3ra-46/24 — obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil
- Temei legal
- recurs vădit neîntemeiat
3ra-46/24 — obligarea emiterii actului administrativ individual favorabil (Curtea Supremă de Justiție, 2024)
Î N C H E I E R E
cu privire la inadmisibilitatea recursului depus de avocatul Macovei Artur
în interesele Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381,
în cauza de contencios administrativ intentată la cererea de chemare în
judecată depusă de Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381
împotriva Consiliului mun. Chișinău, Primarului general al mun. Chișinău,
Direcției generală arhitectură, urbanism și relații funciare, privind obligarea
emiterii actului administrativ individual favorabil,
împotriva deciziei din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău
(Dosarul nr. 3ra-46/24
NR. PIGD 2-21106883-01-3ra-12012024)
Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 246 alin. (2) lit. h) Cod administrativ.
Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de
casare a ei.
Judecătoria Chișinău, sediul Rîșcani, jud. O. Melniciuc,
Curtea de Apel Chișinău, jud. V. Negru, I. Dutca, E. Palanciuc,
11 decembrie 2024
Textul corespunde originalului
Examinând în lipsa părților admisibilitatea recursului depus de
avocatul Macovei Artur în interesele Asociației de Coproprietari în
Condominiu nr. 51/381
Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din:
Stela Procopciuc, Președinte,
Diana Stănilă,
Ion Malanciuc, judecători,
constată următoarele:
ÎN FAPT
La 16 iulie 2021, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381
a înaintat acțiune, ulterior concretizată la 6 aprilie 2022 (f.d.89), împotriva
Consiliului mun. Chișinău, Primarului general al mun. Chișinău, Direcției
generală arhitectură, urbanism și relații funciare, prin care a solicitat obligarea
pârâților de a emite actul administrativ favorabil prin care se transmite în
proprietate privată ACC nr. 51/381 terenul aferent blocului locativ din bd.
Decebal, 5 cu o suprafață de 0,460 ha, prin formarea acestuia din loturile cu
nr. cadastrale: 0100106.207 și parțial 0100106.507.
În motivarea acțiunii, a indicat că, la data de 02.02.2021, a depus cererea
nr. 722 prin care a solicitat stabilirea hotarelor terenului aferent și transmiterea
acestuia în proprietate, conform prevederilor legale aplicabile. Direcția
generală arhitectură, urbanism și relații funciare a emis scrisoarea nr. 01/1-09-
870 din 18.03.2021, prin care a propus formarea unui teren nou prin separarea
unei părți din lotul cu nr. cadastral 0100106.507 și alipirea acesteia la lotul cu
nr. cadastral 0100106.207. Totodată, a solicitat ridicarea unei scheme de
situație și exprimarea acordului la perfectarea actelor într-un termen de 30 de
zile de la primirea notificării.
Reclamantul a subliniat că suprafața propusă pentru legalizare, respectiv
1120 m², este insuficientă și contrară documentației tehnice și planului general
al construcției, care indică o suprafață aferentă de 3450 m², necesară
exploatării blocului locativ. De asemenea, prin răspunsul Primăriei Chișinău
nr. 06-111/1968 din 17.06.2021, s-a reiterat necesitatea formării unui teren
nou, însă Direcția generală arhitectură, urbanism și relații funciare nu a răspuns
la cererea prealabilă depusă.
Reclamantul a evidențiat faptul că blocul locativ a fost transmis către
Asociație prin acte de predare-primire, care includ și un teren aferent de 3450
m², conform hotărârii Comitetului Executiv din 1972 și actelor ulterioare din
1973 și 2006. Cu toate acestea, autoritățile au alocat pentru blocul locativ un
1
teren cu o suprafață redusă, fără a respecta proporțiile inițiale stabilite în actele
de transmitere și fără a ține cont de cerințele urbanistice aplicabile.
Reclamantul a invocat încălcarea principiilor prevăzute de legislația în
vigoare, inclusiv art. 8 și art. 9 din Legea condominiului în fondul locativ nr.
913/2000, care obligă autoritatea publică locală să stabilească hotarele
terenurilor condominiilor în termen de 30 de zile de la adresarea asociației de
coproprietari. De asemenea, a arătat că suprafața propusă contravine cerințelor
din Regulamentul local de urbanism, care prevede că procentul de ocupare a
terenului (POT) pentru zona de reglementare urbanistică R6 trebuie să fie între
60-65%, iar spațiul necesar pentru parcaje trebuie să acopere 70% din numărul
apartamentelor.
În concluzie, reclamantul a susținut că terenul propus de autorități face
imposibilă exploatarea blocului locativ în conformitate cu normele urbanistice
și legislația aplicabilă, încălcând principiile securității raporturilor juridice,
limitării dreptului discreționar al autorităților și motivării actelor
administrative. Astfel, reclamantul a solicitat admiterea acțiunii și obligarea
autorităților să emită un act administrativ individual favorabil care să reflecte
întinderea reală a terenului aferent blocului locativ.
POZIȚIA PRIMEI INSTANȚE
Prin hotărârea din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul
Rîșcani, s-a respins acțiunea, ca neîntemeiată.
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE APEL
La 20 aprilie 2020, Asociația de Coproprietari în Condominiu nr.
51/381, a declarat apel nemotivat, iar la 26 iulie 2022, apel motivat împotriva
hotărârii primei instanțe, solicitând casarea acesteia, cu emiterea unei decizii
noi privind admiterea acțiunii.
POZIȚIA INSTANȚEI DE APEL
Prin decizia din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, s-a casat
integral hotărârea din 18 aprilie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Rîșcani și
s-a emis o decizie nouă cu privire la declararea acțiunii depuse de către
Asociația de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381 împotriva Consiliului
mun. Chișinău, Primarul general al mun. Chișinău, Direcția generală
arhitectură, urbanism și relații funciare, privind obligarea emiterii actului
administrativ individual favorabil, ca inadmisibile.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de apel a constatat că prima
instanță a examinat în mod eronat acțiunea, tratând răspunsul Direcției
2
generale arhitectură, urbanism și relații funciare ca fiind un act administrativ,
deși acesta reprezenta doar o etapă preliminară a procedurii administrative.
Instanța de apel a subliniat că procedura administrativă inițiată de către
ACC nr. 51/381 nu a fost finalizată. Răspunsul Direcției generale arhitectură,
urbanism și relații funciare din 18 martie 2021 nu constituie un act
administrativ final, ci o simplă comunicare legată de condițiile necesare
continuării procesului administrativ, conform prevederilor art. 4-7 din Legea
condominiului în fondul locativ nr. 913/2000.
De asemenea, instanța a concluzionat că ACC nr. 51/381 nu a
demonstrat existența unui drept vătămat, în sensul definit de art. 17 din Codul
administrativ. Absența unui act administrativ final emis de autoritatea publică
determină imposibilitatea invocării unei vătămări de drept legitim.
În baza prevederilor art. 207 alin. (1) din Codul administrativ, instanța
are obligația de a verifica admisibilitatea acțiunii. Dacă actul administrativ
contestat nu este emis sau dacă nu există un act administrativ vătămător,
acțiunea este considerată inadmisibilă. În speță, cererea formulată de ACC nr.
51/381 nu îndeplinea condițiile legale pentru a fi admisă în instanță.
Instanța de apel a subliniat, în baza art. 6 CEDO, că hotărârile instanțelor
judecătorești trebuie să fie motivate corespunzător și să clarifice toate
circumstanțele relevante ale cazului. În context, a conchis că prima instanță a
omis să analizeze complet situația, ceea ce a condus la o soluție contrară
cadrului legal aplicabil.
Conform art. 219 din Codul administrativ, instanța are obligația să
cerceteze din oficiu circumstanțele de fapt și de drept relevante, fără a se limita
la declarațiile participanților. Instanța de apel a constatat că Judecătoria
Chișinău nu a respectat această obligație, ceea ce a afectat temeinicia soluției.
Instanța de apel a invocat prevederile art. 206 alin. (1) lit. b) din Codul
administrativ, care stipulează că o acțiune în obligare este admisibilă doar dacă
procedura administrativă a fost finalizată și dacă autoritatea publică a refuzat
explicit emiterea actului administrativ solicitat. În cazul de față, aceste condiții
nu erau îndeplinite.
Un alt aspect menționat a fost faptul că Direcția generală arhitectură a
indicat clar, în răspunsul său, condițiile necesare pentru continuarea procedurii,
inclusiv obligația de înregistrare a proprietății comune conform Legii nr.
913/2000. Neîndeplinirea acestor cerințe de către ACC nr. 51/381 a împiedicat
finalizarea procedurii administrative.
3
EXERCITAREA CĂII DE ATAC ÎN ORDINE DE RECURS
La 23 noiembrie 2024, avocatul Macovei Artur în interesele Asociației
de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381 a declarat recurs împotriva deciziei
din 27 septembrie 2023 a Curții de Apel Chișinău, solicitând admiterea
recursului, casarea deciziei și, cu emiterea unei decizii noi prin care cererea de
chemare în judecată să fie admisă integral.
ARGUMENTELE RECURSULUI
În motivarea recursului, a invocat că decizia instanței de apel este
contrară jurisprudenței uniforme și este arbitrară, bazându-se pe o apreciere
vădit nerezonabilă a probelor.
Totodată, a invocate că instanța de apel a ignorat materialul probator
care demonstra existența unui drept vătămat și a interpretat greșit prevederile
legale aplicabile cazului.
Recurentul susține că răspunsul autorității publice din 18 martie 2021,
prin care s-a propus legalizarea unei suprafețe de doar 1120 m², reprezintă un
refuz implicit, întrucât solicitarea inițială viza legalizarea unei suprafețe de
3450 m². Această discrepanță constituie, în opinia recurentului, o încălcare a
dreptului său legitim.
În temeiul art. 8 alin. (1) și art. 9 alin. (3) din Legea nr. 913/2000,
autoritatea publică avea obligația de a stabili dimensiunile și hotarele terenului
aferent în termen de 30 de zile de la solicitare. Primăria a omis să își
îndeplinească aceste obligații, generând o lezare directă a drepturilor
Asociației.
Studiul de fundamentare elaborat de Institutul Național de Cercetări și
Proiectări „UrbanProiect” arată că terenul aferent blocului ar trebui să fie de
4600 m², dintre care 3480 m² dintr-un alt lot cadastral. Decizia instanței de apel
a ignorat aceste probe și s-a bazat exclusiv pe răspunsul autorității publice din
18 martie 2021, fără a analiza integral circumstanțele cauzei.
Consideră că instanța de apel nu a examinat în mod corespunzător
problemele esențiale ale cazului și a eșuat să ofere o motivare adecvată,
încălcând dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO. La fel,
consideră că decizia este arbitrară, întrucât a neglijat probele cheie și nu a
coroborat faptele esențiale.
A menționat că instanța de apel a declarat acțiunea inadmisibilă pe motiv
că nu exista un refuz explicit, omițând faptul că refuzul implicit constituie tot
o formă de încălcare administrativă. În acest sens, recurentul invocă art. 2451
lit. a) și d) din Codul administrativ, care permite recursul dacă hotărârea este
arbitrară sau contrară jurisprudenței uniforme.
4
A susținut că instanța a apreciat în mod vădit nerezonabil răspunsul din
18 martie 2021, tratându-l ca pe o acțiune legală a autorității, deși acesta este
contrar actelor normative și studiilor efectuate. Prin aceasta, instanța a ratat să
clarifice dacă dreptul vătămat al Asociației este efectiv protejat.
LEGISLAȚIA RELEVANTĂ
Art. 244 alin. (1) Cod administrativ prevede următoarele:
„(1) Hotărârile curții de apel ca instanța de fond, precum și deciziile instanței de apel
pot fi contestate cu recurs.”
Art. 245 Cod administrativ relevă că:
„Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiție în termen de două luni de la
pronunțarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabilește un alt termen.”
Art. 2451 din Codul administrativ prevede că:
„(1) Recursul este admis dacă:
a) interpretarea legii din hotărârea sau decizia contestată este contrară jurisprudenței
uniforme a Curții Supreme de Justiție;
b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curții
Supreme de Justiție;
c) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces;
d) hotărârea sau decizia este arbitrară sau se bazează în mod determinant pe aprecierea
vădit nerezonabilă a probelor;
e) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv;
f) instanța nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea
competenței jurisdicționale.
(2) Temeiurile menționate la alin.(1) lit. c) și d) pot fi invocate în recurs doar dacă au
fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanța de apel.
(3) Aprecierea probelor dată de prima instanță și instanța de apel este obligatorie
pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeiul de la alin.(1) lit. d)
sau a cazului în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la
rejudecare. La examinarea recursului într-o cauză care a fost trimisă anterior la rejudecare
pot fi prezentate probe noi dacă acestea au fost restituite nejustificat sau nu au fost reclamate
de către instanța de judecată contrar prezentului cod.”
Art. 246 alin. (1) și (2) Codul administrativ prevede că:
(1) Curtea Supremă de Justiție examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs.
Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă.
Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele
și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și
se comunică părților.
5
Alineatul (2) al aceluiași articol statuează la lit. h) că, recursul se declară inadmisibil
în special când recursul este vădit neîntemeiat.”
MOTIVAREA INSTANȚEI
Referitor la termenul de depunere a recursului, Completul de judecată
atestă ce copia deciziei motivate a fost notificată avocatului recurentului, în
mod electronic, la 8 ianuarie 2024 (f.d.184), iar cererea de recurs a fost depusă
anterior, la 8 noiembrie 202, cu respectarea prevederilor art. 245 din Codul
administrativ.
Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/
inadmisibilitatea recursului, în special, urmează să însușească în condițiile
Codului administrativ exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil
bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept
exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o
motivare suficient de serioasă.
În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de
Justiție reține că, Codul administrativ dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv
al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor
veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să
răstoarne deciziile instanței de apel contestate sau, după caz, hotărârile Curții
de Apel ca primă instanță într-o eventuală examinare în fond și invocare ex
officio a erorilor de drept.
Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de
admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și
întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea
cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care
trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de
admisibilitate.
Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se
încadrează în temeiurile prevăzute la art. 2451 din Codul administrativ,
deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către
Curtea de Apel Chișinău și nu relevă interpretarea contrară a legii și aplicarea
eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în
mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu
constituie temei de casare a deciziei recurate.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție menționează că
recursul depus conține obiecții de fapt și de drept similare celor expuse în
cererea de chemare în judecată, care au fost analizate de către Curtea de Apel
Chișinău, fiind apreciate în mod corespunzător. În consecință, nu există
aparența unei încălcări a dreptului recurentului la soluționarea tuturor
6
argumentelor cu privire la judecarea cauzei în prima instanță, în modul în care
este garantat de art. 6 § 1 al Convenției.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că
dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în
sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera
netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la
art. 2451 din Codul administrativ.
Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei,
fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe
care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu
doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci
expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții,
instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.
Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci
implică determinarea greșelilor imputate Curții de Apel Chișinău și o minimă
argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care
se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea
pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către
Curtea de Apel Chișinău, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la
examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții
Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu
un control efectuat din oficiu.
Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că
admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale
a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și
interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor de contencios
administrativ. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont
pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de
ordin legal fundamental.
În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul
de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder
împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230].
Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât
prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură
în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei,
pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât
pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).
Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în
fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale
7
procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în
sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest
sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.
141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la
admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept,
și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea
Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).
Din aceste motive, în conformitate cu art. 230 și art. 246 alin.(2) lit. h)
din Codul administrativ,
COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI,
Declară inadmisibil recursul depus de avocatul Macovei Artur în interesele
Asociației de Coproprietari în Condominiu nr. 51/381.
Încheierea este irevocabilă.
Președinte Stela Procopciuc
Judecători Diana Stănilă
Ion Malanciuc
8