârii Judecătoriei Chișinău (sediul Râșcani)
nr.3-4508/2019 din 03 decembrie 2020, pe care motiv nu a admis nici o faptă,
care ar fi putut apreciată ca necorespunzătoare funcției de pretor.
De asemenea, indică reclamantul că, decizia nr.584/22 din 15.04.2022
este neîntemeiată inclusiv în partea ce ține de declararea ca inadmisibile a
pretențiilor cu privire la repararea prejudiciul cauzat prin neachitarea
salariului pentru absența forțată de la muncă și repararea daunelor morale
cauzate prin emiterea actului administrativ de revocare din funcție, prin care
pârâtul a făcut trimitere la prevederile art.167 alin.(4) Cod administrativ,
potrivit căruia, dacă prin cererea prealabilă se solicită și repararea
prejudiciului, atunci cererea privind repararea prejudiciului se examinează
de autoritatea publică emitentă în procedură administrativă separată.
În opinia sa, această interpretare a art.167 alin.(4) Cod administrativ,
nu este aplicabilă la caz și este contrară art.90 Cod muncii, care prevede că,
(1) În cazul restabilirii la locul de muncă a salariatului transferat sau eliberat
nelegitim din serviciu, angajatorul este obligat să repare prejudiciul cauzat
acestuia. (2) Repararea de către angajator a prejudiciului cauzat salariatului
constă în: a) plata obligatorie a unei despăgubiri pentru întreaga perioadă de
absență forțată de la muncă într-o mărime nu mai mică decât salariul mediu
al salariatului pentru această perioadă; c) compensarea prejudiciului moral
cauzat salariatului. (3) Mărimea reparării prejudiciului moral se determină
de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor
angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al
salariatului.
8
Menționează că, din cele relatate supra, rezultă că, art.90 Codul
muncii, reglementează modul de reparare a salariului pentru absența forțată
de la muncă și daunele morale, care sunt pretenții subsecvente actului
administrativ de eliberare sau transfer nelegitim al salariatului din serviciu,
pe când conform art.167 Cod administrativ, se reglementează modul de
repararea a prejudiciului material sau moral ca pretenții separate, distincte de
cele subsecvente.
Mai invocă reclamantul că, prin emiterea dispoziției ilegale de
revocare din funcția de Pretor, i s-a încălcat dreptul la muncă, a fost lipsit de
salariu, precum și i s-au cauzat daune morale, care s-au manifestat prin
pierderea încrederii populației sectorului în experiența și capacitățile sale
profesionale.
Prin încheierea din 01 noiembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, s-a atras în proces, în calitate de terț, Moroi Vasile – Pretor al
Preturii sect. Buiucani, mun. Chișinău (f.d.73).
Prin încheierea din 27 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, s-a declarat inadmisibilă acțiunea în contencios administrativ
înaintată de Valeriu Nemerenco împotriva Primarului General al mun.
Chișinău, în partea încasării prejudiciului moral în sumă de 200 000 lei.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 27 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău sediul
Râșcani, s-a anulat actul administrativ individual defavorabil – Dispoziția
Primarului General al mun. Chișinău nr. 438-dc din 28.03.2022 și decizia
adoptată în procedură prealabilă nr. 584/22 din 15.04.2022, Primarul General
al mun. Chișinău fiind obligat să emită un act administrativ individual
favorabil de restabilire a reclamantului Valeriu Nemerenco în funcția de
Pretor al sect. Buiucani și de achitare a salariului pentru absența forțată de la
muncă, începând cu data de 29.03.2022 și până la data restabilirii efective în
funcție.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 28 ianuarie 2023, Primarul General al mun. Chișinău a depus apel
împotriva hotărârii, prin care a solicitat admiterea apelului, casarea hotărârii
și emiterea unei hotărâri noi prin care acțiunea să fie respinsă.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 01 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a
casat integral hotărârea din 27 decembrie 2022 a Judecătoriei Chișinău,
9
sediul Rîșcani. S-a emis o nouă decizie cu privire la admiterea parțială a
acțiunii înaintate de Nemerenco Valeriu împotriva Primarului General al
mun. Chișinău, terț Moroi Vasile privind anularea actului administrativ
individual defavorabil, obligarea emiterii actului administrativ individual de
restabilire în funcție și de achitare a drepturilor salariale. S-a constat nulitatea
dispoziției Primarului General al mun. Chișinău nr. 438- dc din 28 martie
2022 „cu privire la revocarea din funcția de Pretor al sect. Buiucani a lui
Nemerenco Valeriu”. S-a anulat decizia adoptată în procedura prealabilă -
nr.584/22 din 15 aprilie 2022. S-a obligat Primarul general al mun. Chișinău
să emită actul administrativ individual favorabil cu privire la restabilirea lui
Nemerenco Valeriu în funcția de pretor al Preturii sectorului Buiucani, mun.
Chișinău și achitarea salariului pentru perioada de 28 martie 2022 până la 20
august 2022. S-a constat încetarea raportului de muncă a lui Nemerenco
Valeriu în funcția de Pretor al Preturii sectorului Buiucani, mun. Chișinău în
legătură cu expirarea de drept a mandatului de Pretor al Preturii sectorului
Buiucani, mun. Chișinău în data de 20.08.2022. În rest, acțiunea s-a respins
ca neîntemeiată.
În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că instanța de fond nu
a cercetat pe deplin toate circumstanțele cauzei și nu a luat în considerare
toate argumentele și probele prezentate de părțile implicate. De asemenea, a
subliniat că soluția primei instanțe s-a bazat în mare parte pe argumentele
reclamantului, fără o examinare completă a legalității dispoziției contestate
și a competențelor Primarului General de a emite un astfel de act
administrativ.
Instanța a constatat că dispoziția Primarului General nr. 438-dc din 28
martie 2022, prin care reclamantul a fost revocat din funcția de Pretor al
sectorului Buiucani, a fost emisă cu încălcarea prevederilor legale.
Și anume, dispoziția administrativă nu a fost suficient motivată în
conformitate cu cerințele legale prevăzute în Codul administrativ.
Conform art. 31 și art. 118 din Codul administrativ, actele
administrative individuale trebuie să fie motivate corespunzător, explicând
în mod clar temeiurile de fapt și de drept care stau la baza deciziei. În cazul
de față, dispoziția nu a oferit o motivare clară, ceea ce a încălcat principiul
legalității și a justificat anularea actului.
La fel, conform art. 21 din Codul administrativ, autoritățile publice
trebuie să acționeze în strictă conformitate cu legea. Instanța a reținut că
Primarul General nu a respectat cadrul legal în emiterea actului
administrativ, exercitând discreționar competențele sale fără a respecta
procedurile și normele aplicabile funcțiilor de demnitate publică.
10
Instanța de apel a subliniat că, deși Primarul General are dreptul
discreționar de a numi și revoca persoane din funcțiile publice, acest drept
trebuie exercitat în limitele prevăzute de art. 94 din Codul administrativ, care
impune obligația de a motiva orice decizie de revocare prin temeiuri legale
concrete.
De asemenea, instanța a constatat că mandatul de Pretor al
reclamantului a expirat legal pe 20 august 2022, conform Legii nr. 199/2010
privind statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. Astfel, deși a
dispus restabilirea sa în funcție, instanța a recunoscut că raporturile de muncă
au încetat la data expirării mandatului.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 30 noiembrie 2023, Valeriu Nemerenco a depus recurs nemotivat
împotriva deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău.
La 29 decembrie 2023 a depus cerere de recurs motivată, solicitând
admiterea acestuia, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii
primei instanțe.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Valeriu Nimerenco a invocat că instanța de
apel a încălcat esențial normele de drept, atât în interpretarea cât și în
aplicarea legislației. În mod special, argumentează că dispozițiile legale
privind durata mandatului său de Pretor nu au fost corect interpretate. El
susține că numirea sa în funcție nu avea un termen limitat de 4 ani, așa cum
a reținut instanța de apel, și că mandatul său ar fi trebuit să fie pe o durată
nedeterminată, conform contractului său de muncă.
Un alt argument central este că instanța de apel a aplicat în mod eronat
prevederile Legii nr. 199/2010 privind statutul persoanelor cu funcții de
demnitate publică, care reglementează un mandat de 4 ani. În acest sens,
susține că această lege nu era aplicabilă în cazul său, având în vedere că
dispozițiile speciale privind Pretorul sectorului Buiucani nu prevăd un astfel
de termen pentru mandat.
Recurentul Valeriu Nemerenco argumentează că a fost tratat în mod
discriminatoriu în comparație cu alte persoane care dețin funcții similare de
demnitate publică, cum ar fi viceprimarii municipiului Chișinău, al căror
mandat nu este limitat la 4 ani. El consideră că această diferență de tratament
este nejustificată și încalcă principiul egalității prevăzut de art. 16 din
Constituție și de art. 14 al Convenției Europene a Drepturilor Omului.
11
La 01 februarie 2024, Primarul General al mun. Chișinău a depus
recurs nemotivat împotriva deciziei din 01 noiembrie 2023 a Curții de Apel
Chișinău.
La 20 martie 2023 a depus cerere de recurs suplimentară, solicitând
admiterea acestuia, casarea parțială a deciziei instanței de apel și emiterea
unei decizii noi, privind respingerea cererii înaintate de către Valeriu
Nemerenco împotriva Primarului General al mun. Chișinău drept
neîntemeiată.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, Primarul General al mun. Chișinău a invocat
că decizia instanței de apel a fost emisă cu aplicarea eronată a normelor de
drept material și procesual, subliniind că nu au fost elucidate pe deplin
circumstanțele esențiale pentru soluționarea corectă a cauzei.
A reținut că, potrivit Legii nr. 136/2016, Pretorul este o persoană cu
funcție de demnitate publică, reglementată de Legea nr. 199/2010 privind
statutul persoanelor cu funcții de demnitate publică. În acest sens, încetarea
înainte de termen a mandatului Pretorului este posibilă prin revocare sau
eliberare din funcție de către autoritatea care l-a numit.
A menționat că dispoziția Primarului General nr. 438-dc din 28 martie
2022, prin care reclamantul a fost revocat din funcție, a fost emisă în deplină
concordanță cu prevederile legale și principiul motivării conform art. 31 și
art. 118 din Codul administrativ.
A subliniat că Codul muncii nu poate fi aplicat în cazul persoanelor cu
funcții de demnitate publică, potrivit art. 24 din Legea nr. 199/2010,
dispozițiile Codului muncii se aplică doar în măsura în care nu contravin
legilor speciale care reglementează activitatea persoanelor cu funcții de
demnitate publică.
POZIȚIA INTIMATULUI
Prin referința depusă la 06 iunie 2024, Valeriu Nemerenco a solicitat
respingerea recursului depus de primarul General al mun. Chișinău și
menținerea deciziei contestate.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de
apel pot fi contestate cu recurs.”
12
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe
aprecierea vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu
încălcarea competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit.c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă
au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit.d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost
reclamate de către instanța de judecată contrar prezentului cod.
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de
recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere
irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele
cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții
Supreme de Justiție și se comunică părților.
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, la caz se atestă că
decizia motivată a instanței de apel a fost notificată avocatului recurentului,
Eugen Rusu, și Primarului General al mun. Chișinău, prin intermediul poștei
electronice (f.d.189), la 09 februarie 2024. Astfel că, recursurile au fost
declarate cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul administrativ.
13
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că
admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să
însușească în condițiile Codului administrativ exercitarea efectivă a unui
control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase.
Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra
cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul
nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva
invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material
capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz,
hotărârile Curții de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond
și invocare ex officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul
de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare
convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În
consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se
referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea
rezistării testului și filtrului de admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu
se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza
în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus de Valeriu Nemerenco și recursul depus de Primarul General
al mun. Chișinău, conțin obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în
care este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute
la art. 2451 din Codul administrativ.
14
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale
cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de
netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea
recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de
dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din
punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala
cu un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției
legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea
și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că
dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise
[Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC),
pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui
recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea
statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere
(Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui
recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services
împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor
în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1,
p. 141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire
la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de
15
drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a
se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit.h)
din Codul administrativ, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de Valeriu Nemerenco și recursul
depus de Primarul General al mun. Chișinău.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
16