3ra-1401/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

3ra-1401/17 — anularea ordinului de concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată (Curtea Supremă de Justiție, 2017)

dosarul nr. 3ra-1401/17

prima instanță: Judecătoria Centru mun. Chișinău – A. Cucerescu

instanța de apel: Curtea de Apel Chișinău –N. Budăi, V. Efros și I. Muruianu

Î N C H E I E R E

20 decembrie 2017 mun. Chișinău

Colegiul civil, comercial și de contencios administrativ

al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președintele completului,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic și Luiza Gafton

examinând chestiunea cu privire la admisibilitatea recursului declarat de

Serviciul Vamal,

în cauza civilă la cererea de chemare în judecată depusă de Dragan

Alexandru împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului de

concediere, restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la

serviciu, prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată,

împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, prin care s-au

respins apelurile declarate de avocatul Lupașcu Anatol în interesele lui Dragan

Alexandru și Serviciul Vamal și s-a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun.

Chișinău din 13 decembrie 2016, prin care acțiunea a fost admisă parțial

c o n s t a t ă:

La 25 iulie 2016 Dragan Alexandru a depus cerere de chemare în judecată

împotriva Serviciului Vamal cu privire la anularea ordinului de concediere,

restabilirea în funcție, încasarea salariului pentru absența forțată de la serviciu,

prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată Dragan Alexandru a indicat că la

04 octombrie 2010 în rezultatul concursului susținut a fost angajat în funcția de

inspector superior al Serviciului investigații operative Centru, Direcția servicii

operative din cadrul Serviciului Vamal.

A indicat că pe parcursul activității și-a exercitat obligațiile de funcție

profesional, cu maximă responsabilitate, onest și fără pretenții din partea

superiorilor și nu a fost sancționat disciplinar.

A concretizat că inițial a fost angajat în aparatul central al Serviciului Vamal

din mun. Chișinău, oraș în care domiciliază, însă pe parcursul activității conform

dispozițiilor date de angajator în perioada de la 01 august 2012 și până la 11 iunie

2014 a fost transferat la Biroul Vamal Leușeni, iar la 11 iunie 2014 conform

ordinului nr. 746 a fost transferat în cadrul aparatului central.

La 01 octombrie 2015 a semnat cu Serviciul Vamal contract individual de

muncă pe termen de 3 ani.

Prin ordinul Serviciului Vamal nr. 720-p din 01 iulie 2016 s-a dispus

încetarea raporturilor de serviciu în temeiul art. 43 alin. (2) lit. g) Legea serviciului

1

în organele vamale pe motivul necorespunderii funcției deținute constatate de

comisia de atestare în lipsa unui post vacant.

Ordinul i-a fost adus la cunoștință la 06 iulie 2016, în aceeași zi fiindu-i

eliberat carnetul de muncă cu inscripția respectivă.

A specificat că la 23 mai 2016 i-a fost prezentată pentru cunoștință Fișa de

atestare, contrasemnată de șeful nemijlocit al Secției Investigații Operative, din

care se deduce că ,,Corespunde funcției deținute”.

A specificat că la 06 iulie 2016 i-a fost adusă la cunoștință decizia Comisiei

centrale de atestare a Serviciului Vamal, extrasă din procesul-verbal 03-20-11 din

16 iunie 2016, contrasemnată de președintele comisiei centrale de atestare și

secretarul Comisiei de atestare, în care este prezentă inscripția ,,Nu corespunde

funcției deținute”.

Președintele comisiei și alți membri nu i-au comunicat motivele care au stat

la baza unei asemenea decizii și consideră că evaluarea aptitudinilor sale

profesionale prin metoda atestării a fost doar un pretext pentru demiterea sa din

funcție.

Dragan Alexandru cere anularea ordinului Serviciului Vamal nr. 720-p din

01 iulie 2016, prin care s-a dispus încetarea raporturilor de muncă, restabilirea în

funcția de inspector superior al Serviciului de investigații operative Centru,

Direcția servicii operative a Serviciului Vamal de la data concedierii din 01 iulie

2016 cu executarea imediată a hotărârii, încasarea salariului pentru absența forțată

de la serviciu, prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și compensarea

cheltuielilor de judecată (f.d. 4-6).

Avocatul Lupașcu Anatol, împuternicit prin mandatul din 25 iulie 2016 să

acorde asistență juridică cu dreptul de a majora sau reduce cuantumul pretențiilor,

de a ataca hotărârea judecătorească (f.d. 56), a prezentat în interesele lui Dragan

Alexandru calculul pretențiilor salariale indicând că salariul pentru absența forțată

de la serviciu este în mărime de 23 779,62 lei, cuantumul prejudiciului moral îl

apreciază la suma de 50 000 lei, iar cheltuielile de asistență juridică sunt în mărime

de 10 000 lei (f.d. 54).

Prin hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2016 s-a

admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Dragan Alexandru.

S-a anulat ordinul nr. 720-p din 01 iulie 2016 emis de Serviciul Vamal, prin

care s-a dispus încetarea raporturilor de serviciu cu Dragan Alexandru din funcția

de inspector superior al Serviciului de investigații operative Centru, Direcția

servicii operative, începând cu 01 iulie 2016.

S-a repus Dragan Alexandru în funcția de inspector superior al Serviciului

investigații operative Centru, Direcția servicii operative.

S-a încasat din contul Serviciului Vamal în beneficiul lui Dragan Alexandru

salariul pentru absența forțată de la serviciu pentru perioada de la 01 iulie 2016 –

13 decembrie 2016, în mărime de 23 779,62 lei, prejudiciul moral în mărime de

6 000 lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 4 000 lei.

S-a indicat că hotărârea privind restabilirea în dreptul la muncă, precum și

încasarea unui salariu mediu în mărime de 5 566,45 lei în beneficiul lui Dragan

Alexandru cu excluderea acestei sume din suma total încasată urmează să fie

executată imediat (f.d. 62, 68-74).

2

La 21 decembrie 2016 Serviciul Vamal a declarat apel nemotivat împotriva

hotărârii Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13 decembrie 2016 (f.d. 66-67), iar

la 05 aprilie 2017 apel motivat împotriva aceleași hotărâri (f.d. 81-84).

La 12 ianuarie 2017 avocatul Lupașcu Anatol a declarat în interesele lui

Dragan Alexandru apel nemotivat împotriva hotărârii Judecătorii Centru mun.

Chișinău din 13 decembrie 2016 (f.d. 64-65), iar la 29 mai 2017 apel motivat

împotriva hotărârii primei instanțe (f.d. 94-96).

Curtea de Apel Chișinău prin decizia din 20 iulie 2017 a respins apelurile

declarate de avocatul Lupașcu Anatol în interesele lui Dragan Alexandru și

Serviciul Vamal și a menținut hotărârea Judecătoriei Centru mun. Chișinău din 13

decembrie 2016 (f.d. 109-130).

În motivarea soluțiilor instanțele de judecată au indicat că este arbitrară

afirmația Serviciului Vamal că Dragan Alexandru nu corespunde funcției deținute,

deoarece în textul procesului-verbal nr. 03-19-17 din 25 mai 2016 al Comisiei de

atestare și în anexa nr. 2 nu se regăsește nici un argument care să conducă la

concluzia că Dragan Alexandru nu a susținut atestarea și că nu ar corespunde

funcției deținute, iar în fișa de atestare a colaboratorului din 23 mai 2016 se

desprinde concluzia că Dragan Alexandru corespunde funcției deținute.

Judecătoria Centru mun. Chișinău a mai reținut că Serviciul Vamal nu a

respectat procedura la concedierea lui Dragan Alexandru, deoarece nu i-a propus o

altă funcție inferioară.

Conform certificatului medical prezentat de Dragan Alexandru, acesta în

perioada de la 01 iulie 2016 până la 05 iulie 2016 s-a aflat în concediu medical, iar

eliberarea angajatului în această perioadă contravine prevederilor legale.

La 24 octombrie 2017 Serviciul Vamal a declarat recurs împotriva deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 iulie 2017, solicitând admiterea acestuia, casarea

ambelor hotărâri judecătorești în partea admiterii acțiunii și emiterea unei noi

hotărâri de respingere a pretențiilor.

În motivarea cererii de recurs Serviciul Vamal a indicat că Curtea de Apel

Chișinău în soluția de respingere a apelului a invocat lipsa vre-unui argument în

procesul-verbal din 25 mai 2016 al comisiei de atestare, care să conducă la

concluzia că Dragan Alexandru nu corespunde funcției deținute, însă legalitatea

atestării nu face obiectul prezentului litigiu, deoarece intimatul nu a contestat nici

procesul-verbal menționat și nici ordinul cu privire la rezultatele atestării, care pot

fi contestate în procedură aparte.

A fost în imposibilitate de a propune intimatului o careva funcție inferioară,

iar prejudiciul moral în cuantum de 6 000 lei este mai mare decât cuantumul

salariului mediu pe care îl avea Dragan Alexandru.

În conformitate cu art. 439 alin. (2) Codul de procedură civilă, după

parvenirea dosarului, un complet din 3 judecători decide asupra admisibilității

recursului, dispune expedierea copiei de pe recurs intimatului, cu înștiințarea

despre necesitatea depunerii obligatorii a referinței timp de o lună de la data

primirii acesteia. În cazul neprezentării referinței în termenul stabilit,

admisibilitatea recursului se decide în lipsa acesteia.

La 13 noiembrie 2017 Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului o

copie a cererii de recurs, cu înștiințarea despre necesitatea depunerii obligatorii a

referinței timp de o lună de la data primirii copiei respective.

3

În conformitate cu art. 439 alin. (3) Codul de procedură civilă, judecătorul

raportor verifică încadrarea în prevederile legii a temeiurilor invocate în recurs și

face un raport verbal în fața completului de judecată instituit în conformitate cu

alin. (2).

Verificând argumentele invocate de Serviciul Vamal în cererea de recurs pe

baza materialelor din dosar, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție consideră că recursul declarat este

inadmisibil din următoarele motive.

În conformitate cu art. 433 lit. b) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este depus cu omiterea

termenului de declarare prevăzut la art. 434.

În conformitate cu art. 434 alin. (1) Codul de procedură civilă, recursul se

declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale.

La 04 septembrie 2017 Curtea de Apel Chișinău a expediat participanților la

proces copia deciziei din 20 iulie 2017 (f.d. 133), fapt ce denotă că recurentul

declarând recursul la 24 octombrie 2017, s-a încadrat în termenul de 2 luni acordat

de legiuitor.

În conformitate cu art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care persoana care a înaintat recursul

nu este în drept să-l declare.

În speță, recursul a fost semnat de Serviciul Vamal, recurentul fiind partea în

proces împotriva căreia a fost declanșată acțiunea civilă, astfel încât temeiul

stipulat de art. 433 lit. c) Codul de procedură civilă nu are incidență.

În conformitate cu art. 433 lit. d) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul se depune în mod repetat

după ce a fost examinat.

La caz, instanța de recurs relevă că nici temeiul prevăzut de art. 433 lit. d)

Cod de procedură civilă nu este aplicabil.

Luând în considerare cele constatate supra, instanța de recurs conchide că

recursul nu poate fi considerat inadmisibil în baza temeiurilor enumerate de art.

433 lit. b), c) sau d) Cod de procedură civilă.

În conformitate cu art. 433 lit. a) Codul de procedură civilă, cererea de

recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul nu se încadrează în

temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2), (3) și (4).

În conformitate cu art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă, se

consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul

în care instanța judecătorească:

a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată;

b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată;

c) a interpretat în mod eronat legea;

d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului.

Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate

eronat în cazul în care:

a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la

judecarea ei;

b) pricina a fost judecată în absența unui participant la proces căruia nu i s-a

comunicat locul, data și ora ședinței de judecată;

4

c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfășurare

a procesului;

d) instanța a soluționat problema drepturilor unor persoane care nu au fost

implicate în proces;

e) în dosar lipsește procesul-verbal al ședinței de judecată;

f) hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale.

Săvârșirea altor încălcări decât cele indicate la alin.(3) constituie temei de

declarare a recursului doar în cazul și în măsura în care acestea au dus sau ar fi

putut duce la soluționarea greșită a pricinii sau în cazul în care instanța de recurs

consideră că aprecierea probelor de către instanța judecătorească a fost arbitrară,

sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor și libertăților

fundamentale ale omului.

Aceste dispoziții legale fundamentează ideea potrivit căreia judecarea

recursului exercitat conform Secțiunii a 2-a, Cap. XXXVIII, Cod de procedură

civilă, are un caracter devolutiv și privește în exclusivitate probleme de drept

material și procedural, verificându-se legalitatea deciziei, nu și temeinicia ei în

fapt.

Astfel, sarcina instanței de recurs la această etapă este de a verifica

temeiurile recursului și argumentele privind caracterul ilegal al deciziei atacate, în

limitele în care au fost formulate și prin prisma drepturilor garantate de Convenția

Europeană a Drepturilor Omului.

Completul evidențiază că în lumina jurisprudenței Curții Europene a

Drepturilor Omului, procedura de examinare a admisibilității unui recurs în materie

civilă trebuie să corespundă în principiu garanțiilor unui proces echitabil,

consfințite de art. 6 din CEDO, în special cu referire la dreptul de acces liber la

justiție și la dreptul subsecvent de a fi audiat de o instanță judecătorească

(hotărârile Delcourt contra Belgiei din 17 ianuarie 1970 și Erfar-Avef contra

Greciei din 27 martie 2014).

În acest context, Completul reține că dreptul unei persoane de acces liber la

justiție poate fi limitat, inclusiv prin instituirea procedurii de examinare a

admisibilității recursului, or prin însăși natura lor, condițiile pentru examinarea

unei cereri introduse pe o cale de atac extraordinară pot fi mai stricte decât

condițiile stabilite pentru o cale de atac ordinară. Asemenea rigori urmăresc scopul

de aplicare și interpretare unitară a legislației și îndeplinesc funcțiile de

administrare eficientă a justiției, fiind în deplină concordanță cu art. 6 din CEDO

(hotărârea Trevisanato contra Italiei din 15 septembrie 2016).

Completul statuează că obligația de a motiva un act judecătoresc poate varia

în funcție de natura actului în cauză (hotărârea Hansen contra Norvegiei din 2

octombrie 2014), iar în concepția CtEDO, nu se impune motivarea detaliată a

deciziei unei instanțe de recurs care, întemeindu-se pe dispoziții legale specifice,

respinge un recurs ca fiind „lipsit de șanse de succes” (hotărârea Nersesyan contra

Armeniei din 19 ianuarie 2010).

Completul notează că în cererea de recurs Serviciul Vamal nu a invocat care

norme de drept au fost încălcate la examinarea pricinii, invocând doar în general

încălcarea normelor de drept.

Totuși, din conținutul cererii de recurs rezultă că, în mare parte, Serviciul

Vamal a reluat criticile formulate în faza procesuală anterioară, asupra cărora

5

instanța de apel și prima instanță s-au pronunțat cu suficientă putere de convingere,

iar invocarea pretinselor încălcări admise de Curtea de Apel Chișinău și

Judecătoria Centru mun. Chișinău nu este suficient de fundamentată.

În conformitate cu art. 440 alin. (1) Codul de procedură civilă, în cazul în

care se constată existența unuia din temeiurile prevăzute la art. 433, completul din

3 judecători decide în mod unanim, printr-o încheiere motivată irevocabilă, asupra

inadmisibilității recursului. Încheierea se emite conform prevederilor art. 270 și nu

conține nicio referire cu privire la fondul recursului.

Completul Colegiului civil, comercial și de contencios administrativ al

Curții Supreme de Justiție menționează că procedura admisibilității constă în

verificarea faptului, dacă motivele invocate în recurs se încadrează în cele

prevăzute în art. 432 alin. (2), (3) și (4) Codul de procedură civilă.

Astfel, din motivele menționate și având în vedere că instanța de apel și

prima instanță au examinat pricina sub toate aspectele, cu respectarea normelor de

drept material, procedural și apreciind corect probele administrate au emis hotărâri

legale, iar argumentele invocate de Serviciul Vamal în cererea de recurs poartă

caracter declarativ și nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (2),

(3) și (4) Codul de procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de

contencios administrativ al Curții Supreme de Justiție ajunge la concluzia de a

considera recursul inadmisibil.

În conformitate cu art. 270, art. 433 lit. a) și art. 440 alin. (1) Codul de

procedură civilă, completul Colegiului civil, comercial și de contencios

administrativ al Curții Supreme de Justiție

d i s p u n e:

Recursul declarat de Serviciul Vamal se consideră inadmisibil.

Încheierea este irevocabilă din momentul emiterii.

Președintele completului,

Judecătorul Iulia Sîrcu

Judecătorii Mariana Pitic

Luiza Gafton

6