3ra-1020/17 — anularea actelor administrative, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată și repararea prejudiciului moral

3ra-1020/17 — anularea actelor administrative, restabilirea în serviciu, încasarea salariului pentru absența forțată și repararea prejudiciului moral (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

Dosarul nr. 3ra-1020/17

Instanța de fond: Judecătoria Centru, mun. Chișinău – L. Bagrin,

Instanța de apel: CA Chișinău – A. Panov, M. Anton, L. Popova,

D E C I Z I E

27 septembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție

în componența:

Președintele ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu,

judecători Ion Druță, Nicolae Craiu,

Luiza Gafton, Maria Ghervas,

examinând recursul declarat de către avocatul Grigore Ciubuc în calitate de

reprezentant al reclamantului Vasile Vieru,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecară declarată de către Vasile Vieru

împotriva Serviciului Vamal privind anularea actelor administrative, restabilirea în

funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului

moral,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din data de 18 mai 2017, prin care s-a

admis apelul declarat de către Serviciul Vamal, s-a casat hotărârea Judecătoriei Centru,

mun. Chișinău din data de 19 decembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind

respingerea acțiunii,

C O N S T A T Ă:

Vasile Vieru la data de 19 iulie 2016 s-a adresat cu cerere de chemare în judecată

cu completările ulterioare împotriva Serviciului Vamal prin care a solicitat anularea

ordinului nr. 706-p din 01 iulie 2016 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu ca

fiind emis contrar legislației muncii, declararea nulă a proceselor – verbale ale

ședințelor comisiei de atestare nr. 03-20-12 din 17 iunie 2016 și nr. 03-19-17 din 25

iunie 2016, restabilirea în funcția de inspector superior al Serviciului urmărire penală

Centru, încasarea salariului lunar pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada

01 iulie 2016 până la pronunțarea hotărârii judecătorești și repararea prejudiciului

moral în mărimea unui salariu mediu lunar ( f.d. 3-5).

În motivarea acțiunii reclamantul a indicat, că în baza contractului individual de

muncă și a ordinului nr. 292-p din 08 aprilie 2013 a fost angajat în serviciu în funcția

de inspector superior al Secției urmărire penală, Direcției urmărire penală, iar prin

ordinul nr. 1447-p din 03 noiembrie 2014 a fost transferat în funcție de inspector

superior al Serviciului urmărire penală Centru, Direcției urmărire penală.

1

În perioada în care a activat și-a exercitat onest activitatea ca ofițer de urmărire

penală, fiind permanent supravegheat de procurori, sub conducerea cărora efectua

urmărirea penală pe cauzele penale încredințate, nu a fost niciodată avertizat despre

existența vreunor lacune, nici de procurori și nici de administrația Serviciului Vamal.

Prin ordinul nr. 748-10 din 13 mai 2016 cu privire la atestarea colaboratorilor

vamali s-a dispus petrecerea atestării inclusiv a sa, iar fișele de atestare urmau să fie

completate de către șefii subdiviziunilor în care activează colaboratorii vamali.

Vasile Vieru susține, că în procesul-verbal nr. 03-20-12 din 17 iunie 2016 al

comisiei de atestare nu sunt indicate motivele neatestării pe condiții profesionale, fiind

indicată doar o frază de ordin general precum că au fost constatate rezerve mari față de

nivelul de cunoștințe ale unor colaboratori din cadrul Direcției urmărire penală.

În opinia acestuia, activând o perioadă de trei ani în calitate de ofițer de urmărire

penală, a obținut cunoștințele necesare și aptitudinile profesionale întru a-și exercita

activitatea, de aceea concluzia, că nu ar fi susținut atestarea este neîntemeiată, fiind

contrară rigorilor prevăzute de capitolului I, pct.3 lit. a), pct.15 lit. a) și pct.35 ale

Regulamentului cu privire la atestarea colaboratorilor vamali.

De asemenea, la emiterea ordinului contestat a fost încălcată procedura de

eliberare din funcție, ori pârâtul urma să-i propună transferul într-o funcție inferioară,

luând în considerare, că la momentul eliberării deținea funcția de inspector superior,

iar în cadrul serviciului vamal fiind funcție de inspector.

Prin hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 19 decembrie 2016 s-a

admis parțial acțiunea, fiind dispusă anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 706-p

din 01 iulie 2016 cu privire la încetarea raporturilor de serviciu cu Vieru Vasile ca fiind

emis cu încălcarea procedurii, restabilirea reclamantului în funcția de Inspector

superior al Serviciului urmărire penală Centru, Direcția urmărire penală a Serviciului

Vamal, încasarea din contul Serviciului Vamal în beneficiul reclamantului a salariului

mediu pentru perioada absenței forțate de la muncă, începând cu 01 iulie 2016 până la

pronunțarea hotărârii, încasarea în beneficiul reclamantului a prejudiciului moral în

mărimea unui salariu mediu de 5 306,88 lei, în rest pretențiile fiind respinse (f.d.

103,105-110).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din data de 18 mai 2017 a admis apelul

declarat de Serviciul Vamal, a casat hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din

data de 19 decembrie 2016 cu emiterea unei noi hotărâri privind respingerea acțiunii (

f.d. 133,134-140).

Nefiind de acord cu decizia instanței de apel, la data de 20 iulie 2017 Vasile Vieru

și reprezentantul acestuia avocatul Grigore Ciubuc au declarat recurs, prin care au

solicitat admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea hotărârii

primei instanțe (f.d. 144-149).

În motivarea recursului recurentul a indicat, că instanța de apel în mod arbitrat a

apreciat probele administrate în cadrul procesului, încălcând dreptul fundamental la

muncă, ori atestarea colaboratorilor vamali a fost efectuată cu încălcarea legislației

2

muncii, prin urmare rezultatele atestării nu pot sta la baza încetării raporturilor de

serviciu.

Mai mult ca atât, concluziile comisiei de atestare precum că acesta nu corespunde

funcției deținute sunt nemotivate, nefiind specificat concret a căror criterii de evaluare

nu corespunde. De asemenea, au fost încălcate prevederile art. 43, alin. 1, lit. g) al Legii

serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 potrivit căruia eliberarea

din serviciu poate avea loc din cauza necorespunderii funcției deținute constatate de

comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant.

La data de 12 septembrie 2017 Serviciul Vamal a depus referință, prin care a

solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil ( f.d. 157-159).

În conformitate cu art. 434 alin. 1, CPC recursul se declară în termen de 2 luni de

la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

Materialele cauzei atestă, că decizia Curții de Apel Chișinău a fost pronunțată la

18 mai 2017, expediată în adresa participanților la proces prin intermediul oficiului

poștal la data de 04 iulie 2017, confirmare privind recepționarea acesteia la materialele

dosarului lipsește.

În aceste circumstanțe recursul depus de către Vasile Vieru și reprezentantul

acestuia avocatul Grigore Ciubuc la data de 20 iulie 2017, se consideră a fi depus în

termen.

Potrivit art. 442 alin. 1, CPC judecând recursul declarat împotriva deciziei date în

apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs și în baza referinței depuse de către

intimat, legalitatea hotărârii atacate, fără a administra noi dovezi.

Recurentul Vasile Vieru prin recursul înaintat a solicitat anularea actelor

administrative, care - i lezează dreptul la muncă.

În conformitate cu art.445 alin.1, lit. f) CPC instanța, după ce judecă recursul, este

în drept să admită recursul, să caseze integral sau parțial decizia instanței de apel și să

mențină hotărârea primei instanțe.

Verificând legalitatea deciziei contestate în raport cu criticile formulate în recurs,

materialele cauzei și prevederile legale, Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție consideră recursul depus de către

Vasile Vieru întemeiat și care urmează să fie admis din considerentele ce preced.

În conformitate cu art. 118 alin. 3 CPC, circumstanțele care au importanță pentru

soluționarea justă a pricinii sunt determinate definitiv de instanța judecătorească

pornind de la pretențiile și obiecțiile părților și ale altor participanți la proces, precum

și de la normele de drept material și procedural ce urmează a fi aplicate.

Potrivit art. 130 alin. 1-3 CPC, instanța judecătorească apreciază probele după

intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare și

nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul și interconexiunea lor,

călăuzindu-se de lege. Nici un fel de probe nu au pentru instanța judecătorească o forță

probantă prestabilită fără aprecierea lor. Fiecare probă se apreciază de instanță privitor

3

la pertinența, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la

legătura lor reciprocă și suficiența pentru soluționarea pricinii.

În conformitate cu prevederile art. 3, alin. 1, lit. a) al Legii contenciosului

administrativ nr. 793- XIV din 10 februarie 2000 obiect al acțiunii în contenciosul

administrativ îl constituie actele administrative, cu caracter normativ și individual,

prin care este vătămat un drept recunoscut de lege al unei persoane, inclusiv al unui

terț, emise de: a) autoritățile publice și autoritățile asimilate acestora în sensul prezentei

legi.

Conform art.17 alin.1, lit. a) al Legii contenciosului administrativ, cererea prin

care se solicită anularea unui act administrativ sau recunoașterea dreptului pretins poate

fi înaintată în termen de 30 de zile, de la data primirii răspunsului la cererea prealabilă

sau data expirării termenului prevăzut de lege pentru soluționarea acesteia.

Potrivit art. 26 al Legii contenciosului administrativ actul administrativ contestat

poate fi anulat, în tot sau în parte, în cazul în care:

a) este ilegal în fond ca fiind emis contrar prevederilor legii;

b) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea competenței;

c) este ilegal ca fiind emis cu încălcarea procedurii stabilite.

Obiect al litigiului în prezenta speță este anularea ordinului emis de Serviciul

Vamal cu privire la încetarea raporturilor de serviciu a funcționarului public de

execuție Vasile Vieru și a proceselor – verbale ale comisiei de atestare. Vasile Vieru a

contestat actele administrative respective considerând că acestea contravin

prevederilor legislației muncii și anume art. 43 alin. 2, lit. g) al Legii nr. 1150- XIV din

20 iulie 2000.

Aplicabilitatea legii respective la cazul lui Vasile Vieru rezultă din următoarea

situație de fapt:

În baza contractului individual de muncă și a ordinului nr. 292-p din 08 aprilie

2013 a fost angajat în serviciu în funcția de inspector superior al Secției urmărire

penală, Direcției urmărire penală, iar prin ordinul nr. 1447-p din 03 noiembrie 2014 a

fost transferat în funcție de inspector superior al Serviciului urmărire penală Centru,

Direcției urmărire penală.

Prin ordinul Serviciului Vamal nr. 748-/10 din data de 13 mai 2016 s-a dispus

petrecerea atestării colaboratorilor vamali ai Aparatului Central și birourilor vamale,

care întrunesc condițiile de atestare, totodată a fost aprobat graficul de atestare inclusiv

al inspectorului superior Serviciul urmărire penală Centru, DUP, Vasile Vieru ( f.d.

41).

Potrivit pct. 14 al procesului – verbal nr. 03-20-12 din 17 iunie 2016 al ședinței

Comisiei de atestare a Serviciului Vamal, cu votul unanim al 8 membri comisia a decis,

că Vasile Vieru nu corespunde funcției ( f.d. 47-51).

Potrivit procesului verbal nr. 03-19-17 din 26 iunie 2016 al ședinței Comisiei de

atestare a Serviciului Vamal cu privire la totalizarea rezultatelor atestării, s-a constatat

nivelul foarte slab de pregătire către atestare la corespunderea funcției deținute de către

4

colaboratorii Direcției servicii operative, Direcției urmărire penală ( f.d. 67-69), iar prin

ordinul nr. 673-p din 26 iunie 2016 rezultatele atestării au fost aprobate ( f.d. 52).

Prin scrisoarea nr. 3613 din data de 28 iunie 2016 Serviciul Vamal a solicitat

acordul Comitetului Sindical al Aparatului Central cu privire la concedierea

colaboratorilor inclusiv al lui Vasile Vieru ( f.d. 58), iar prin răspunsul din data de 30

iunie 2016 a primit acordul la concedierea lui Vasile Vieru ( f.d. 60).

Prin ordinul nr. 706-p din 01 iulie 2016 s-au încetat raporturile de serviciu cu

Vasile Vieru, din cauza necorespunderii funcției deținute constatate de comisia de

atestare ( f.d. 46).

Vasile Vieru, nefiind de acord cu ordinul cu privire la încetarea raporturilor de

serviciu precum și cu rezultatele atestării, a solicitat anularea acestora.

Instanțele au adoptat hotărârile sus-citate.

Verificând legalitatea hotărârilor prin prisma corectitudinii aplicării legii, instanța

de recurs constată, că hotărârea instanței de fond este legală și întemeiată, litigiul fiind

soluționat corect, iar decizia instanței de apel în această parte este incorectă.

Instanța de recurs a reținut, că Vasile Vieru a fost eliberat din serviciu în temeiul

art. 43, alin. 2, lit. g al Legii serviciului în organele vamale nr. 1150-XIV din 20 iulie

2000.

Potrivit art. 43, alin. 2, lit. g) al Legii 1150-XIV din 20 iulie 2000 „eliberarea din

serviciu poate avea loc din cauza necorespunderii funcției deținute constatate de

comisia de atestare, în cazul lipsei de post inferior vacant sau al respingerii funcției

propuse”.

Cu referire la norma enunțată, instanța de recurs constată, că la concedierea lui

Vasile Vieru din funcția deținută în temeiul necorespunderii funcției ca rezultat al

atestării, Serviciul Vamal avea obligația legală să verifice existența posturilor vacante

inferioare din cadrul întregului sistem, iar concedierea ultimului putea avea loc doar în

cazul lipsei posturilor vacante inferioare, precum și refuzul de la funcția propusă.

În contextul dat, Colegiul reține, că din actele cauzei nu rezultă că în perioada de

după atestare și până la concedierea lui Vasile Vieru nu au existat locuri vacante

inferioare funcției deținute de ultimul, or Serviciul Vamal nu a demonstrat, prin probe

justificative lipsa funcțiilor vacante inferioare.

Conform Capitolului II, secțiunii a II-a a Clasificatorului unic al funcțiilor publice,

aprobat prin Legea nr. 155 din 21 iulie 2011„organele centrale de specialitate ale

administrației publice și alte autorități administrative centrale (aparatul central și

subdiviziunile teritoriale) dețin următoarele funcții publice de execuție: […] inspector

principal C43, inspector superior C44, inspector C45”.

Prin urmare, poziția Serviciului Vamal privind lipsa unei categorii de funcții

publice de execuție mai inferioare decât cea deținută anterior de către Vasile Vieru este

declarativă.

Mai mult ca atât, potrivit art. 3, alin. 2 al Legii nr. 1150-XIV din 20 iulie 2000 „în

cadrul organelor vamale activează funcționari publici, supuși reglementărilor Legii

5

nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcția publică și statutul funcționarului

public, și personal contractual, care desfășoară activități auxiliare, supus

reglementărilor legislației muncii”.

Astfel, Colegiul reține ca fiind corectă ipoteza instanței de fond privind

ilegalitatea ordinului de concediere emis în privința lui Vasile Vieru în condițiile când

la dosar lipsesc dovezi ce confirmă că de către Serviciul Vamal au fost înaintate

propuneri privind transferul salariatului la o altă funcție sau, după caz, imposibilitatea

de a-i oferi o altă muncă.

Colegiul apreciază ca fiind pertinente și argumentele recurentului invocate în

acest sens și anume că angajatorul, ca urmare a depistării necorespunderii cu funcția

de inspector superior, urma să-i propună salariatului atât o funcție publică de execuție

inferioară funcției deținute cât și personal contractual.

Prin urmare, Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ lărgit al

Curții Supreme de Justiție conchide ca fiind corectă concluzia instanței de fond privind

temeinicia cerințelor reclamantului privind anularea ordinului contestat, cu restabilirea

în funcție, în condițiile când circumstanțele pricinii denotă că procedura de concediere

a reclamantului a fost încălcată de către pârât.

În conformitate cu prevederile art. 48, alin.1 și alin 4 al Legii nr. 1150-XIV din

20 iulie 2000, colaboratorul vamal recunoscut ca fiind eliberat sau transferat nelegitim

din funcție este restabilit în acea funcție. Colaboratorului vamal restabilit în serviciu i

se achită drepturile bănești, stabilite de legislație, pentru perioada cuprinsă între data

eliberării și data restabilirii în serviciu.

În contextul normelor enunțate supra și în condițiile când a fost încălcată

procedura de concediere a reclamantului, ordinul emis de către Serviciul Vamal în

acest sens a fost anulat de către prima instanță cu restabilirea în funcție, Colegiul

conchide ca fiind corectă concluzia instanței de fond și în partea încasării de la

Serviciul Vamal în beneficiul lui Vasile Vieru a salariului pentru absența forțată de la

serviciu din momentul concedierii până la pronunțarea hotărârii, fiind dispusă și

executarea hotărârii în partea restabilirii în funcție a lui Vasile Vieru, precum și

încasarea unui salariu mediu pentru asbența forțată de la serviciu.

Conform art. 90 alin. 3 al Codul Muncii, mărimea reparării prejudiciului moral

se determină de către instanța de judecată, ținându-se cont de aprecierea dată acțiunilor

angajatorului, dar nu poate fi mai mică decât un salariu mediu lunar al salariatului. De

altfel, dreptul reclamantului de a pretinde compensarea prejudiciului moral pentru

concediere nelegitimă din serviciu este garantat de art. 90 alin.2, lit. c), art. 329, 330

Codul Muncii.

Colegiul reiterează că instanța de fond corect a dispus compensarea lui Vasile

Vieru a prejudiciului moral în sumă de 5 306,88 lei de către Serviciul Vamal, ori

legislația muncii reglementează obligația angajatorului la repararea prejudiciului moral

în caz de privare ilegală de posibilitatea de a munci, care nu poate fi mai mic decât un

salariu mediu lunar al salariatului.

6

În concluzie, instanța de recurs relevă că în cadrul judecării pricinii, instanța de

fond a creat participanților la proces, condiții obiective și echitabile, pentru exercitarea

drepturilor și obligațiunilor procedurale, fapt ce se încadrează în asigurarea părților

dreptului la un proces echitabil, garantat și asigurat prin art.6 al Convenției Europene

pentru apărarea a Drepturilor Omului.

Astfel, având în vedere faptul că instanța de apel a interpretat eronat normele de

drept material în raport cu circumstanțele pricinii, iar hotărârea primei instanțe este

întemeiată, adoptată cu respectarea normelor de drept material și procedural, cu

verificarea și aprecierea probelor administrate în conformitate cu art. 130 CPC și nu

este necesară verificarea suplimentară a anumitor dovezi, Colegiul civil, comercial și

de contencios administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de

a admite recursul, cu casarea deciziei contestate și menținerea în vigoare a hotărârii

primei instanțe.

În baza art. 445 alin. 1 lit. f) CPC Colegiul civil, comercial și de contencios

administrativ lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Se admite recursul declarat de către avocatul Grigore Ciubuc în calitate de

reprezentant al reclamantului Vasile Vieru.

Se casează decizia Curții de Apel Chișinău din data de 18 mai 2017 în cauza civilă

la cererea de chemare în judecară declarată de către Vasile Vieru împotriva Serviciului

Vamal privind anularea actelor administrative, restabilirea în funcție, încasarea

salariului pentru absența forțată de la serviciu, repararea prejudiciului moral.

Se menține hotărârea Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din data de 19

decembrie 2016.

Decizia este irevocabilă.

Președinte ședinței, judecătorul Iulia Sîrcu

judecători Ion Druță

Nicolae Craiu

Luiza Gafton

Maria Ghervas

7